1,153 matches
-
încă insuficient clarificat, de onimizare. Acest proces cunoaște mai multe etape, fiecare nume de loc situîndu-se pe o anumită treaptă de onimizare. S-a observat, astfel, că există nume de locuri care funcționează încă și ca apelative (numite, de aceea, apelative în funcție toponimică), altele în structura căror se pot recunoaște ușor foste apelative și nume a căror legătură cu apelativele originare poate fi stabilită numai prin investigații științifice detaliate. A se compara numele Balta, Alunu, Poiana, În Răchiți, Sub Coastă
101 nume de locuri by Ion Toma () [Corola-publishinghouse/Science/1350_a_2724]
-
de loc situîndu-se pe o anumită treaptă de onimizare. S-a observat, astfel, că există nume de locuri care funcționează încă și ca apelative (numite, de aceea, apelative în funcție toponimică), altele în structura căror se pot recunoaște ușor foste apelative și nume a căror legătură cu apelativele originare poate fi stabilită numai prin investigații științifice detaliate. A se compara numele Balta, Alunu, Poiana, În Răchiți, Sub Coastă, După Deal, Pe Căprioare etc., larg cunoscute și ca apelative (baltă, alun, poiană
101 nume de locuri by Ion Toma () [Corola-publishinghouse/Science/1350_a_2724]
-
recunoaște ușor foste apelative și nume a căror legătură cu apelativele originare poate fi stabilită numai prin investigații științifice detaliate. A se compara numele Balta, Alunu, Poiana, În Răchiți, Sub Coastă, După Deal, Pe Căprioare etc., larg cunoscute și ca apelative (baltă, alun, poiană, răchită, coastă, deal, căprioară etc.), cu nume ca Mlaca, Bunaru, Turuga, Știubeiu, Joampa, Bentu, Tîlva, Gîldău etc., cunoscute numai în anumite zone sau perioade ca apelative (mlacă, bunar, turugă, știubei, joampă, bent, tîlvă, gîldău etc.), și nume
101 nume de locuri by Ion Toma () [Corola-publishinghouse/Science/1350_a_2724]
-
Sub Coastă, După Deal, Pe Căprioare etc., larg cunoscute și ca apelative (baltă, alun, poiană, răchită, coastă, deal, căprioară etc.), cu nume ca Mlaca, Bunaru, Turuga, Știubeiu, Joampa, Bentu, Tîlva, Gîldău etc., cunoscute numai în anumite zone sau perioade ca apelative (mlacă, bunar, turugă, știubei, joampă, bent, tîlvă, gîldău etc.), și nume ca Bălătruc, Iertăoiu, Clejia, Pleșița, Rătășelu, Stu pătura, Trăoașele, Zomanița etc. a căror proveniență din apelativele bălătruc, „bolovan mare“; iertăoi, „teren defrișat“; clejie „pămînt, proprietate a bisericii, pe care
101 nume de locuri by Ion Toma () [Corola-publishinghouse/Science/1350_a_2724]
-
prin numele comune, care se referă generic la întreaga clasă noțională din care face parte obiectul. Din punctul acesta de vedere, numele proprii îndeplinesc rolul unor instrumente deictice sui generis. Diferența semantică dintre numele de locuri, ca nume proprii, și apelative este cea mai importantă și de aceea a fost cel mai mult studiată, dar nu este singura sesizată de cercetători. Există și alte deosebiri între cele două categorii de nume, care pot fi, și ele, urmarea diferențierii semantice a celor
101 nume de locuri by Ion Toma () [Corola-publishinghouse/Science/1350_a_2724]
-
Cernavodă *fratelui, Sibiu *mamei) sau adjuncți verbali la infinitiv (Iași *de a studia). Deosebirile, clare și importante, dintre numele proprii de locuri și substantivele comune nu trebuie să determine minimalizarea faptului că multe nume de locuri au fost, la origine, apelative și că fac parte din sistemul limbii, alături de acestea, fiind organizate după reguli parțial comune, că sunt nume de locuri care funcționează încă și ca apelative (Măgura - măgura) și că în foarte multe contexte numele de locuri apar însoțite de
101 nume de locuri by Ion Toma () [Corola-publishinghouse/Science/1350_a_2724]
-
și că fac parte din sistemul limbii, alături de acestea, fiind organizate după reguli parțial comune, că sunt nume de locuri care funcționează încă și ca apelative (Măgura - măgura) și că în foarte multe contexte numele de locuri apar însoțite de apelative care denumesc generic locul individualizat de numele propriu (orașul Cluj, rîul Mureș, munții Bucegi). Nu trebuie uitat nici faptul că sunt nume de locuri care, prin deonimizare (figura de stil implicată fiind numită antonomază), redevin cuvinte comune, cu altă semnificație
