1,351 matches
-
cont., I, 680-682; Gabriela Omăt, Viața e o șansă, CNT, 1986, 14; Romul Munteanu, Despre stele, concret și eroare, FLC, 1986, 24; Adriana Iliescu, Poezia firescului, RL, 1986, 26; Sultana Craia, Pierdut în vise, LCF, 1986, 35; Al. Piru, „Păsări apocrife”, SLAST, 1988, 32; Romul Munteanu, Viața e un drum..., FLC, 1988, 16 septembrie; Valentin F. Mihăescu, „Păsări apocrife”, LCF, 1988, 33; Adriana Iliescu, Mitic și cotidian, RL, 1988, 41; Mariana Ionescu, „Păsări apocrife”, CNT, 1988, 46; Ulici, Lit. rom., I
OANCEA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288500_a_289829]
-
eroare, FLC, 1986, 24; Adriana Iliescu, Poezia firescului, RL, 1986, 26; Sultana Craia, Pierdut în vise, LCF, 1986, 35; Al. Piru, „Păsări apocrife”, SLAST, 1988, 32; Romul Munteanu, Viața e un drum..., FLC, 1988, 16 septembrie; Valentin F. Mihăescu, „Păsări apocrife”, LCF, 1988, 33; Adriana Iliescu, Mitic și cotidian, RL, 1988, 41; Mariana Ionescu, „Păsări apocrife”, CNT, 1988, 46; Ulici, Lit. rom., I, 294-295; Dicț. scriit. rom., III, 495-496; Popa, Ist. lit., II, 447-448. G.O.
OANCEA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288500_a_289829]
-
vise, LCF, 1986, 35; Al. Piru, „Păsări apocrife”, SLAST, 1988, 32; Romul Munteanu, Viața e un drum..., FLC, 1988, 16 septembrie; Valentin F. Mihăescu, „Păsări apocrife”, LCF, 1988, 33; Adriana Iliescu, Mitic și cotidian, RL, 1988, 41; Mariana Ionescu, „Păsări apocrife”, CNT, 1988, 46; Ulici, Lit. rom., I, 294-295; Dicț. scriit. rom., III, 495-496; Popa, Ist. lit., II, 447-448. G.O.
OANCEA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288500_a_289829]
-
de aceea întâlnită la nunțile țărănești. De cele mai multe ori lungimea textului făcea dificilă memorarea lui spontană, încât pentru a nu fi uitată, o. era transcrisă uneori de dascăli bisericești, de călugări și chiar de preoți. Așa se explică prezența elementelor apocrife și mai ales a citatelor biblice în o. de nuntă, ceea ce i-a determinat pe unii cercetători să atribuie acestei specii o origine cultă, religioasă. Investigații amănunțite au arătat însă că, de fapt, toți autorii indicați de manuscrisele ce păstrează
ORAŢIE. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288566_a_289895]
-
generației ’80. Strategii transgresive, vol. I: Trafic de frontieră, Pitești, 2000, vol. II: Ochiul bifurcat, limba sașie, Pitești, 2003; Under Eastern Eyes. Cross-Cultural Refractions, Timișoara, 2003. Repere bibliografice: Alex. Ștefănescu, Debut strălucit, RL, 1996, 13; Dan Silviu Boerescu, Imprimanta divină apocrifă sau Carna(j)valul (t)existenței, L, 1996, 14; Diana Adamek, În arcanele majore, TR, 1996, 30; Daniel Cristea-Enache, Arca lui Oțoiu, CC, 1996, 8-9; Claudiu Groza, Miezul de sub coajă, APF, 1997, 5; Ruxandra Cesereanu, „Coaja lucrurilor sau Dansând cu
OŢOIU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288598_a_289927]
-
toate, nediferențiat, legende, oglindind o realitate specifică: întrepătrunderea curentă a nivelului scris cu cel oral. Grăitoare pentru aceste întrepătrunderi sunt chiar textele comentate, reunite și grupate în capitole despre Facerea lumii, Legende la Vechiul Testament, Legende la Noul Testament, Sfinți canonici și apocrifi, Între legendă și basme. „Deosebit de dificil este să stabilești pentru România hotarul dintre povestea orală religioasă (germ. religiöse Sage) și narațiunea scrisă (germ. Legende)”, se remarcă în postfața la Rumänische Sagen und Sagen aus Rumänien (1982), volum alcătuit împreună cu Emanuel
KARLINGER. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287702_a_289031]
-
Flacăra”, „Dimineața”, „Facla”, „Viața literară și artistică”. A mai semnat și O.M. sau Omin. M. este recunoscut ca unul dintre „maeștrii” falsului documentar introdus în câmpul cercetării literare. A plastografiat abundent, a inventat documente, a pus în circulație texte apocrife, a lansat scrisori și manuscrise contrafăcute. Obiectul predilect este viața și opera lui Mihai Eminescu, pe seama căruia tipărește câteva cărticele conținând elemente senzaționale, cele mai multe născocite, de genul Cum a iubit Eminescu. Pagini intime (1911), precum și un roman despre Eminescu și
