659 matches
-
întregul ce rezultă din asocierea unui semnificant cu un semnificat, putem spune, mai simplu, că semnul lingvistic este arbitrar”, dar: “Numai o parte din semne este absolute arbitrară; la altele intervine un fenomen ce ne îngăduie să recunoștem grade de arbitrar, fără să-l suprimăm: semnul poate fi relativ motivat”. Motivarea poate fi absolută (externă), când cuvintele, prin sunetele lor componente, sugerează înțelesul - onomatopee, interjecții, cuvinte cu simbolism fonetic, sau relativă (internă), vizând cuvinte derivate sau compuse a căror formă se
Reprezentativitatea exerciţiilor de limbă pentru formarea competenţelor de comunicare by Carcea Mariana, Haraga Ana, Luchian Didiţa () [Corola-publishinghouse/Science/91830_a_92362]
-
de vedere al evoluției limbii, locuțiunile reprezintă niște anomalii, niște supraviețuiri anacronice ale diacroniei în sincronie, astfel încât "arhaismul este marca aproape a tuturor locuțiunilor"21. În consecință, Guiraud recunoaște că "locuțiunea este un semn în egală măsură arbitrar și motivat, [...] arbitrar în măsura în care imaginea care se află la originea locuțiunii și care o motivează tinde să se opacizeze, [...] chiar dacă e în natura locuțiunilor să-și rețină motivațiile, căci cuvintele care o compun, deși formează o unitate, își păstrează o oarecare autonomie și
Textemele românești. O abordare din perspectiva lingvisticii integrale by Simina-Maria Terian () [Corola-publishinghouse/Science/84995_a_85780]
-
el însuși opera definitorie a înaintașului"151. În acest sens, cele șase stadii reprezintă nu doar simple categorii descriptive, ci niște indicatori ai poeticității și ai originalității artistice. Din păcate, însă, aplicarea acestui program ambițios comportă și o doză de arbitrar: categoriile lui Bloom nu sunt lingvistice, nici măcar formale, ci mai degrabă psihologice, ceea ce face ca încadrarea unui text într-o categorie sau alta să depindă de simplele "impresii" ale receptorului. 7. Contribuții românești la studierea textemelor 7.0. Înainte de a
Textemele românești. O abordare din perspectiva lingvisticii integrale by Simina-Maria Terian () [Corola-publishinghouse/Science/84995_a_85780]
-
pe care le posedă, întrebarea care se ridică este: cum pot fi ele impozitate fără consimțământul său direct, dat fiind că un consimțământ al majorității este insuficient?86 Putem spune că avem de a face cu o oarecare doză de arbitrar, și asta din două motive. În primul rând, Locke face din consimțământul majorității unica alternativă a consimțământului unanim: "Căci acolo unde majoritatea nu poate hotărî pentru restul, nici indivizii nu pot acționa ca un corp și, în consecință, acesta se
Dreptatea ca libertate: Locke și problema dreptului natural by Gabriela Rățulea () [Corola-publishinghouse/Science/84950_a_85735]
-
combătută de Locke, în Al doilea tratat. Așa se explică și de ce termenul de suveranitate, atât de frecvent la Hobbes, este evitat în mod sistematic de Locke 61. Mai mult decât atât, termenul "absolut" este aproape întotdeauna asociat celui de arbitrar. Există rațiuni pentru a face distincție între puterea absolută și cea arbitrară. Astfel, o putere este absolută dacă cel ce o deține nu admite nici un fel de rezistență din partea supușilor sau vreo limitare din partea vreunei puteri concurente (cum ar fi
Dreptatea ca libertate: Locke și problema dreptului natural by Gabriela Rățulea () [Corola-publishinghouse/Science/84950_a_85735]
-
văd că puterea mea e discutată, dar voi fi mereu gata să arăt rațiunea actelor mele"62. Nici autolimitarea, nici autojustificarea nu se bazează însă pe o regulă stabilă și, de aceea, acest tip de absolutism merită și atributul de arbitrar. În ceea ce privește puterea arbitrară, aceasta este exercitată în funcție de bunul plac al celui ce o deține, și nu în funcție de legi. Prin urmare, puterea absolută nu este în mod necesar arbitrară, la limită ea poate fi chiar una rațională. Astfel, pentru Hobbes, monarhia
Dreptatea ca libertate: Locke și problema dreptului natural by Gabriela Rățulea () [Corola-publishinghouse/Science/84950_a_85735]
