651 matches
-
și explică în câteva cuvinte cum a ajuns în Amara. Intrară în casă. Învățătorul îi recomandă pe nevastă-sa, țăranca de adineaori. Cu stângăcia sfiiciunii, acuma părea și mai simpatică. Pe Titu numai costumul țărănesc îl nedumerea. Cu mentalitatea-i ardelenească, el își închipuia că învățătorul, adică reprezentantul intelectualității în sat, trebuie să fie îmbrăcat orășenește, ca astfel să se poată bucura și prin exterior de un prestigiu deosebit în fața poporului. ― La dumneavoastră și stăpânirea dorește, probabil, să aibă dascăl cu
Răscoala by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295613_a_296942]
-
cuprins atâta energie! Tânărul Herdelea nu scoase nici un cuvânt, ci numai ascultase cu entuziasm. Degeaba, s-a născut în zodia norocului, își zicea în gând, încîntat. Și la masă a mâncat cu poftă, iar la urmă, venind vorba de doine ardelenești, a cântat Lunga-i drumul Clujului și a stârnit ovațiile tuturor. Până și Miron l-a felicitat, în vreme ce Nadina, care obișnuia să strâmbe din nas când auzea muzică românească, îi luă promisiunea să-i cânte la București toate doinele pe
Răscoala by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295613_a_296942]
-
la Raul pentru că e totdeauna vesel și... ― O, de ce? Foarte bine!... Bietul Raul! zise bărbatul cu o compătimire disprețuitoare. ― Uite, poate să vie și tânărul cela, cum îl cheamă, din Ardeal? continuă Nadina. Îl vom pune să ne cânte colinde ardelenești... Crăciunul cădea într-o joi. Nadina hotărî să plece cu toții marți după-amiază la Amara, să doarmă acolo în tihnă, ca să fie odihniți pentru seara din ajun. În Gara de Nord îi aștepta numai Raul; ceilalți cavaleri mondeni se scuzaseră în ultimul moment
Răscoala by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295613_a_296942]
-
patriarhală”, observată și reconstituită literar. Se întâlnesc și note de fantastic, de straniu ori fabulos, lăsate în ambiguitate, ca în proza așa-zis „fantastică” a lui I. L. Caragiale ori ca la Pavel Dan, de pildă. Există fără îndoială o componentă „ardelenească” a acestui prozator „oltean”- prin origine și tematică - ori, mai bine zis, după cum observa Valentin F. Mihăescu, scrierile lui se situează „la confluența între polemismul muntenesc și moralismul grav ardelenesc”. SCRIERI: Duhul pământului, București, 1971; Mihai Ralea, vocația eseului, București
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285368_a_286697]
-
la Pavel Dan, de pildă. Există fără îndoială o componentă „ardelenească” a acestui prozator „oltean”- prin origine și tematică - ori, mai bine zis, după cum observa Valentin F. Mihăescu, scrierile lui se situează „la confluența între polemismul muntenesc și moralismul grav ardelenesc”. SCRIERI: Duhul pământului, București, 1971; Mihai Ralea, vocația eseului, București, 1973; Fratele nostru Emanuel, București, 1976; Lupii la stână, București, 1978; Prindeți vulpile, București, 1978; Școala pedepselor, Iași, 1979; Sita lui Mamona, București, 1980; Dincolo de iubire, Iași, 1982; Întoarcerea fiilor
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285368_a_286697]
-
formațiuni similare se face din dorința obținerii unor beneficii materiale, a unei funcții politice, pentru publicarea teoriilor lor aberante, printre care se numără inexistența poporului român actual sau existența deosebirilor rasiale dintre cele trei popoare latine est-europene (moldovenesc, valah și ardelenesc). În urmă cu jumătate de secol, în 1943, Gheorghe Brătianu atrăgea atenția asupra efectelor revenirii la nedreptatea istorică din 1812: „Cu toate că principiile dreptului și respectului unității etnice și lingvistice își mai păstrează însă din valoarea pe care au
„Poporul moldovenesc” şi „limba moldovenească” * De la anexarea țaristă la aniversarea a „650 de ani de la întemeierea Țării Moldovei” by Iulian Sînzianu () [Corola-publishinghouse/Science/91559_a_92365]
-
