1,827 matches
-
metodă și anecdotică, a cărții de debut se produce în „ciclul lugojan” compus din romanele Pietrele (1978), A treia zi (1980) și Spitalul (1981). Cadrul ficțional e recrutat din Lugojul interbelic (sfârșitul anilor ’30 - începutul anilor ’40), termenul negativ al antitezei morale fiind configurat în spațiul mișcării legionare. În forma convenției „romanul unei singure zile”, A treia zi prinde într-un dispozitiv centrifug episoade din timpul rebeliunii. În Spitalul instituția corespunzătoare titlului oferă prin definiție un spațiu închis, „concentraționar”, al alienării
SCHWARTZ. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289560_a_290889]
-
altfel, calea ulterioară a scriitorului. Hârdăul lui Satan (1925), deși considerat roman de război, pare mai degrabă romanul formării politice a lui Dinu Bordea, personajul principal. În trei părți, Prăbușirea, Calvarul, Haosul, se refac evenimentele primei etape a războiului mondial. Antiteza între combatanți și profitorii din spatele frontului, întâlnită în majoritatea scrierilor românești despre prima conflagrație mondială, constituie axa epică a romanului. Conceput în 1923, la un an după Pădurea spânzuraților și înaintea romanelor Întunecare de Cezar Petrescu și Ultima noapte de
TODIE. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290205_a_291534]
-
personale, acordate perfect celor ce bulversează lumea, Patinoar trasează direcțiile pe care le va urma opera autorului, introducând în același timp poncifele ulterioare ale scriiturii: poetica „privirii” ca mecanism al miraculoasei descoperiri de sine, termenii „piatră” și „pom” trimițând la antiteza între staticul mineral și dinamica vegetației, metaforele - „climatul fulgerului”, „roata care se-nvârte”. Clădit pe baza opozițiilor copilărie / maturitate, trecut / prezent, angoasele existenței lipsite de sens / purificarea prin cufundare în iubire, procesul evaluării de sine se prezintă în toată spontaneitatea
ULMEANU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290330_a_291659]
-
bovarice, LCF, 1997, 20; Z. Ornea, O ediție contrafăcută, RL, 1997, 30; Corneliu Ștefanache, Un scriitor „strigă acum”, „Evenimentul” (Iași), 2000, 2 aprilie; Nicolae Turtureanu, Bătrânul și Magda, „Monitorul” (Iași), 2000, 24 aprilie; Adrian Alui Gheorghe, Magda Ursache strigă acum, „Antiteze”, 2000, 8-10; Gh. Buzatu, Un eveniment editorial, „România Mare”, 2000, 12 mai; Liviu Papuc, „Doina” lui Eminescu, CL, 2000, 6; Constantin Coroiu, Eminescu și cominterniștii de ieri și de azi, ALA, 2000, 527; Florin Costinescu, Un volum dedicat „Doinei” eminesciene
URSACHE. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290385_a_291714]
-
sau Despre biruința interdisciplinarității, DL, 2000, 3; Liviu Papuc, „Doina” lui Eminescu, CL, 2000, 6; Dan Mănucă, Privilegiile interdisciplinarității, CL, 2000, 6; Interim, Un interviu cu Petru Ursache, ALA, 2001, 566; Adrian C. Romila, O carte mică cu miză mare, „Antiteze”, 2001, 1-3; Leonida Maniu, Etnoestetica sau Drumul către sinele ființei naționale, CRC, 2001, 6; Camelia Burghele, Despre frumusețea cazului Mărie, CL, 2001, 8; Ion Buzași, „Doina”, ALA, 2001, 585; Constantin Coroiu, Dosarul „Luceafărul”, ALA, 2001, 588; Ilie Moise, Profesorul Petru
URSACHE-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290384_a_291713]
-
similare au și următoarele cărți: Nopți albe la judiciar (1972), subintitulată „nuvelă inspirată dintr-un caz rezolvat de lucrătorii de la Miliția orașului Câmpina”, romanul Zborul harpiilor (1972), mai bine realizat sub raportul coagulării faptelor decât cele precedente, dar tezist, cu antiteze marcate ideologic (comuniști și legionari, eroism și ticăloșie etc.), așa cum vor fi și Baladă pentru locotenent (1975), Înfrângerea lui Thanatos (1977), Paloma și taifunul (1979) și Sărutul meu pentru întreaga lume (1982). Povestirile și nuvelele din Noaptea despărțirilor (1980) sunt
VARLAN. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290434_a_291763]
-