101 nume de locuri by Ion Toma () [Corola-publishinghouse/Science/1350_a_2724]
-
au un grad ridicat de abstractizare, nefiind, în cele mai multe cazuri, transparente în privința semnificației originare (a etimologiei, grosso modo), pe cînd o mare parte din numele de locuri își dezvăluie cu ușurință sursa apelativă, iar unele sunt considerate, pe bună dreptate, apelative în funcție toponimică. Printre argumentele care determină includerea lor între numele proprii semnalăm faptul că, deși bazele lor apelative sunt „înțelese“ sau chiar funcționează în paralel ca atare, notorietatea și funcționarea ca nume proprii conferă ipostazei toponimice a acestor „omonime
101 nume de locuri by Ion Toma () [Corola-publishinghouse/Science/1350_a_2724]
-
detaliate, cu diferite niveluri de cuprindere) decît masa numelor de persoane, clasificabilă într-un număr restrîns de categorii și subcategorii. Numele de persoane au un caracter mai pur ca nume proprii decît numele de locuri, care se mențin mai aproape de apelative din cîteva puncte de vedere. Un exemplu sugestiv îl constituie genul personal (genitivul cu articol postpus și acuzativul cu prepoziția pe), caracteristic numai antroponimelor, nu și toponimelor (Cartea lui Ion, L-am văzut pe Ion, Luminile Clujului, Am văzut Bucegii
101 nume de locuri by Ion Toma () [Corola-publishinghouse/Science/1350_a_2724]
-
Un exemplu sugestiv îl constituie genul personal (genitivul cu articol postpus și acuzativul cu prepoziția pe), caracteristic numai antroponimelor, nu și toponimelor (Cartea lui Ion, L-am văzut pe Ion, Luminile Clujului, Am văzut Bucegii). Desprinderea numelor de loc de apelative se face treptat, fiecare nume aflîndu-se la o anumită distanță de apelativele originare și implicit de statutul de onim. Numele de persoane s-au desprins, de regulă, de mult timp (și de cele mai multe ori pe terenul altei limbi decît limba
101 nume de locuri by Ion Toma () [Corola-publishinghouse/Science/1350_a_2724]
-
se regăsesc de obicei și în algoritmul de studiere a nașterii (mai bine zis a atribuirii) numelor de persoană (altfel înseamnă că extindem căutarea în tronsoanele îndepărtate ale etimologiei indirecte). Funcționînd o perioadă mai lungă sau mai scurtă și ca apelative, numele de locuri cunosc mai rar modificări fonetice distincte față de cele care afectează, în timp, apelativele corespun zătoare. De aceea, variantele lor fonetice nu sunt numeroase și apar ca urmare a unor reflexe dialectale ori a evoluției istorice. În cazul
101 nume de locuri by Ion Toma () [Corola-publishinghouse/Science/1350_a_2724]
-
determinanți), precum și conversiunea ca formă de onimizare, în timp ce numele de persoane apelează și la aceste modalități, dar și - mai ales - la trunchiere (pentru formarea hipocoristicelor, așa cum s-a văzut mai sus în cazul „familiei“ onomastice a prenumelui Constantin), care la apelative și la numele de locuri este foarte rar folosită. Relațiile semantice (sinonime, antonime, polisemantism) sunt greu de aplicat la masa numelor de persoane, dar pot fi regăsite, în forme specifice, în ansamblurile teritoriale ale numelor de locuri. Aceste ansambluri teritoriale
101 nume de locuri by Ion Toma () [Corola-publishinghouse/Science/1350_a_2724]
-
Sunt frec vente cazurile de existență paralelă a mai multe nume pentru un loc; cu aceste nume intrînd în concurență, se ajunge la impunerea celor mai adecvate „tentative“ ca nume proprii, întrucît, cu timpul, nu mai sunt înțelese (și) ca apelative. Este unul dintre motivele pentru care se păstrează în nomenclatura topică a teritoriului romînesc un număr apreciabil de toponime străine, mai ales slave și maghiare. Pentru același considerent, avem foarte multe antroponime în funcție toponimică (numele de persoane sunt opace
