795 matches
-
face-à-face terrible et dérisoire du fanatique et du zombie"83. Așadar, postmodernismul se dovedește a fi triumful lui Zombie, mica bestie africană a morților vii, agresivă pierdută în opacitatea naturii, frustrată prin non-educație, după norma "luminii" rousseauiste a "libertății", la antipodul antropocentrismului creștin, ca atitudine iresponsabilă împotriva copiilor și adolescenților, lăsați pradă "plăcerilor", drogurilor, pornografiei, întoarcerii la semibarbarie. E condamnarea omului la de-personalizare, la încetarea dialogului cu Dumnezeu și cu lumea, într-o lume care și-a pierdut transparența. De
[Corola-publishinghouse/Science/1565_a_2863]
-
în Haiti, modul de "fabricare" a misterioșilor zombi seamănă izbitor cu legenda mancurților lui Cinghiz Aitmatov valorificată în celebrul roman O zi mai lungă decât veacul. Iată cum stângismul totalitar estic și stângismul postmodernist vestic se-ntâlnesc de minune, la antipozi. Zombii sunt, ca și mancurții din comunism, niște morți vii. Tinerii luați prizonieri din alte triburi sunt îngropați de vii, până la gât, și lăsați o săptămână pradă insectelor și căldurii, interval în care voința și mintea sunt "deconstruite", după metoda
[Corola-publishinghouse/Science/1565_a_2863]
-
rațiunea umană este destinată să cunoască lumea fenomenală, ființa ca Dasein, în limbajul lui Heidegger. Nu altceva susține și teologia creștină. Numai că postamentul filosofiei postmoderniste este nihilismul dus până la capăt, cu eliminarea identicului (Dumnezeu), pe când teologia se construiește de la antipod. Dificultățile filosofiei lui Derrida sunt "uriașe", cu atât mai mult, cu cât el pretinde că a părăsit definitiv teritoriul metafizicii. Că asemenea dificultate este de ordin sofistic, o spune indirect și un filosof pragmatic precum Richard Rorty. În genere, postmodernism
[Corola-publishinghouse/Science/1565_a_2863]
-
Ieșirea din sacralitatea logosului duce la același triumf al lui zombie, ca și în cazul exceselor postmoderniste asupra cărora ne-a atenționat Alain Finkielkraut. De aceea, Zerzan iese din ethosul transmodernist pe care pretinde a-l sluji, postându-se la antipodul acestuia. Transmodernismul nu are a se război cu nici unul dintre curentele literare și culturale, cu atât mai puțin cu limbile pământului, cu arta și cultura, în genere. Transmodernismul vede în logos, în întoarcerea la sacru, șansa viitoare a umanității. Nimic
[Corola-publishinghouse/Science/1565_a_2863]
-
Codul lui Da Vinci. Autorul este sclipitor de inteligent și a avut dibăcia să recurgă la formula cărților de consum, atât de căutate în kitsch-ul postmodernist. El a pariat pe o cât mai largă penetrare în "mase", fiind la antipodul elitismului neo-gnostic. Erezia lui pariază pe ideea veche că Biserica a denaturat creștinismul primitiv. Momentul crucial este stabilit în anul 325, la Conciliul de la Niceea. Știm că atunci s-a impus definitiv dogma Sfintei Treimi, care a schimbat fața civilizației
[Corola-publishinghouse/Science/1565_a_2863]
-
374. Ceea ce înseamnă că nu s-a apucat de traduceri înainte de a se fi simțit un poet pe măsura capodoperelor transpuse în românește, stabilindu-se, în același timp, că poezia originală și traducerea sunt domenii inconfundabile, într-un anumit sens antipozi, fiindcă în ipostaza de traducător poetul trebuie să-și uite propria subiectivitate spre a se transpune în geniul altora, deși repetiția pură este imposibilă. Astfel, ca traducător, C. D. Zeletin a putut evita eroarea transpunerilor în românește a lui Baudelaire
[Corola-publishinghouse/Science/1565_a_2863]
-
situații noi, dinamice, neprevazute, acestea se cer soluționate corespunzător. La situații variabile persoana creativă răspunde cu strategii variabile. În acest caz se manifestă “experimentările mentale”, formate din elaborări și reelaborari, de combinări și recombinări. Noul și originalul se nasc la antipodul schemei stereotipe, prin combinații variabile la situații variabile, prin elaborarea de n-soluții la una și aceeasi situație. Comportamentul necreativ se caracterizează prin aplicarea unor scheme non-variabile la situații variabile prin incapacitatea de a găsi soluția optimă. Creativitatea constă tocmai
