881 matches
-
cu palmele în sus, cu palmele orientate spre înainte, cu palmele orientate spre înapoi, cu palmele apropiate, cu pumnii strânși etc. Pozițiile trunchiului Trunchi îndoit (fig. 13): înainte (a); îndoit lateral spre dreapta (b); îndoit lateral spre stânga (c). Trunchi aplecat (fig. 13): aplecat înainte la 45° (d); aplecat înainte la 90° (e); aplecat înapoi (extins). Trunchi răsucit (fig. 13): răsucit spre dreapta (f); răsucit spre stânga (g). Pozițiile picioarelor Pozițiile picioarelor pot fi: întinse, îndoite și fandate. Picioare întinse (fig
Gimnastică de bază by Cristina-Elena Moraru () [Corola-publishinghouse/Science/1149_a_1946]
-
inițială se precizează doar la început apoi, poziția finală a unei mișcări constituie poziția inițială pentru următoarea mișcare; dacă poziția inițială are o structură complexă, descrierea se face de la punctele de reazem spre celelalte segmente; ex: așezat, brațele lateral, capul aplecat înainte. Caracteristicile poziției inițiale prezentate de Grigore V. (2003) sunt: să fie comodă; să fie stabilă; să favorizeze și să permită execuția corectă a mișcării; să ușureze efectuarea mișcării; să îngreuieze efectuarea mișcării; să permită continuarea mișcării. Timpii de execuție
Gimnastică de bază by Cristina-Elena Moraru () [Corola-publishinghouse/Science/1149_a_1946]
-
trunchiului lateral spre dreapta și revenire la poziția inițială; T5-6 Balansul piciorului stâng îndoit înainte și revenire la poziția inițială; T7-8 Balansul piciorului drept îndoit înainte și revenire la poziția inițială. Exercițiul 8 P.I. Stând depărtat, față în față, trunchiul aplecat, mâinile așezate pe umerii partenerului: T1-2 Extensia trunchiului și arcuire; T3-4 Răsucirea trunchiului spre stânga și arcuire; T5-6 Idem T1-2; T7-8 Idem T3-4 spre dreapta. Exercițiul 9 P.I. Așezat, picioarele îndoite, talpă în talpă, brațele înainte, de mâini apucat: T1-2
Gimnastică de bază by Cristina-Elena Moraru () [Corola-publishinghouse/Science/1149_a_1946]
-
un ghiveci, un strat de flori sau ar fi putut vopsi altfel pereții. Curtea era animată totuși. Cei tineri se plimbau gânditori, singuri sau câte doi. Numai tineri am văzut... unii erau frumoși, cu părul într-o parte, cu fruntea aplecată, cu expresii melancolice, încă neînțepenite, cum arătau cei bătrâni, pe care îi întîlneam pe scări, coborând sau urcând cu mâinile alunecând pe cimentul lustruit al palierelor, cu fruntea în sus, inexpresivi și decolorați, în hainele lor care se încheiau la
Viața ca o pradă by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295611_a_296940]
-
greșeala lui. Nu îndrăzni să spună că aparițiile precaute ale Louisei îl stânjeneau mai mult decât o intrare zgomotoasă, în primul rând pentru că țineau mai mult, apoi pentru că presupuneau o gesticulație anume: Louise, inaintând cu brațele larg depărtate, cu trupul aplecat ușor pe spate și zvârlind piciorul mai înainte, nu putea trece neobservată. Metoda putea chiar să se întoarcă împotriva intențiilor mărturisite ale Louisei, de vreme ce ea era în fiecare clipă amenințată să se izbească de vreunul din tablourile ce zăceau peste
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85083_a_85870]
-
agitau umbre nedeslușite, înainta domol către mal. Când ajunse pe la mijlocul fluviului, se zăriră limpede, în lumina galbenă, trei bărbați goi până la brâu, aproape negri, purtând pălării de formă conică. Stăteau nemișcați, bine înfipți pe picioarele lor ușor depărtate, cu trupul aplecat puțin înainte din pricina curentului puternic ce izbea cu apele sale nevăzute în marginea unei plute mari și rudimentare ce se ivi abia la urmă, din noapte și din ape. Când bacul se apropie mai mult, omul zări în spatele adăpostului, în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85083_a_85870]
