48,939 matches
-
meu plastic (o pictase în februarie, după operație). Pe peretele din față, în stânga, Poarta infernului. Jos, rezemate și așezate alături, două picturi strălucitoare, cu pasta bogată, plină de sevă, în culori vii, cu galbenuri, negruri și albastruri intense. M-am apropiat să le privesc mai bine. "Bagă de seamă - mi-a atras Țuculescu atenția - sunt proaspete și încă ude, vezi să nu-ți murdărești hainele!" L-am întrebat când le pictase. Mi-a răspuns: "Pe prima ieri, pe cea de-a
Un proces de conștiință – Țuculescu pe patul de suferință by George Radu Bogdan () [Corola-journal/Journalistic/12339_a_13664]
-
colonel ori de general. Intr-o asemenea halucinantă aventură a statuarului românesc de astăzi, dacă mai apare cîte o lucrare ca acelea semnate de Silvia Radu, Vasile Gorduz, Ion Nicodim, Paul Neagu, Mircea Spătaru, Ioan Bolborea etc., lucrări care se apropie firesc de o viziune contemporană asupra ideii de statuar, faptul trebuie consemnat ca o întîmplare ieșită din comun, dacă nu de-a dreptul ca un miracol.
Eternitate și fantasmagorie by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/12340_a_13665]
-
progres ce se poate înfăptui constă în conservarea formei și a forței lor". Acest progres/tradiție e căutat de Artaud în teatrul balinez și la triburile mexicane, unde puterea de viziune și puterea de dominare sunt reunite în practici mai apropiate de cunoașterea adevărată a omului decât nesfârșitele dialoguri practicate de teatrul occidental. "Cuvântul rostit al autorilor occidentali nu mai are forța unei adevărate oralități. Desigur, ei vorbesc, dialoghează, dar uită că au un corp, iar vorba omenească închisă asupră-și
O Utopie by Magdalena Boiangiu () [Corola-journal/Journalistic/12360_a_13685]
-
în materialitatea oferită de clădirile orașelor moderne și de actorii contemporani, dar ambițiile lui domină tot ceea ce încă ni se pare insolit în desfășurările dramelor de azi. Este meritul autoarei de a fi oferit o analiză care să ni-l apropie pe ciudatul autor al teatrului cruzimii, ignorat cu cât e mai des pomenit în necunoștință de cauză. Mulțumiri speciale doamnei Ileana Littera pentru fluiditatea, adecvarea și inteligența textului în limba română.
O Utopie by Magdalena Boiangiu () [Corola-journal/Journalistic/12360_a_13685]
-
din cele mai triste cărți ale literaturii române". în felul acesta jovialul, veselul, ludicul Creangă își recîștigă o față de gravitate, în măsură a face posibilă joncțiunea cu poezia romantică a întoarcerii spre fenomenalitatea naturală și spre arhetipurile existenței, a-l apropia într-un fel imprevizibil de Luceafărul cu care sîntem îndemnați a presupune că s-a întîlnit nu doar pe filieră biografică. Congenialitatea celor doi mari creatori apare într-o lumină inedită. Pe planul poeticii, acest conflict între universul primar, natural
Ion Creangă între natură și cultură by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/12326_a_13651]
-
alocuri, ușor surprinzătoare în opțiunile morale sau estetice. Poate că formele de expresie lirică, șaizecist-clasicizate, ale Anei Blandiana (spune poeta "zadarnic mă cercetez:/ văd o singură ființă/ neschimbată de decenii") sună ușor învechite pentru tânăra generație de poeți mult mai apropiați de poezia Angelei Marinescu, de pildă - debutată în 1969, cu cinci ani mai târziu decât autoarea Persoanei întâi plural -, dar ceea ce merită apreciat cu adevărat mi se pare tocmai faptul că, sinceră și corectă cu ea însăși, Ana Blandiana rămâne
