758 matches
-
simte mâinile dureroase pentru că inima le lo vește mereu cu încă un val de sânge și vede asfaltul din fața mașinii și asfaltul aleargă foarte încet și încon tinuu spre mașină și asfaltul dispare încontinuu sub botul mașinii, care rulează acum apatică, pentru că vitezometrul arată 10 km/h, și ochii lui văd curgerea fluidă a asfaltului, dar pe retina lui e fixată o singură imagine, care e cea a trupului zdrobit al câinelui care semăna cu o vulpe. Da. Semăna cu o
Romantic porno by Florin Piersic Jr. () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1344_a_2728]
-
ciocnesc Între ei medaliile. Suntem cu toții emoționați, dar bine că nu este ceva grav. A fost un an bun, am scris mult, am publicat și, În general, am avut o digestie ușoară, suntem acum la ceasul recoltei, unii nerăbdători, alții apatici, Încă neconvinși, bănuitori la pericolul care Își face apariția tocmai În astfel de momente solemne. Dar organizatorii ne liniștesc, acele vremuri nu se vor mai Întoarce niciodată, acum țara are grijă de poeții săi, și aici nu ne amenință nimeni
UN CARNAVAL ÎN INFERN (scene din viaţa și moartea poetului necunoscut) by Marian Constandache [Corola-publishinghouse/Imaginative/91597_a_107358]
-
la neamurile lui tovarășul secretar de partid al nostru, de la Goldana... La astfel de soluționări de caz, să te ții, ce chicoteli porneau în rândurile muncitorilor petroliști, mobilizați de Partid, să scoată la lumină și la viață nouă pe goldăneșteanul apatic, indolent, înapoiat și recalcitrant: Ke,ke,ke,ke! He,he, he, he! Însă, cam cincizeci la sută dintre găzarii-oaspeți râdeau cu glasuri groase: Ho,ho,ho,ho!... Și din gâtlejuri, le ieșeau valuri de aburi grei. Ca să nu petreacă și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1512_a_2810]
-
încasă vexațiunea, îmbrâncindu-l îmbufnată într-o parte. Pe urmă, se răzgândi, strângându-se mai tare lângă anonimul ăsta prea puțin prielnic, care nu voia nimic de la ea, nu-i lua nimic, nu-i oferea nimic decât prezența lui inertă, apatică, de neînțeles pentru creierul ei, care-i umplea, pe moment, pustiul și singurătatea îngrozitoare din inimă. Înghesuindu-și murdara răceală în corpolența caldă a necunoscutului de lângă ea, Mesalina adormi buștean, până hăt-târziu, în dimineața de iarnă, când, trezindu-se și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1512_a_2810]
-
între degete, se strângeau în cocoloașe deasupra apei, „și cum să le vină să-nghită așa ceva?”, cam fără chef de viață și în dispoziție meditativă pentru că, „uite, Oscar azi nu prea înoată cu poftă, n-are direcție, iar Guppy e apatic”, cu lăbuțele adunate pe pântece, după ce și-a băut ceaiurile pentru circulație și-a înghițit pilulele pentru tensiune, cu pixul în mână, întorcând foile cât mai rapid, căutând cu privirea fazele alea fierbinți-fierbinți. Pe urmă, în baie, după mai multe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1987_a_3312]
-
tremurând de frică, urmărită de cumplitul dacă. Dacă se întâmplă, cine știe cum...? Era depresie. Nu aș fi recunoscut nici moartă. În restul timpului, mă credeam foarte fericită. Îmi dădeau lacrimile din nimic, dar și de fericire. Pisicel avea laringită și era apatic, iar eu eram convinsă că sunt astfel pedepsită pentru cât sunt de fericită. Și plângeam de mila lui. O luam pe Eva în brațe și o miroseam și mirosul ei era atât de minunat și plângeam. O țineam la sân
Poveşti cu scriitoare şi copii by Elena Vlădăreanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/801_a_1784]
-
