634 matches
-
fost abandonat în mare parte în mâinile grupărilor paramilitare sârbe. Cu toate acestea, Osijek era o țintă mult mai dificilă decât Vukovar. Era un oraș mult mai mare, cu o populație de trei ori mai numeroasă, era mult mai bine apărat, avea linii de comunicație mult mai bune cu restul Croației decât Vukovarul, iar JNA era o armată demoralizată în urma bătăliei de la Vukovar. În plus, forțele croate erau acum mai bine echipate decât fuseseră la începutul ofensivei, mulțumită capturării armamentului și
Asediul Vukovarului () [Corola-website/Science/321404_a_322733]
-
de la Plateea) dar și ulterior, în cadrul războaielor lui Filip al II-lea al Macedoniei și ale lui Alexandru cel Mare. Echipamentul este alcătuit de: Hopliții luptau în formații dense ("falanga"), cu vârfurile sulițelor îndreptate înainte, astfel încât să fie cât mai apărați; ei astfel prezentau un bloc compact, cu sulițele ținute pe umeri. În luptă, ei se apropiau de inamic sub forma unui zid de scuturi înaintând în viteză. Hopliții din spate îi împingeau pe cei din față în timp ce atacau cu sulițele
Hoplit () [Corola-website/Science/316458_a_317787]
-
chemată prin comandamentul militar rus, ca să restabilească ordinea grav tulburată de elementele bolșevice care împingeau țara spre război. Totodată trebuia să asigure transportul hranei pentru trupele ruse aflate încă pe teritoriul românesc și de asemenea populația română din Basarabia trebuia apărată. Populația civilă a primit cu bucurie armata română condusă de generalul Ernest Broșteanu. Interesantă este în acest context, declarația unui profesor universitar rus și anume: „nu avem ce căuta aici în pământul Basarabiei. Pământul Basarabiei nu este pământ rusesc, este
Mișcarea de eliberare națională a românilor din Basarabia () [Corola-website/Science/328854_a_330183]
-
Europa. În data de 23 martie 1942, prin Directiva nr.40 Adolf Hitler a odonat construirea Zidului Atlanticului. După raidul din 13 aprilie 1942 asupra St. Nazaire Hitler a ordonat ca bazele de submarine și cele navale să fie bine apărate. Fortificațiile au rămas concentrate în jurul porturilor până la sfârșitul lui 1943, când zona a fost fortificată. La începutul lui 1944, mareșalul Erwin Rommel a fost numit să îmbunătățească apărarea Zidului. El considera că fortificațiile de coastă existente la data numirii sale
Zidul Atlanticului () [Corola-website/Science/328998_a_330327]
-
patru porți. Cum cea mai mare parte a cazarmei este ruinată în zilele noastre, în zilele noastre mai pot fi văzute doar porțile Holm și Teraspol. Apărarea citadelei era asigurată de 3 fortificații construite de-a lungul brațelor râului Muhaveț, apărate șanțuri și metereze din pământ de 10 metri înălțime, cu cazemate din cărămidă. Cele trei fortificații primiseră numele a două orașe Kobrin din Belarus și Terespol din Polonia și a regiunii Volânia. Fortificația Kobrin plasată în nord-est era cea mai
Fortăreața Brest () [Corola-website/Science/329915_a_331244]
-
Tuwim și Oskar Ryszard Lange au scris articole pentru "„Nowa Polska”" și "„Robotnik”". Primul mare val de emigrație ai scriitorilor polonezi a fost constituit din membrii cercului literar "„Skamander”". s-a întors în Polonia în anul 1946, devenind o personalitate apărată, privilegiată și extrem de îndrăgită de către autoritățile acelei perioade. În același an, a adoptat-o o fetiță, Ewa. Între anii 1947 și 1950, Tuwim a fost directorul artistic al "Teatrului Nou" ("„Teatr Nowy”"). După război, soții Tuwim au obținut o casă
Julian Tuwim () [Corola-website/Science/328102_a_329431]
-