Sensul în derivă by Marius Chivu () [Corola-journal/Journalistic/12369_a_13694]
-
un fel de "nefericire prosperă". Cei doi nu ne spun prea clar cum s-au hotărât să scrie această carte (din care, în avanpremieră, România literară a publicat câteva poeme), ci doar că ar fi o încercare de a se apropia din nou, după câțiva ani buni în care n-au prea păstrat legătura și s-au văzut foarte rar. Dacă există o morală în această carte, atunci despre asta trebuie să fie vorba: viața și ei s-au schimbat, dar
Vieți și poee în oglindă by Marius Chivu () [Corola-journal/Journalistic/12347_a_13672]
-
imperativ politic și un sinonim garantat al eșecului. Actorul amator, poetul amator, pictorul amator, sculptorul amator, cîntărețul amator ș.a.m.d. nu mai erau nicidecum acei oameni care iubeau, spre a fi consecvenți cu etimologia, expresia artistică și care încercau, apropiindu-se de ea, să se înalțe, ci niște categorii propagandistice, niște construcții doctrinare sever instituționalizate în marele festival Cîntarea României, și acesta o adevărată proiecție simbolică a veseliei naționale. Amatorismul nu mai era plăcere pură, așa cum ar fi tentat inocentul
Sabin Opreanu, un amator profesionist by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/12412_a_13737]
-
în mod diferit (și , mai ales, pe spații diferite) ultima jumătate de secol: Paul Klee și Ion }uculescu. Energia frustă a culorii, o latență magico-simbolică abia protejată în spatele țesăturilor de linii și de tonuri și o lumină consubstanțială materiei îl apropie de modelul expresiei aluvionare a lui Ion }uculescu, după cum o naivitate infantilă, o joacă mereu proaspătă și năzuința către o anumită ordine îl amintesc pe Paul Klee. Insă aceste asocieri sînt mai degrabă imponderabile, trimiteri psihologice, decît epică directă a
Sabin Opreanu, un amator profesionist by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/12412_a_13737]
-
volum o revizitare modernă a liricii și ideologiei trubadurilor, prin analiza și istoria semantica a termenului provensal cossirar, care nu își află în limbile neolatine echivalente corespunzătoare. Un filon generos al cercetării pornește de la accepțiunea de bază a termenului, mai apropiată de latinescul considerare, pentru a dezvolta o analiză a acesteia în opera Sfinților Părinți și în mistica medievală. De remarcat este în primul rând natură filologica a studiului (vizibilă în cele trei Anexe, minuțioase inventare ale locurilor textuale și ocurentelor
Studii culturale româno-ilaliene by Monica Joita () [Corola-journal/Journalistic/12436_a_13761]
-
Cristian Teodorescu O bătrînă doamnă de care sunt foarte apropiat a orbit acum mai bine de un an. Își pierduse vederea la un ochi în 1987, după un diagnostic greșit dat la Spitalul Municipal. Cu celălalt a văzut tot mai rău, pînă cînd a rămas într-un fel de cenușiu
Un miracol by Cristian Teodorescu () [Corola-journal/Journalistic/12459_a_13784]
-
auzea, chiar dacă acest adevăr, deranjant în cel mai înalt grad pentru autoritățile comuniste, dădea mari dureri de cap funcționarilor de la cenzură. Apoi, cu o încăpățînare ardelenească se lupta pentru fiecare frază pînă cînd cărțile ajungeau în librării în forme foarte apropiate de cele dorite de autorul lor. În unele cazuri, bătălia cu cenzura putea să dureze cîțiva ani, dar scriitorul nu se dădea niciodată bătut. Deși îl admiră pe Mircea Dinescu pentru interviul acordat ziarului "Libération" ("Este dreptul poetului să spună
Dialoguri între două lumi by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/12420_a_13745]