-
scoase, ținându-și răsuflarea, un strigăt prelung, abia modulat, în care reveneau întruna aceleași cuvinte. - Ascultă, șopti bucătarul, spune că el este câmpul de luptă al zeului. Inginerul se uită la bucătar, izbit de vocea lui schimbată. Cu privirea fixă, aplecat înainte, cu pumnii strânși, acesta reproducea, stând pe loc, tropăitul ritmat al celorlalți. Și abia atunci d'Arrast își dădu seama că el însuși dansa de o bucată de vreme, cu întreg trupul lui greoi, dar fără să-și miște
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85083_a_85870]
-
fiecare răsuflare căsca gura cu lăcomie, ca și cum atunci ar fi tras aer în piept pentru ultima oară. D'Arrast îl apucă strâns de brațe și-l ridică așa cum ai ridica un copil. Îl ținea în picioare, lipit de el. Ușor aplecat, îi vorbea în față, ca și cum ar fi vrut să-i insufle întreaga lui putere. Bucătarul, însângerat și plin de pământ, se desprinse însă de el, după câteva clipe, pe chip cu o expresie rătăcită. Clătinându-se, se îndreptă către piatră
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85083_a_85870]
-
pas, se înclină, derutată, stingheră. Îl caută, s-ar zice, pe Poet, dar în dreptul ei apare, de undeva, flautistul. În ușă se mai întoarce o dată, cu un scurt semn cu mâna, în care ține poșeta. Cu cealaltă se sprijină, ușor aplecată, în baston. ...Capul ei se apropie, se depune pe masa netedă și albă, de pe care au dispărut măștile, farfuriile, paharele. Coama sârmoasă a părului ruginit, de aceeași culoare cu fața cărămizie. Ceafă viguroasă, rotită lent. Se vede lobul îndelung ornamentat
Cartea fiului by Norman Manea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/597_a_1348]
-
mai mic... cel mai slab... cel mai slab curent mă, mă aiurește, pur și simplu, pufni el, ieșind de după birou, grăbindu-se spre ușă. O împinse, deși era închisă. Se ghemui, tremurând, icnind, răpus, zvâcnind, zguduit, în seria de salve, aplecat, parcă împușcat, deasupra mânerului ușii. Încercă pași mari, împiedicați spre fereastră. Se sprijini de fotoliul femeii, pipăi marginile de lemn, pervazul, închizătorul ferestrei, toate erau la locul lor... totuși strănuta, parcă și cu plăcere. Nasul aprins de vinișoare roșii devenise
Cartea fiului by Norman Manea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/597_a_1348]
-
cu adevărate consecințe, ca între adolescenți care nu mai suportă târgul meschin al zilelor. Să-l întreb de ce participăm, complici, la dezastru ? Refuză un asemenea dialog, am mai încercat, cândva, pe șantier, n-are rost...“ Dimineața de vineri îl găsește aplecat, fără a se putea concentra, asupra schițelor. Foi cu tabele, calculul cantităților de material și manoperă, primele fraze din memoriul tehnic. Greoaie de păcura și amețelile nopții, orele urcă, anevoie. Gânduri risipite : avortul permis după 40 de ani, lipsește hârtia
Cartea fiului by Norman Manea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/597_a_1348]
-
vedere. Enumeră, citind de pe o îngustă bandă de hârtie, cazurile în care orice infiltrație și surpare întâmplătoare ar putea antrena... Se apleacă, agitat, spre doamna cu bonetă, vrea neapărat s-o convingă. În fața lor, în dreptul biroului de lângă cuier, două halate aplecate unul spre celălalt. — Nu știu dacă e doar întârzierea sau chiar refuzul maturizării, cum spuneai. Pare mai curând obosit. Am exagerat, formula e pretențioasă, dar maturitatea poate să pară, celui care nu o acceptă, insuportabilă. Mai curând obosit, ai dreptate
