3,340 matches
-
bagă în vagin. Doar că ăsta era un joc de copii, nu o plăcere adevărată. Ca o cântăreață pop de vârstă mijlocie, Carol își schimbă din nou ținuta în mijlocul spectacolului. De data aceasta definitiv. În această costumație își va primi aplauzele la scenă deschisă și eventualele bisuri. Și, îmbrăcându-se, își permise să conștientizeze contrastul dintre caracterul voluntar și eficient al acțiunilor ei și ambiguitatea scopurilor. Hai să lăsăm la o parte fasoanele astea psihologice, te rog. Nu era nici urmă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1919_a_3244]
-
mai bun. Ținta a fost un cerc roșu desenat pe o placă de lemn așezată la o distanță de 50 de pași. Pan Hu a tras primul cu arcul și toate cele trei săgeți au nimerit ținta, stârnind ovațiile și aplauzele întregii asistențe. Yang Youji și-a aruncat privirile în jur și a spus: Distanța e prea mică și cercul e prea mare. Mai bine să încercăm cu o frunză de plop la o distanță de o sută de pași". La
[Corola-publishinghouse/Administrative/1478_a_2776]
-
opintiri spre civilizație se dovedesc mai false și mai sterpe, cu atât un popor cade în primitivism, în zona trăirilor rudimentare, animalice. Sex, moarte și râs. Râsul gros, hăhăit, la început forțat, râsul în gașcă, râsul la comandă. Comuniștii puneau aplauze la magnetofon, capitaliștii dau de pe bandă râsete. Să ne râdem la un loc, ca să nu ne mai fie frică. Câtă lume se uită la televizor în România și râde de frică, de frica zilei de mâine, de lehamitea zilei de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2042_a_3367]
-
drapat în splendide veșminte alb-aurii, face treișpe-paișpe, cu un ochi la marea slujbă, cu celălalt la aleea despicată de sepepiști prin mulțime. Înalt Prea Sfințitul e icoana vie a ortodoxiei române căutând mereu preajma Puterii pământești. În sfârșit, se aud aplauze răzlețe, niște trâmbițași care atâta așteptau suflă într-un soi de buciume de tablă și apar în trap săltat Ion Iliescu, Adrian Năstase și Octav Cozmâncă. Deci, nu președintele țării, primul-ministru și cei doi președinți ai Camerelor, ceea ce ar fi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2042_a_3367]
-
pe trepte, se ridică, înjură de morți, frac’su râde de se sparge, îl face prost, îi arată el cum te dai ca lumea pe balustradă, pe bune, Migu e artist, alunecă rapid, mai întâi pe burtă, apoi pe fund, aplauze, ceva?, mare lucru, îl îngână fra’su, oricum el a ajuns primu’. Eu sunt al doilea, al doilea e cel mai bun!, stop, am zis!, nu sunt prost ca toți proștii care se dau pe balustradă, poate-și rupea o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1982_a_3307]
-
de scris emite, de fapt, un soi de muzică, și știam că eu unul n-aveam s-o aud niciodată cu urechile mele, nici ping-ul acut al reușitei de a ajunge la capăt de rînd, nici scrîșnetul lung, ca niște aplauze, al carului ce revine În poziția inițială, la Începutul altui rînd. Așa cum stau lucrurile, atunci cînd termin un rînd nu aud nimic, doar tăcerea gîndurilor ce se prăbușesc neîncetat În gaura memoriei. Dar, așa cum am mai zis, pot să fiu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1976_a_3301]
-
chemați, ajutați și călăuziți în capitala României. Acest exemplu de manipulare în masă era caracteristic unui regim comunist. Și Ceaușescu procedase la fel aducând muncitorii din uzinele apropiate să-i asculte discursurile și să-și exprime adeziunea prin aclamații și aplauze repetate. Nu trebuie să pierdem din vedere privilegiile și subvențiile acordate minerilor. Deci, minerii îi erau datori lui Iliescu și au intervenit de câteva ori. Dovezi nu prea există dar logic așa stau lucrurile. Puterea și-a cerut scuze pentru
CE SE ÎNTÂMPLĂ ÎN ROMÂNIA? by Radu Iacoboaie () [Corola-publishinghouse/Administrative/499_a_937]
-
după ei, îmbrâncit de câțiva adversari, apărat de câțiva coechipieri. Când ajunse lângă banca de rezerve, antrenorul îl bătu pe umăr. - Bravo, băi Vlădene, îi zise. Mersi mult. - Da, hm, păi, nu? zise Vlădeanu și se îndreptă către vestiare în aplauzele publicului, scărpinându-se gânditor la coaie. 19-20 august 2005 TAKAMURA! Muzica: Bob Marley - Natty Dread, The Clash - London Calling Desigur, când sunt 38 de grade la umbră, oamenii devin molateci, ca niște meduze. Se topesc, se mișcă încet, vorbesc aiurea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1965_a_3290]
-
ia un avantaj decisiv, japonezul schimbă viteza, trecând într-a cincea, și, cu un sprint fulminant și o accelerație nebănuită, reuși să smulgă copilul de pe șine și să sară din fața tramvaiului. Vatmanul înjură și încetini. Publicul izbucni din obișnuință în aplauze și urale prelungite. Japonezul depuse copilul în brațele mamei sale. - Mersi mult, spuse aceasta. - Cu plăcere, zise japonezul, ștergându-și doi stropi de sudoare de pe frunte. - Bravo, moșule, zise studentul la filosofie bătându-l pe spate. Acestea fiind zise, japonezul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1965_a_3290]