MINAR. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288151_a_289480]
-
Jocuri în piatră, București, 1972; Rostire în gând, București, 1974; Numele oglinzii, București, 1978; Semne, Craiova, 1983; Lanul de grâu, București, 1987; Memorie, București, 1989; Pasărea de sidef, Cluj-Napoca, 1990; Urme de fluturi, Craiova, 1993; Grădina Soarelui, Craiova, 1995; Viețile apocrife, Craiova, 1999; Cuvinte și spațiu, Craiova, 2001; Negru de fum, Craiova, 2003. Repere bibliografice: Aureliu Goci „Jocuri în piatră”, RL, 1972, 33; Dorin Tudoran, Gândul și cuvântul poetic, LCF, 1975, 6; Popa , Dicț. lit. (1977), 356; Aureliu Goci, „Semne”, R
MIU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288193_a_289522]
-
Cisek, București, 1966 (în colaborare cu N. Teică); Kis Péter, Cristina colindă lumea, București, 1967 (în colaborare cu Petre Bokor); Din lirica japoneză, pref. Vasile Nicolescu, București, 1970 (în colaborare cu Dan Constantinescu); Homer, Imnuri. Războiul șoarecilor cu broaștele. Poeme apocrife, pref. trad., București, 1971; ed. bilingvă, pref. trad., București, 1998; Orfeu, Imnuri, pref. Zoe Dumitrescu-Bușulenga, București, 1972; Legende mitologice din opera poeților greci și latini, pref. trad., București, 1972; Seneca, Medeea, București, 1973; Goethe, Poezii, pref. trad., București, 1974; Poezia
ACSAN. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285154_a_286483]
-
146-153; Ionescu, Palimpseste, 132-172; Tomuș, Mișcarea, 70-72; Paul Dugneanu, Universuri imaginare, București, 1981, 97-109; Piru, Ist. lit., 444-447; Simion Mioc, Structuri literare, Timișoara, 1981, 110-126; Pop, Jocul, 175-193; Radu Călin Cristea, Emil Botta. Despre frontierele inocenței, București, 1984; Doina Uricariu, Apocrife despre Emil Botta, I, București, 1984; Martinescu, Umbre, 27-37; Micu, Modernismul, II, 174-194; Moraru, Ceremonia, 66-199; Emil Botta interpretat de..., îngr. Paul P. Drogeanu și Doina Uricariu, pref. Doina Uricariu, București, 1986; Mihăilescu, Întrebările, 201-213; Grigurcu, Eminescu-Labiș, 266-276; Doina Uricariu
BOTTA-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285840_a_287169]
-
CUPRINS Notă preliminară Maria Magdalena de la Dan Brown la evanghelii și retur Iuda Iscariotul Între damnare și mântuire. Portrete ale celui deal doisprezecelea ucenic de-a lungul istoriei Păcatul Împotriva Duhului Sfânt: incursiune biblică și patristică Ce pierdem ignorând literatura apocrifă? Călătorii apocaliptice În jurul insulei Patmos Mitul Îngerilor căzuți Traducerea Septuagintei În românește Dumitru Stăniloae, afinitățile și idiosincraziile sale patristice Teologie și patristică În catolicismul secolului XX: pagini din jurnalul intim al Bisericii, când nu mai avea șaptesprezece ani Addenda „Iuda
Glafire. Nouă studii biblice și patristice by Cristian Bădiliță () [Corola-publishinghouse/Science/2307_a_3632]
-
potir căutat de Cavalerii Mesei Rotunde ar fi, În realitate, Însăși Maria Magdalena, soția lui Isus. Ea ar fi purtat În pântece sămânța divină, perpetuând familia Mântuitorului până În ziua de astăzi. Elucubrațiile lui Dan Brown se Întemeiază pe un dosar apocrif, redus la zero de istorici competenți. Nu este cazul să intrăm aici În detalii. Ce doresc să subliniez este următorul lucru: Dan Brown provoacă, prin cartea sa, o răsturnare cu 180° a „modelului magdalenian”, ucenica lui Isus jucând nici mai
Glafire. Nouă studii biblice și patristice by Cristian Bădiliță () [Corola-publishinghouse/Science/2307_a_3632]
-
În Noul Testament. Susținătorii unor asemenea puncte de vedere nu sunt În exclusivitate femei. De altfel, În ultima parte a studiului ne vom ocupa și de ipotezele avansate de un reprezentant masculin al paradigmei (excluzându-l pe Dan Brown, firește). Mărturii apocrife Câteva texte gnostice vorbesc pe larg despre Maria Magdalena, prezentându-ne-o ca un discipol aparte. De pildă, În Pistis Sophia se spune: „Isus, milostivul, răspunse și-i zise Mariei [Magdalena]: Preafericită Maria, tu, cea pe care te voi face
