9,963 matches
-
iedul din brațe altcuiva nici dacă s-ar fi desfăcut pămîntul în două. Zadarnic s-au chinuit însă să-i dea apă. Cum să dai apă cu sticla unui ied? Încercară să toarne în palmele lui Vlad și să-l apese pe ied cu botișorul acolo, dar tot degeaba. Sărmanul pui se uita cu ochii mari și speriați la fiecare, zbătîndu-se mereu să scape din brațele care-l încolăceau. Ce facem? Nu bea apă! Dacă moare de sete? se tîngui cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1501_a_2799]
-
nimic, dar murdari de noroi din cap pînă-n picioare. Se uitară nedumeriți unul la altul, apoi la restul grupului, parcă treziți dintr-un vis urît. Atunci însă se produse ceva cu totul și cu totul neașteptat. Ca și cum cineva ar fi apăsat pe-un buton, în aceeași fracțiune de secundă din piepturile tuturor izbucni un hohot nesfîrșit de rîs, cu urcușuri și coborîșuri pe toate gamele posibile, cum nu se mai auzise de cînd lumea prin acele pustietăți. Pasăre fermecată e rîsul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1501_a_2799]
-
de mare forță și viteză, a blocat depozitele de arme nucleare, le-a făcut inoperabile iar arma găndului, combinată cu telepatia, folosită de extraterestrul nostrum, a determinat pe generali și politicieni și în grabă de teama ca agresorul să nu apese pe trăgaci - s au așezat repede la masa tratativelor: neagresiune, reducerea arsenalului nuclear etc. și pentru ce aruncăm Pămăntul în haos? Am mai spus-o: pentru putere și resurse care au început să se cam termine. Ce ziceți, pot scrie
Invazie extraterestră Volumul 1 by Ion Bălan () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1245_a_2206]
-
în mașină... Mă cheamă Ema. Sunt atee. Exist numai pe net. Sunt un conglomerat de opțiuni și chat-uri și moliciuni calde, de femeie închipuită. Nu am celulită. Voce. Nervi. Migrene. Nu am nimic. Nu sunt. Nu am degete, nu apăs taste, nu am buletin. Sunt doar Ema. Nu trebuie să te întorci acasă, la mine. Nu te-aștept cu mâncarea. Nu te cert c-ai întârziat. Nu-ți caut prin buzunarele sacoului. N-o să-ți fac copii. N-o să te
Dincolo de portocali by Ioana Bâldea Constantinescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1347_a_2732]
-
atenția un document de pe Desktop. „alx“. L-am deschis și... restul îl știi... Da, probabil. El a mai întârziat cel puțin douăzeci de minute. Ea a aștep tat până când nervii i-au sfârâit ca-ntr-o tigaie încinsă. Tastele telefonului, apăsate cu arătătorul. — Ce faci, nu vii? Spanioli, patruzeci patruzeci și cinci, boemi, nu foarte bine dispuși. Ea e frumoasă. Bronz auriu. Păr șaten deschis, lung. Șlapi. Unghii urâte la picioare. — Aveam vreun motiv să cobor mai repede? Ne grăbim undeva
Dincolo de portocali by Ioana Bâldea Constantinescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1347_a_2732]
-
a brațului, pe linia fină a gâtului, printre bu clele arămii, pe sub buza de sus, poate puțin prea subțire, dar inva dată de gustul ei aerat și primăvăratec. Era... frumoasă. Știa. Știuse de la început. Erau tot ce-și dorise. Îl apăsau. Îl sufocau ca o bucătărie îmbâc sită de carne arsă. Fiecare moment tihnit, de... să fi fost fericire?, îl apropia puțin de moarte. Fiecare suflare a copilului lui cu obraji bucălați îi aducea aminte că într-o zi, poate peste
Dincolo de portocali by Ioana Bâldea Constantinescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1347_a_2732]
-