timp). Poemele incriminează servitutea, „frica de-un rău și mai mare” (Bilingv), simulacrul existenței unor oameni care, „maeștri în arta travestiului”, adoptă mereu „sfânta cale de mijloc” (Scrisoare de acasă). Următoarele plachete, cu titluri la fel de sugestive ca primele, pun în antiteză realitățile și „fantasmele” din țara de proveniență cu cele din „lumea cealaltă”, a exilului. Carnaval la gurile Dunării și alte fantasme (1997) aduce în prim-plan un moralist contrariat de stereotipurile în circulație cu privire la tradițiile și realitățile românești. Sarcasmul și
VASILACHE. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290444_a_291773]
-
Ce vor scriitorii?, Matern la Bucovina sunt poezii cu o puternică amprentă retorică, care în anii de cotitură dintre 1987 și 1991 au înfiorat mulțimile. Lirica lui V., având ca moment de realizare estetică deplină Pasăre Eu, topește în cântec „antitezele sufletului” aruncat în realitatea vie și cunoscând visul, rezistența la „rugina cercurilor”, identificarea cu seninul cântec al păsării, biruințele zilnice ale spiritului, conștiința împletirii vieții cu moartea și, în cele din urmă, nevoia de împlinire prin depășirea suferinței. Din fragmente
VATAMANU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290464_a_291793]
-
Teatru, îngr. și pref. Valeriu Râpeanu, București, 2000. Traduceri: Ly-Chao-Pée, Pieter van der Meer, Selma Lagerlöf, în Magnolia, Arad, 1925; Pierre Mac Orlan, Bestia cuceritoare, București, 1925. Repere bibliografice: George Baiculescu, „Flamura albă”, ALA, 1924, 193; Camil Petrescu, Teze și antiteze, București, 1936, 322-324; Sandu Teleajen, „Cuminecătura”, „Gândul nostru”, 1925, 3-4; Perpessicius, Opere, V, 188-192, VI, 166-171, VIII, 273, XII, 389, 550-551; George Baiculescu, „Gazda cu ochi umezi”, ALA, 1926, 286; Ion Pas, „Gazda cu ochi umezi”, LUT, 1926, 1 361
ZAMFIRESCU-3. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290697_a_292026]
-
îngr. Al. Săndulescu, pref. Alexandru Paleologu, Timișoara, 1998. Ediții: I. L. Caragiale, Opere, I-III, introd. edit., București, 1930-1932; reed. vol. I, Iași, 2001. Traduceri: Vedenii, pref. trad., București, 1924. Repere bibliografice: Ibrăileanu, Opere, V, 54-62, 278-292; Camil Petrescu, Teze și antiteze, București, 1936, 114-129; Mihai Ralea, „Din registrul ideilor gingașe”, VR, 1926, 11; Lovinescu, Ist. lit. rom. cont., II, 272-277; Constantinescu, Scrieri, V, 274-285; Vianu, Opere, III, 51-53, V, 258-260, XIV, 185; Aderca, Contribuții, II, 52-54, 231-234; Al. A. Philippide, „Artiști
ZARIFOPOL-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290712_a_292041]
-
Autori și actori, București, 1944, 151-158; Aderca, Contribuții, I, 333-335, 482-485, 697-700; Davidescu, Aspecte, 69-72, 513-515, 544-549; E. Lovinescu, Portrete literare, București, 1921, 39-74; Al. Busuioceanu, Figuri și cărți, București, 1922, 162-165; Iorga, Oameni, III, 100-101; Camil Petrescu, Teze și antiteze, București, 1936, 110-113; Dragomirescu, Scrieri, 108-112, 185-186; Petre V. Haneș, Istoria literaturii române, București, 1924, 259-263; Ion Petrovici, Figuri dispărute, București, 1937, 27-33; Mihail Dragomirescu, De la misticism la raționalism, București, 1924, 257-262; Lovinescu, Ist. lit. rom. cont., I, 96-103, 163-165
ZAMFIRESCU-2. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290696_a_292025]
-
la o școală generală (1982-1989), purtător de cuvânt al Consiliului Județean Neamț (1992-1999) și la Primăria municipiului Piatra Neamț (1999-2001). Ulterior conduce Direcția pentru Cultură, Culte și Patrimoniu Cultural a Județului Neamț. Este și redactor-șef la „Reformatorul” (1993-1999), codirector la „Antiteze” (2002). Debutează în 1969, cu poezie, la „Amfiteatru”, iar editorial cu volumul Penultima partidă de zaruri, apărut în 1985. Colaborează la „Luceafărul”, „România literară”, „Tribuna”, „Convorbiri literare”, „Cronica”, „Amfiteatru”, „Astra” ș.a. În Penultima partidă de zaruri, ca și în Memoria
STROCHI. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289984_a_291313]
-
