390,674 matches
-
de peste drum de Dalles (în "inima orașului"!), de monumentul penibil din Piața Revoluției, de isteria clădirilor sticloase care strălucesc peste tot ca niște plombe ieftine, de excesul bățos al verticalelor cuplat cu disprețul crescînd pentru spații verzi și ochiuri de apă, de cerșetori șmecheri și cîini vagabonzi, de șoferi barbari și pietoni gălăgioși și hăituiți. Orașul își pierde de la o zi la alta amprenta specifică - atîta cîtă a mai rămas - și farmecul. ș?ț Și lucrurile vor continua să se degradeze
Ochiul Magic by Damian Necula () [Corola-journal/Journalistic/10422_a_11747]
-
melodiile lor. în mod firesc, dă ilustrații ale unor instrumente populare: cobză, telincă, trișcă, fluier cu dop, caval, nai, bucium, cimpoi, drâmbă, buhai, daira. Proverbele sunt prezente în toată lucrarea, unele dintre ele figurând ca motto-uri la unele capitole: Apa trece, pietrele rămân, Apa trage la matcă și românul la teapă, Să nu dea Dumnezeu românului cât poate răbda. Nu este o lucrare ticsită de informație istorică, preocuparea de a da cursivitate expunerii, de a nu o încărca de note
Din Carpați în Pind by Iordan Datcu () [Corola-journal/Journalistic/10416_a_11741]
-
firesc, dă ilustrații ale unor instrumente populare: cobză, telincă, trișcă, fluier cu dop, caval, nai, bucium, cimpoi, drâmbă, buhai, daira. Proverbele sunt prezente în toată lucrarea, unele dintre ele figurând ca motto-uri la unele capitole: Apa trece, pietrele rămân, Apa trage la matcă și românul la teapă, Să nu dea Dumnezeu românului cât poate răbda. Nu este o lucrare ticsită de informație istorică, preocuparea de a da cursivitate expunerii, de a nu o încărca de note este vădită, și tocmai
Din Carpați în Pind by Iordan Datcu () [Corola-journal/Journalistic/10416_a_11741]
-
excesul de sare provoacă hipertensiune? Ei bine, morților nu le cresc nici unghiile și nici părul, fiindcă atunci nu ar mai fi morți, ci altceva. În realitate, impresia de creștere a părților cornoase e dată de retragerea pielii în urma pierderii apei. Retragerea scoate în afară ceea ce exista deja ascuns în faldurile pielii, de aici aparența unei creșteri post mortem, cînd de fapt e vorba de o simplă dezvelire. Iar transpirația oamenilor e complet inodoră, oricît de nefiresc ar suna aceste cuvinte
Pseudocunoașterea medicală by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/10413_a_11738]
-
ceea ce te interesează pe tine - la tine adică" (despre scaun). Găsim la d-sa schițate, nu fără o anume cochetărie, două atitudini: una a abordării subiectului prin intermediul contextului, a ambianței sale fenomenale, alta a incapacității de-a evada din "propria apă călduță, de comoditate și clișee verbale", id est iluzia, simpla iluzie, după cum vom vedea, a unei depășiri a eului. Cu aerul ambiguu al unui scepticism productiv, al unei mediențe încrezătoare, poetul atacă pe un front de amploare consemnarea realului, în
Jocul de-a impersonalizarea by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/10432_a_11757]
-
îndoială a autoscopiei asumate: "mopete în această amiază cu soare lăptos,/ așezat la masă în curtea, cu mult ciment plumburiu/ pietruită, a bufetului nurca, își spune-am să scriu/ despre remușcările mele care vor să mă tragă în jos// în apele dense ale conștiinței de mine însumi - am să/ scriu în sfîrșit un roman lung cu personaje nenumărate./ (în jur, amiaza se răsturna înspre ploaie - și mate/ pale de umbră peste curtea de piatră iar se revarsă// și-l înconjoară cu
Jocul de-a impersonalizarea by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/10432_a_11757]
-