-
expresie pe alocuri, în fine, un neoexpresionism înrudit pe undeva cu cel blagian. În acest volum, Nicolae Popa abandonează aproape cu totul livrescul și foarte rar abordează un textualism oricum discret. Excepție face poemul Pix. De câteva ori, versurile se apropie de formula soresciană a scenariului simbolic, Din clipă în clipă, fiind o pastișă perfectă a cunoscutului poem al lui Marin Sorescu din volumul Poeme (1969): "Mai facem câte-o partidă de somn./ Mai mutăm câte-un vis/ de pe-un
Cum citim poezia basarabeană by Marius Chivu () [Corola-journal/Journalistic/12463_a_13788]
-
focul și apa, două poeme consecutive, diferența de valoare este mai mult decât sesizabilă. Chiar și ușor inegal și fără a impresiona prea tare, dacă găsiți prin librării volumul lui Nicolae Popa - dacă nu, oricum Târgul de carte Gaudeamus se apropie -, cele câteva foarte bune poeme merită efortul lecturii. Iată un bonus pe final: Nu, încă nu te simți părăsit./ Te simți doar singur./ În curând te va părăsi și singurătatea.// Și vei rămâne ca un păhăruț gol/ căruia încet-încet i
Cum citim poezia basarabeană by Marius Chivu () [Corola-journal/Journalistic/12463_a_13788]
-
2004, 3), "Românul Mario, "pițarul" de la "Casa Albă"" (EZ 2486, 2000, 12). De fapt, dacă pizzerie ar putea fi considerat în mod la fel de justificat formație internă și împrumut (pentru că sufixul românesc corespunde perfect celui italienesc, iar forma pizzerie este foarte apropiată de cea italienească, pizzeria), în cazul lui pizzar nu există dubii: este cu siguranță o formație românească cu sufixul de agent -ar; în italiană, termenul care îl desemnează pe preparatorul produsului e pizzaiolo. Am descoperit și un alt derivat românesc
Italienisme culinareq by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/12471_a_13796]
-
aproape eliptice, întreaga discursivitate a lumii vizibile căreia îi deconspiră legitățile și îi restituie o nouă arhitectură. Tot ceea ce, la o primă vedere, ar fi doar convenție, limbaj și cod, în reveria ideatică a artistului capătă funcții întemeietoare și se apropie vertiginos de simbolistică, de magie, de subtilele teritorii ale disciplinelor inițiatice. Punctul, linia, suprafața, volumul etc. etc. nu sunt nici componente ale unui alfabet cultural și nici părți constitutive ale unor forme concrete, ci purtătoare ale unor mari energii, repere
Ultimul Mattis Teutsch by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/12435_a_13760]
-
a limitei, evitând tendința de a se iluziona". Poezia lui Blaga marchează astfel - pentru a parafraza o sintagmă dragă criticului - "ruptura de utopia modernistă", de iluzia limbajului oracular, capabil să instituie lumi imaginare. Într-o asemenea lectură, lirica blagiană se apropie surprinzător de ceea ce Gh. Crăciun numea "poezie tranzitivă". Numai că - și aici survine drama creatorului -, încercând a-și reapropria universul, poetul continuă să-l descrie într-un limbaj reflexiv, acela al metaforismului vizionar. Am putea vorbi astfel la Blaga de
Ruptura de utopia moderinistă by Andrei Terian () [Corola-journal/Journalistic/12468_a_13793]
-
cum se zbate și nu pot singur. Mi-e să... — Hai nu te speria! Așa e câteodată, mai altfel, da să vezi că o să fie... bine! Poate a Înțeles că e nevoie de ajutor, ori cine știe cărui alt gând copilul se apropie de cei doi prinzând și el cu mânuțele mici de blana oii În Încercarea de-a o stăpâni. Nea Ion râse bucurându-se: — Acum... da! Toți trei garantat că o scoatem la capăt.
