2,792 matches
-
parcă ai deveni cu totul și cu totul alt om. Privirile tale nu se mai satură de frumusețile ce le întâlnești la tot pasul, datorită reliefului destul de variat și complex ca depresiune intramontană, stânci unde se vedeau altădată răsuflătorile de aramă, din peșterile pline de comori ascunse acum de vegetația abundentă și de bolovanii ce s-au prăvălit, astupându-le intrările, iar Valea Găujanilor, râulețul de munte, desfată privirile oricui, ce s-ar apropia de el, plin fiind de păstrăvi și
FIUL PĂMÂNTULUI de ARON SANDRU în ediţia nr. 2213 din 21 ianuarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/370741_a_372070]
-
plimbă pe diverse plaiuri, Inflație de poezii haiku, e impotența de a scrie un poem? Inflație și de sonete și rondeluri, Nu mai putem ieși din vechiul , brav Renascentism? Anticii regi sunt adunați în cuști și latră, Veniră călăreții de aramă, se-nvolbura și Neva, dar degeaba, Căluțul DADA își mai face jocul, iar marii preoți mai citesc reviste porno, Poți biciui un om? El tot învinge. Nici un talent, nimic nu poate justifica Disprețul pentru om. O, Doamne, lasă-ne să
DESPĂRȚIREA DE RĂU de BORIS MEHR în ediţia nr. 1588 din 07 mai 2015 [Corola-blog/BlogPost/369585_a_370914]
-
răsăriturile... Să conturăm noi florile vieții pe obrazul zorilor Să lăsăm în urmă anii, zilele și clipele. Bătăile inimilor noastre îmbrățișate Să scrie poemul. Cluj Napoca 26 iulie 2015 Nu voi tăcea Nu voi tăcea! Nu voi tăcea! Că porți de aramă sfărâmat-Ai înaintea mea. Și ai rupt zăvoarele de fier puse de oamenii răi, Bucuriei mele. Nu voi tăcea! Nu voi tăcea! Te voi lăuda, Doamne, Isuse, toată viața mea! Că Tu, Doamne mi-ai adus izvoarele Când seceta de
NETĂCERI ÎN CUNUNĂ de MARINA GLODICI în ediţia nr. 1680 din 07 august 2015 [Corola-blog/BlogPost/368147_a_369476]
-
de reportaj, acestea conving și izbesc. Autenticitatea e covârșitoare. Apoi, pe măsură ce poporul este deposedat din ce în ce mai complet de proprietatea privată, și devine din ce în ce mai dependent, dictatorul luminat, descris la început ca un înțelept generos, tătuc al națiunii, își dă pas cu pas arama pe față. Portretul capătă tenebre neanticipate. Ultimul țăran chiabur, cel care a rezistat cu eforturi imense manipulării - și nu e greu pentru cititor să identifice acest țăran ca adevăratul alter ego al lui Pena, opus naratorului entuziast și naiv - are
DESTINUL UNUI AUTOR DUBLU CENZURAT DE LORENA LUPU de ION PENA în ediţia nr. 2071 din 01 septembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/370169_a_371498]
-
de Partid, la venirea soțului la C.A.P. ca inginer agronom, apoi inginer-șef. Timpul se scurgea parcă prea încet. Mai schimba câte o vorbă cu Stelică, cum îi spuneau colegii profesorului de geografie, mai citea din romanul lui Ion Aramă, poate-poate, uită de monotonia mersului cu personalul care oprea și în cea mai neînsemnată haltă de pe traseu. Cu perdelele trase și ferestrele deschise să se facă curent în compartimentul încins de razele ce băteau direct în sticla geamului, sporovăiau despre
CAT DE MULT TE IUBESC..., ROMAN; CAP. V INTALNIREA de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1130 din 03 februarie 2014 [Corola-blog/BlogPost/352768_a_354097]
