25,430 matches
-
toți. Toate fetele mari și toți portăreii și nevoia lor imensă de manipulare - "să vorbim pe mail" în vremea noastră, îți vine să crezi? Mie unuia mi-ar tăia mîinile să fie siguri că nu mai scriu nimic Și ar arde toate cărțile mele. Cel puțin asta e senzația - copiii au înnebunit și încep să se umfle.Dar vara se va întinde peste ei ca o mortăciune moleșitoare, fără să-i întrebe nimic. I se spunea DJ Muerte... Lucrurile au degenerat
Poezie by Marius Ianuș () [Corola-journal/Imaginative/11066_a_12391]
-
scriu lucruri senzaționale, pentru că pe ei îi interesează doar să comunice, să ne spună cîteva lucruri senzaționale. Poeții tineri mușcă pulpele proaspete ale poeziei. Poeții generației mele se înăcresc & se maimuțăresc în oglinda propriei lor imagini. Inima lor a a ars. O gheară neagră le-a tras dunga neputinței pe creier. Ce-mi doresc de ziua mea plus un duș împreună Viața are prea mulți pixeli neretușați - m-am prins de mai multă vreme de asta, iar Photoșopul nu face față
Poezie by Marius Ianuș () [Corola-journal/Imaginative/11066_a_12391]
-
totul dacă aș tăia mai mult aș rămîne întotdeauna tînără ca o fotografie între neoane nu sînt eu singură și ce dacă nu sînt singura toate sînt cuminți doar eu mă apropii de foc rochia mea de plastic explodează apoi arde încet Tu esti Oana Sîrbu și eu tocesc noaptea la matematică și șah pentru tine. Tu esti Daniela Bucur, dintr-a VI - D și eu sar de la etajul doi, ca să mă vezi sîngerînd. Eu vin din Bukowski, tu vii din
Cântece eXcesive by Dan Sociu () [Corola-journal/Imaginative/11361_a_12686]
-
primei dimineți după Woodstock. Cîntec eXcesiv IV Apă, apa peste tot, și nici un strop de băut, 50 de posturi TV, si mai nimic de văzut, întins în pat - și-mi pare că mărșăluiesc - cu ochii injectați, privesc știrile, poate va arde ceva pe strada Sfinții Voievozi și, preț de-o clipă, o sa iti zăresc picioarele-n ciorapii galbeni, cînd ieși fugind, din bloc, ferindu-ți față nu atît de foc, cît de solzii reci ai camerelor video care nu adăpostesc, cum
Cântece eXcesive by Dan Sociu () [Corola-journal/Imaginative/11361_a_12686]
-
-i pasă de nimic. Toată atenția răcanilor imberbi, cu bocanci din care răzbătea un miros insuportabil ce te poate ucide, s-a strâns asupra tinerei femei. Vlăjganul spălăcit nu făcea doi bani, nu prezenta pentru ei nici un interes. I-au ars pe spinare vreo două-trei lovituri cu patul armei și l-au împins într-un beci, l-au închis acolo. În schimb, pe Ana-Cristina au întrebat-o cum o cheamă și au invitat-o să se spele dacă dorește sau să
Relatare despre moartea mea by Gabriel Chifu () [Corola-journal/Imaginative/10968_a_12293]
-
apoi pe Dorobanți. Avea un salon literar care stârnea curiozitatea vulgului. într-adevăr, îl aranjase într-un stil Ťsimbolicť, ca să nu spun simbolist: 12 jilțuri și un fel de tron, în care se instala Ťmaestrulť, jur împrejur, în sfeșnice mari, ardeau lumini de ceară. Când un tânăr poet își recita versurile, Macedonski, de-i plăceau - și în generozitatea lui îi plăceau întotdeauna -, lua dintr-un bol plin de pietre colorate, imitând naiv o comoară de pietre scumpe, una sau două pietre
Ion Pillat,critic literar by Al. Săndulescu () [Corola-journal/Imaginative/11411_a_12736]
-
care soarbe, O volbură de vânturi fără pace, Cu aripile putrede și oarbe; Ai vrea să știi încotro se îndreaptă, Ce rost e-n zvârcolirea nebunească, De ce răsare steaua înțeleaptă, De ce încep tăcerile să crească; Privind de jos, pare că ard departe Doar focuri reci, cu flăcări fără sânge, De care o vecie te desparte Și-n care nici o rază nu te plânge; Deschide ochii! Nimeni n-o să știe Dacă-i deschizi sau dacă-i lași în noapte, E cerul ca