-
10). A-ți însuși imaginile venite dintr-un nou orizont, a înainta pe un nou teritoriu (p. 13), a înlătura un șir întreg de noi asociații în care răsar mici insule ale limbajului francez (p. 33), a alunga senzația de arbitrar care însoțește aceste noi formații lingvistice, iată în două cuvinte obiectivul urmărit. El este considerabil. Paginile în care autorul meditează asupra noii sale franceze, în care-și explică clepsidra textuală și unde el își compară noua cu vechea sa scriitură
POLITICĂ ŞI CULTURĂ by ADRIAN MARINO () [Corola-publishinghouse/Science/873_a_1589]
-
lor generale. De altfel, în primul său discurs, Kisseleff sublinia: „ Voiesc să fiu și sunt într-adevăr cu totul altfel decât predecesorul meu, ale cărui obiceiuri nu mi-au plăcut niciodată. Vă poftesc să schimbați tonul și să renunțați la arbitrar”. Noul reprezentant al Rusiei părea instalat pentru multă vreme, în condițiile în care, la 14 aprilie 1830, Rusia consimțea să reducă datoria de război a Turciei, dar avertiza Poarta că Principatele vor rămâne ocupate până la achitarea ei integrală, perioadă care
REPREZENTANŢELE DIPLOMATICE BRITANICE îN PRINCIPATELE ROMÂNE (1803-1859) by CODRIN VALENTIN CHIRICA () [Corola-publishinghouse/Science/91650_a_93525]
-
Cojocariu care citează pe I. Bălăceanu, consulul englez „face joc dublu, dacă nu triplu și poate fi cumpărat cu bani”. în următorii ani, Colquhoun a continuat să critice pe domnitor, așa cum făcuse și cu antecesorul său, acuzându-l că domnește „arbitrar”, având alături „cel mai corupt cabinet” din ultimii 24 de ani de când este în post: „prefecturile sunt în mâinile unor oameni lipsiți de caracter, care omit delicte pentru care, în alte timpuri, urmarea ar fi fost ocna”. El se arăta
REPREZENTANŢELE DIPLOMATICE BRITANICE îN PRINCIPATELE ROMÂNE (1803-1859) by CODRIN VALENTIN CHIRICA () [Corola-publishinghouse/Science/91650_a_93525]
-
tip paradigmatic - pe verticală - cu personajul, pe de o parte, și cu imaginarul operei, pe de altă parte (realizată mimetic sau antifrastic) și sintagmatic - pe orizontală (presupunând raportul cu celelalte nume din text)172. Numele propriu, oricât ar fi de arbitrar, de golit de sens, devine motivat în textul literar. Posibilitatea de analiză a textului literar din perspectiva numelor proprii este justificată prin aceea că au același statut "cu acela al tuturor celorlalte cuvinte ale textului"173. Îndeplinind condiția de semn
Mitologii nominale în proza lui Mircea Eliade by Monica Borș () [Corola-publishinghouse/Science/84970_a_85755]
-
încă de tentația unei interogații ceva mai prelungi. Nou-născut al aleatului, contactul insolit se descoperea însetat să dureze și după retezare, ca trupul unui șarpe indescifrabil de întortocheat și lung, a cărui cunoaștere de sine ar fi fost dureros de arbitrar simplificată. Exclamații de surpriză ce se sfia să-și pună prea iute capăt și de agasare exagerată după cuviință se întretăiaseră fără convingere vreme cam de un minut, după care pânza fusese iarăși brusc ridicată și lumina puternică a reflectoarelor
Țara cea mai de jos by Alin Cristian () [Corola-publishinghouse/Science/84994_a_85779]
-
în Logodnica din Messina, autorul român ar fi căzut de data aceasta în greșeala de a elimina acel sens obscur, de esență irațională a lumii, a destinului. În timp ce Schiller înlocuia destinul cu hazardul, Radu Stanca conferă destinului o notă de arbitrar ce înlocuiește fatalitatea (cu tot ce are întunecat și misterios cuvântul) cu jocul : Piere astfel acea ordine enigmatică tăinuită în dezordinea absurdului. Piere sensul și de fapt piere tragicul. Destinul decade la o farsă perversă și încetează de a fi
În dialog cu anticii by Alexandra Ciocârlie () [Corola-publishinghouse/Journalistic/836_a_1585]
-
de Sus. Editor general rezervă dr. Aurel Maniu, redacția și administrația Cernăuți, strada Petrovici nr. 5, apare la 5 și 20 a fiecărei luni, primul număr la 5 februarie 1932, redactor responsabil A. Iliescu, Societatea Tipografică Cernăuți. În articolul „Între arbitrar și interese de stat” prof. Petre D. Toma afirmă că: „La noi, românii, toate se fac în numele statului, actul eroic, cinstit, patriotic, dar și înșelăciunea, furtul, escrocheria, spiritul de gașcă, dușmănia, corupția etc.” Și mai departe: „Iată unde se găsește