dintre ieșiri în așteptarea unui bărbat cu o geantă Gerson în mână, dar acum mi-am dat seama că era vorba și despre un schimb. Berăria de la etajul trei al magazinului era plină de consumatorii de la ora prânzului, care stăteau apatici în fața farfuriilor cu cârnați și a halbelor cu bere, înalte cât niște veioze. Tânărul care ducea banii rătăci printre mese ca și cum s-ar fi uitat după cineva anume și în cele din urmă se așeză în fața unui bărbat îmbrăcat în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1917_a_3242]
-
încăpere. Era îmbrăcată cu un capot din mătase verde care-i lăsa la vedere partea de sus a sânilor mari, precum cocoașele gemene ale unui monstru marin roz; avea papuci asortați și ținea între degete o țigară neaprinsă. Câinele stătea apatic lângă călcâiele ei cu plasturi pentru bătături, cu nasul încrețit de mirosul pătrunzător de lavandă englezească pe care-l lăsa în urmă, ca pe un bătrân boa cu pene, corpul lui Frau Lange. Vocea ei era chiar mai masculină decât
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1917_a_3242]
-
nu era suferință din dragoste... Se purtase galant cu toate, și ultima prostituată avusese din partea lui un anume respect, putea fi socotit un gest de tandrețe; nimic jucat, cîntărit; pur și simplu. Nimic din elanul primei tinereți, În ultima vreme; apatic, Thomas nu se mai recunoștea, chiar se gîndea să meargă la un medic. Nu remușcările - vagi - Îl nelinișteau, ci neputința; nu mai putea Întoarce, În vreun fel, ceva: plăcerile de odinioară, libertatea de atunci, mai ales; nu dăduse nimănui seamă
După Sodoma by Alexandru Ecovoiu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/869_a_1561]
-
don Avito, Augusto se îndreptă spre Club. Voia să-și risipească ceața din cap și din inimă jucând o partidă de șah cu Víctor. XIV Augusto observă că prietenul său Víctor trece prin ceva neobișnuit; nu nimerea nicio mutare, era apatic și tăcut. — Víctore, se-ntâmplă ceva cu tine... — Da, domnule, da, mi se-ntâmplă ceva grav. Și cum simt nevoia să iau o gură de aer, hai să ieșim; noaptea e foarte frumoasă; am să-ți povestesc. Víctor, deși cel
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1900_a_3225]
-
Destinul celor mai mulți dintre ei depinde de tandrețea sau înțelepciunea unei femei care, după ce ăștia au tremurat și s-au lipit de ea, ea se întoarce și spune: „Ești bun. Mi-a plăcut.” Dacă spune invers - e DEZASTRU. Devin agresivi sau apatici, complexați pentru o viață, mereu în căutare de confirmări. Don Juan „seducătoru’” e o fantasmagorie masculină, făcută să ascundă faptul că ăla avea ejaculare precoce și pleca repede, să încerce cu altcineva, doar, doar îi iese și lui o dată și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2152_a_3477]
-
lui Vali Vijelie va ține capul de afiș la știri peste o lună de zile. Gardner e terifiat de direcția în care o ia America (la fel ca mulți alții, aici). Doar o treime din oameni votează. Studenții sunt politic apatici sau foarte conservatori. Lumea joacă jocul cu mărgele de sticlă, unii știu că asta e, dar se complac, alții nici nu știu. Gardner a zis că nu îi rămâne decât să se ducă din casă în casă, să bată la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2152_a_3477]
-
pierdut chiar tot. Marta făcu un gest din cap care putea să însemne orice, acord, dezacord, indiferență, și se retrase în bucătărie. Nu te simți bine, întrebă tatăl, urmând-o la ușă, Doar puțin obosită, poate de la sarcină, Îmi pari apatică, cu mintea departe, ar trebui să te distrezi, să te plimbi pe aici, Ca dumneata, Da, ca mine, Te interesează mult ce vezi, întrebă Marta, gândește-te de două ori înainte de a-mi răspunde, Mi-a ajuns să mă gândesc