Poezie by Ion Stoica () [Corola-journal/Imaginative/11879_a_13204]
-
Din mările-oglinzi se-nalță cerul, Privind mirat cu ochiul lui imens Esențe rotunde O sferă cât o clipă Și alta cât o lume, Nu pot să se despartă, Nu pot să se însume, Plămadă singulară, Premize și efecte, Sub coajă ard în sine Esențele perfecte, Tangente de nevoie, Străine totdeauna, Tăcute ca o umbră, Frumoase cum e luna, în calea fără capăt Nici timpul nu se-așterne, Sub semnul întâmplării Doar ele sunt eterne; Degeaba stai în noapte, Pândar pe metereze
Poezie by Ion Stoica () [Corola-journal/Imaginative/11879_a_13204]
-
se regăsesc nici în Lunatecii, nici în Venin de mai. În schimb, e interesant că Vinea și Cocea sînt creionați fugar, dar recognoscibil, ca niște complotiști republicani, în prima parte a Cronicii.) Poate că aceste narațiuni fac parte dintre paginile arse de Vinea. Ipoteză nesigură: autorul Lunatecilor a păstrat capitolele referitoare la Nae Ionescu și "Camera Leoparzilor". Poate că, totuși, pe celelalte le-a distrus, dar pentru că ele n-ar fi rezistat epic dacă ar fi fost puse în paralel cu
Petru Dumitriu și "negrul" său (II) by Ion Vartic () [Corola-journal/Imaginative/11795_a_13120]
-
ființă dedublată, poate chiar una maladiv dedublată. O ființă scindată, ambivalentă, care trăiește, concomitent și paradoxal, în două sau mai multe planuri, iar acestea sînt autonome, poate și etanșe unele față de altele. Nu se investește cu adevărat în nimic, nu arde, nu se consumă nici măcar pe rugul pasiunilor erotice, comportamentul ei în acest plan e mai curînd unul de frigidă ațîțătoare. Stîrnește, dar nu răspunde și, poate, nici nu corespunde. Toate legăturile ei sînt de fapt eșecuri ce au însă efectul
Romanul unei lumi deraiate by Mircea Iorgulescu () [Corola-journal/Imaginative/11727_a_13052]
-
De exemplu, fata de împărat din Povestea porcului se lasă măritată cu animalul, ,zicînd în inima sa: ŤDacă așa au vrut cu mine părinții și Dumnezeu, apoi așa să rămîie.ť Și s-a și apucat de gospodărie." Iar după ce arde pielea de porc, ca să-i rămînă doar bărbatul nopților fierbinți, și acesta o părăsește, cum pe atunci adăposturi pentru femei singure însărcinate nu existau, n-are altă soluție decît să-și ia cîmpii: , Ea, văzîndu-se acum așa de nenorocită și
Postume by Aurel Dragoș Munteanu () [Corola-journal/Imaginative/11009_a_12334]
-
Ion Vartic Cîteodată manuscrisele nu ard Apariția Cronicii de familie a produs în epocă o mare vîlvă. La nivelul bîrfei literare, a ieșit imediat zvonul despre paternitatea multiplă a romanului. S-a spus, în culise, că o asemenea operă masivă e, în mod normal, produsul unui
Petru Dumitriu și "negrul" său by Ion Vartic () [Corola-journal/Imaginative/11819_a_13144]
-
plezni pe flăcău peste obraz" - Dumitriu, p. 40, r. 10: "Boierul tresări, înălță iute gîrbaciul și-l plezni pe flăcău peste obraz"; Vinea, p. 249, r. 34-35: "}ine-ți gura, rumâne! strigă amenințător Iordachi" - Dumitriu, p. 40, r. 43-44: "Panaioti îi arse o palmă peste gură: - Nu-i tăia vorba boierului, mă!"; Vinea, p. 253, r. 17-18: "Trecură ceasuri. Se sfîrșea după-amiaza și se răspîndea pe cer o înserare viorie. Se făcea frig" - Dumitriu, p. 43, r. 14: " Se răspîndea pe cer
Petru Dumitriu și "negrul" său by Ion Vartic () [Corola-journal/Imaginative/11819_a_13144]
-