chiar teze evident eronate trebuie susținute cu argumente cât de cât veridice, nu inepții care afirmă că orice națiune are și o fizionomie proprie și propria culoare sau nuanță. Iar dacă „român” desemnează doar „cetățean al statului România”, de etnie ardelenească, muntenească sau moldovenească, atunci acest apelativ (de român) a apărut, în mod logic, doar odată cu statul România, așadar după 1859, 1866, atunci când denumirea de „România” este folosită într-un act oficial de mare importanță (Constituția adoptată în acel an) sau
„Poporul moldovenesc” şi „limba moldovenească” * De la anexarea țaristă la aniversarea a „650 de ani de la întemeierea Țării Moldovei” by Iulian Sînzianu () [Corola-publishinghouse/Science/91559_a_92365]
-
și dimensiuni. Considerate în ansamblu, ele proiectează o lume fictivă, un mediu social și o tipologie care îl plasează pe autor alături de Tudor Vlad și de Alexandru Vlad sau de Viorel Marineasa și Daniel Vighi, printre cronicarii optzeciști ai satului ardelenesc. Un sat care în prozele lui se numește Apud și are o serie de semnalmente ieșite din comun, fiindcă - explică, precaut și prevenitor, undeva naratorul - „pe aici așa-i realitatea”. De fapt, trădând un gen proxim comun, universul transilvan al
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290389_a_291718]
-
corelează epicul și liricul, imaginarul de inspirație mitologică păgână și biblică cu cel folcloric autohton, structurează dramaturgic o seamă de episoade și momente. Încorporând în narație și explicitând în note de subsol idei filosofice, sociologice, masiva operă formulează, în grai ardelenesc, principii ale iluminismului lansate de Voltaire, Montesquieu, D’Holbach, Rousseau. Repere bibliografice: Iorga, Ist. lit. XVIII, II, 130-222, 230-261, 377-391; Mario Ruffini, La scuola latinista rumena, Roma, 1941; D. Popovici, La Littérature roumaine à l’époque des Lumières, Sibiu, 1945
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289563_a_290892]
-
Își susține, în 1921, doctoratul în drept la Cluj. Scriitorul Heinrich Mann îi prefațează broșura Deutschlands Wiedergeburt (1923) - polemici vizând intențiile agresive ale grupării „Renașterea germană”. Jurnalist foarte activ, B.-L. e unul dintre animatorii vieții culturale brașovene. Susține modelul ardelenesc în opera de regenerare morală a țării, scoate revistele tradiționaliste „Ritmuri” (1929-1930) și „Prometeu” (1934-1939); din 1920 până în 1937 e redactorul părții artistice și literare la „Gazeta Transilvaniei”, din 1931 era prim-redactor la „Brașovul literar și artistic”, după 1930
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285858_a_287187]
-
În spatele celui austro- ungar, spectatorul român al mijlocului anilor ’60 ghicea repede cizma rusească. Componenta naționalistă, pe care se va clădi epoca ceaușistă, era maximum ce putea interesa la romanul lui Rebreanu. Or, scriitorul merge până la a anula și naționalismul ardelenesc în fața cufundării în Dumnezeu a lui Bologa. Plăcut este Domnului Dumnezeului nostru acela care se jertfește de bună voie pentru neamul părinților săi și pentru credința lor în vecii vecilor !... Pentru neamul părinților, șopti Apostol, adâncindu-și obrajii în mirosul
Filmul surd în România mută: politică și propagandă în filmul românesc de ficţiune (1912‑1989) by Cristian Tudor Popescu () [Corola-publishinghouse/Science/599_a_1324]
-
vie, se pun intercalat hrean, pătrunjel frunze și câțiva ardei coarnă. La un rând de roșii se pune o mână bună de sare și tot așa, până la cantitatea dorită. La sfârșit, turnăm deasupra apă fiartă, după ce s-a răcit. SALATĂ ARDELENEASCĂ 4 kg varză, 2 kg gogoșari, 1 kg castraveți, 1 kg ceapă, 1 kg gogonele, 1 kg morcov, 1 l de oțet, 250 g zahăr, 100 g boabe de muștar, 10 g piper, 10 g coriandru, foi de dafin Se
PE GUSTUL ROZEI BUCOVINEANCA.Răsfățuri culinare by Rozalia Craciunescu () [Corola-publishinghouse/Science/91836_a_92352]
-