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2116_a_3441]
-
clatină. Spatele lui izbește un genunchi, apoi netezimea unei lespezi. Strivit sub haită, nu găsește de cuviință să se zbată, Îngăduie ca hainele să-i fie rupte În bucăți și ca trupul să-i fie sfârtecat, se lasă deja pradă apaticei amorțeli a victimei jertfite, nu simte nimic, n-aude nimic, e Închis În sine, În spatele unui zid până-n nori și cu porțile ferecate. Și Îi privește ca pe niște intruși pe cei zece bărbați Înarmați care vin să Întrerupă sacrificiul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2219_a_3544]
-
am făcut atunci În privința Înțelegerii și folosirii persanei uzuale. Dacă gazdele mele făcuseră, În prima zi, efortul lăudabil de a aduna câteva cuvinte din franceză, toate conversațiile noastre s-au desfășurat, de atunci Înainte, În limba țării. Discuții Însuflețite sau apatice, subtile sau pe șleau, adesea chiar fără perdea, deoarece, În calitatea mea de frate mai mare, atâta vreme cât rămâneam dincolo de granițele incestului, puteam să-mi Îngădui orice. Tot ce era hazliu era permis, inclusiv cele mai teatrale demonstrații de afecțiune. Și-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2219_a_3544]
-
să se slujească de acele arme și de acele muniții. Au ocupat, Într-adevăr, poziții pe acoperișuri și În spatele ferestrelor, dar nu știau dacă trebuia să tragă primii, dând astfel semnalul unui inevitabil măcel, sau dacă era necesar să aștepte, apatic, ca preparativele loviturii de stat să se fi Încheiat. Căci tocmai asta mai Întârzia asaltul cazacilor. Liakov, Înconjurat de ofițeri ruși și persani, era ocupat să-și așeze trupele, ca și tunurile, al căror număr a fost de șase În
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2219_a_3544]
-
la fel. ― Mda. Dallas făcu repede stânga-mprejur, ieși din infirmerie și se îndreptă cu pași mari spre pasarelă. Ash îl urmări din ochi. Tot felul de gânduri i se buluceau în creier. Rămase așa mai mult timp, nemișcat și apatic, apoi reveni la munca lui, la analizele lui. Muncesc prea mult, prea mult, se gândea Dallas trecându-și o mână prin păr. Ash probabil că avea dreptate. Activitățile mele nu-mi dau pace deloc. Pe lângă problema creaturii, trebuia să-și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85061_a_85848]
-
pustiul pământesc, să zărești, undeva, în forfota de furnici turmentate, un ac arămiu, cu gămălia ruginită, să recunoști statura unui bărbat, oho, chiar pistruiatul, lunganul nostru amic Matei Gafton care se legăna în ritmul frazelor, la doi pași de ascultătorul apatic. „Cunoști scenariul. Operațiuni în doi timpi. Austriei i se propusese o reformă internă, apoi s-a pretins că nu și-a respectat-o. Cehoslovaciei i s-au cerut Sudeții, apoi s-a luat apărarea slovacilor, cică asupriți de cehi. La
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2121_a_3446]
-
în jur.“ Dar Tolea tăcuse, probabil; nu obișnuia să întrerupă plăcerile retorice ale vecinului Gafton; prefera să somnoleze, de obicei, cu gândul în altă parte. Vecinul Matei își ritma discursul fără grabă, aplecându-se, din când în când, spre interlocutorul apatic. Știa că Tolea nu-l va întrerupe. Cât despre zâmbetul său plictisit, se obișnuise, zâmbetul arogant al recepționerului de hotel de mult nu mai era noutate. Țintind cine știe ce auditoriu virtual, domnul Gafton lăsa uneori impresia, pentru cine era dispus să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2121_a_3446]
