5,949 matches
-
bucătărie. Maria? întreabă Săteanu după ce apasă iarăși un contact. Da se aude vocea Măriei Săteanu. Sînt jos cu Mihai. Te rog, ceva de gustat și cafele; mari și tari. Stai unde vrei, spune lui Mihai, în timp ce el se plimbă, lăsînd aprinsă o lumină puternică, să se vadă bine interiorul. Încă nu-i gata. Legăturile la butoaie astea-s butoiașe de stejar, îngropate în perete nu-s făcute. Doina spune să fac și o orgă de lumini, dar nu-s de acord
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
-
bărbat obosit și, cred, plictisit de mine. M-a exploatat, asta-i realitatea! În loc să mă fi dus să dau admitere la Medicină, după ce mi-am biciuit voința pregătindu-mă, l-am însoțit pe el la București, orbită de focul proaspăt aprins, că parcă numai el e bărbat în lumea asta!... Stau și lîncezesc într-un oraș acesta, invidiind pe proastele ori mîțele leșinate care duc la braț bărbați cît bradul. Ba, să-i fac pe plac lui, îi trîntesc și telefonul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
-
călduț și catifelat și am atins mânerul. Eram pe punctul de a coborî, când un funcționar de la căile ferate se ivi jos, pe marginea liniei. Avea în mână o lampă de semnalizare, cu ambele becuri, cel roșu și cel verde, aprinse. Eu, să fiu în locul ’mneavoastră, domnule, nu aș coborî aici... Bărbatul avea un accent greoi din West Country și o figură cabalină. O aură de păr de culoarea ghimbirului îi încadra figura ca un inel saturnian. Se uitase la mine
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1919_a_3244]
-
și acum e sfârșitul lui septembrie. Nu, prostuțule, nu aniversarea aceea, aniversarea nopții în care ne-am cunoscut, a serii în care am..., știi tu. Carol se strădui să roșească, dar nu reuși decât să dea o nuanță ceva mai aprinsă fondului de ten. — A, acea aniversare... Dan se pricepea mai bine - se înroșise ca o sfeclă. Desigur, după cum știm, bravada lui de macho, „urcatul la bord“ și furiile lui de bețiv nu erau decât de fațadă. De fapt, toate acestea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1919_a_3244]
-
taie și găini în fiecare gospodărie, într-un ritual aparte. Se smulge cea mai lungă pană din aripi, se trece prin sângele găinii, apoi cu această pană se aprinde focul în vatră. Întreaga familie aprinde torțele gata pregătite de la pana aprinsă. Pentru minoritatea Yi, focul simbolizează căutarea luminii. Cu torțele în mâini, întreaga familie face un tur în jurul cocinei de porci și a grajdului de vite, pentru a atrage norocul și a avea prosperitate. Acesta este, de fapt, adevăratul moment al
[Corola-publishinghouse/Administrative/1478_a_2776]
-
avut o strânsă legătură cu practicile ritualice și cultul divinităților. Divinația cu ajutorul oaselor consta în interpretarea de către inițiați a semnelor în forma literei T culcat, inscripționate pe carapacele de broască țestoasă. Semnele erau vizibile prin înnegrirea acestora cu ajutorul unui tăciune aprins, aplicat într-un punct de pe partea interioară a carapacei. Aceste șanțuri relevau liniile de forță ale evenimentului asupra căruia se făcea divinația. Până în prezent, au fost scoase la lumină peste 160.000 de asemenea fragmente pe care sunt gravate mai
[Corola-publishinghouse/Administrative/1478_a_2776]
-
limba; tortul o fi fost de fructe? de ciocolată? asta nu-mi aduc aminte. EPISODUL 2: ne aflăm în plină pauză mare, afară e frig, pe coridoare e frig, suntem în sala noastră de clasă de la etajul unu, cu becurile aprinse pentru că afară nu e doar frig, ci și înnorat, facem și noi ce putem fiecare pe limba lui, încât toți să producem larma recreațiilor, Alexandra Ștefănescu stă în banca ei la propriu, nu la figurat, fiindcă la figurat nu stă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1982_a_3307]
-
v-am spus), cu pâlpâirile alea de neoane și draci încolăciți în minte, am luat o carte cu poze și text puțin, Albă ca Zăpada, și am intrat în bucătărie. Mama prăjea pâine pe plită, iar mirosul acela și becul aprins (era tare mohorât afară) făceau, nu știu cum să zic, ca bucătăria să pară primul și ultimul loc de pe pământ, singurul de a cărui existență nu te puteai îndoi, ca și cum Dumnezeu crease, mai întâi de toate, nu lumina, apele sau uscatul, ci
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1982_a_3307]
-
câteva lucruri trebuie lăsate deoparte - eu care devin tu atunci când scriu, tu care o să devii eu peste 20 de ani, timpul ăsta stupid: atunci sau cândva, cel mai bine e acum: dormi Matei, mama a lăsat veioza cu lumina verde aprinsă, BauBau te-a pândit ce te-a pândit de acolo, după colțul umbros al camerei lui tata (veșnic așa, întunecos, de acum până pururea și-n vecii vecilor amin) n-are nimic a face dacă tata va mai veni vreodată