a suferit după bombardamentul cu tunurile de la Cromwell. Altă parte importantă este capela construiă în secolul 17, curtea pătrată orientată spre est și o închisoare construită sub forma unei bolte. Castelul are două intrări. Prima este printr-o poartă bine apărată situată într-o piatră crăpată, unde atacatorii puteau fi atacați cu ușurință de către apărători. A doua intrare este printr-un golf stâncos, având deschidere spre o peșteră marină la nord de castel. De aici o cale abruptă duce în vârful
Castelul Dunnottar () [Corola-website/Science/327624_a_328953]
-
puteau fi atacați cu ușurință de către apărători. A doua intrare este printr-un golf stâncos, având deschidere spre o peșteră marină la nord de castel. De aici o cale abruptă duce în vârful stâncii, unde se află cel mai bine apărat loc din fortăreață. Probabil cea mai veche referință despre Dunnottar este faptul că în 681 și 694 "Dún Foithe" a fost asediat. Întâiul eveniment legat acest loc se crede că este din partea unei armate din Scoția. Arhivele scoțiene atestă faptul
Castelul Dunnottar () [Corola-website/Science/327624_a_328953]
-
de a asculta ordinele lui Jon atrage executarea sa pentru insubordonare, ceea ce-i aduce lui Jon respectul regelui Stannis. Lordul Comandant o trimite apoi pe prințesa războinică Val să facă pace cu sălbaticul Tormund și să-l aducă în partea apărată a Zidului, departe de creaturile moarte care bântuie prin pustiurile înghețate. Gestul său atrage nemulțumirea fraților jurați ai Rondului de Noapte, al căror rol este tocmai de a apăra Regatul de sălbaticii din nord și se tem că, odată ce porțile
Dansul dragonilor () [Corola-website/Science/327684_a_329013]
-
alarmă după ce fuseseră prevenite de agenții dubli francezi cu privire la interesul britanicilor pentru regiune. De asemenea, germanii detectaseră creșterea traficului radio și a concentrării de vase de debarcare în porturile din zona sudică a Angliei. Dieppe și falezele sale erau bine apărate. O garnizoană de 1.500 de oameni (infanterie, geniu și artilerie de câmp și antitanc) apăra toate posibilele zone de debarcare. Orașul și portul erau bine apărate de cuiburi de mitralieră, artilerie de câmp și mortiere, concentrate pe rutele de
Raidul de la Dieppe () [Corola-website/Science/330147_a_331476]
-
funcție toate instalațiile portuare și ar fi făcut portul de nefolosit. S-a luat decizia să se construiască instalații portuare prefabricate (care aveau să devină cunoscute sub numele de cod „Mulberry”), care să fie remorcate până în fața plajelor mai slab apărate, unde să fie folosite pentru aducerea de rezerve și provizii. Howard Large, un veteran al raidului de la Dieppe, rănit în timpul atacului și luat prizonier de germani, avea să îi caracterizeze astfel pe planificatorii și comandanții aliați care au organizat operațiunea
Raidul de la Dieppe () [Corola-website/Science/330147_a_331476]
-
fiind faptul că Polonia era încercuită pe trei părți de Germania, s-a luat hotărârea ca, încă de la începutul unui eventual conflict, unele regiuni să fie abandonate, ele fiind practic de neapărat. Era cazul Pomeraniei și Poznańului. Zona litoralului trebuia apărată cât mai mult posibil, iar distrugătoarele marinei militare poloneze (Burza, Błyskawica și Grom) urmau să fie evacuate în Regatul Unit. Submarinele poloneze trebuiau să atace vasele invaziei amfibii germane din Marea Baltică. Linia defensivă principală urma să fie formată în regiunile
Plan Zachód () [Corola-website/Science/330180_a_331509]
-
care trei prevăzute cu bastioane, cu mulțimea de tunuri care o apărau, în 1809 ofițerul rus de origine franceză Langeron le apreciază la aproape 200, dispuse în baterii construite după sistemul turcesc, cetatea Brăila avea un aspect falnic, impunător; bine apărată și bine aprovizionată, ea putea rezista și unui asediu îndelungat. Orașul se întindea în stânga cetății, cum priveai de pe Dunăre. El era, după părerea aceluiași Langeron: „mare și mai bine construit decât celelalte orașe turcești”. Se găsesc aici, adaugă el: „o