Iatac al creștinătății. Nestemată omeiadă. Nu e oraș pe lumea asta din care să intri mai ușor în poveste, să te pierzi, unduios, în caligrafia arabă. La Sevilla e întotdeauna cald. O căldură stranie. Învăluitoare și subțire ca borangicul. Nu apasă. Dezmiardă și atât. E ceva acolo, un portal spre legenda absolută. Așa mă gândeam. Așa mă gândeam atunci. Că e ceva... 21. Singur S-a mutat, în cele din urmă. Într-o dimineață m-a scos la o cafea și
Dincolo de portocali by Ioana Bâldea Constantinescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1347_a_2732]
-
să-l vadă. Simțise cum se întâmplă. Își imaginase scena aproape în fiecare noapte, de la plecarea lui. Involuntar. Era coșmarul ei absolut. Dorit și detestat. De testat, detestat, detestat, dorit... Ivan târșâindu-și pașii pe stradă, într-o dimineață, devreme, apăsând clanța porții de la grădină, tra versând iarba verde, care la ora aceea (5 să fie, oare?) pare cenușie, poate desculț, poate nu... Pașii lui din ce în ce mai aproape, ochii ei căutându-l pe geamul murdar de ceață, privirea lui zvâcnind până la ea
Dincolo de portocali by Ioana Bâldea Constantinescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1347_a_2732]
-
ridicată, de la natură. Eroare în proiectul original. Strungăreață deplasată spre stânga. Ticuri. Cărare. Ar trebui să port ochelari. Oroare de insecte. Coșmaruri. Multe. O ușoară siflantă. Pe tine. Te am pe tine. Până la urmă se întâmplase. Într-o dimineață, degetele apăsaseră clanța. Metalul scrâșnise neuns în aerul umed și încă cernit. Genele ei săltaseră ca de spaimă, trăgând pleoa pele de pe ochii rămași despuiați pe-ntuneric. Foamea gemuse și ea, surd, din stomacul gol de prea multe zile. Trecuse o vreme
Dincolo de portocali by Ioana Bâldea Constantinescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1347_a_2732]
-
lasă-mă să te ajut. Te voi asculta așa cum m-ai ascultat și tu, de-atîtea ori, cînd am avut necazuri. Poate am să știu să te ajut cu vreun sfat, sau poate că nu. Dar nu lăsa greutățile să te apese și nu le-nfrunta de unul singur. Eu sînt aici. Lupino își ridică privirea din pămînt. Ochii Hanei împrăștiau scîntei. Sau era doar o părere? Avea să-i fie dor de Hana, de blîndețea ei, de observațiile ei ascuțite despre
by Crenguţa H. B. Docan [Corola-publishinghouse/Imaginative/1108_a_2616]
-
doua oară; că, de data aceasta, avea de dat socoteală pentru tot ce urma să întreprindă... Conștientiză atunci, pentru prima dată în viață, ce înseamnă cu adevărat să fii responsabil pentru faptele tale. Se scutură, îngrozit de povara ce-i apăsa umerii, și se întrebă dacă era, cu adevărat, pregătit pentru ce urma să facă. Dar unul a fost Lupino între lupi. Nu degeaba îl invidiau unii și-l iubeau alții; nu degeaba îl încurajase Arus, pe deplin încrezător în forța
by Crenguţa H. B. Docan [Corola-publishinghouse/Imaginative/1108_a_2616]
-
Aflase pe pielea lui că frica nu-i altceva decît o barieră în calea reușitei și învățase să-și controleze sentimentul paralizant. Dar nevoia de-a avea un suflet aproape, de-a putea împărtăși cuiva îndoielile, frămîntările sau îngrijorarea îl apăsa. Pentru prima dată conștientiza ce înseamnă să aparții unei comunități. De cîte ori avusese nevoie, haita fusese lîngă el. Un sfat bun, o încurajare, o mîngîiere îl alinaseră, îl scoseseră adesea din impas. Acum se avea doar pe sine și
by Crenguţa H. B. Docan [Corola-publishinghouse/Imaginative/1108_a_2616]
-