1967, cu poezie, în pagina culturală a ziarului băcăuan „Steagul roșu”, iar editorial cu volumul de versuri La fanion, apărut în 1980 și distins cu Premiul Uniunii Scriitorilor. A mai colaborat la „Luceafărul”, „Contemporanul - Ideea europeană”, „22”, „Convorbiri literare”, „Vatra”, „Antiteze” ș.a. Privită în ansamblul generației ’80, poezia lui S. ocupă o poziție mediană între postmodernismul bucureștean și neoexpresionismul ardelenesc, fără a fi însă tributară vreunei orientări anume. De aripa confraților din Cenaclul de Luni îl apropie mai ales prozaismul, intertextualitatea
STOICIU-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289956_a_291285]
-
iar prima plachetă, Întoarcerea menestrelului, îi apare în 1979, fiind urmată de colaborarea cu un substanțial grup de poeme, intitulat Nopțile Șeherazadei, la volumul colectiv Intonații (1989). În studenție a frecventat cenaclurile „Mihai Eminescu”, Junimea. E prezent în „Alma Mater”, „Ateneu”, „Antiteze”, „Cronica”, „Convorbiri literare”, „Luceafărul”, „Dacia literară”, „Dialog”, „Oglinda literară”, „Porto-Franco”, „Poezia” ș.a. Cartea prin care T. face dovada talentului său este Ghemuit într-un sâmbure (1998). Rezultat al unei elaborări îndelungate, poezia de aici păstrează numeroase ecouri livrești, de cele mai multe
TALPALARU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290042_a_291371]
-
de către aceasta; la fel, floarea este arătată ca fiind falsa existență a plantei și fructul trece în locul florii ca adevăr al ei... Floarea se neagă pe sine prin fruct 215. Putem transcrie: teza afirmată de gândirea modernă este negată de antiteza gândirii postmoderniste și se va naște sinteza ultramodernă. Aceasta din urmă încă nu a apărut pe lume. Dar hărmălaia confruntării dintre modernism și postmodernism a început să se stingă și ascultăm astăzi numai ecourile ei. Liniștea care a început să
Teoria generală a curriculumului educațional by Ion Negreț-Dobridor () [Corola-publishinghouse/Science/2254_a_3579]
-
1938 îl va cunoaște pe Bernard Shaw) și, mai ales, scrie și publică operele literare și dramatice care l-au consacrat - piesa de teatru Danton (1931), romanele Ultima noapte... și Patul lui Procust și eseurile reunite sub titlul Teze și antiteze (1936). În ciuda imaginii de personalitate literară marcantă și chiar de autor de succes, conturată odată cu apariția Patului lui Procust - poziție consfințită ulterior de paginile pline de substanță dedicate romancierului și dramaturgului de G. Călinescu, în Istoria literaturii române de la origini
PETRESCU-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288780_a_290109]
-
este mai degrabă dosarul reconstituirii, cu mijloacele moderne ale psihologismului și fenomenologiei, a ceea ce „ar fi trebuit să fie”, în concepția scriitorului, romanul realist și literatura în general - pentru el, așa cum remarca și Pompiliu Constantinescu în cronica la Teze și antiteze, stilurile culturale neavând o valoare în sine (Dostoievski și Balzac sunt văzuți, în Noua structură..., ca „anacronici”), ci părând a se eclipsa și încapsula succesiv într-o căutare tensionată a „concreteții” și „autenticității”. De aceea, „dosarul de existențe” - propus, încă
PETRESCU-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288780_a_290109]
-
Tudor Vianu la nivelul construcției frazei ca „acumulare de asociații în jurul unei impresii unice”, fiind o problemă de ordin pur stilistic, iar nu ideatic. Patul lui Procust este un roman criticist în sens kantian, o înlănțuire savantă de „teze și antiteze” narative, și, în același timp, un roman al scrierii romanului - cu deosebirea că, în vreme ce forța motrice a modernismului literar occidental este dedublarea autoreflexivă, manifestată ca distanțare și ironie, P. re-pornește, adamic, din momentul imediat anterior turnurii „greșite” adoptate de realism
PETRESCU-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288780_a_290109]
-
natură intuitivă al integrării datului (a faptelor și întâmplărilor mundane) în ordinea esențelor. Operând în oglindă, esențele, la rândul lor, pot fi redate concretului, care devine, prin aceasta, semnificativ, „substanțial”. În plan gnoseologic - conform definiției din prefața la Teze și antiteze - autenticitatea, în calitatea sa de proces, nu este altceva decât cercul hermeneutic însuși, metoda prin care partea anticipează întregul și îl conține în chip prezumtiv („intuitiv”), în vreme ce, invers, înțelegerea părții se revelează doar în lumina comprehensivă a întregului. Gândirea lui