ASPECTE PSIHO PEDAGOGICE ALE CREATIVITĂŢII ELEVILOR. GHID METODOLOGIC PENTRU PROFESORI by MIHAELA BĂSU, MARIANA DUMITRU () [Corola-publishinghouse/Science/312_a_609]
-
domnul Papadopol. Locul îl uitasem. M-am apropiat, am citit inscripția. Pe pântecul dezvelit am văzut săpat în marmură nodul de care se născându-ne, ne rupem. Avea urme de praf ( vezi nota 24). Fragmentul acesta aduce descrierea ekphrastică la antipodul descrierii ekphrastice din epigramă, specie literară ce constituie originile ekphrasis-ului. Efectul lui retoric anulează orice dispoziție encomiastică a contemplatorului, imprimând pasajului nuanțe peiorative. Ultimul element pe care privirea lui Vasi îl înregistrează este anatomic: buricul. Descriptarul nu-l numește printr-
Ekphrasis. De la discursul critic la experimentul literar by Cristina Sărăcuț () [Corola-publishinghouse/Science/84951_a_85736]
-
Lumea contemporană Ceea ce definește contemporaneitatea este faptul de a trăi în aceeași epocă și de a împărtăși referințe comune. Mult timp, etnologii au crezut că pot călători în timp atunci când călătoreau în spațiu, căci ei credeau că pot găsi la antipozi imaginea societăților vechi. Era un mit, dar ideea că o societate particulară putea să fi rămas la marginea mișcării generale a lumii nu avea nimic neverosimil. Ceea ce este nou astăzi este că oricare ar fi modul de viață al oamenilor
Antropologia by Marc Augé, Jean-Paul Colleyn () [Corola-publishinghouse/Science/887_a_2395]
-
descrie, deci a scrie, cultura altor oameni, dintr-un mediu geografic și istoric diferit. Antropologul încearcă să ajungă la un adevăr ai cărui purtători sunt oamenii pe care îi întreabă, purtători fără să o știe, uneori. Aici, ca și la antipozi, cel puțin în prima fază a anchetei, trebuie să ne transformăm în îndigeni pentru a înțelege deschiderile și limitele proiectului antropologic. Să discutăm acum despre obiceiul care constă în a fabrica cuvinte compuse plecând de la prefixul "etno", cum ar fi
Antropologia by Marc Augé, Jean-Paul Colleyn () [Corola-publishinghouse/Science/887_a_2395]
-
orizont reglator al practicilor științifice, incluzând aici și propria sa activitate de cercetare, ar duce, fără îndoială, dacă s-ar generaliza, la disoluția disciplinei. Dar ea se traduce mai degrabă prin convertirea cercetătorilor la filosofie sau la activități artistice. La antipozii scepticismului extrem față de teorie, un ansamblu de cercetări mizează mai degrabă pe un efort de rigoare plecând de la un studiu minuțios bazat pe etnolingvistică, sociolingvistică, antropologia naturii, un interes susținut pentru ordonarea lumii, taxinomii, interacțiuni sociale, procese cognitive. Faptul de
Antropologia by Marc Augé, Jean-Paul Colleyn () [Corola-publishinghouse/Science/887_a_2395]
-
14) ca formă particulară de adaptare a organismului la mediu; (15) ca abilitate și ca adaptabilitate; (16) ca răspuns improvizat, personal, plastic, la o situație inedită etc. Cu Înțelesurile pe care le surprinde În 1938, Ștefan Odobleja se așează la antipodul constatării lui Gabriel Tarde, din primele rânduri ale volumului De l'intelligence , cum că, În vremea sa (respectiv În 1870), „prin inteligență se Înțelege ceea ce altădată se Înțelegea prin intelect, adică faculta ACADEMIA ROMÂNĂ - FILIALA IAȘI 56 tea de a
Prelegeri academice by prof. univ. dr. PETRU IOAN () [Corola-publishinghouse/Science/91771_a_92348]
-
neconvins. Conform cercetărilor sociologice, el are dreptate. Majoritatea imaginilor, reprezentărior și stereotipurilor despre germani în România momentului de față sunt pozitive și foarte pozitive. În cazul etnicilor germani din România, scala distanței sociale este cea mai mică (fapt pozitiv); la antipod, țiganii au scala distanței sociale cea mai mare (fapt negativ). Într-adevăr, imaginea socială a neamțului generic este deseori exemplară (cum argumentează Andrei Oișteanu într-un articol publicat în Revista 22). Totuși, majoritatea românilor nu ar alege ,,neamțul imaginar". Chiar dacă