în aerul contaminat de reziduurile radioactive consecutive unui accident nuclear. Totul este supradimensionat, macroscopat, ca și cum ar fi consecința dorinței plecate din vidul unei inimi neliniștite. Aripi uriașe de beton și sticlă, siluete gigantice reflectându-se reciproc și fractal, ochiuri de apă înmărmurind lumina și, colac peste pupăză, un arc de triumf în stare să sfideze cu obezitatea lui imaginea tizului napoleonian, pe care îl privește de sus, cu un aer de superioritate fizică. Una peste alta, un fragment de New York pus
La Paris printre muzicieni (1) by Liviu Dănceanu () [Corola-journal/Journalistic/10441_a_11766]
-
matcă de istorie, mit, căsuțe ieftine, mîncare bună și spirit de toleranță. Darurile orașului jazz-ului au fost intense, periculoase, pentru că am trăit cu conștiința că sfîrșitul era iminent. Din avion, New Orleans arăta ca niște insulițe abia ieșite din apă, ca floricelele din zăpadă, nu credea nimeni că în acest univers fluid mișună o lume complexă cu datini și culturi adînci. Simțeam tot timpul că trebuia să ne grăbim cu scrisul, cu improvizația, cu viața, că nu prea aveam timp
Un poet prozator by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/10435_a_11760]
-
citite și citate. În fond, e vorba aici despre un best of, o selecție drastică din volumele anterioare. Unde să cauți și unde să găsești nota diferențiatoare a unui poet, dacă nu într-un asemenea volum trecut prin mai multe ape? Din nefericire pentru Carolina Ilica, creația sa nu prezintă doar acele reziduuri formale, stângăcii ușor de îndreptat, printr-o simplă revizuire a textului, sau de ocolit, într-o fază ulterioară. Miezul însuși al poeziei sale este stricat. Reflecția "filozofică" e
Degradarea poeziei by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/10431_a_11756]
-
În care nimeni nu pătrunde./ Precum o surdo-mută." (Luna); "plopi foarte drepți/ lumânări până-n cer/ având frunzele-n formă de inimi/ în fibrilație..." (Împădurire). Dacă aici câte un cuvânt e plasat anapoda, tulburând platitudinea strofei în felul toporului aruncat în apă, în alte contexte se înșiră versuri înmărmuritoare, care dau întreaga măsură a non-talentului autoarei: "Memoria atârnă stupi/ Înghesuiți, de cumințenii" (Lana); În delicate golfuri îmi adună/ Avântul răsuflării" (Douăzeci și trei); Ea e cea care știe s-aștepte,/ Pardosind cu
Degradarea poeziei by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/10431_a_11756]
-
ard, se fac purpurii de soarele de septembrie atingând la vest dunga orizontului. Aplecat peste fereastră, trag în piept mireasma melancolică a câmpiei transilvane. Ormeniș... Apața... Măieruș... Vadul Roșu.. Oltul, limpede, cu liane mișcându-se lin în curgerea întunecoasă a apei... Cineva, un biciclist, s-a oprit pe șoseaua paralelă, deși pe ea nu se vede înainte nici o barieră de cale ferată, și, țâșnindu-și vehiculul de ghidon, ne privește, nu știu de ce mi se pare mie, cu admirație, ca de
Fochistul (II) by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/10454_a_11779]
-
nori, șapte cu deșertificări. într-o asemenea aspectare alte patru milioane de compatrioți își vor lua lumea în cap, fie și de-a lungul unei excepționale guvernări a dlui Geoană, construind mii și mii de locuințe săptămânal în locul celor de ape înghițite, sub nămeți prăbușite, făcând eroic față potoapelor de imprecații ale dlui Vadim Tudor, de neîmpăcat după nesemnarea protocolului cu PSD. Vor fi oricum, două mari anotimpuri, unul cu averse de câte o sută de litri pe metrul pătrat de
Previziuni, prognoze, predicții by Barbu Cioculescu () [Corola-journal/Journalistic/10446_a_11771]
-