Blana lui UTU. In: Editura Destine Literare by Ștefan Vișan () [Corola-journal/Journalistic/75_a_284]
-
a unui model generic, dar și fără a reanima, prin citat cultural, o anume formă muzeificată, Brâncuși sugerează, într-o perspectivă eliberată atît de pragmatismul reprezentării cît și de bovarismul construcției imaginare, posibilitatea unei alte lecturi a sculpturii, mult mai apropiată de un anumit spațiu al inocenței. Cel de-al doilea front de luptă deschis împotriva sculpturii tradiționale, cel care ar corespunde aspirației postbizantine din opera lui Paciurea, este, și în concepția lui Brâncuși, tot unul cu sursă bizantină, și anume
Trei ipostaze ale absolutului by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/12476_a_13801]
-
ori Gianina lui Manșonică din Sinești. Este interesant s-o urmărești pe Tita Chiper evoluând în intervalul creat între personalitatea ei și cea a interlocutorului: cum învăluie ezitările celuilalt prin întrebări abile, cum tratează contradicțiile sau paradoxurile irecuzabile, cum se apropie abil și, mai ales, cum asculta. Și avea ce să asculte. Alaltăieri (titlul primei părți a volumului, în care sunt adunate interviurile cu cei care au cunoscut România interbelică) - memoria fluida, ispitita de epeisoade colaterale, surdinizând continuu alte amintiri mai
Pilda cu un talent by Cristian Măgura () [Corola-journal/Journalistic/12486_a_13811]
-
la romanul lui Thomas Mann, revoltele și aspirațiile de libertate ale lui Inochente (nume plin de sugestii), veșnicul conflict cu medicii (imaginea redusă la scară a puterii politice și a aparatului represiv) care intenționează să controleze gîndurile și comportamentul cetățenilor-azilanți, apropie Cămașa de forță de romanul lui Ken Kessey, Zbor deasupra unui cuib de cuci. Firește, Leonard Oprea își adaptează parabola la specificul perioadei "anilor lumină". El descrie cu o duritate extremă realitățile din ultimii ani ai puterii lui Nicolae Ceaușescu
Hans Castrop în România comunistă by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/12484_a_13809]
-
asemenea precizie n-avea cum duce prea departe. Ne-am dus în pat, era la-ndemână. Și mi-am dat atunci seama că nu că mi-ar fi greață de biata Lucia, ci că nu poți să-ncerci să-ți apropii, să faci al tău, carne din carnea ta, ce nu te interesează, fiindcă, automat și nedrept, îți provoacă repulsie. Când am înțeles, m-am dat jos din pat cu ideea în sfârșit limpede și i-am spus în șoaptă, dar
Umbra eunucului by Jana Balacciu Matei () [Corola-journal/Journalistic/12501_a_13826]
-
acest om superb...Era un bărbat foarte frumos fiindcă avea figura lui de cinic și de genial! Nu că era frumos ca trăsături, era frumos ca spectacol ! L.G.: L-ați cunoscut? Al.P.: Foarte puțin. Mă și intimidam să mă apropii de el. Dar l-am cunoscut. L-am văzut mai des, cînd am intrat la rîndul meu, fiind tînăr, la Jokey Club, și o vreme mîncam acolo la dejun și seara, și vedeam pe Argetoainu, pleca, venea, pleca, juca ce
Musafiri în casa Paleologu by Laura Guțanu () [Corola-journal/Journalistic/12473_a_13798]
-
Kimche Verlag Zürich, 2001). Ca și alți exegeți și recenzenți ai scrierilor Aglajei Veteranyi, nici Walter Morlang nu a putut ocoli capcana "exotismului" în care destinul autoarei pare a-i fi prins pe nu puțini dintre cei care s-au apropiat de creațiile ei. Tulburătoare este la lectura prozelor scurte senzația de a fi confruntat mult mai radical și deplin cu universul imaginar al autoarei, decît în romanele precedente. Reapar - în articularea unei impecabile logici a absurdului de tip ionescian și
Marea dereticată, șosetele închiriate și Doamna Untură by Rodica Bin () [Corola-journal/Journalistic/12502_a_13827]
-
mare același înțeles, dar provine din greacă. Hristos este Arhiereul „simpatic”3 al creștinilor, Care suferă cu noi în slăbiciunile noastre (Evr. 4, 15). A trecut prin toate cele prin care ni se cere să trecem. Știind aceasta, ne putem apropia de El cu încredere. De ce? Pentru că ne înțelege starea. Într-adevăr, și El a trecut prin ea și a creat astfel o legătură puternică de „simpatie” între El și noi. Acest gând ne furnizează mai mult decât profundă mângâiere și
Compătimirea și îngrijirea bolnavilor. In: Nr. 4, 2012 by Liviu Petcu () [Corola-journal/Journalistic/126_a_95]