101 nume de locuri by Ion Toma () [Corola-publishinghouse/Science/1350_a_2724]
-
sociale (Pădu rea Gigîrtu, Hanu Despinii, Bîrîca lu Ivan, Fîntîna Ivantiștilor, Vîlceaua lu Sandu, Ulița de la Nae). Formarea antroponimelor de la toponime se realizează pe baza unui singur model: toponimul plus sufixul specializat (Craioveanu, Vălenaru, Cioroiașu). Numele de locuri provenite din apelative necesită cu precădere o investigație lingvistică și geografică, pe teren și în lexicoanele de termeni entopici, în timp ce geneza toponimelor care au la bază nume de persoane trebuie căutată în primul rînd în documente istorice (în care apar proprietarii, vînzarea și
101 nume de locuri by Ion Toma () [Corola-publishinghouse/Science/1350_a_2724]
-
se încadrează lucrarea de față are ca obiectiv central viața cuvintelor, adică „nașterea“, „viețuirea“ și „moartea“ acestora, aspecte pe care le vom urmări și în legătură cu numele de locuri. „Nașterea“ numelor de locuri este, de fapt, re nașterea toponimică a unor apelative sau antroponime, existente în limbă, așadar „născute“ și „crescute“ inițial într-o altă sferă lexicală, vocabularul comun, respectiv sistemul antroponimic. Putem vorbi eventual de o altoire a funcției toponimice în trunchiul cuvîntului originar (apelativ sau antroponim), care, treptat, se desprinde
101 nume de locuri by Ion Toma () [Corola-publishinghouse/Science/1350_a_2724]
-
fapt, re nașterea toponimică a unor apelative sau antroponime, existente în limbă, așadar „născute“ și „crescute“ inițial într-o altă sferă lexicală, vocabularul comun, respectiv sistemul antroponimic. Putem vorbi eventual de o altoire a funcției toponimice în trunchiul cuvîntului originar (apelativ sau antroponim), care, treptat, se desprinde ca entitate lexicală autonomă de trunchiul original, „viețuind“ în continuare, în paralel cu acesta. Formulările metaforice privind „altoirea“ sau „renașterea“ ca toponime ale apelativelor/antroponimelor-bază sunt sugestive, dar nu clarifică nici pe departe mecanismul
101 nume de locuri by Ion Toma () [Corola-publishinghouse/Science/1350_a_2724]
-
bază polivalența funcțională a numelui de loc. Metoda Wörter und Sachen (cuvinte și lucruri) din lingvistica numelor comune devine, în lingvistica numelor proprii (de locuri) metoda cuvinte, oameni și locuri, îndreptățind aprecierea lingvistului ieșean Dragoș Moldovanu, potrivit căruia toponimizarea unui apelativ (sau antroponim), care constituie ținta finală a demersului etimologic în legătură cu numele de locuri, trebuie să fie corectă lingvistic (să respecte legile evoluției fonetice și regulile devenirii semantice apelativ toponim), dar, în același timp, trebuie dovedită ca verosimilă din punct de
101 nume de locuri by Ion Toma () [Corola-publishinghouse/Science/1350_a_2724]
-
de locuri, trebuie să fie corectă lingvistic (să respecte legile evoluției fonetice și regulile devenirii semantice apelativ toponim), dar, în același timp, trebuie dovedită ca verosimilă din punct de vedere sociogeo grafic (referentul geografic denumit trebuie să justifice asocierea cu apelativul sau cu antroponimul, ținînd seama de eventualele restrîngeri, extinderi sau transferuri ale raportului de desemnare) și probabilă din punct de vedere socioistoric (să concorde cu împrejurările vieții și activității oamenilor din perioada vizată). Cele trei abordări menționate sunt menite să
101 nume de locuri by Ion Toma () [Corola-publishinghouse/Science/1350_a_2724]
-
Olt, Mureș, Criș, Someș, Timiș, Turda, Buzău, Nistru, Prut, Siret etc. - au fost „reconstituite“ pornindu-se de la acest indiciu. O altă sursă a toponimelor cu ipotetică origine traco-dacică sau latinească o reprezintă numele greu de asociat formal și semantic cu apelative ori antroponime romînești sau aparținînd populațiilor cu care au trăit romînii de-a lungul timpului. Pînă în prezent, doar cîteva toponime neatestate în perioade foarte vechi au fost puse pe seama moștenirii traco-dacice ori latine, gradul de probabilitate al acestor soluții
