882 matches
-
paralele. Spațiul median longitudinal astfel cruțat este decorat cu trei împunsături dispuse la distanțe aproximativ egale. Registrul inferior este decorat cu trei linii paralele transversale, în formă de V cu deschiderea foarte largă, cu vârful în jos și laturile ușor arcuite în sus. Nu putem afirma cu precizie, dar această piesă pare să fi fost acoperită cu o culoare roșie, sau inciziile să fi fost încrustate cu roșu. O a treia subgrupă o constituie statuetele în poziție șezândă, modelate din trei
Hoiseşti - La Pod. O aşezare cucuteniană pe valea Bahluiului by George Bodi () [Corola-publishinghouse/Science/1143_a_1893]
-
din tors. Datorită stării de conservare, nu putem oferi o descriere amănunțită a decorului de pe piept și abdomen. Pe spate, decorul este compus din linii paralele în formă de V cu vârful în jos, cu deschidere largă și laturile ușor arcuite în sus. Talia (probabil și triunghiul pelvian, care nu s a păstrat) este subliniată printr-o linie transversală. Pe fesă și șold au fost trasate linii paralele longitudinale. Suprafața superioară a piciorului a fost decorată cu linii paralele oblice, iar
Hoiseşti - La Pod. O aşezare cucuteniană pe valea Bahluiului by George Bodi () [Corola-publishinghouse/Science/1143_a_1893]
-
sus. Pe spate, în partea superioară, se păstrează urmele a două linii paralele oblice pictate cu o culoare cărămizi și bordate cu negru. Pornind de la banda neagră care subliniază fesele în partea superioară, a fost realizat un romb cu laturile arcuite spre interior, în centrul căruia a fost cruțat, din culoarea brună, un cerc, despre care nu putem preciza dacă a fost, la rândul lui, acoperit cu o anumită culoare. Pandantive en violon În această grupă se încadrează patru piese descoperite
Hoiseşti - La Pod. O aşezare cucuteniană pe valea Bahluiului by George Bodi () [Corola-publishinghouse/Science/1143_a_1893]
-
bombat sau ușor bitronconic al vasului (PETRESCU-DÎMBOVIȚA, FLORESCU, FLORESCU. 1999, 267, fig. 163-165). Această variantă este prezentă și la Hăbășești, unde linia pereților prezintă un profil dublu arcuit: la mijloc și în zona inferioară pereții sunt bombați, dând un profil arcuit în afară, iar în zona superioară peretele este ușor concav (DUMITRESCU et alii 1954, 280, fig.30/1) (Anexa 2/1a). 1.a1. Variantă a formei 1a, diferă de aceasta prin adăugarea în partea inferioară a corpului a unei cozi
Hoiseşti - La Pod. O aşezare cucuteniană pe valea Bahluiului by George Bodi () [Corola-publishinghouse/Science/1143_a_1893]
-
Variantă tronconică, cu umăr, partea superioară evazată, cu tortiță perforată orizontal sub buza răsfrântă în afară. Această formă este prezentă la Hăbășești (DUMITRESCU et alii 1954, Pl. LXXIV/10a5) (Anexa 2/8a1). 8.b. Formă ușor bombată, cu pereții puțin arcuiți în afară, cu marginea ușor îndoită spre exterior și cu toarta perforată orizontal. Această formă a fost identificată la 271 Trușești (PETRESCU-DÎMBOVIȚA, FLORESCU, FLORESCU 1999, 290, fig187/4-6; 188/1-5) (Anexa 2/8b). 8.b.1. Variantă a formei 8b
Hoiseşti - La Pod. O aşezare cucuteniană pe valea Bahluiului by George Bodi () [Corola-publishinghouse/Science/1143_a_1893]
-
adolescentin, masculin și heterosexual, oferă nenumărate indicii despre o potențială subiectivitate bisexuală: "personajele masculine, cu capete mici și mușchi de piatră și vene pline de steroizi sunt desenate cu o sinceritate fatală, fără farmecul caricaturii. Personajele feminine, permanent aplecându-se, arcuindu-și spatele, fluturându-și sânii antigravitaționali pe la nasul cititorilor, sfidează toate legile fizicii" și arată ca "păpuși gonflate într-un parc de joacă hormonal", blocate pe la sfârșitul deceniului al treilea din viață.749 "Supercorpul" constituie o sexualitate polimorfă, pe care