BUCOVINA ÎN PRESA VREMII /vol I: CERNĂUŢI ÎN PRESA VREMII 1811-2008 by Ion N. Oprea () [Corola-publishinghouse/Memoirs/460_a_970]
-
cea de-a doua evidențiază felul în care tocmai sistemul relațiilor de clasă determină funcționarea acțiunii pedagogice și a sistemului de învățămînt (baza de clasă a practicii educaționale). Reproducția culturală este cu putință după Bourdieu și Passeron datorită unui "dublu arbitrar" al "violenței simbolice": 1) selecția valorică a conținutului învățămîntului și 2) impunerea asimilării acestor valori selectate. Orice clasă socială susțin cei doi sociologi francezi are un anume capital cultural și "arbitrarii culturale" proprii; prin școală însă se transmit numai cele
Școala și doctrinele pedagogice în secolul XX by Ion Gh. Stanciu [Corola-publishinghouse/Science/957_a_2465]
-
numești «intuiția» și ceea ce eu numesc «antisemitismul» dumitale Își alege anume exemplele care Îl pot alimenta și le ignorează pe cele care Îl pot contrazice ?” <endnote id="(219, p. 217)"/>. În 1935, M. Sebastian Îl acuză de antisemitism și de arbitrar pe fostul său mentor Nae Ionescu, pentru felul În care acesta - În faimoasa-i prefață la romanul De două mii de ani - „stabilește În trei cuvinte identitatea dintre talmudism și zărăfie” <endnote id="(219, p. 292)"/>. „De la talmudist, până la zaraful cântăritor
Imaginea evreului În cultura română. Studiu de imagologie În context est-central-european by Andrei Oişteanu () [Corola-publishinghouse/Journalistic/835_a_1546]
-
sunt călcate în picioare principiile dreptului public, atât penal, cât și administrativ, precum și normele internaționale. E adevărat. Concluzia ? Știința dreptului nu mai face două parale, juriștii nu sunt decât niște clănțăi inutili. Efectul ? Nimeni nu mai știe să replice la arbitrar, abuzurile și samavolnicia (și prostia, firește, sora lor mai mare) câștigă teren nelimitat. Cine pierde teren ? Civilizația, care nu constă în electronică după cum nu a constat nici în mașina cu aburi și nici în arbaletă, ci numai în civilitate, adică
Despre lucrurile cu adev\rat importante by Alexandru Paleologu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/827_a_1562]
-
1940, proporția românilor depășea peste tot pe aceea a ucrainenilor, În unele zone aceștia fiind chiar inexistenți (Ținutul Herța), iar includerea forțată a acestor teritorii În fosta R.S.S. Ucraineană s-a făcut atunci fără nici un temei, În mod cu totul arbitrar. 2. Ecoul negativ, peste tot nefavorabil, pe care Tratatul cu Ucraina l-a avut printre românii din țară și din străinătate, se datorează faptului că Ministerul Afacerilor Externe n-a consultat societatea civilă atunci când textul tratatului a ajuns În faza
ALBUM CONSEMNÃRI REPORTAJE 1989 - 2002 by Dr. Vlad Bejan () [Corola-publishinghouse/Memoirs/817_a_1725]
-
1965, cuprinde texte de factură poetică și fantezistă, anunțând încă de pe acum un anume mod de vizualizare a lumii. Povestirile din volumul Nu se poate preciza (1967), extrem de concise, pendulând între candoare și cinism, introduc într-o lume dominată de arbitrar și absurd - un tip de absurd care este totuși dus uneori prea departe și din această cauză își pierde din efect, naturalul având tendința de a deveni teatral. Aluziile politice sunt evidente, dar jocul apare câteodată forțat. Ceea ce atrage în
TARZIU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290092_a_291421]
-
000 de lei i-a fost aplicată pentru motivul că a semnat documentele de eliberare a materialelor pentru reparația casei de rugăciune a Comunității penticostale. Se vede bine că această amendă i-a fost aplicată într-un mod cu totul arbitrar, întrucât semnarea documentelor despre care este vorba era o îndatorire de serviciu care trebuia îndeplinită de vreme ce conducătorul unității aprobase în prealabil lucrarea în cauză. Ulterior, nu se știe din al cărui ordin, conducerea întreprinderii Constructorul a pus amenda de 30