în tezaurul științei? Ai putea să-mi descrii imaginea luceafărului de seară în ochii unui urs? Cum ar suna cântecul de șoapte ale pădurii, amplificat în urechea („ receptorul”!) iepurelui? Cine ar putea ghici ultimul gând al lui Odobescu înainte de a apăsa pe trăgaci? (Nu știu dacă ai aflat în școală, s-a sinucis din dragoste, și încă la ce vârstă!). Ce superioare calcule și magnifice ecuații ar putea încifra, pentru a descifra toate acestea și altele la fel? Cred că ți-
Jucătorul by Gheorghe Drăgan () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1257_a_1933]
-
putea spune că nu m-am dus oarecum incitat de câte auzisem într-un timp atât de scurt. Chiar să fie adevărat tot ce s-a spus? Ori oamenii se plictisesc, fie din lipsă de lucru, fie din cauză că sunt prea apăsați de sarcinile de serviciu. Și atunci, caută o portiță de salvare... Văd eu numaidecât! Bat în ușă, dar, cum mă așteptam, nu aud nimic. Ați înțeles, cred, Beșleagă nu avea nevoie de secretară: mai întâi pentru că nu avea fumuri, al
Jucătorul by Gheorghe Drăgan () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1257_a_1933]
-
scos-o dintr-un pachet de pe care numai ce desfăcuse țipla. După cum fusese stinsă, era în mod cert abandonată de o mână de femeie. Numai ele au mărinimia asta de a nu le storci în scrumiere, de a nu le apăsa cu încăpățânare făcând capătul să se desfacă și să se fărâmițeze ca o floare ce se ofilește sau ca un cabanos ce sfârâie în tigaie înfoindu-și terminațiile crestate. Comparația cu cabanosul îi dădu un pumn în stomac, așa că Plescăială
Amintiri din casa scării by Laura Aprodu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1354_a_2721]
-
Cât de dulce sunase numele ei venit de pe buzele lui, spus de vocea aceea de care se îndrăgostise. Porni din nou, fără să se întoarcă, fără să-l privească. Nu putea, după ce auzise tot ce auzise. Ajunse la lift și apăsă de mai multe ori pe butonul verde pentru a-l chema cât mai repede. Zgomotul din spatele ei se auzea până la lift accentuându-se, discuția reluându-și cursul firesc. Nu venise după ea. Intră în lift și simți că se sufocă
Clipe fragile by Mihaela Alexa () [Corola-publishinghouse/Imaginative/100966_a_102258]
-
bagajul? o certă blând Ana. - Bagajul? Plecăm undeva? Karina era din ce în ce mai încurcată - Nu am stabilit că ai nevoie să petreci câteva zile în casa bunicilor mei, ca să ai timp să meditezi la tot ce a rămas nerezolvat și care te apasă ca o povară? Nu ai zis că ai nevoie de liniște și că vrei să te desprinzi puțin de zgomotul și tumultul orașului? Pentru că de un specialist nici nu vrei să auzi. Ți-ai făcut alte planuri între timp? Ana
Clipe fragile by Mihaela Alexa () [Corola-publishinghouse/Imaginative/100966_a_102258]
-
are un sfârșit, fiecare sfârșit implică un început și în ăsta se află Apolodoro mereu. Deja are un amestec de atenții și amabilități, moștenite de la Marina. Tatăl îl face să mănânce la oră fixă, la ora h și câteva minute, apăsându-l mâncarea pe care i-o dă și apoi îl apasă pe el, de trei ori pe zi. Igiena și educația fizică înainte de toate; deocamdată trebuie să-l fac un animal bun și să mănânce fasole boabe; fosfor, mult fosfor
Dragoste şi pedagogie by Miguel de Unamuno [Corola-publishinghouse/Imaginative/1414_a_2656]
-
se află Apolodoro mereu. Deja are un amestec de atenții și amabilități, moștenite de la Marina. Tatăl îl face să mănânce la oră fixă, la ora h și câteva minute, apăsându-l mâncarea pe care i-o dă și apoi îl apasă pe el, de trei ori pe zi. Igiena și educația fizică înainte de toate; deocamdată trebuie să-l fac un animal bun și să mănânce fasole boabe; fosfor, mult fosfor. Începe să meargă. Pentru a reuși, îl lasă tatăl într-o