Mit și bandă desenată by Gelu Teampău [Corola-publishinghouse/Science/1113_a_2621]
-
vale, întinzându-se moale, nemișcat, pe omătul alb. Cu o labă, bătu aerul încercând să se agațe, parcă, de ceva nevăzut, într-un ultim efort și rămase înțepenit în agonie, cu gura căscată și limba atârnându-i. Trupul i se arcui și se mai zbătu o clipă în spasme, animalul mai tresări înca o dată, apoi trupul Gheorghe TESCU 158 mare și vânjos se destinse. Și, iarăși,cu o sforțare enormă, căscă larg gura, vrând parcă să recheme viața în adâncul mădularelor
ANUCA Fata pădurarului. In: ANUCA Fata pădurarului by Gheorghe Tescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/265_a_503]
-
de Hamburg În mers, am spus râzând. Atunci lasă-mă dracu’ În pace! izbucni el. Dacă era Într-adevăr un membru al speciei umane, atunci Neumann era cel mai puțin atrăgător dintre ei. Sprâncenele lui, care zvâcneau nervos și se arcuiau ca două omizi otrăvite, erau Împreunate printr-o linie neregulată de păr care nu se potrivea deloc. În spatele ochelarilor groși care erau aproape opaci de atâtea urme de grăsime de la degete, ochii lui cenușii erau nervoși și priveau lunecos În
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2260_a_3585]
-
pe lângă Kaiser Hotel și sediul principal al oțelăriilor Six. Am mers În continuare spre Unter den Linden, m-am strecurat prin trafic pe Französische Strasse și, la colțul cu Behrenstrasse, m-am strecurat În Kaiser Gallery. Aceasta e o galerie arcuită cu magazine scumpe de genul celor care sunt adorate de către turiști și dă În Unter den Linden Într-un loc de lângă hotelul Westminster, unde mulți dintre ei și stau. Când ești pe jos, e Întotdeauna un loc bun În care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2260_a_3585]
-
ca o pungă de fiere, sub stelele ca ganglionii intestinali... După mai bine de o oră de mers cu capul în pământ am luat-o peste câmp până la valea plină de flori. Cerul albastru deschis, fulgerat de fluturi colorați, se arcuia peste vale ca un clopot de sticlă. Totul era feeric, ca într-unui dintre acele globuri în care ninge, și la fel de neverosimil. M-am lungit în fața dâmbului pe iarba înțepătoare. Am mângâiat cu o ciudată voluptate, trecîndu-mi mâna prin gramineele
Travesti by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295574_a_296903]
-
ceea ce vezi, ca și cum pentru tine n-ar exista decât logofătul Ioan Tăutu, ctitorul de la Bălinești, printre puținii boieri de viță căruia Ștefan al Moldovei i-a îngăduit să ctitorească biserici, pentru mine nu exista nimic în afara buzelor tale care se arcuiau dulce precum ancadramentele de ferestre despre care cu râvnă îmi vorbeai înainte de a intra în biserică, doamne, de n-ar fi fost buzele tale poate acum aș fi fost în stare să-mi amintesc despre limbajul gotic pe care-l
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2310_a_3635]
-
de lângă mine, De când mi-am dorit s-o văd! exclamând tu cu ascunsă bucurie, eu uimită așteptând ca ochii tăi să se întoarcă din nou la mine, Acolo în calota semisferică! Dar eu vreau să-mi dezvălui tu, trupul tău arcuindu-se să zboare mai aproape de, Cina din Mavri, în medalion, o sfințită splendoare, va trebui s-o desenez, trebuința e a ta, cu absolut nimic mai prejos de icoana lui Rubliov, fă doar abstracție de Avraam și Sara, eu pot