Mit, magie și manipulare politică by Nicu Gavriluță () [Corola-publishinghouse/Science/84969_a_85754]
-
elefantului![...]. Să terminăm odată cu aceste jalnice corcituri de vulpi și de porci, cu aceste hoituri împuțite!” Teroarea e necesară bunei funcționări a limbii de lemn care întruchipează puterea „Partidului” și capacitatea lui de a impune indivizilor un discurs situat la antipozii adevărului. Fără aportul terorii, limba de lemn se pretează de minune registrului parodic, favorizând nașterea umorului specific țărilor comuniste, produs al decompunerii limbii de lemn. LAOGAI Acest termen chinez înseamnă „reformare prin muncă”, adică executarea unor pedepse în lagărele cu
Dicționarul comunismului by Stéphane Courtois () [Corola-publishinghouse/Science/1933_a_3258]
-
dictat de adeziunea sa la empirismul descriptivist: deși atracția pentru frumusețe este comună Întregii omeniri, ea nu găsește peste tot o exprimare asemănătoare. Și tocmai această exprimare trebuie studiată În interiorul fiecărei societăți. Această demnitate redată „artelor primare” se situează la antipozii atitudinii celor care „fac din «sălbatic» un producător Încăpățânat de echivocuri, ale cărui spuse sau fapte pot fi Înțelese doar prin decriptarea deghizării «simbolice» a altui lucru” (ibidem). În general, opera lui Boas constituie paradigma tezei demnității egale a fiecărei
Dicționarul alterității și al relațiilor interculturale by Gilles Ferreol () [Corola-publishinghouse/Science/1934_a_3259]
-
decizia, singularitatea și incomensurabilitatea, nu existența sau căutarea unui punct comun” (Bouveresse, 1984, p. 128). Ar trebui deci să renunțăm la rezolvarea unor probleme sub pretextul că ele ar genera aporii sau paradoxuri. Aceste filosofii ale incomunicabilității se află la antipozii celor care caută să Înrădăcineze universalismul etic În comunicarea discursivă. Comunitatea comunicării ideale dorită de Jürgen Habermas se bazează pe rațiune, aceasta nefiind confundată cu pervertirea sa instrumentală. Chestiunea urgentă În democrație fiind cea a fundamentării legitimității, discuția publică va
Dicționarul alterității și al relațiilor interculturale by Gilles Ferreol () [Corola-publishinghouse/Science/1934_a_3259]
-
Taguieff, 1995, pp. 9-20, 55-56, 75, 408-411). Lévi-Strauss merge și mai departe (Lévi-Strauss, 1983, p. 47): „Orice creație veritabilă implică o anumită surzenie față de chemarea altor valori, putând merge până la refuzarea, dacă nu chiar negarea lor”. Ne aflăm aici la antipozii actualului elogiu consensual adus „metisajului”, ca și ai tezei „antirasiste” conform căreia orice creație artistică ar fi datorată schimburilor și amestecurilor. Aceste propoziții ale lui Lévi-Strauss pun bazele unei critici radicale a Înseși ideii de comunicare Între culturi și a
Dicționarul alterității și al relațiilor interculturale by Gilles Ferreol () [Corola-publishinghouse/Science/1934_a_3259]
-
Olanda, Germania, Austria, cu Shukar Collective (țări în raza programărilor recente și de viitor apropiat), când pe la nunți și botezuri. „Să știți că nu exagerez cât cer. Mă orientez după om, dacă e mai sărac, îi iau mai puțin.“ La antipod, tariful pentru cei ce au și pot e pe la 25 de milioane, în lei vechi. Doi artiști după gratii La ceasul anunțat al începerii concertului, deținuții încă asamblau scena în curtea interioară a Penitenciarului de Maximă Siguranță. Idee repetată în
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2179_a_3504]
-
care și-o asumă cristologic. Ca intelectual ce și-a asumat escaladarea Golgotei, poetul se consideră, astfel, păzitorul ființei neamului său, alături de "un Bălcescu, un Eminescu, un Iorga, un Vasile Voiculescu, un Mircea Eliade..." (p. 126), mereu și mereu la antipodul parvenitului ce se rușinează de obârșiile sale. Aitmatov a numit acest fenomen mancurtizare, un produs prin excelență al Cancerului roșu. Splendidă e la Cezar Ivănescu lectura Mioriței printr-o grilă sau în cheie zodiacală, în plin plan fiind aduse simbolurile
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1561_a_2859]
-