actori: intră în rol și nici nu știi din ce unghi să-i privești, Irina Petrescu, cerșetoare ce dă forță și dramatism trecerii ei prin viața celorlalți; Virginia Mirea, sportivă medaliată într-o epocă revolută, cu codițe învârtejate, plutind pe ape imaginare și scoțând țipete sălbatice, apariție laborios construită, de-un comic ce frizează demența posibilă într-o existență închistată; Mihai Constantin, fără privire aproape (căciula imensă i-o ascunde) dar totul un zâmbet, mustață întoarsă și voce gravă, timbrată; un
De ce mi-a plăcut Elisaveta Bam? by Luminița Voina-Răuț () [Corola-journal/Journalistic/10460_a_11785]
-
Vremea sau Cuvîntul, al căror nume, deși ne sună familiar în ureche, nu ne pot isca în minte nici o imagine însoțitoare, sînt materialul zilnic de lucru al acestui arheolog săpînd în lumea interbelică a documentelor românești. Dacă acest scufundător în apele arhivelor nu s-ar fi înhămat la o asemenea muncă, gazetăria lui Vulcănescu, Noica, Cioran sau Nae Ionescu nu ar fi ajuns niciodată să fie strînsă între coperțile unor volume unitare. Așa se face că astăzi Marin Diaconu este părintele
O lucrare de referință by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/10456_a_11781]
-
ajung mai devreme sau mai târziu, în ghearele morții. Nici un muritor nu a ratat întâlnirea finală. De aceea, eul liric ajunge să se declare învins și pe cale rațională, ceea ce nu poate decât să augmenteze deriva sa existențială: "iar dacă și apa îmbătrânește/ în metauniversurile care ne umilesc/ eternitatea mea se evaporă/ la limita termodinamică a cunoașterii// altfel porii rămân insensibili/ la frigul cosmic în care ațipea/ șarpele timpului pe când/ zice-se/ preceda materia// și chiar de mă revolt/ tot pe o
Cartea neliniștirii by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/10467_a_11792]
-
însoțite de o anumită pudoare și lipsă de patos. Mi se pare că pe vremea noastră, prea dominată de zgomot, de "imagologia" din mass-media și de dorința unor senzații din ce în ce mai tari, întâlnirea cu aceste valori este ca o înghițitură de apă vie.
Ivan Klíma și excursiile sale primejdioase by Libuše Valentová () [Corola-journal/Journalistic/10462_a_11787]
-
vor ajunge pînă la urmă să se întîlnească unele cu altele. Din acest moment, constelația tematică a timpului va fi în întregime cristalizată. Recurgînd la o analogie, în Caietele timpului lucrurile se petrec exact ca în procesul de înghețare a apei. Apa nu îngheață simultan în toate punctele volumului ei, ci treptat, din aproape în aproape: apar cîteva focare de cristalizare a gheței, apoi altele, iar din iradirea lor se va forma un cîmp ce va cuprinde treptat toată masa apei
Caietele timpului by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/10475_a_11800]
-
ajunge pînă la urmă să se întîlnească unele cu altele. Din acest moment, constelația tematică a timpului va fi în întregime cristalizată. Recurgînd la o analogie, în Caietele timpului lucrurile se petrec exact ca în procesul de înghețare a apei. Apa nu îngheață simultan în toate punctele volumului ei, ci treptat, din aproape în aproape: apar cîteva focare de cristalizare a gheței, apoi altele, iar din iradirea lor se va forma un cîmp ce va cuprinde treptat toată masa apei. La
Caietele timpului by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/10475_a_11800]
-
apei. Apa nu îngheață simultan în toate punctele volumului ei, ci treptat, din aproape în aproape: apar cîteva focare de cristalizare a gheței, apoi altele, iar din iradirea lor se va forma un cîmp ce va cuprinde treptat toată masa apei. La fel în cazul lui Dragomir: constelația tematică a timpului se cristalizează prin convergența acelor nuanțe ce au iradiat din focarele inițiale de analiză - de pildă, problema prezentului trimite la raportul dintre "acum"-ul vieții omului și conștiința lui, iar