101 nume de locuri by Ion Toma () [Corola-publishinghouse/Science/1350_a_2724]
-
în toponimie, nu etape ale unui traseu mai lung sau mai scurt, ci trasee diferite, cu destinații diferite. Fazele anterioare toponimizării apelativului sau antroponimului originar nu constituie numai etimologii indirecte, ci, de fapt, etimologia unor alte cuvinte, cu alt statut (apelativ sau antroponimic). De exemplu, originea numelor Certej, Tău, Conac este romînească, întrucît demersul etimologic se oprește la apelativele omonime certej, tău, conac, care au primit funcție toponimică, neextinzîndu-se la etimoanele acestor apelative sl. čerteș, magh. tó, tc. konak, care aparțin
101 nume de locuri by Ion Toma () [Corola-publishinghouse/Science/1350_a_2724]
-
fapt, etimologia unor alte cuvinte, cu alt statut (apelativ sau antroponimic). De exemplu, originea numelor Certej, Tău, Conac este romînească, întrucît demersul etimologic se oprește la apelativele omonime certej, tău, conac, care au primit funcție toponimică, neextinzîndu-se la etimoanele acestor apelative sl. čerteș, magh. tó, tc. konak, care aparțin altui traseu etimologic, pretoponimic. Nerespectarea acestui principiu, formulat și demonstrat în lingvistica romînească de Emil Petrovici, în urmă cu cîteva decenii, i-a determinat pe unii cercetători să afirme că toponime ca
101 nume de locuri by Ion Toma () [Corola-publishinghouse/Science/1350_a_2724]
-
cît și în procesul consolidării numelui propriu). De pildă, frecvența ridicată a unui toponim în teritoriu orientează căutarea cu prioritate a etimoanelor în limba romînă a ultimelor secole, întrucît masa numelor de locuri provine, în cea mai mare parte, din apelative sau antroponime romînești toponimizate de curînd (este cazul îndeosebi al microtoponimelor, care funcționează încă în multe cazuri și ca apelative sau antroponime, pe lîngă statutul specific dobîndit în sistemul de nume de locuri). Răspîndirea frecventă a unui toponim într-o
101 nume de locuri by Ion Toma () [Corola-publishinghouse/Science/1350_a_2724]
-
a etimoanelor în limba romînă a ultimelor secole, întrucît masa numelor de locuri provine, în cea mai mare parte, din apelative sau antroponime romînești toponimizate de curînd (este cazul îndeosebi al microtoponimelor, care funcționează încă în multe cazuri și ca apelative sau antroponime, pe lîngă statutul specific dobîndit în sistemul de nume de locuri). Răspîndirea frecventă a unui toponim într-o zonă restrînsă poate fi indicele provenienței sale dintr-un entopic sau dintr-un antroponim regional ori din limba străină vorbită
101 nume de locuri by Ion Toma () [Corola-publishinghouse/Science/1350_a_2724]
-
disocierea din seria apelativelor sau a numelor omonime. Un aspect care nu trebuie neglijat este denumirea apelativelor sau a antroponimelor toponimizate prin mecanismul figurii de stil denumite sinecdocă, a unei suprafețe geografice mai largi decît cea la care se referea apelativul sau antroponimul originar: Alunu poate desemna o suprafață mai mare decît locul unde este (sau era) copacul respectiv, iar Albota denumește o întreagă localitate, nu numai casa (proprietatea, moșia etc.) persoanei care a purtat acest nume. Confuzia nu se mai
101 nume de locuri by Ion Toma () [Corola-publishinghouse/Science/1350_a_2724]
-
locuri de-a lungul vieții lor este permanenta consolidare ca nume proprii, din ce în ce mai eficiente denominativ. Formele sub care se realizează această devenire sunt diverse, așa cum s-a putut observa din cele cîteva mostre oferite anterior: desprinderea de sistemul de proveniență (apelativ, de regulă, dar în multe cazuri și antroponimic) demotivarea treptată (estomparea sau pierderea sensului generalizator inițial), dobîndirea statutului de membru al ansamblului (deci al sistemului) de nume proprii de locuri. Cercetarea toponimică modernă are în vedere aceste evoluții și a
101 nume de locuri by Ion Toma () [Corola-publishinghouse/Science/1350_a_2724]