-
delicate fructe, palid-violacee, tari, zemoase, cu biberonul lung și amar. „Iartă-mă, Dominic.“ Își lipise gura de lobul urechii lui clăpăuge. „Da, m-am uitat în portofel. Să-ți aflu numele. Iartă-mă, Dominic“, și reluă ritualul, să-l trezească. Apatic, însă, stors, plăpândul Dominic, deloc grăbit să-și recunoască numele, deloc n-avea chef să înlocuiască înlocuitorul, să joace actul secund, reprezentându-se pe sine, absentul nu voia să se trezească a fi el însuși, vibrațiile ventuzei nu-l vor
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2121_a_3446]
-
mai cedat și din al cărei sanctuar a decolat, cu ceva bani economisiți, așa zice lumea, direct la facultate... Acolo, la facultate, surpriză! Relația sa cu sexul în ofensivă a devenit, pentru toți cei cinci ani de studiu, timidă, evazivă, apatică. Atunci au și început, de altfel, spune lumea, bănuielile, bârfele. Evita intimitatea, apropierea. O incipientă incompatibilitate, poate, de care nici el nu era încă deplin conștient? Nu știa încă, poate, destul despre sine, nici ca ar trebui sa fie prudent
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2121_a_3446]
-
pe care poezia, de înaltă gândire și vizionarism, cu puternică inducție emoțională, o poate exercita asupra unei profunde stări de neliniște. Adresându-se prietenei sale, poetul începe prin a-și deplânge starea de mâhnire "nedureroasă, goală, sumbră, mohorâtă, înăbușită, atonă, apatică", astfel că nici inima nici gândul nu mai reacționează la frumusețile naturii, precum apusul de soare, norii diafani care își împrumută mișcarea de la stele, strălucirea astrelor, luna de pe lacul de azur. Deși contemplă aceste splendori ale naturii, nu le simte
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1515_a_2813]
-
ochii înspre cerul palid și greu Gândindu-mă cum aș putea să ajut oameni la fel de nealinați. Nu pot încă să-mi liniștesc emoția tomnatică Știind că ochii tăi mă văd ca o simplă frunză în vânt... Aceași stare indiferentă și apatică Te împinge să arunci cuvinte aduse doar dintr-un gând... De-ar fi vorbe sincere cele pe care le rostești Nu aș mai cădea mințit cu chipul în palme Dar este mult mai ușor să amăgești Fără ați mai păsa
by MIHAI TODERICĂ [Corola-publishinghouse/Imaginative/1008_a_2516]
-
vărsăturilor li se adaugă crampele musculare, localizate mai întîi la pulpe, dar care pot apoi apărea la orice nivel. Asemenea crampe se produc mai ales la indivizii tineri și viguroși. În acest stadiu, holericul este, de obicei, liniștit și chiar apatic, lipsit de poftă de mâncare, dar stăpânit de o sete pe care însă nu o poate înlătura, căci, îndată ce i se dă de băut, survin vărsături de nepotolit. Pe măsură ce deshidratarea crește, pielea bolnavului se usucă, ochii i se încercănează, nasul
Biciul holerei pe pământ românesc by Gheorghe Brătescu și Paul Cernovodeanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295567_a_296896]
-
impregnat multă vreme în singurul rând de haine pe care le-am cărat după mine. Trenul nu-mi mai provoacă răul fizic din copilărie. Peisajul tot gonind spre nord (pe când eu mă târâi dinspre Babadagul meu spre Constanța) mă lasă apatic și fără chef de vorbă, cu chef numai de a asculta vorba altora, răstită, glumeață, aspră, românească, turcească, până or să-mi dea pâlniile pe-afară. Pe holul ticsit de navetiști, călare pe-o raniță veche, nea Aurică Geamantan se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2273_a_3598]