-
anii mei superbi care erați frumoși ca niște cerbi, sărind din stâncă-n stâncă fără teamă și-având în ochi un nefiresc azur, când bocăneați cu glas vânjos și pur și-n codrii-mi verzi,dar și în cei de-aramă ? Unde v-ați dus voi inefabili zori când viața-îmi clocotea fierbinte-n pori și-aveam în gânduri magice elanuri, când deveneau aevea vis de vis și-naintam spre orice țel decis ca să-i cosesc mirabilele lanuri ? Unde v-ați dus
ÎMI AMINTESC UNDE V-AŢI DUS ?... de ANATOL COVALI în ediţia nr. 1631 din 19 iunie 2015 [Corola-blog/BlogPost/352894_a_354223]
-
să mă pierd, amar, din când în când, să-mi toarne prin vorbe grele, când dezmierd. Eu nu mai vreau amar să beau, să nu-mi mai dai iubire cu pelin, nici lacrimi dorului să-nchin, nici din ulciorul, de aramă, să nu-mi mai picuri miere cu venin. Vreau să mă-mbeți cu roua șoaptei, pe patul nopții, slove și păcate, dorințe-n cingătoare, la izvor, lumina Lunii să mi-o dai cu dor, de drag să mă cutremur, nu
REVOLTĂ de OLGUŢA TRIFAN în ediţia nr. 1638 din 26 iunie 2015 [Corola-blog/BlogPost/352902_a_354231]
-
SELECTEAZĂ LUNAR TRIMESTRIAL SEMESTRIAL ANUAL JUBILIAR RETROSPECTIVA DE PROZĂ A SĂPTĂMÂNII RETROSPECTIVADE PROZĂA SĂPTĂMÂNII Acasa > Literatura > Carti > SORIN COADĂ, PROZĂ Autor: Cristina Ștefan Publicat în: Ediția nr. 1631 din 19 iunie 2015 Toate Articolele Autorului SORIN COADĂ, proză Șarpele de aramă, Editura Ateneul scriitorilor, 2013, un roman, beneficiind de o prefață a lui Constantin Blănaru, aduce, în proza contemporană, un stil original, Sorin Coadă practicând un epic la hotarul lirismului, despre o realitate suspendată în absurd, complicată psihoafectiv. Narațiunea în sine
SORIN COADĂ, PROZĂ de CRISTINA ŞTEFAN în ediţia nr. 1631 din 19 iunie 2015 [Corola-blog/BlogPost/352941_a_354270]
-
acestui roman. Detaliul, o a doua calitate a narațiunii de față. Este poezie în desfășurarea tipologiei personajului, el se completează în permanență cu poetica suferinței, el este un perdant al sorții, dar realizează ratarea prin propria-i versificare. Șarpele de aramă, un simbol greu al chigilor mentale, al subconștientului devalorizat de un sistem bolnav( nu am realizat dacă e un sistem social sau unul autoimpus psihic), îi provoacă lui Druțu descrieri vaste în limbaj liric. Aleg un pasaj de la mijlocul romanului
SORIN COADĂ, PROZĂ de CRISTINA ŞTEFAN în ediţia nr. 1631 din 19 iunie 2015 [Corola-blog/BlogPost/352941_a_354270]
-
de resemnare, de asumare a morții și nu l-aș numi nefast, ci i-aș spune glisare conștientă pe destin, o meditație la hotarul imaginarului complex. “Vecinul, cunoscător ca orice sătean al basmului, îi mărturisea gândurile sale privind Șarpele de Aramă. Își însușise linia principală a poveștii și acum, trăindu-i succesiunea nefastă a elementelor imaginate de Druțu îi adâncea și mai mult misterele. Aproape nu mai făcea diferența între răceala imaginarului și pulsul sălbatec al realității. „Îi simt parcă solzii
SORIN COADĂ, PROZĂ de CRISTINA ŞTEFAN în ediţia nr. 1631 din 19 iunie 2015 [Corola-blog/BlogPost/352941_a_354270]
-