ar putea, eventual, explica de ce Vinea a salvat dactilograma de la distrugere. Căci arhiva lui poartă urmele gestului distructiv al creatorului. Or, manuscrisul nuvelei e, în mod misterios, legat de acest gest. Iată starea dactilogramei, descrisă de Elena Zaharia-Filipaș: "Paginile sînt arse de jur împrejur, ceea ce indică intenția autorului de a distruge textul. (...) Corectări autografe cu creionul au fost făcute mai tîrziu, (...) căci se vede intenția autorului de a recupera textul prin rescrierea unor cuvinte care au fost parțial sau total arse
Petru Dumitriu și "negrul" său by Ion Vartic () [Corola-journal/Imaginative/11819_a_13144]
-
arse de jur împrejur, ceea ce indică intenția autorului de a distruge textul. (...) Corectări autografe cu creionul au fost făcute mai tîrziu, (...) căci se vede intenția autorului de a recupera textul prin rescrierea unor cuvinte care au fost parțial sau total arse". Nu e, însă, singurul manuscris scos din flăcări; pagini din romanul Venin de mai, de pildă, au fost recuperate după ce aproape fuseseră mistuite de flăcări, căci, așa cum ne semnala încă acum patruzeci de ani Constandina Brezu, Vinea "și-a supus
Petru Dumitriu și "negrul" său by Ion Vartic () [Corola-journal/Imaginative/11819_a_13144]
-
din primii ani. Mai interesantă aici este tehnica, reluată ulterior, a "loviturii cozii de balenă", să-i spunem, (nu degeaba mărturisea poetul că școala și-a făcut-o la o balenă): șocul neașteptat al poantei finale cum am văzut în Ars poetica. Venită după întreaga desfășurare a textului într-un registru "înalt", poanta prozaică dată brusc la sfîrșit, schimbă deodată sensul, răsturnîndu-l prin relativizare și ambiguitate, ca în Iarnă tîrzie cînd, după o fastuoasă reverie poetizantă apare pedestru ultimul vers: "Mai
Nichita Stănescu - Debutul poetic by Alexandru Con () [Corola-journal/Imaginative/11843_a_13168]
-
asupra energiilor latente ale cuvîntului, unde forțele obscure ale logosului (sau ale puterii?!) au efecte imediat punitive asupra celui ce le folosește. Cu atît mai mult nu-și va trăda Nichita Stănescu "temperamentul oniric fundamental" (Gaston Bachelard) în straniul poem Ardea spitalul, început cu versul "Ce vis ciudat mă străbătu azi-noapte". Scris în 1955 și publicat în ,,Gazeta literară" din 21 martie 1957 sub titlul 1907, el rămîne memorabil prin tonul apocaliptic al viziunii crude, de coșmar, al unei lumi atemporale
Nichita Stănescu - Debutul poetic by Alexandru Con () [Corola-journal/Imaginative/11843_a_13168]
-
seamănă mult la privire cu Elțîn. Ei îngrijesc un cosmonaut pentru rămânere în spațiu, sânii ei se preumblă în ciorapi violet. O despărțire e jefuirea unui templu. Frica de somn Prietenii mei au plecat, din ei a rămas o țigară arzând și multe, multe datorii. La televizor sunt mașinile și casele lui Făzănescu, care a făcut din țara asta o urmă de glonț. Mașina Miliției virează periculos spre Mașina Inchiziției Noi, ceilalți, suntem urme lucide în visul maimuțelor. S-a dus
Poeme prozaice by Ion Stratan () [Corola-journal/Imaginative/11971_a_13296]
-
atașante: ,, Suntem frați/ Încă din antice vremuri:/ Mereu atacați,/ Mereu înșelați,/ Mereu jefuiți și răniți/ Mamele noastre-ntocmesc/ Zi de zi un dicționar traco-tragic/ Cu ierburi de leac,/ În vreme ce eu/ Cu mine însumi vorbesc/ Despre democrația miresmelor/ Și cetăți scufundate.” (Ars Poetica). Există tentația evadării din timp, într-o lumină paradisiacă. Extazul panteist ne va integra în ecuația fericirii. Poetul își asumă pericolul trădării, risc ce merită înfruntat atunci când privilegiezi în mod absolut iubirea. Creatorul nu poate fi recunoscut decât după
OCTAVIAN MIHALCEA de BAKI YMERI în ediţia nr. 1872 din 15 februarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/380634_a_381963]