Glafire. Nouă studii biblice și patristice by Cristian Bădiliță () [Corola-publishinghouse/Science/2307_a_3632]
-
misionară, ea legitimând astfel răspândirea curentelor gnostice În paralel cu cel ortodox, petrinic. Faptul că o evanghelie Întreagă a fost așezată sub autoritatea numelui său denotă respectul de care personajul se bucura În rândul gnosticilor. Chiar dacă nu ea a redactat apocrifa respectivă, figura sa l-a inspirat de la primul până la ultimul cuvânt, propunând un scenariu soteriologic alternativ scenariului apostolic legitimat de Biserica principală. Cât despre Evanghelia lui Filip, ea notează: „Trei persoane mergeau tot timpul cu Domnul: Maria, mama Lui, sora
Glafire. Nouă studii biblice și patristice by Cristian Bădiliță () [Corola-publishinghouse/Science/2307_a_3632]
-
Isus a trebuit să-și asume și trădarea. Numai astfel kenoza Lui se putea „desăvârși”, Îndurând suferința și calvarul nu doar al torturilor fizice, dar și pe acela provocat de trădarea de către unul dintre ucenicii Săi. FINAL PASAJ RETRAS Origen, apocrife, Legenda aurea Părinții Bisericii Îl consideră pe Iuda, aproape În bloc, un trădător mânat de pofta de arginți, condamnat la focul Gheenei. Dar fapta pentru care nu-l pot ierta nu este trădarea pur și simplu, ci trădarea din necredință
Glafire. Nouă studii biblice și patristice by Cristian Bădiliță () [Corola-publishinghouse/Science/2307_a_3632]
-
până la ultimele consecințe, Încercând să Înțeleagă resorturile teologice ale trădării. În fond, aceasta ne privește pe toți, dat fiind că la originea ei nu se află altceva decât lipsa de credință, Îndoiala, scepticismul sau pur și simplu oboseala În credință. * Apocrifele propun cu dezinvoltură o serie de inovații dintre care, unele, vor marca imaginarul european. Iuda apare În culori sumbre. Există unele tradiții mai Îngăduitoare, dar firave. În general predomină diabolicul. Voi Încerca să urmez cât de cât o ordine cronologică
Glafire. Nouă studii biblice și patristice by Cristian Bădiliță () [Corola-publishinghouse/Science/2307_a_3632]
-
cât o ordine cronologică, deși, În cazul acestor texte, fără origine și autor precis, datarea pune probleme. În Evanghelia arabă a copilăriei, versiune din secolul al V-lea, probabil, Iuda se Întâlnește cu Isus la o vârstă foarte fragedă. Autorul apocrifei Încearcă să răspundă, narativ, la două Întrebări: cum a devenit Iuda ucenic al lui Isus și de ce L-a trădat? Vindecarea timpurie (dar relativă) de Satana poate furniza răspunsul la prima Întrebare; reposedarea ulterioară răspunde la a doua. CITAT RETRAS
Glafire. Nouă studii biblice și patristice by Cristian Bădiliță () [Corola-publishinghouse/Science/2307_a_3632]
-
El furase din Templu sulurile Legii, golise vistieria lui Solomon și o lăsase În pielea goală pe fiica lui Caiafa, preoteasă În acel moment (sic!). Iată motivele condamnării sale la moarte. Vom vedea imediat legătura cu subiectul nostru. Iuda, spune apocrifa, era nici mai mult, nici mai puțin decât nepot de frate al lui Caiafa (apo adelphou Kaiapha en), infiltrat În grupul apostolilor pentru a-i spiona și a transmite informațiile necesare Sinedriului. „Nu era ucenic pe față”, zice textul, adică
Glafire. Nouă studii biblice și patristice by Cristian Bădiliță () [Corola-publishinghouse/Science/2307_a_3632]
-
nici o legătură cu mesajul cristic. În fine, Evul Mediu va construi o adevărată biografie a lui Iuda, care merge de la naștere până la moarte, biografie calchiată În bună măsură pe mitul lui Oedip. PASAJ RETRAS Citim Într-o relatare (historia), deși apocrifă, că era un bărbat, În Ierusalim, pe nume Ruben, care, cu alt nume, se cheamă Simon, din tribul lui Dan, sau, după Ieronim, din tribul lui Isahar. El avea o soție care se numea (nuncupata est) Cyborea. Într-o noapte