Dragoste şi pedagogie by Miguel de Unamuno [Corola-publishinghouse/Imaginative/1414_a_2656]
-
botezul făcut i-au pus numele Luis, numele bunicului dinspre mamă, tatăl Marinei, în locul acelui urât Apolodoro, și Luis este numele prohibit, rușinosul, intimul. Luis, Luis-ul meu, al meu Luis, Luisito, Luisito al meu și-l mănâncă cu sărutări. Îi apasă gura pe gura sa scuturând capul o dată, se desprinde apoi imediat, rămâne privind o clipă, și strigând "Luis, Luisito al meu!" se întoarce să-și unească gurile, cu zel. Spune, mamă, mă iubești? Mult, mult, mult. Luisito, Luis al meu
Dragoste şi pedagogie by Miguel de Unamuno [Corola-publishinghouse/Imaginative/1414_a_2656]
-
cum micuțul o privește liniștit, repetă: De ce cade și nu urcă atunci când o arunci? Dacă ar fi un glob.... Dar nu e... Să vedem, de ce cade? Pentru că e grea. Ahaha! Suntem deja pe drum! De ce e grea... și prin ce apasă? Copilul ridică din umeri, în timp ce acolo, în măruntaiele spirituale, demonașul său familiar căci și el îl are, îi zice: "acest papá este prost!" Papá, mi-e frig! Frigul nu există, fiul meu! Este prost, sigur prost". Alte ori îl ating
Dragoste şi pedagogie by Miguel de Unamuno [Corola-publishinghouse/Imaginative/1414_a_2656]
-
că femeia este memoria, iar bărbatul inteligența speciei? Așa rezultă. Nu zicem că femeia reprezintă natura, iar bărbatul rațiunea, Avito? Așa zicem. Apoi că femeia naște și bărbatul se face, adaugă triumfal don Fulgencio. Desigur! Și căsătoria, răul care ne apasă, prietene Carrascal, este consorțiul naturii cu rațiunea, natura raționată și rațiunea naturalizată; soțul este progresul în tradiție, iar femeia tradiția în progres. Carrascal privește, fără a răspunde, la Simia sapiens, care pare că râde, și apoi la afișul " Dacă nu
Dragoste şi pedagogie by Miguel de Unamuno [Corola-publishinghouse/Imaginative/1414_a_2656]
-
scapă un "da". Da, nimic mai mult? Dar, ce vrei să-ți spun? Dar lasă-mă... lasă-mă... Apolodoro o privește în ochi și ea îi închide pentru că să nu-i facă să vorbească. O sărută și ea tremură; își apasă buzele pe unul din ochii fetei, și ea, repede, jenată: Tatăl meu! Și se despart. "Săracul! Săracul! Cât mă iubește! Și a crezut că dă să vină tata!" Și el: Nu a ieșit experimentul, n-a ieșit; asta nu e
Dragoste şi pedagogie by Miguel de Unamuno [Corola-publishinghouse/Imaginative/1414_a_2656]
-
1/n. Și această observație o fac ca pedagog, pentru a nu se crede că atitudinea mea față de pedagogie se datorează ignoranței științifice. Pentru care renunț să disertez, acum și aici, asupra greutății vidului, care sigur este cel ce ne apasă cel mai mult." Amor y pedagogía, Espasa Calpe, 2007, p. 57. 15 Omne vivum es ovo = Tot ce este viu (vine) dintr-un ou, Orice ființă vie (iese) dintr-o altă ființă vie, și ex nihilo nihil fit = din nimic
Dragoste şi pedagogie by Miguel de Unamuno [Corola-publishinghouse/Imaginative/1414_a_2656]
-
la Eschil, problema esențială pe care o pune în scenă Sofocle este ceea ce constituie ideea de bază a religiei grecești, adică raporturile dintre om și destin. Eschil ne prezintă un om conștient de valoarea sa, de nedreptatea destinului care îl apasă și pe care eroul îl înfruntă cu mândrie, fără a se pleca în fața lui (spre deosebire de epocile anterioareă. Sofocle face un pas înainte: eroul său nu se mărginește la această sfidare mândră, el luptă cu disperare și curaj să scape de
Legenda Electrei de-a lungul timpului by Irinel Aura Stoica () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1626_a_3036]