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2310_a_3635]
-
i s-a prins o margaretă, Theo își înmoaie degetul în galbenul de nimb și pe pieptul ei îi înconjură cu vopsea sânul, stângul întâi, apoi îl nimbuiește și pe dreptul, și iarăși ia vopsea pe vârful degetului, ea se arcuiește înaintea lui în vreme ce el o pictează în galben de nimb, Ana râde sub privirea îndurerată a Maicii Domnului, și-l trage pe Theo cel murdar de vopsele la pieptul ei nimbat, Mai ești aici, Daniel? mă întreabă glasul lui de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2310_a_3635]
-
ca premiu la meciurile de box. Când m-am mai răcorit, am întins-o ușurel pe spate și m-am vârât în ea. Acum nu mai eram polițistul oarecare și curva bogată. Eram doar noi doi, noi împreună, și ne arcuiam, ne răsuceam, ne dădeam în bărci viguros, ca și cum am fi avut la dispoziție tot timpul din lume. Ne-am dat huța până ce muzica de dans și reclamele se terminară și nu mai rămase decât zgomotul de fundal al radioului. Apoi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1945_a_3270]
-
inspector cum mănâncă. Așa că Își Împunse lasagna cu o furculiță. Zdrobi straturile Într-o masă omogenă. — Am primit analizele de sânge pentru fetiță, zise el În cele din urmă. Era Îndopată cu calmante. Mai ales Temazepam. Sprânceana lui Insch se arcui. — Nu era destul s-o omoare. Nu e vorba de vreo supradoză sau ceva de genul ăsta, dar se pare că le lua de ceva vreme. Cei de la laborator zic că o țineau izolată. Docilă. Ultimele paste dispărură În gura
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1999_a_3324]
-
o amplă structură victoriană din oțel vopsit În alb, susținând tone de sticlă, protejând cactușii și palmierii de zăpada și de gerul de afară - fierbeau, pline de agenți În uniforme. Logan Îl găsi pe inspectorul Insch așezat pe o punte arcuită de lemn, care traversa un bazin albastru pătat, plin de pești aurii și arămii. — Domnule? Inspectorul aruncă o privire peste umăr, cu o urmă de Încruntare umbrindu-i trăsăturile rotunde, ceea ce-i dădea un aer tâmp și incapabil. — Da’ nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1999_a_3324]
-
Încapă prin ea capul lui Jamie McCreath. Băiețelul gemu terorizat, cu ochii fixați asupra lui Jackie, care se chinuia și se zvârcolea. — De te duci azi În pădure... Mârâind, agenta Watson Își zvârli picioarele-n aer, legănându-se pe brațe, arcuindu-și spatele astfel că aproape ajunse cu susul În jos. Fața lui Martin se ridică, iar cântecelul i se stinse pe buze cînd ea Își depărtă cât putu de mult genunchii și țâșni spre capul său. Nu mai avu timp
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1999_a_3324]
-
a devenit străvezie și a început să se estompeze, înlocuită de cerul senin. Atunci, am pornit mai departe, știind că iubirea era prezentă, păstrând lumina soarelui interior intensă și vie... Flacăra inconstantă La vremea când am ajuns iar dincolo de orizontul arcuit deasupra norilor pufoși, m-am pomenit zburând spre valurile depărtării, alături de fluviul sclipitor... maluri și vârfuri de stânci nesfârșite se amestecau în fața mea ca într-un vârtej infinit de galaxii, sori și ramuri de drumuri... pe o stâncă a unui
Arborele Universal by Chrys Romeo () [Corola-publishinghouse/Imaginative/327_a_575]
-
neliniște, apoi de o furie neputincioasă. — Așa sângele lui Germanicus va fi îndoit cu cel al dușmanilor lui! Antonia clătină din cap. Chipul ei era acum minunat de liniștit, cu pielea fină, deschisă la culoare, întinsă pe pomeți, cu sprâncenele arcuite pe fruntea netedă. Părea că nu a suferit niciodată. Două verigi elegante, din aur și perle, îi acopereau ridurile fine ale gâtului. — Știu că ți-e greu, spuse, dar te rog, nu le căuta pe surorile tale, nu vorbi cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1889_a_3214]