Istoria Brăilei () [Corola-website/Science/328831_a_330160]
-
baltic de importanță strategică. Suedia, cunoscută ca Stăpâna Nordului datorită mâinii de fier cu care conducea Europa de Nord, părea destinată să devină și împărăteasa Estului, căci niciun obstacol nu mai stătea în calea disciplinatei, invincibilei sale armate în drumul către slab apărata Moscova. Și totuși, Carol al XII-lea, enigmaticul tânăr geniu militar care devenise erou celebru peste noapte, s-a oprit. Să fi abandonat cea mai importantă ocazie a carierei lui? Vreme de nouă ani, Carol a condus campanii epuizante împotriva
Casa Palatinate-Zweibrücken () [Corola-website/Science/331300_a_332629]
-
a fost încetinită de problemele logistice și mai puțin de rezistența germană. Principalul motiv pentru rezistența hotărâtă a germanilor în Alsacia (pentru germani "Elsaß") și Lorena ("Lothringen") era faptul că aceste două regiuni erau considerate părți ale Reichului și trebuiau apărate ca orice altă regiune a Germaniei. Din acest motiv, Hitler a emis ordinele din 24 și 27 noiembrie 1944 prin care se cerea Armatei a 19-a a Wehrmachtului în frunte cu generalul Siegfried Rasp să apere cu orice preț
Punga Colmar () [Corola-website/Science/334142_a_335471]
-
Capul de pod este o regiune cu mare importanță strategică aflată pe teritoriul controlat de inamic, pe malul unei mări, dincolo de un curs de apă sau de un defileu, care trebuie cucerită / apărată în timpul unui conflict militar, pentru asigurarea trecerii grosului trupelor și mijloacelor de luptă terestre ale atacatorului. Existența capetelor de pod este limitată de obicei la câteva zile, forțele militare aflate în ofensivă fiind ori respinse de defensiva inamică, ori reușind
Cap de pod () [Corola-website/Science/334178_a_335507]
-
nemijlocit la atac erau formate în principal din avioane de vânătoare Messerschmitt Bf 109 și Focke-Wulf Fw 190. Planificatorii militari germani au decis din greșeală ca rutele de deplasare ale multor unități să fie peste unele dintre cele mai puternic apărate zone de pe continent - și anume regiunea în care erau amplasate rampele de lansare ale rachetelor V-2 din jurul Hagăi. Aceste rampe erau apărate de număr mare de unități de artilerie antiaeriană. Dacă unele dintre aceste unități fuseseră prevenite cu privire la organizarea
Operațiunea Bodenplatte () [Corola-website/Science/335042_a_336371]
-
din punctul de atac ales de La Feuillade. Vauban nu a participat la asediu, chiar dacă se interesa personal. În 1705 Ludovic al XIV-lea îl însărcinase cu schițarea unui proiect de cucerire a cetății despre care auzise că era foarte bine apărată. În iulie 1706 Vauban se găsea la Dunkerque, iar pe 23 îi scrisese o scrisoare generalului La Feuillade în care își exprima dezaprobarea față de abordarea decisă de acesta. Participarea sa, în afară de proiectul din 1705, fusese o participare "prin corespondență". La
Asediul de la Torino () [Corola-website/Science/331873_a_333202]
-
bombardierele și să le atace de îndată ce ar fi decolat de pe aeroporturile din Anglia. Hitler a refuzat această tactică, motivând că poporul german trebuie să vadă cum sunt doborâte bombardierele britanice deasupra teritoriului german ca să fie convinși că sunt cu adevărat apărați. După octombrie 1941, "Luftwaffe" și-a încetat miniofensiva. Decizia lui Hitler a venit în folosul RAF> În 1940-1941, atacurile germane asupra bombardierelor care au decolat au fost responsabile pentru două treimi din pierderile RAF. Germanii au pierdut șansa distrugerii flotei