Cartea fiului by Norman Manea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/597_a_1348]
-
în pădure, ci în casa părintească, cea care adăpostise visele copilăriei mele, poveștile scrise și nescrise, nopțile dormite și nedormite, lungul șir de morți, dar pentru ei nu conta... Păreau mai degrabă niște jucători de poker, trișori josnici. Cu capetele aplecate, nici unul nu avea curajul să mă privească în ochi. Le-am spus vorbe dure, dar nu regret, regret că n-am avut suficientă inspirație și destul aplomb că să le spun unele și mai dure. - Joci tare, adăugase cel mic
Yon by Luminita Săndulache () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91711_a_92875]
-
și prelungi în jurul ochilor de la statul în soare fără ochelari, cu buzele prea roșii, probabil la mușcăturile mulatrei de aseară. Se uită de jos în sus la mine evident orbit de strălucirea mea, nu de soarele puternic de dimineață, ușor aplecat, mișcând sprâncenele de jos în sus, interogativ. Mă domina. Deși eu eram în picioare și el aplecat, vedeam mușchii cum zvâcnesc de fiecare dată când încerca să ridce puntea, semn că trebuia să mă hotărăsc. Nu puteam să capitulez acum
Singur sub duș by Dan Chișu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295575_a_296904]
-
mulatrei de aseară. Se uită de jos în sus la mine evident orbit de strălucirea mea, nu de soarele puternic de dimineață, ușor aplecat, mișcând sprâncenele de jos în sus, interogativ. Mă domina. Deși eu eram în picioare și el aplecat, vedeam mușchii cum zvâcnesc de fiecare dată când încerca să ridce puntea, semn că trebuia să mă hotărăsc. Nu puteam să capitulez acum. Tot jocul meu s-ar fi dus de râpă. Dar asta era, eram înfrînt de cineva pe
Singur sub duș by Dan Chișu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295575_a_296904]
-
spus că mă întorc așa, ca să mă aflu în treabă, și, dacă vrei să știi adevărul, nici chiar eu nu credeam ce spuneam. M-am întors cu speranța că ea m-a așteptat doar pe mine, dar nu oricum, ci aplecată și ușor crăcănată, pregătită să i-o trag. Ea și-a făcut de cap, adică în realitate s-a purtat normal, absolut normal. Când am plecat, eram sigur că o voi uita și mintea mea se va întoarce la Moni
Singur sub duș by Dan Chișu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295575_a_296904]
-
trasee prin București... Enigmele nu vroiau să apară. Subterane nu existau. Oamenii erau buni, iar orașul plat ca un ceas de mână, legat de încheietură cu Dâmbovița în chip de curelușă. Unde era splendidul, splendidul amurg petersburghez, cu un student aplecat visător pe un pod, peste apele Nevei? Unde tunelele de cărămidă pe sub Buenos Aires din "Abbaddon", în care, în cea mai adâncă adâncime, o Oarbă desface coapsele și pleoapele vulvei se deschid pentru a ivi o privire albastră? N-o găseam
Pururi tânăr, înfășurat în pixeli by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295573_a_296902]
-
îndemînatice. Cu un ac desfaci fâșii late și subțiri din tulpină. Din mijlocul ei scoți foi pentru cărțile sfinte, adică cele mai subțiri. Celelalte sunt pentru alte cărți. Le așterni și le unești cap la cap pe o masă puțin aplecată și le uzi cu apa lui Hapi, care e plină de mâl. Apa se scurge și mâlul lipește. Apoi pui alte foi de-a curmezișul și iar le uzi ca să le lipești. După aceea tai marginile cu grijă, să fie
Luntrea Sublimă by Victor Kernbach [Corola-publishinghouse/Imaginative/295598_a_296927]
-
lor globuri pe cap!), Tefnaht căută să se depărteze pe nesimțite de ceata în care se afla, strecurîndu-se pe furiș în mulțimea pestriță. Când ajunse destul de departe, făcu semn unui sutaș de pe zidul palatului. Sutașul coborî și ascultă cu urechea aplecată o poruncă. Auta nu scăpase din vedere primejdia și izbutise să-l zărească pe preot lângă zid unde lumea nu se mai înghesuia. Fața nu i se deslușea, însă îi cunoștea veșmântul. După câteva clipe, dând la o parte mulțimea