de a fi persoană, acceptă confuzia între mască și fața umană. Comunicarea pe internet este o non-comunicare, fiind un nesfârșit joc al mesajelor anonime. Era postmodernă este a vidului existențial, cum consideră Gilles Lipovestky, o ultimă fază a democrației, la antipodul antropocentrismului creștin, ca atitudine iresponsabilă împotriva copiilor și adolescenților, lăsați pradă "plăcerilor", drogurilor, pornografiei, întoarcerii la semibarbarie. E condamnarea omului la depersonalizare, la încetarea dialogului cu D-zeu și cu lumea. E recunoașterea opacității contra transparenței. Văzând în tradiții, istorie
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1561_a_2859]
-
ale purei ficționalității, unul din poncifurile de bază ale postmodernismului, prin care Nicolae Manolescu a ajuns să substituie canonul Eminescu prin canonul Levantului cărtărescian ca emanație ultimă (și supremă) a canonului literar românesc. "Gratuitatea estetică în canon este ontologică, la antipodul jocului de "cuvinte goale"". Altfel spus, ea este consubstanțială categoriilor suferinței, profundului și sacrului, categorii opuse poeticilor postmoderniste ale juisării, jocului și concretului secularizant. E un argument redutabil al criticii ontologice "incorecte". Când H.-R. Patapievici scrie că "steaua lui
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1561_a_2859]
-
ca și național-socialismul, mișcarea legionară luptă pentru crearea statului totalitar, sculptat politic, social și economic în fondul național. [...] Mișcarea legionară este o concepție totală a vieții naționale" (Marin, 1977, p. 208). Au existat, desigur, și curente filodemocratice care au configurat antipodul ideologic al extremismului naționalist al interbelicului românesc. Suficient este de menționat numele lui Eugen Lovinescu, a cărui Istoria civilizației române moderne (1997) [1924-1925, 3 vol.] constituie o viguroasă pledoarie pentru necesitatea sociologică a europenizării ca efect al legii inexorabile a
Memoria națională românească. Facerea și prefacerile discursive ale trecutului național by Mihai Stelian Rusu () [Corola-publishinghouse/Science/84968_a_85753]
-
la înălțimea ei, că este sau a fost demn de ea. Cultul lucrului bine făcut, scrupulul reușitei fără compromis fac parte din „calificările“ demnității. Înțeleasă astfel, demnitatea este aptitudinea supremă de a sluji (unui scop, unei idei, unei instituții). La antipodul ei se află servilismul, slujirea nedemnă, care nu vrea reușita faptei, ci flatarea stăpânului, respectiv a „comanditarului“. Capa citatea de a sluji cu distincție și dăruire interioară, știința „înaltă“ de a fi util - iată o înzestrare rară, de elită, cea
Despre frumuseţea uitată a vieţii by Andrei Pleşu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/578_a_1239]
-
gesticulația morală se desfășoară grandios mai ales când nu există riscuri, când poți arbora postura granitului etic, fără să te expui vreunei consecințe inconfortabile. Sub regimurile autoritare, eticul „se amână“ sau devine apanajul unei minorități. 2. Relativismul moral. E la antipodul gesticulației. Posturii monumentale a moralității „de scenă“, relativistul îi răspunde cu cearcănul ironic al caragialescului: „A se slă bi!“ Să nu ne luăm prea în serios! Ne mișcăm într-o zonă în care lucrurile nu se pot cântări farmaceutic. Uneori
Despre frumuseţea uitată a vieţii by Andrei Pleşu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/578_a_1239]
-
cel puțin două maladii insidioase: suntem (mereu) foarte ocupați și vrem să fim (mereu) foarte inteligenți. Rezultatul e, în primul caz, o semnificativă pierdere de libertate, iar în al doilea - o ireversibilă înstrăinare de bucuriile simple. Ambele maladii sunt la antipodul „cara gialismului“. „Fiți sănătoși și veseli!“ - e formula de încheiere a multe scrisori din corespondența lui Caragiale. A-l citi cu o mină tragică, a identifica peste tot urme de cianură, a recolta din fiecare rând probe de bilă neagră
Despre frumuseţea uitată a vieţii by Andrei Pleşu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/578_a_1239]