Glafire. Nouă studii biblice și patristice by Cristian Bădiliță () [Corola-publishinghouse/Science/2307_a_3632]
-
-l depășească a doua oară, Iuda „Își aruncă sămânța peste capul lui Isus”, maculându-l. Prin maculare Isus Își perde puterile dumnezeiești și cade la pământ. Avem de-a face cu scenariul luptei dintre Petru și Simon Magul, descrisă În Faptele apocrife ale lui Petru, dar cu sens inversat: aici creștinul e biruit de iudeu. Povestea continuă. Isus se retrage cu apostolii, dar Iuda, camuflat Într-o tunică asemănătoare cu a lor, Îi urmărește, Îi deconspiră pe toți (apostolii se ascundeau!), apoi
Glafire. Nouă studii biblice și patristice by Cristian Bădiliță () [Corola-publishinghouse/Science/2307_a_3632]
-
lui Isus, pentru a-l prinde și denunța pe acesta coreligionarilor săi. Evanghelia lui Iuda În Săptămâna Mare a anului 2006, cunoscuta revistă National Geografic lansa, printr-o campanie publicitară ieșită din comun, una din „bombele” mileniului abia Început: o apocrifă cunoscută sub numele de Evanghelia lui Iuda (și nu Evanghelia după Iuda, cum greșit i se spune uneori). E vorba de un text aparținând unui codex datat secolul al IV-lea d.Hr., descoperit, În 1978 sau 1979, În regiunea
Glafire. Nouă studii biblice și patristice by Cristian Bădiliță () [Corola-publishinghouse/Science/2307_a_3632]
-
de conținutul Evangheliei lui Iuda, probabil n-ar mai exista. Evanghelia lui Iuda constituie „piesa de atracție” a Codexului Tchacos și asupra ei mă voi opri În continuare. În aprilie 2006, spuneam, se lansa, la Washington, prima traducere a acestei apocrife, realizată de o echipă internațională, constituită din profesorii Kasser, Meyer și Wurst, coptologi (pentru că textul e scris În dialectul sahidic al coptei), paleografi și specialiști În gnoza antică. Iată ce scrie pe coperta a IV-a a acestei prime traduceri
Glafire. Nouă studii biblice și patristice by Cristian Bădiliță () [Corola-publishinghouse/Science/2307_a_3632]
-
nicăieri ca un erou, opus portretului canonic, iar Isus nu-l Însărcinează cu nici o misiune specială. Mă voi folosi de un articol al profesorului Louis Painchaud, de la Universitatea Laval din Canada, care a consacrat un Întreg seminar traducerii și comentării apocrifei, În anul universitar 2005-2006. Articolul reprezintă rodul acestui seminar și el a fost citit, public, pe 30 septembrie 2006, la Ottawa, În cadrul colocviului „Christian Apocryphal Texts for the New Millenium”. Painchaud atrage atenția că vulgata lansată de National Geografic nu
Glafire. Nouă studii biblice și patristice by Cristian Bădiliță () [Corola-publishinghouse/Science/2307_a_3632]
-
rodul acestui seminar și el a fost citit, public, pe 30 septembrie 2006, la Ottawa, În cadrul colocviului „Christian Apocryphal Texts for the New Millenium”. Painchaud atrage atenția că vulgata lansată de National Geografic nu ține seama de mesajul tare al apocrifei, care este unul antisacrificial. Chiar la Început, Isus „Își bate joc” de ucenicii adunați pentru euharistie (p. 33). Urmează o viziune colectivă: ucenicii contemplă o casă uriașă, cu un altar În mijloc. În jurul altarului sunt doisprezece preoți. Unii „Își jertfesc
Glafire. Nouă studii biblice și patristice by Cristian Bădiliță () [Corola-publishinghouse/Science/2307_a_3632]
-
Or, textul spune simplu: Iuda Îi va depăși În oroare pe toți ceilalți apostoli-preoți, care practică jertfa euharistică (respinsă de Isus gnostic), tocmai pentru că el Îl va jertfi pe Isus Însuși. Într-un context dogmatic antisacrificial, antieuharistic, precum cel al apocrifei noastre, e aberant să se Înțeleagă pasajul altfel. Iuda nu este un erou sau, dacă este, atunci, vorba lui Louis Painchaud, el este „un erou de tragicomedie”. De ce? Din alte două motive, care se adaugă celui de mai sus. După
Glafire. Nouă studii biblice și patristice by Cristian Bădiliță () [Corola-publishinghouse/Science/2307_a_3632]