Ultimul deceniu comunist: scrisori către Radio Europa Liberă by Gabriel Andreescu, Mihnea Berindei (eds) () [Corola-publishinghouse/Memoirs/619_a_1376]
-
worthy of him, at least, in insolence, acrimony, arbitrariness and caprice” („Oricât i-am frecventat pe mistici, În adânc m-am situat totdeauna de partea Diavolului; incapabil să-i egalez forța, am Încercat să-l merit, măcar, prin insolență, asprime, arbitrar și capriciu”). Un citat În care se regăsea vitalitatea răzvrătită și mirajul incitant al frazei sale, țepii ei suciți, fosforescenți, frisonul antiletargic, iradierea glacială și neagră a scrisului său mereu tânăr, gândirea sa gnomică și solitară. Am fost și eu
Plicuri și portrete by Norman Manea () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2122_a_3447]
-
ale unui imaginar original. Capacitatea sa de a inventa imagini, situații uneori delirante, asemeni unor bucăți de carne smulse de pe tărâmurile onirice, efectiv seduce. Universul brussolian este la fel de demențial ca universul lui Lewis Carroll În această apropiere nu există nimic arbitrar. Ca și părintele lui Alice, Serge Brussolo explorează, înainte de orice, un univers oniric. Îi decriptează regulile, apoi își construiește romanele pe transgresiunea lor. Își înscrie fantasmele în cadrul delimitat de SF-ul clasic al vârstei de aur, pe care îl ridiculizează
Genul Science Fiction by Roger Bozzetto [Corola-publishinghouse/Science/946_a_2454]
-
temei, cât și ca motiv. De aceea Ființa nu poate fi interpretată ca o necesitate absolută, cum se face, în general, în filosofie cu principiul, ci trebuie înțeleasă ca joc, "un joc nobil, jocul cel mai nobil, liber de orice arbitrar", care nu coincide cu hazardul, ci trimite la libertatea care guvernează tot. Ceva poate să fie sau să nu fie și în manifestarea Ființei în fiind se vădește nu necesitatea, ci libertatea jocului. Tot jocul, fără origine și fără limitări
Semn și interpretare by Aurel Codoban [Corola-publishinghouse/Science/295577_a_296906]
-
multe istorii, multe vieți - și nu toate lăudabile, creionează o lume: intelectualitatea antebelică, rădăcinile românității în Ardeal, drumul de la țăran la intelectual, haosul social postbelic, răsturnarea brutală de valori adusă de comunism, absurditatea stalinismului, intrarea armatei sovietice, activiștii autohtoni, imensul arbitrar social care din păcate supraviețuiește și azi. 'Trădările' de care a avut parte doctorul Stroia din 1944 încolo ne revoltă și ne lasă neputincioși, fiindcă autorul acestor însemnări nu are puterea - mai ales, nu are deloc dorința - să le răzbune
Mărturia doctorului Stanciu Stroia by Lidia Vianu () [Corola-journal/Journalistic/11333_a_12658]
-
de Sevignă, a Leș effets naturels d'une extrème amitiă. Într-adevăr, românul lui Troyat relatează povestea unei prietenii bizare, între doi bărbați care se revăd după o îndelungată despărțire provocată nu de vreo neînțelegere sau incident, ci de simplu arbitrar al vieții. Unul este cercetător în domeniul medicinei, cu o căsătorie cît se poate de fericită alături de o femeie frumoasă, iubitoare, distinsa și caldă, altul este un aventurier șarmant, nestatornic, seducător, cu o viață misterioasă și fascinantă, bogat și excentric
Banale tragedii by Andreea Deciu () [Corola-journal/Journalistic/17632_a_18957]
-
echivocă a cimentului care este simultan o materie fluidă și o masă pietrificată. Țîșnind din interiorul obscur al materiei lemnoase, revărsîndu-se asemenea unei magme vulcanice, valul de ciment pare un comentariu sceptic asupra devitalizării organicului. Sevă expandată și apoi încremenită arbitrar, el relativizează funcțiile expresive ale naturii și abate percepția de la starea ingenuă a materialului către gîndirea artistică înțeleasă ca ultimă rațiune a oricărei forme simbolice. Dacă nu de-a dreptul unică, sculptura lui Alexandru Petru Galai este, oricum, singulară în
Sculptori români contemporani (II) by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/14363_a_15688]