inevitabilul derdeluș al atracției. Irizia nu mai este ființa feroce și complicată; are pielița piersicilor în obraji, mă ascultă mângâindu-mă și îmi povestește deseori despre ea. Frumusețea ei în toiul aromelii mele nesățioase, acoperă neliniștea nefirescului din preajma șarpelui de aramă. Pasiunea ei este împlinită numai prin contemplație, prin jocul creării unei făpturi din carnea idealurilor, prin dansul fachiric care mi-o apropie și o determină să mă învăluie cu chipul și formele fascinante, strunjite parcă în metal. Sărutul ei mă
SORIN COADĂ, PROZĂ de CRISTINA ŞTEFAN în ediţia nr. 1631 din 19 iunie 2015 [Corola-blog/BlogPost/352941_a_354270]
-
subterfugiile vieții plină de spaime și curge ca pârâiașele de vin pe gâtlejurile însetate, necesitând imensitate și lirism cathartic.” Lectorul acestui roman nu regăsește acțiune susținută, aventură sau personaje clasice, bune sau rele, nimic dintr-o proză tipizată, Șarpele de aramă fiind, în opinia mea, o lucrare modernă de detaliu descriptiv al unui destin ratat, o lucrare complexă și captivantă, de finețe a scriiturii. Nimfa pe nufăr, Editura Ateneul scriitorilor, 2015. La doi ani distanță de romanul Șarpele de aramă, Sorin
SORIN COADĂ, PROZĂ de CRISTINA ŞTEFAN în ediţia nr. 1631 din 19 iunie 2015 [Corola-blog/BlogPost/352941_a_354270]
-
de aramă fiind, în opinia mea, o lucrare modernă de detaliu descriptiv al unui destin ratat, o lucrare complexă și captivantă, de finețe a scriiturii. Nimfa pe nufăr, Editura Ateneul scriitorilor, 2015. La doi ani distanță de romanul Șarpele de aramă, Sorin Coadă revine publicistic cu un nou volum, de data aceasta de proză scurtă, cuprinzând 19 povestiri. Ca evoluție a stilului aș remarca o mai bună structurare a epicului, o cizelare a exprimării și o limpezire a ramelor povestirilor, luate
SORIN COADĂ, PROZĂ de CRISTINA ŞTEFAN în ediţia nr. 1631 din 19 iunie 2015 [Corola-blog/BlogPost/352941_a_354270]
-
de personaje. Cărțile lui Sorin Coadă, ambele, relevă un tânăr autor plin de imaginație, ale cărui felii de viață relatate contemplativ, pun accent pe reflectarea naturii veșnice de la sat, vădind o înclinare pe mister, fabulos și abstract. Povestea șarpelui de aramă și celelalte povestiri din Nimfa pe nufăr sunt scrise într-o atmosferă epică originală, psihologică, consumatoare de drame sufletești cosmetizate poetic. Între acțiune narată și sugestie, Sorin Coadă alege, rafinat, sugestia, proiect ambițios al imaginarului, rar în literatura de azi
SORIN COADĂ, PROZĂ de CRISTINA ŞTEFAN în ediţia nr. 1631 din 19 iunie 2015 [Corola-blog/BlogPost/352941_a_354270]
-
amintiri în vremuri ducea. Toamna își scrie poveste, cu frunze însângerate. Tuturor aduce veste că, Iarna nu e departe. Melancolii de iubire se sting în al toamnei amurg, ducând doru-n amintire. Când frunze roșii-n ploaie curg. Cu privire de aramă, copaci duc nostalgii în zări. De jale, domnița toamnă duce ecou în depărtări. De belșugul rodniciei, frunzele sacrificate scriu povestea veșniciei. De la șes, la culmi înalte. Toamna, cu recoltă vine și cu zaibăr în pahare. Gânduri strânge în ciorchine, cu