Luntrea Sublimă by Victor Kernbach [Corola-publishinghouse/Imaginative/295598_a_296927]
-
cu ochii plini de lacrimi, implorându-l pe Dumnezeu pentru a-i dărui liniște și putere să poată suporta această grea încercare. La un moment dat, Radu se opri din plâns dar contiunuă să stea cu fața în mâini, ușor aplecat, neobservând că bătrânul era în cameră, el zise încet: -Doamne, cum pot ajunge?, clătinându-și capul. Bătrânul auzi cuvintele rostite de el și ieși din cameră, ca nu după mult timp să se întoarcă cu niște bani pe care-i
Preţul răzbunării by Moldovan Ioan Mircea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91493_a_92399]
-
și nu, că vrea să ajungă acasă mai repede. Obosit, nițel băut, cred c-a adormit în căruță. După o vreme, caii nemaisimțind hățurile întinse, se opriră să pască pe un tăpșan cu iarba deasă. Păscând, stăteau firesc, cu capetele aplecate, iar opritorile de pe gât alunecară până căzură. Când musafirul meu se trezi, neștiind de opritori, dar supărat de oprirea cailor, i-o fi lovit cu biciul. Caii odihniți au luat-o la fugă spre malul văii cu stâncile prăpăstioase, omul
Regăsirea înstrăinării by Ştirbu Mihai () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91672_a_92367]
-
boabe de grăsime, fire fibroase și alte substanțe poluante acumulate în fosele nazale. După ce ați eliminat apa reziduală și impuritățile din ambele nări, uscați-vă căile nazale stând cu ambele mâini pe șolduri și aplecându-vă înainte, apoi ridicați și aplecați capul cu putere, în timp ce expirați cu forță pe nas. Acest întreg proces pare mult mai dificil decât este în realitate: principalul obstacol este cel mental, și nu cel mecanic și condiția de bază, atunci când vă administrați un duș neti e
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2250_a_3575]
-
să nu mai simți. Viața ta, condițiile În care trăiești și slujba ta revendică acel preț. Înspăimântat că n-o să mai ai umbră când stai cu fața la soare, ai Încetat să te mai uiți În sus spre el. Capul tău stă aplecat când nu ești În serviciul noilor tăi stăpâni. Dar acest lucru nu s-a Întâmplat atunci, când cu greva. S-a Întâmplat mult mai demult. Aș fi zis ca curu Îcă ai Întreprins o călătorie În Întuneric,n-a suflat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2026_a_3351]
-
oamenilor slabi de caracter se fac multe glume, În această situație aceștia se Înfurie În tăcere, acumulează supărarea și se Închid În sine. Neîncrederea lor iese la iveală, Înainte de toate, iar aceasta se observă pe chipul lor: fața palidă, umerii aplecați, privirea fuge În diferite părți, nu știu ce să facă, sunt nesiguri În vorbire. Dacă acest tip de om va face un efort și va Încerca să-și Îndrepte spatele, Își va ridica capul mândru, se va uita la lume mai optimist
Fitness. Teorie si metodica by Olga Aftimciuc,Marin Chirazi () [Corola-publishinghouse/Science/1170_a_1869]
-
fermecat cu divizată-n / mii și mii de fulgi. Primul vers putea să vorbească tot de zăpadă, crengile albe de pildă. M-am gîndit Însă să nu abuzez repetînd informația despre zăpadă și s-o las doar pentru final. Crengi aplecate ar fi sugerat, un pic mai discret, implicit, dar suficient de bine ninsoarea durabilă care le acoperise și le Îngreunase de omăt. Crengi Încărcate mi s-a părut Însă și mai bun pentru că adăuga sugestii suplimentare: solicitarea, Împovărarea, Încordarea. Crengile
Mulcom Picurând by Corneliu Traian Atanasiu () [Corola-publishinghouse/Science/1259_a_2200]