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1982_a_3307]
-
asemănător unei inimi, crucea preluase funcția asta și pulsa încet de pe coaja copacului, în ritmul globulelor invizibile de tăcere asurzitoare. S-ar fi zis că eram înghițit de un chit străveziu prin care, dacă eram atent, puteam să întrezăresc lumini aprinse, umbre de oameni alunecând ușor prin apartamente sau chiar câte un petec întunecat de cer și că nu-mi rămăsese nimic altceva de făcut, dacă țineam cu tot dinadinsul să evadez, decât să mă rog acestei cruci ca o inimă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1982_a_3307]
-
inima strălucea nebunește și că nici vorbă să fi văzut în ea bara lui Augustin și golul insipid al lui Graham Souness. M-am trezit în casă. Dormeam. În noaptea aceea în care mama a lăsat veioza cu lumina verde aprinsă, iar Bau-Bau (un fel de om cu ochi fosforescenți care plutește într-un sac negru, invizibil, un fel de bucată de întuneric mișcătoare) m-a pândit după colțul umbros al camerei lui tata, așteptând să-mi țiuie urechile de atâta
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1982_a_3307]
-
de lîngă ușă și se agita, ajutînd lumea să găsească volumul pe care-l caută. Era frumos atunci, cum se mișca așa grațios printre ei. Era ca un mușchetar. Era Athos, liniștit și rezervat, care se aprindea greu, dar, odată aprinsă, mînia lui era mortală. Provocat de o Întrebare venită din spate, se răsucește pe călcîie, Își Înfige floreta Într-un raft de sus și trage spre el, trasă În țeapă și licărind asemeni unui pește Înfipt Într-o suliță, Moarte
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1976_a_3301]
-
repede prin salon și urcă apoi, ceva mai Încet, scările, pînă ajunse din nou În fața ușii deschise de la camera lui Johns. Johns nu era acolo; de altfel, ceasul de pe biroul lui arăta că trecuseră doar douăsprezece minute. În lumina lămpii aprinse, Digby zări gazetele. Avea sentimentul că explorase o țară ciudată, pentru ca revenit acasă, să-și dea seama că totul nu fusese decît un vis - nu fusese Întoarsă nici o filă din calendar În tot timpul peregrinărilor sale. 3 Nu-i era
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1985_a_3310]
-
Omulețul se Îndreptă brusc spre ei și, Întinzîndu-și mîinile Într-un gest rugător, rosti cu glas plîngăreț: — Aș putea oare s-ajung la Wimbledon? O lumină albă străluci prin aerul plin de praf, dincolo de cupola spartă a gării: erau frunzele aprinse ca niște jerbe pe cer. Și brusc, Rowe Își dădu seama că nu asistă pentru prima oară la un bombardament. Parcă o auzea pe doamna Purvis coborînd scările cu așternutul; vedea tabloul cu Golful Neapole pe perete și Magazinul de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1985_a_3310]
-
eram actorii principali ajunși în punctul culminant al unei drame sumbre într-un teatru tehnologic pentru care nu se făcuseră repetiții, cuprinzând acele mașini zdrobite, mortul sfârtecat în ciocnirea lor și sutele de șoferi care urlau lângă scenă cu farurile aprinse. Tânăra femeie fu ajutată să iasă din mașină. Picioarele-i diforme și mișcările smucite ale capului păreau să imite caroseriile distorsionate ale celor două vehicule. Capota dreptunghiulară a mașinii mele fusese smulsă din strânsori și unghiul îngust format de ea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2028_a_3353]
-
clipă. Vera - ea știe deja. Scoase din buzunar un pătrat soios de eșarfă din mătase. Îl întinse cu grijă pe scaun, între noi. În mijlocul pătratului era un triunghi de piele cenușie pătată de sânge aproape proaspăt, încă de un roșu aprins. Încercându-l cu buricele degetelor, îl duse la gură și gustă picăturile lipicioase. Tăiase bucata de pe scaunul din față al Mercedes-ului, acolo unde se scursese printre picioarele femeii sângele provenit de la rănile abdominale. Hipnotizat, continuă să se uite fix
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2028_a_3353]
-
criticate de putere sunt absolut lăudabile inițiativele unor asociații, precum Coaliția pentru un Parlament Curat dar și a unei părți din presa română, care au apreciat negativ prestația politicienilor de la putere. Într-o campanie electorală marcată de lipsa unor dezbateri aprinse și necesare pe tema programului și doctrinei politice, în „Evenimentul Zilei” din 18 Noiembrie 2004 a apărut un Catalog politic, cuprinzând informații nepărtinitoare despre programele principalelor partide și despre candidații acestora, din care mi-am permis să citez mai sus