-
Din mușuroaiele stelelor.” (Dicționar comun). Sunt invocate tradițiile comune albano-române, sfinte daruri pogorâte asupra celor două popoare. Ajungând la problematica, de foarte multe ori tragică, a balcanismului, culori tari zugrăvesc teroarea istoriei: ,,Vrajbă și spaimă!/ Pragul casei e frânt/ Satele ard,/ Câmpiile pier,/ În vreme ce noi/ Urcăm eliberați/ Pe colinele morții.” (Lumina Dardaniei). Lacrimile au funcție unificatoare, punte între sensibilități similare. Presentimentul paradisiac rămâne aproape. Baki Ymeri crede în Dumnezeu, în dragostea autentică, apreciază noblețea bărbăției, respectul față de părinți, simplitatea fidelității. Rugăciunea
OCTAVIAN MIHALCEA de BAKI YMERI în ediţia nr. 1872 din 15 februarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/380634_a_381963]
-
1938 din 21 aprilie 2016. Mă-nchin la Cer, mă-nchin la Soare, Mă rog la Îngeri și la Floare, Nu cer puteri,măriri, avere, Doar sănătate eu Le-aș cere. Și mă închin, încă o dată, Ție, Fecioară Preacurată, Îți ard tămâie la picoare, Nu-s, în Altar, o cerșetoare! Nu vrea să-mi dai aur, mărire, Rog întru credință și iubire. Și mă rog, în gândul meu, La tine, Magnus Dumnezeu! Ți-aștern mătănii la picioare, Nu-s Fariseu ori
ELISABETA SILVIA GÂNGU [Corola-blog/BlogPost/380494_a_381823]
-
spre Dumnezeu! Citește mai mult Mă-nchin la Cer, mă-nchin la Soare,Mă rog la Îngeri și la Floare, Nu cer puteri,măriri, avere,Doar sănătate eu Le-aș cere.Și mă închin, încă o dată,Ție, Fecioară Preacurată,Îți ard tămâie la picoare,Nu-s, în Altar, o cerșetoare!Nu vrea să-mi dai aur, mărire, Rog întru credință și iubire. Și mă rog, în gândul meu,La tine, Magnus Dumnezeu!Ți-aștern mătănii la picioare,Nu-s Fariseu ori
ELISABETA SILVIA GÂNGU [Corola-blog/BlogPost/380494_a_381823]
-
vi l-au luat, Nu-l lăsați, chiar de muriți! E limba sacră românească, Ce curge ca un fluviu cald Nu impostoarea moldovenească, Iar voi români sunteți în vad! Și voi sunteți copii tării! Iubiți-o deci, prin legea dreaptă! Ardeți gândul depărtării! Aici o mamă vă așteaptă. Soarele este și-al vostru! Prindeți-I Lumina-n minte Și-ngropați-o în adâncuri! E torța noastră spre-nainte Soarele ne reunească! Citește mai mult În noapte, voi ați fost ascunși,Și
ELISABETA SILVIA GÂNGU [Corola-blog/BlogPost/380494_a_381823]
-
furii vi l-au luat,Nu-l lăsați, chiar de muriți!E limba sacră românească,Ce curge ca un fluviu caldNu impostoarea moldovenească,Iar voi români sunteți în vad! Și voi sunteți copii tării!Iubiți-o deci, prin legea dreaptă!Ardeți gândul depărtării!Aici o mamă vă așteaptă.Soarele este și-al vostru!Prindeți-I Lumina-n minteși-ngropați-o în adâncuri!E torța noastră spre-nainteSoarele ne reunească!... XXXII. CÂNTEC TRIST, de Elisabeta Silvia Gângu, publicat în Ediția nr. 1840 din 14 ianuarie
ELISABETA SILVIA GÂNGU [Corola-blog/BlogPost/380494_a_381823]
-
înmulțit Sfântă Maică Preacurată Slobozește Prunc și Vatră iar pe Calea Laptelui fugă Coada Șarpelui iscă Focul Fiului pe Drumul Părintelui iar din Fluierul cel Sfânt Duh să-nvie-ntreg pământ viperele fă-le îngeri dintre luturi iscă sângeri Veghetoarea ardă Cânt din cer până la pământ! vulturii mării s-au lăsat pe brazi bătrâne cetini cântă liturghia nu-i nimeni să măsoare mâine-azi sfiită-n slavă-oprită-i ciocârlia lumina-a înghețat un cântec mut turme-n poiene au făcut popas păstorii au
SCHIŢE DIN MUNŢII BUCOVINEI (VERSURI) de ADRIAN BOTEZ în ediţia nr. 2073 din 03 septembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/380570_a_381899]