MELANCOLII DE TOAMNĂ de MARIA FILIPOIU în ediţia nr. 1375 din 06 octombrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/353057_a_354386]
-
fecioare suie, lin, pe gruie. Prin ierburi arse, de îngheț pudrate, Trec cerbi sfințindu-și coarnele în brume. Apăsătoare liniște-n cetate Cu nori îngenunchind tăceri în hume. Ce pace-i azi la mine, în odaie - Căminul vechi, dantelării de-aramă, Ferestre tremurând sub stropi de ploaie, O filă albă-n colț cu monogramă Și fluiere de lemn ce sparg secunde. Iatacu-i cald, din scrin răzbat parfume Visez și scriu, și frigul nu pătrunde, N-am nici stăpân, nici temeri, nici
POEMELE AMURGULUI (2) de GEORGETA RESTEMAN în ediţia nr. 1370 din 01 octombrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/353032_a_354361]
-
lin prin memorie amintindu-ne de copilăria în plină glorie în pădure concertul nu s-a terminat orchestra se-aude pe scena din deal și naiul, și cornul, duiosul caval, s-au unit într-o orgă de magice sunete sub arama de clopote, trăsnete, tunete, flautul se-aude încet, vioara solistă ne devoră enesciene armonii ale înserării miroase-a tei și-a aglice sălbatice nuntire de păsări de gâze de flururi prin ierburi mișună lumea măruntă toată e veselă -n fierberi
SPECTACOLUL PRIMĂVERII de ION IONESCU BUCOVU în ediţia nr. 862 din 11 mai 2013 [Corola-blog/BlogPost/354433_a_355762]
-
Acasa > Poeme > Constiinta > TOAMNA VIEȚII Autor: Olguța Trifan Publicat în: Ediția nr. 1355 din 16 septembrie 2014 Toate Articolele Autorului În frunza toamnei oglindită-i privirea, irisul plânge-n nuanțe de-aramă. Frunză a vieții, în vânt îți e menirea secundele ne picură din ramă. Rugina-n speranță o face să cadă, brumate poteci au urme de soare, din pomul vieții ziua curge cascadă, că-i trecătoare, se trece... și moare. Amurguri
TOAMNA VIEŢII de OLGUŢA TRIFAN în ediţia nr. 1355 din 16 septembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/353798_a_355127]
-
Publicat în: Ediția nr. 1567 din 16 aprilie 2015 Toate Articolele Autorului Nepăsătoare umbre, se-ntorc în nori tăcute Când răscoliți de vânturi, spre zare se destramă, Împodobind câmpia-n smaraldele știute Ce s-or jertfi tomnatic în tonuri de aramă. Descinde din înalturi, alt foșnet, și se-așează Pătând pe pajiști scoarțe din line unduiri De aripi înmuiate în soare de amiază, Simeze încărcate cu mii de năluciri. Uimit surâd din iarbă oglinzile de floare Privind în aer valsul, aproape
ARHANGHELII CULORII de OVIDIU OANA PÂRÂU în ediţia nr. 1567 din 16 aprilie 2015 [Corola-blog/BlogPost/353900_a_355229]
-
nici nu se mai întoarce după întâlnirea cu părinții săi. Revenind în dormitor, se așeză comod pe marginea patului frunzărind cartea împrumutată de Mircea de la biblioteca comunală. Ce putea să fie decât o carte de aventuri Pasagerul clandestin de Ion Aramă, o carte ușoară și plină de suspans, caracteristică stilului acestui autor. Mircea își făcu apariția cu o tavă metalică din tablă inox, pe care tronau două cești aburinde de cafea și un baton de ciocolată. - Aaa, ce răsfăț. Merci, cheri
CAT DE MULT TE IUBESC..., ROMAN; CAP. IV VISUL de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1129 din 02 februarie 2014 [Corola-blog/BlogPost/353830_a_355159]