Caietele timpului by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/10475_a_11800]
-
ființa vie a celui care îți scrisese, apoi reculegerea cu care îți însoțeai hotărîrea de a întocmi o scrisoare și încercarea de a anticipa efectul pe care rîndurile ei aveau s-o aibă - toate aceste variabile s-au dus pe apa Sîmbetei. Eficiența comunicării din zilele noastre, scutindu-ne de suspansul unor trăiri fără de care însuși actul epistolar își pierde însemnătatea, a trecut la naftalină corespondența propriu-zisă. Poșta electronică a coborît în bernă genul epistolar, iar mesajele receptate instantaneu, mustind de
Arta epistolară by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/10497_a_11822]
-
Cică ar fi tocmai momentul! Niște inși, vorbind limba noastră, au ucis, au torturat, au delaționat, făcând din suferința a milioane de români trambulina propriului huzur. Dar asta s-a petrecut mai demult, a-i trage la răspundere ar tulbura ape care tocmai s-au liniștit, ba dădeau să se limpezească. Ce am vedea, oare, privind înapoi? Păduri pietrificate, iezere secate, zidiri ruinate, țarini înțelenite, morminte fără cruci. Nimic mai nesănătos. Mi-aduc aminte, din anii studenției la Drept, la un
Cui de trecut îți vorbește... by Barbu Cioculescu () [Corola-journal/Journalistic/10485_a_11810]
-
la noi, cel din 1982, de la Junimea, tradus de Peianov, Un spectacol ratat. Îmi luase mințile. L-am citit, apoi, pe Harms, mai tîrziu, în traduceri nemțești și franțuzești. "Greu", i-am spus, banal. "Greu", mi-a răspuns, respectîndu-mi tonul. Apele curgeau pe noi. Am înțeles, înainte să mă topesc de tot de căldură și să mă evapor, că spiritul ludic și în doi peri al lui Emil Ionescu se potrivește cu spiritul deopotrivă jucăuș, nărăvaș, năstrușnic, inventiv, spumos, cumva codat
Codul lui Harms by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/10478_a_11803]
-
sarea și piperul, în doze bine cîntărite, datorită Virginiei Mirea și lui Mihai Constantin, care aduc un anumit soi de sensibilitate și forță, de haz nebun din învîrtitul ochilor sau al sabiei, din vîslitul tandru și absent al bărcii pe ape imaginare, din felul în care este purtată o căciulă imensă, imensă, ea în sine un personaj, parcă. Fiecare actor din acestă distribuție este extraordinar, iar efortul unor astfel de roluri cîntate nici nu se simte. Se simte doar bucuria a
Codul lui Harms by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/10478_a_11803]
-
de obicei între elogiu și condamnare; cine recitește capitolele despre beție din Anton Pann poate regăsi cu plăcere destule variații pe aceeași temă - de la formulările cele mai explicite - Vinul e pentru noi, nu pentru boi, pînă la implicitul cunoscutei ziceri Apa nu e bună nici în cizmă. Capitolul din Pann merită citit și pentru dialogul cu ardeleanul care nu văzuse în viața lui o vie și o descrie în grai local (,Ghia aiei-i pi-un deal pusă / Tot cu țepi pin
Vinul,vița, via by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/10517_a_11842]
-
Dacă ar exista, atunci lumea ar dispărea, pînă într-atît de esențială îi este lumii nedreptatea. Iată de ce ideea că pînă la urmă dreptatea va triumfa, la fel ca ideea că adevărul va ieși în final la iveală precum untdelemnul deasupra apei, aceste idei sînt prejudecăți vitale fără de care integritatea noastră psihică ar fi amenințată cu desființarea. Fără ficțiunea dreptății, ne-am pierde cu toții mințile. Și pentru că nu poate face dreptate în lume, justiția oricărei societăți se mulțumește cu rolul de a
Capcanele dreptății by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/10518_a_11843]