, N.[icolae] D. (29.XI.1880, Bârlad - 1.II.1949, București), prozator și gazetar. De obârșie ardelenească, tatăl lui C., Dimitrie Cocea, ofițer de carieră, participă la Războiul de Independență și e avansat până la gradul de general. Brutal cu subordonații, cazon și în familie, era la antipodul soției sale, Cleopatra, fiică a moșierului Nicorescu, sensibilă și cultivată
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286310_a_287639]
-
din Oradea. A debutat publicistic în 1949, în ziarul „Lupta Ardealului” din Cluj. Editorial, debutează cu volumul de versuri În Țara Moților se face ziuă, apărut în 1953. Versurile debutantului sunt subordonate cerințelor „realismului socialist”. Asprimea, îndârjirea rece, inflexibilitatea (notele ardelenești ale temperamentului său liric) apar distorsionate de versificația triumfalistă, sunând impropriu, artificial. Posturile acestea continuă în Porțile de aur și Deceniul primăverii (ambele din 1958), din care, ca și din cartea de debut, poetul nu va reține nimic în severele
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285359_a_286688]
-
numărau Iuliu Maniu, Vasile Godiș și Onisifor Ghibu). Autonomia provizorie negociată de transilvăneni a luat sfârșit în 1920, când guvernul condus de generalul Averescu a dizolvat Consiliul Dirigent. Acest fapt însemna, pe lângă unificarea instituțiilor politico-statale, și pierderea autonomiei educaționale. Specificitatea ardelenească în materie de învățământ în raport cu celelalte provincii românești o constituia cadrul confesional al educației transilvănene. Slăvite pe plan cultural ca "azilurile naționalității românești", Bisericile ardelene (Unită și Ortodoxă) au prezervat, prin școlile confesionale pe care le organizau, limba și identitatea
[Corola-publishinghouse/Science/84968_a_85753]
-
a legiferat iobăgia în Transilvania probează că principele nu a fost interesat de emanciparea țărănimii românești), ci eclezială: "Favorizarea elementului romănesc s-a făcut în direcția culturală, în biserică. A scutit pe preoți de sarcinile servile. [...] A legat întreaga biserică ardelenească de Târgoviște, legătură care a rămas și după el" (Floru, 1923, p. 120). Prin instituirea Mitropoliei Ortodoxe în Transilvania, la Alba Iulia, Mihai Viteazul a început procesul de colonizare românească a Ardealulul maghiarizat. Aceasta este interpretarea lui I. Floru (1923
[Corola-publishinghouse/Science/84968_a_85753]
-
rândul său, să fie suplinit indicând numele unui student în anul III la litere, Simeon Crainic, dar directorul Școlii Comerciale îl alege pe Eduard Gruber, licențiat în litere. Nu știm cine va fi fost acest Simeon Crainic, dar prenumele este ardelenesc și pentru simpla stârnire a curiozității notăm că din lumea lui Ștefan Micle face parte și un Gheorghe Crainic, martor la căsătoria civilă a lui cu Veronica, la Cluj, în 7 august 1864. Poetul se orientase, probabil, către cineva cunoscut
Boala şi moartea lui Eminescu by Nicolae Georgescu () [Corola-publishinghouse/Science/829_a_1548]
-
vie, se pun intercalat hrean, pătrunjel frunze și câțiva ardei coarnă. La un rând de roșii se pune o mână bună de sare și tot așa, până la cantitatea dorită. La sfârșit, turnăm deasupra apă fiartă, după ce s-a răcit. SALATĂ ARDELENEASCĂ 4 kg varză, 2 kg gogoșari, 1 kg castraveți, 1 kg ceapă, 1 kg gogonele, 1 kg morcov, 1 l de oțet, 250 g zahăr, 100 g boabe de muștar, 10 g piper, 10 g coriandru, foi de dafin Se
PE GUSTUL ROZEI BUCOVINEANCA.Răsfățuri culinare by Rozalia Craciunescu () [Corola-publishinghouse/Science/91836_a_92351]
-
lui Caragiale sunt burghezia, mica burghezie și mahalaua. Boierimea și marea burghezie reușiseră să-și însușească vocabularul oamenilor instruiți și, deci, nu constituiau un subiect de satirizare. Capacitatea de observație lingvistică a scriitorului contribuie la redarea exactă a fonetismului vorbirii ardelenești sau moldovenești. Această înregistrare exactă a caracteristicilor graiurilor regionale și a vorbirii păturilor sociale este la scriitor și produsul unei înțelegeri adânci a fenomenelor lingvistice. În încheierea amplului său studiu, Iorgu Iordan subliniază marea dragoste a lui Caragiale pentru limba