-
Legii, inculpatul Vânătorul este găsit vinovat pentru tentativă de omor cu premeditare, gravă vătămare corporală și cruzime asupra animalelor și este condamnat la o pedeapsă de nouă ani de închisoare fără drept de apel și fără suspendare. Declar procesul încheiat. Aplauze și câteva urale zguduiră sala. Lupul făcu semnul victoriei, adică un V, cu laba. Vânătorul se prăbuși pe jos plângând. Bunica Scufiței suspină și își duse o batistă la ochi. Iar eu, grefierul de ședință al tribunalului, am așternut pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1965_a_3290]
-
Ciocan, și eternul președinte al statului, Ion Ilievici. Atașez mai jos, leneș fiind, transcriptul emisiunii. Transcript: Imagine de ansamblu a studioului plin de spectatori. Sigla emisiunii „Oameni... simpli“. Camera coboara, vedem o ușă. Pe ea intră prezentatorul emisiunii, Emil Sugiuc. Aplauze. Spectatorii scandează „Sugiuc, Sugiuc“. Sugiuc zâmbește. Pe ecran apare scris: „Telefonul telespectatorului: 2177443“. Sugiuc: Bună ziua, stimați spectatori și telespectatori, bine ați venit la ediția de azi a emisiunii noastre „Oameni... simpli“. Invitații de azi sunt proaspat unsul prim-ministru al
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1965_a_3290]
-
lui Berthelot, cel care a reorganizat aeronautica românească! Și are o valoare simbolică faptul că domnul ambasador poartă același nume cu cel care-a înălțat primul balon cu aer cald... Îi mulțumim Franței, în numele balonului „Mihai Bravul”, în numele balonului „România”... Aplauze. Câțiva încearcă un timid „Vive la France!”. - Mă bucur să mă aflu aici, într-o capitală a francofoniei, într-o capitală a culturii, care rămâne pentru noi un punct important pe hartă, aproape de strada care poartă numele generalului Berthelot, să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1987_a_3312]
-
bucur să mă aflu aici, într-o capitală a francofoniei, într-o capitală a culturii, care rămâne pentru noi un punct important pe hartă, aproape de strada care poartă numele generalului Berthelot, să celebrăm împreună, prin această ascensiune, deschiderea Zilelor Francofoniei... Aplauze și mai firave. Primesc flori și se îndreaptă, pe covorul întins, spre scărița balonului. O țin doi soldați. Excelența Sa urcă lejer, cu haina descheiată, e destul de sprinten pentru cei aproape șaizeci de ani ai săi, e deja în nacelă și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1987_a_3312]
-
literară, și-a părăsit pacea sarcofagului și a venit să ne lumineze! Umiditatea e constantă în mausoleu, să știți, și nu s-a înnegrit decât puțin, gâtul, mâinile și urechile, dar în rest e destul de proaspăt. Și nu miroase încă. Aplauze. Criticul schimbă fețe-fețe și crede, în naivitatea lui, că va scăpa ușor. - Nu vreau să mă dau în spectacol... - Dar, Lenin dragă, tu însuți ești un spectacol! Un spectacol magnific, dacă-mi permiți. Un Lenin-critic literar, aplecat asupra foilor, cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1987_a_3312]
-
împinse bărbia cu un efort vădit înainte, își înclină capul pe spate coborînd pleoapele, privind așa, ca printr-o ambrazură. Leonard Bîlbîie îl auzi pe prinț spunînd cu o amărăciune pînă atunci nesesizată în voce, îl auzi în ciuda ropotului de aplauze care izbucnise ca la comandă pe cînd Balbo înțepenise în poza marțială, " Un destin tragic nimerit în plină comedie, va pieri neobservat bietul Balbo". Deși nu avea nici un motiv să-l creadă, în general Leonard Bîlbîie nu credea nimic, el
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1507_a_2805]
-
toți se numără la sfîrșit și spun că tot atâția au fost și la început, de aceea sînt niște aleși, niște eroi, iar restul, restul îngrașă pământul, despre lupta lor pentru stabilizarea societății, împotriva parveniților, ajunșilor, escrocilor. Iarăși se auziră aplauze, abia în acea clipă înțelese schepsis-ul. Nici unul nu era mai mult decît căpitan. Cei mai mulți, locotenenți. Mai toți tehnicieni, ingineri, oameni cu școală, ghinionul lor, dacă putea fi vorba de un ghinion!, era că fiind încadrați în sectoarele tehnice, de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1507_a_2805]
-