-
de ce nu, progresul economic înregistrat în timpul scurtei guvernări liberale 29 decembrie 2004 - 22 decembrie 2008. Sistemul cripto-comunist a învins din nou! Prin pulverizarea USL-ului! Democratizarea reală a țării se amână sine die! Troica Iliescu-Băsescu-Voiculescu exultă ! Televiziunile și-au dat arama pe față atacându-l furibund pe liberali și susținătorii lor. Zi de zi. Non stop. E limpede că șobolanilor roșii le e, totuși, frică de Antonescu! Oare de ce? Doar pentru că nu face nimic de capul lui? Pentru că orice decizie a
SINISTRA ROMÂNEASCĂ TOT MAI... SINISTRĂ ! de SERGIU GĂBUREAC în ediţia nr. 1193 din 07 aprilie 2014 [Corola-blog/BlogPost/354045_a_355374]
-
TOAMNĂ RECE ȘI PLOIOASĂ Autor: Maria Filipoiu Publicat în: Ediția nr. 1377 din 08 octombrie 2014 Toate Articolele Autorului Toamnă rece și ploioasă, adu-mi bucurie-n casă, cu belșug de poamă deasă și miros de tămâioasă! Cu mantie de aramă și cu aromă de poamă umple mesele din cramă! Ca o generoasă doamnă. Că vremea e friguroasă, adu zgribuliți în casă! Pune vinul fiert pe masă, lângă mâncare gustoasă! Că sufletul mi se frânge, când frunza-n izvoare curge. Apa
TOAMNĂ RECE ŞI PLOIOASĂ de MARIA FILIPOIU în ediţia nr. 1377 din 08 octombrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/353048_a_354377]
-
potir cu iluzii, să uităm de-ntomnare și golul din noi, să uităm de dureri și confuzii. Așteptăm primăvara s-o-mpărțim, iar, la doi! Șoapte de toamnă Vânt ruginiu ți-alunecă pe umeri și țipă cald pământul în pledu-ți de aramă aș vrea, din plumburiul norilor, să numeri argintul tâmplelor ce strălucește-n ramă. Se-nchide întomnarea astăzi ca o carte și răscolește-n viață, printre frunze ruginii, trecute amintiri. Iubito, ce-ai plecat departe, te-ai dus cu-o toamnă
FRĂMÂNTĂRI de OLGUŢA TRIFAN în ediţia nr. 1367 din 28 septembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/353147_a_354476]
-
RAȚIUNE, COGITO, dar la mârlani a dat verbul „a minții”, de unde Minciună... Forma ei agravanta este aceea a mințirii de sine, si asta vine din Frică sub-umanului, în ceea ce numi Zoon Politikon. Noi suntem care-cum, energii convertibile... Unii își dau arama pe față, iar tot mai rarii, pare-se aurul pe față... Îndeobște cei care au harul de a dărui, eșuînd... în a fi jefuiți... „Mi-ai dat pentru că ai avut, ’te-n p... mea,” îmi zise un „amic” care nu
MIC DICTIONAR AL URII „DE SINE” (PATAPIEVICI) de EUGEN EVU în ediţia nr. 1635 din 23 iunie 2015 [Corola-blog/BlogPost/353246_a_354575]
-
bust din bronz al împăratului Tiberius adus din Cezareea Maritima, și alte obiecte printre care și coiful său aurit, un galeea strălucitor, împodobit cu pene roșii de struț. Alături, pe un cuier, era atârnată armura de piept, lorica segmentata, din aramă aurită, acoperită pe jumătate de mantia sa de procurator, albă și tivită cu fir de aur. Doar sabia numită gladius era agățată în neorânduială, de cingătoare, pe spătarul unui jilț pe a cărui spetează era încrustată aquila romană, simbolul imperial
PRIMUL FRAGMENT. de MIHAI CONDUR în ediţia nr. 1184 din 29 martie 2014 [Corola-blog/BlogPost/353531_a_354860]