Lumea politică pe scena lui I. L. Caragiale by Corina Baraboi () [Corola-publishinghouse/Science/1677_a_3045]
-
Ramuri”, „Familia”, „Convorbiri literare”, „Poesis”, „Unu”, „Aurora”, „Viața românească”, „Vatra”. Colaborează cu articole politice la „România liberă”, „Cotidianul” și „Curentul”. Încă de la prima carte, Cercuri de aur, S. se dovedește un intimist melancolic, o voce lirică temperată, în bună tradiție ardelenească, postblagiană, filtrată prin elegiile lui A. E. Baconsky. Un scepticism domol răzbate din versuri ca acestea: „Nu poți străbate iarna / Până la capăt. Cuprins ești / În prima ninsoare, în fulgii / Acoperindu-ți umerii - semne de întrebare” (Hibernală). Nostalgia și hieratismul domină
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289539_a_290868]
-
zicalele de râs și voie bună/ au înlemnit, ca un ghețar pe strună...” (Eu sunt din țara...). Pastelurile circumscriu peisaje ale ținutului natal (Țara Moților), într-o stilizare austeră, specificările de natură geografică fiind intensificate prin prezența elementelor de lexic ardelenesc. Unele poeme ( Când zarea) prefigurează o altă fațetă a poeziei sale, desfășurată, odată cu revenirea autorului în circuitul editorial, după un sfert de veac de tăcere, prin volumul De n-ar veni noaptea... (1969). Poetul se fixează în ipostaza unui „bard
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285899_a_287228]
-
literară”, „Astra”, „Familia”, „Semenicul” ș.a. Prima carte, romanul Drumul, îi apare în 1979. I se acordă Premiul Uniunii Scriitorilor pentru romanul Ana (2001). Cele dintâi cărți, Drumul și nuvelele din Movila albă (1981), îl situează pe S. în tradiția prozei ardelenești, cu interes pentru social, el imaginând un sistem de conviețuire în colectivitate prin autoreglare, unde cei care tulbură echilibrul sunt pedepsiți sau excluși după legi nescrise. Portrete coerente, scris alert, fără complicații stilistice, dar și fără simplificări reportericești, limbaj frust
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290009_a_291338]
-
necruțător realism, apogeul viziunii tragic-grotești a degradării ființei umane fiind atins în pictura vieții de ocnă. Fără să caute culoarea, peisajul d-lui Voiculescu devine colorat prin chipul în care e văzut. E ceva aici din arta icoanei pe sticlă ardelenești, la care petele de culoare sunt materia, și liniile configurative accidente ce se pot înlătura fără primejdia de a distruge zugrăveala. [...] Desigur, ca orice poet îndrăgostit de uneltele sale, poetul face uneori exerciții suplimentare, ce înăbușă linia esențială. Dar aceasta
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290623_a_291952]
-
educație în România", în Revista de Filosofie, 2, XIV, 1929. Dandea, Emil, Nemulțumirile Ardealului și chestiunea minoritară. Discurs rostit la mesajul tronului în ședințele Camerei Deputaților din 31 octombrie și 1 noiembrie 1928, Imprimeriile Ardealului, București, 1928. Dima, Alexandru, "Probleme ardelenești", în Revista Fundațiilor Regale, V, 7, 1938. Dima, Alexandru, Fenomenul românesc sub noi priviri critice. Studii și comentarii, Editura Ramuri, Craiova, 1938. Gabrea, Iosif, Mișcarea pedagogică din România în anii 1930-1940, Editura Cartea Românească, București, 1940. Ghibu, Onisifor, "Constatări asupra
[Corola-publishinghouse/Science/84940_a_85725]
-
Studii privitoare la trecutul românesc, Editura Științifică, București, 1991, pp. 367-396. 65 Mihai Dinu Gheorghiu, "Strategia critică a Vieții Românești", în Ibidem, pp. 334-335. 1 Liviu Malița, Eu, scriitorul, Fundația Culturală Română, Cluj-Napoca, 1997, p. 15. 2 Alexandru Dima, "Probleme ardelenești", în Revista Fundațiilor Regale, V, nr. 7, 1938, p. 182. 3 Principalele surse la baza acestei listări: Ionel Bejenaru, Dicționarul botoșănenilor, Editura Moldova, Iași, 1994; Ioan Bălan, Oameni de seamă ai județului Botoșani, tehnoredactat, 1988. Pentru unele nume s-au
[Corola-publishinghouse/Science/84940_a_85725]