Apărarea Reichului () [Corola-website/Science/332608_a_333937]
-
nu au acționat rapid după retragerea britanicilor, aceștia din urmă au avut suficient timp pentru fortificarea podurilor și caselor de pe mal. Retragerea acestui regiment a lăsat Brigada de infanterie din cealaltă parte a portului într-o poziție mai puțin bine apărată. Brigada ocupa poziții defensive pe malul canalului du Marck, expuse atacului inamic de pe trei direcții. Nicholson și-a mutat cartierul general din clădirile Gării Maritime în citadela orașului. Aici au fost transferați și o parte a pușcașilor marini care sosiseră
Asediul orașului Calais (1940) () [Corola-website/Science/334579_a_335908]
-
au ales să cedeze posesiunile din America de Nord, dar au putut negocia pentru păstrarea Saint Pierre și Miquelon, două insule mici din golful Sfântului Laurențiu, cu zone de pescuit. Vedeau potențialul economic al insulelor din Caraibe datorită producției zahărului, ce putea fi mai bine apărată. Britancii au obținut Noua Franța. Spania, care a oferit Florida către britanici, a reobținut Cuba. De asemenea, au obținut Lousiana, incluzând New Orleans de la Franța drept compensație pentru pierderile lor. Marea Britanie și Spania au ajuns la un acord în privința navigației
Războiul franco-indian () [Corola-website/Science/334820_a_336149]
-
oferit germanilor controlul asupra unei baze pentru capturarea podurilor de peste Meuse și traversarea unor importante forțe mecanizate. Dacă ar fi reușit să cucerească Sedanul și podurile din regiune, diviziile germane ar fi putut înainta în regiunea interioară deschisă și slab apărată a Franței, de la Sedan până la Canalul Mânecii. Pe 12 mai, Sedanul a fost cucerit fără ca germanii să întâmpine o rezistență notabilă. În zilele care au urmat, germanii au înfrânt defensiva franceză din zona înconjurătoare de pe malul de vest al Meusei. Succesul
Bătălia de la Sedan (1940) () [Corola-website/Science/333854_a_335183]
-
oprească înaintarea germană în Belgia. Ofensiva Grupului de Armată B german nu era decât o diversiune. Principala lovitură a "Fall Gelb" a fost dată de Grupul de Armate A prin Ardeni în Luxemburg și sudul Belgiei. Odată ce aceste regiuni slab apărate au fost cucerite, "XIX. Panzerkorps" de sub comanda lui Heinz Guderian trebuia să lovească la Sedan, pe râul Meuse. Cucerirea Sedanului urma să le permită germanilor înaintarea în interiorul teritoriului francez neapărat și mai departe, Spre canalul Mânecii, în spatele forțelor mobile aliate
Bătălia de la Sedan (1940) () [Corola-website/Science/333854_a_335183]
-
Raidul de la Saint-Nazaire sau Operațiunea Chariot (carul de luptă) a fost un atac amfibiu încununat cu succes executat împotriva docului uscat puternic apărat "Normandie" de la Saint-Nazaire din Franța ocupată de Germania în cea de-a doua conflagrație mondială. Operațiunea a fost executată de Royal Navy și comandourile britanice sub comanda Cartierele Generale ale operațiunilor combinate pe 28 martie 1942. Misiunea a vizat șantierul
Raidul de la St Nazaire () [Corola-website/Science/333953_a_335282]
-
pe front și nu credea că va mai ajunge viu acasă. După toată luptele pentru România a fost răsplătit cu 200 de lei pensie de veteran de război. Atât. Mi-a spus că are o singură dorință. Să le fie apărate drepturile pentru că nici libertatea nu a fost și nu este gratuită. A fost plătită de eroii noștri și, în afară de respect, poate că veteranii de război merită să își ceva mai mult de o bucată de pâine. Coconel Neculai, veteran de
Cum trăiește în România un veteran de război la 95 ani. Mesaj pentru politicieni by Anca Murgoci () [Corola-website/Journalistic/102840_a_104132]