CE SE ÎNTÂMPLĂ ÎN ROMÂNIA? by Radu Iacoboaie () [Corola-publishinghouse/Administrative/499_a_937]
-
politicieni de la Revoluție încoace, se datorează unei probleme majore, care n-a fost rezolvată. A existat o miză enormă în jurul deconspirării foștilor informatori ai Securității. Legea privind accesul la propriile dosare, promovată de senatorul Ticu Dumitrescu a ieșit în urma dezbaterilor aprinse mult modificată, încât inițiatorul ei s-a lepădat de dânsa (în actuala formă). Dl. Ion Iliescu nu a avut nici o voință politică în acest sens, putând s-o promoveze încă din 1990. Dosarul său și a altor persoane au fost
CE SE ÎNTÂMPLĂ ÎN ROMÂNIA? by Radu Iacoboaie () [Corola-publishinghouse/Administrative/499_a_937]
-
Nu, murea prea ușor nenorocitul, ceva chinuri ar fi cazul... Să-l leg de un scaun în bucătărie, să-l crestez peste tot cu briceagul, să pun sare, să torn gaz lampant pe el dup-aia și s-arunc bricheta aprinsă? Ar fi... Să-l îngrop de viu, lăsându-i numai un căpețel de lumânare și-o oglindă? Nu, înapoi. Să-l spânzur e prea ușor, dă o dată din picioare, hâc, și gata. Parcă până la urmă, lipsit de imaginație cum sunt
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1987_a_3312]
-
nu așa suntem de fapt cu toții? Chiar înainte ca Evie să coboare scările țipând și s-o împuște pe Brandy Alexander, turnat în hol cam un galon de Chanel No 5 și am aruncat peste el o invitație de nuntă aprinsă, și bum, uite că reciclez. E ciudat, dar până și cel mai mare și tragic incendiu nu-i decât o reacție chimică intensă. Oxidarea Ioanei d’Arc. Încă răsucindu-se pe jos, pușca se-ndreaptă spre mine, se-ndreaptă spre
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1904_a_3229]
-
vezi", iar o dată stabilită nu era ușor să o îndeplinești. Or, în acel moment se simțea mulțumit, ajunsese la capăt cu bine. O chestiune de manipulare, de punere în scenă. Basarab Cantacuzino îl chemase pe Balbo pe post de fitil aprins, butoiul cu pulbere erau toți acești tineri ofițeri care ar fi în stare să sară oricînd peste cal, dar nu știau că sînt în stare de așa ceva. Punîndu-i la un loc, Cantacuzino i-a făcut să înțeleagă, singuri, fără să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1507_a_2805]
-
Europa!" Care Europă! Ce-i aceea Europa?! O ficțiune, o invențiune patentată, un joc de umbre pe pînză, asta-i Europa! În sufletul lor schimonosit cînd se gîndesc la Europa nu văd altceva decît răsturnarea ordinii naturale și sănătoase, creierii aprinși ai franțujilor, lumea lor stricată, întoarsă pe dos în care vorbăraia parlamentară ascunde jaful și strîmbătatea, dezordinea și confuzia pe care o alimentează străinii și escrocii intelectuali. Asta este Europa lor. De la Costache Rosetti nu mai poți trăi în Valahia
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1507_a_2805]
-
apoi gâturile țepene și dezgolite, iar pe scăfârliile acelora care‑l purtau Înaintea sa pe Malhus se răsfângea lumina care cădea pieziș din Înălțime, ca din ceruri, ca din rai, În vreme ce mulțimea, aflată pe de lături, ținea deasupra capetelor făclii aprinse, neîncumetându‑se să‑i privească În ochi, măcar pe furiș, cu o uitătură mijită, prin care s‑ar fi Întrezărit albeața, ca la lunatici, dar ei cântau psalmi și rugăciuni; astfel erau ei purtați de lunatici prin galeriile peșterii, pe sub
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1958_a_3283]
-
oaspeți incomozi, mai ales in nopțile când stelele erau complet acoperite de nori. Atunci, suprafața mării părea că se umple de fantome fosforescente, care te făceau să crezi că navighezi printre spirite și demoni. Dacă agită în afara bordului un tăciune aprins, de îndată o pereche de ochi uriași, de mărimea unor nuci de cocos, îi răspundeau cu o lumină verzuie și fosforescenta și, cu toate ca la început Tapú o atribuise unor ființe supranaturale, Miti Matái îl asigura că era vorba despre calamarii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1880_a_3205]
-
să conducă iscoadele până la recif, deși în orele care se scurseră până la întoarcerea ei statu într-o asemenea tensiune, încât în momentul când Vetéa Pitó se așeza lângă el sări în sus, de parcă l-ar fi ars cu un tăciune aprins. Liniștește-te!... îi șopti prietenul lui. Totul o să fie bine. Nu ți-e frică? se miră. O s-avem timp destul să ne fie frică, răspunse el ironic. Deocamdată suntem în siguranță, la bordul celei mai rapide nave care există... Ai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1880_a_3205]