-
că provocase un scandal public, împreună cu prietenii ei cei veseli, chiar acolo. În acuzații se amestecaseră abil desfrânarea cu profanarea locului sacru, încât Roma se indignase, fără să-și dea seama de ridicol. La gândul acela, buzele tânărului Împărat se arcuiră într-un surâs sarcastic, pe care, neștiind la ce se gândea, toți îl luară drept emoția tinereții. Între timp, înaintând într-o sincronizare perfectă - în spatele disciplinei se simțea mâna puternică a lui Sertorius Macro -, cohortele pretoriene se aliniau în fața acelor
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1889_a_3214]
-
orașul divin, norul alb de marmură pe care-l văzuse când venise dinspre Rhenus, orașul întins ca o femeie pe șapte coline. — Manlius, noi nu construim edificii, strigă. Noi redesenăm Roma. Îi vom oferi spații noi: un pod se va arcui peste fluviu și ne va duce la clivus Vaticanus, acolo unde se vor înălța circus-ul și obelikos-ul. Apoi, în inima Romei vom construi ceva care va depăși Alexandria, și Pergamon-ul, și Atena. Aici, sus, vei așeza noile palate imperiale, noua
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1889_a_3214]
-
Întărească instantaneu ca țepii ariciului când este amenințat de un pericol. Da, Îți aduci aminte exact de acel loc bătătorit din jurul fântânii (aici sunt urme de copite destule, că doar vin atâtea animale la adăpătoare!), de acel urcuș ce se arcuiește În unghi drept după colțul cimitirului (de ce o fi așezat astfel acest cimitir n-am reușit să Înțeleg niciodată), de ora somnoroasă a amiezii, de o anumită oră a amiezii, care plutea vag În aerul lichid și se bălăcea În
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2326_a_3651]
-
gândea la mine. De câteva ori, mă privise altfel ca până atunci. Puteam Însă să-mi fac iluzii? Îmi plăcea să-l privesc și să visez. Niciodată nu văzusem un bărbat mai frumos la trup. Înalt, spatele lat, puternic, se arcuia splendid spre șoldurile Înguste. Totul În el exprima bărbăția. Era un fel de Apolo. Fața, cu ochi mari, albaștri, trăsături dure, care se cereau sărutate, la tâmple, argintul Își făcuse de mult loc și se risipise ici-colo și prin părul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2326_a_3651]
-
Cel puțin nu cât timp se afla pe scenă. Nimic nu conta în afara provocării de a crea o anumită expresie pe fețele spectatorilor. Kara cunoștea atât de bine această expresie: ochii care se deschid de surpriză, gura zâmbind vag, sprâncenele arcuindu-se și, mai presus de toate, întrebarea cea mai măgulitoare pentru un iluzionist: cum a reușit să facă asta? În magia de scenă, există anumite gesturi de prestidigitație care pot fi definite prin verbele „a lua” și „a pune”. Creezi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2103_a_3428]
-
de ideea — citez — “că mi-e greu să mă definesc în afara unei relații”, am încheiat citatul. Cu alte cuvinte, obișnuitele ei psihoaiureli. Adriana și Leigh schimbară priviri cunoscătoare. — Ce? întrebă Emmy. Leigh se uita fix în farfurie, iar Adriana își arcui sprâncenele perfect conturate, dar niciuna nu scoase o vorbă. — Haide, zău așa! Nu-mi spuneți că și voi sunteți de aceeași părere cu Izzie. Habar n-are despre ce vorbește. Leigh se întinse peste masă și o bătu pe Emmy
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2011_a_3336]