PETRESCU-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288780_a_290109]
-
celei vii”, premisă a cărei falsitate l-a condus pe critic către identificarea abuzivă a autenticității camilpetresciene cu „trăirismul” scriitorilor generației lui Mircea Eliade. Defectul unui astfel de raționament provine din considerarea à la lettre a textelor din Teze și antiteze și îndeosebi a eseului Amintirile colonelului Grigore Lăcusteanu și amărăciunile calofilismului. De altminteri, chiar P. a semnalat confuzia și răstălmăcirea sensului specific al viziunii sale despre autenticitate: „În genere tinerii scriitori care au adoptat-o au asimilat-o cu jurnalul
PETRESCU-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288780_a_290109]
-
I-II, București, 1930; Danton, București, 1931; Transcendentalia, București, 1931; Eugen Lovinescu subt zodia seninătății imperturbabile, București, 1933; Patul lui Procust, I-II, București, 1933; ed.2, I, București, 1933; Rapid-Constantinopol-Bioram. Simplu itinerar pentru uzul bucureștenilor, București, 1933; Teze și antiteze, București, 1936; ed. îngr. și pref. Aurel Petrescu, București, 1971; Modalitatea estetică a teatrului, București, 1937; Mioara sau Toată lumea e sinceră la douăzeci de ani, București, 1943; Teatru, I-III, București, 1946-1947; Bălcescu, București, 1948; Cei care plătesc cu viața
PETRESCU-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288780_a_290109]
-
1933, 4530; Rebreanu, Opere, III, 481-482; Mircea Eliade, Itinerarii și reportagii, VRA, 1933, 285; Papadima, Creatorii, 179-185; C. Gerota, „Rapid-Constantinopol- Bioram”, „Calendarul”, 1933, 381; Eugen Ionescu, Nu, București, 1934, 95-158; Iorga Ist.lit.cont. (1934), II, 252; Dragoș Protopopescu, „Teze și antiteze”, PRV, 1936, 410; Lovinescu Ist.lit.rom.cont., 67, 130-131, 307-308, 367-368; Mircea Ștefănescu, „Suflete tari”, „Ordinea”, 1937, 1735; Biberi, Études, 75-78; Anton Dumitriu, „Husserl”, „Lumea românească”, 1938, 446; Ovidiu Papadima, „Modalitatea estetică a teatrului”, G, 1938, 3; Ion Biberi, „Modalitatea
PETRESCU-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288780_a_290109]
-
diluează lirismul prin descrieri dilatate, să redea prospețimea și puritatea agrestă. Meditații precum Adevărul, Prieteșugul îl vestesc pe Grigore Alexandrescu. Începutul omului și starea orășănească glosează, în felul lui J.-J. Rousseau, asupra decăderii prin civilizație, iar Omul, construită pe antiteze și amintind de Alexander Pope, este interesantă prin reflecția asupra măreției și neputinței existențe umane trecătoare. Pesimism și melancolie sunt notele caracteristice ale acestui volum postum, prin care, cu ecouri din lirica occidentală, M. deschidea drumul meditației. Tot el, prin
MUMULEANU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288275_a_289604]
-
tatălui, părăsirea casei părintești), maladii fizice ori nevroze, despărțiri. Versul clasic face loc deseori celui liber, aspirând să capteze duritatea cotidianului, însă glisând mereu în prozaic. Mai ambițios este Țărm sacru, poem compus în șase părți, în vers liber, pe antiteza dintre existența antică, având ca nucleu credința în sacru, și cea modernă, caracterizată de scepticismul rece. Intenția de a releva tragismul vieții în figura Iuliei Hasdeu eșuează într-un sentimentalism comun. Soare pe Prut marchează revenirea la versul clasic, alternând
MUNTEANU-11. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288295_a_289624]
-
Stări de spirit specifice vremii, unele aproape bacoviene, sunt prinse, în poeme precum Suflet gol, Sonete de iarnă, Clamavi in deserto, În parc, Palinodie, Imagini sumbre ș.a., cu mijloace vechi, romantice, între care un loc deosebit îl ocupă culorile tari, antiteza, hiperbola, declamația grandilocventă. Poetul este fascinat și de unele figuri lirice romantice - marele damnat (Cain), titanul (Pe Muntele Golgotha) - ori de cazurile anormale, maladive (somnambulismul - în Lunatic „după Rollinat” sau debutul demenței - în Spre nebunie), amintind oarecum de viziunile lui
MUNTEANU-6. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288290_a_289619]