nu trebuie să uitați, dacă nu le oferiți șansa dumneavoastră, ei și-o vor crea. Fără a fi datori nimănui." Cuvintele lui Corvino sunară mai tare, mai metalic decît cele ale lui Balbo și peste toate coborî un ropot de aplauze sincere, de o energie care te putea mobiliza chiar dacă nu aveai nici un amestec. Coriolan Popa își împreună palmele, de parcă s-ar fi rugat, de parcă ar fi vrut să ceară o clipă de îngăduință, toată lumea știa că nu-i decît o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1507_a_2805]
-
niște gogomani, în spatele cărora se joacă altă piesă. Și noi trebuie să știm ce piesă se joacă dincolo de perdeaua ăsta! Să știm mai ales cum ar fi sfîrșitul cu o clipă mai devreme. Știi că spectacolele proaste se întrerup cu aplauze? Cu aplauze pornite prea devreme, cînd n-au nici un rost, în contratimp! Iar dacă e un lucru serios, atunci numai noi putem să-l oprim. Noi încă mai vedem și mai auzim ceea ce alții se fac că nu observă. Ei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1507_a_2805]
-
în spatele cărora se joacă altă piesă. Și noi trebuie să știm ce piesă se joacă dincolo de perdeaua ăsta! Să știm mai ales cum ar fi sfîrșitul cu o clipă mai devreme. Știi că spectacolele proaste se întrerup cu aplauze? Cu aplauze pornite prea devreme, cînd n-au nici un rost, în contratimp! Iar dacă e un lucru serios, atunci numai noi putem să-l oprim. Noi încă mai vedem și mai auzim ceea ce alții se fac că nu observă. Ei se vor
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1507_a_2805]
-
ceea ce ei știau de mult. Atunci își dădea seama din nou că într-adevăr nu era decît un dansator pe sîrmă și că era foarte probabil că, mai mult decît măiestria sa, căderea, prăbușirea ar fi smuls o furtună de aplauze și un oftat de încîntare și chiar satisfacție. Deocamdată nu voia să alunece și de aceea luă două hotărîri importante. Cea dintîi îl privea pe domnul inspector George Stan. După cîteva clipe de meditație, îl usturau pleoapele și vedea în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1507_a_2805]
-
umplutură care să aplaude. Înainte de Halloween e doar tineret, pentru că postul va da un reportaj de la acțiunea lor de strângere de fonduri „Casa bântuită”. Înainte de Crăciun sunt babalâci care vor doar ca bazarul lor de caritate să ajungă pe sticlă. Aplauze false cumpărate pe publicitate gratuită. Pe monitorul cu transmisiunea rețelei, prezentatoarea de la studioul național îi pasează din nou legătura celei de la studioul local, care trece direct la un promo preînregistrat al emisiunii de a doua zi, în care o femeie
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1877_a_3202]
-
În culise, paradă de personaje și haos. Se încurcau costume, se pierdeau accesorii, unii dintre protagoniști lipseau "cu desăvârșire". Emoțiile, grijile, panica, îi zăpăceau pe toți, laolaltă. În sfârșit, se sting luminile și se ridică cortina. Urlete de bucurie, tropăieli, aplauze frenetice în sală. Pe scenă pășesc prezentatorii, cei mai buni elevi din școală. Ea e moțată, afectată de importanța momentului, îngrozitor de țeapănă și vorbește mâțâit, încet, cu vocale prelungi, dând ochii peste cap. El, sugrumat de cravata prea strânsă, încătușat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1548_a_2846]
-
cumplit de greu să se acomodeze cu ideea că devenise domnișoară. Renunță la antrenamente iar Savinschi încercă, în fel și chip, să o aducă înapoi. Îi vorbi de împlinirile ce aveau să vină mai târziu, o dată cu întrecerile de atletism, despre aplauze, podiumuri și medalii, dar totul se dovedi a fi zadarnic. Luana rămase de neclintit. Nu-i aducea nici o satisfacție activitatea de sportivă. Deși era conștientă că-l lăsa cu inima grea, Luana nu reveni asupra hotărârii pe care o luase
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1548_a_2846]
-
de secundă, privirea de smarald a căzut și asupra piticului blond, ghemuit pe locul în care fusese uitat. În noaptea aceea Luana a scris frenetic. Personajul avea un chip, iar scriitoarea sufletul marcat de puternice impresii. CAPITOLUL III Din nou, aplauze! Intră la liceu cu nouă. Un examen ușor a cărui importanță nu o recunoscuse niciodată. O luptă din joacă pe care o câștigase. Termină romanul în fugă. Cu profesorii de liceu nu era de glumit. Distanți și la obiect, ei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1548_a_2846]
-
și zgomotos. La ridicarea "cortinei", spectatorii îi văzură pe Dan și Ema aliniați în fundal, cu Luana proțăpită în fața lor în chip de dirijoare. Ea spuse tare: În cinstea verișorului și prietenului nostru Dan, vă oferim acest spectacol. Din nou, aplauze. Luana intonă încet două-trei cuvinte, își agită mâinile și "corul" începu cântarea. Dan, mai afon decât toți afonii la un loc, cânta tare, tot mai tare, pe măsură ce mâna stângă a Luanei se agita înspre el, nicidecum cu intenția de a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1548_a_2846]