3,252 matches
-
în minte supărarea comercială pe care o suferise. Amenințătoarea viziune a coșurilor vomitând vălătuci de fum îl făcu să se întrebe care o fi blestemata de fabrică unde se produc blestematele de minciuni de plastic, josnice imitații ale vaselor de argilă, E cu neputință, murmura, nici sunetul nici greutatea nu seamănă, și mai e și relația dintre văz și atingere despre care am citit, ochii văd prin degetele care ating lutul, iar degetele, fără să-l atingă, reușesc să simtă ce
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2116_a_3441]
-
că ar putea vedea de cuptor ca să mai câștige câteva minute, dar n-avea motiv, n-avea justificare ca altădată când se întorcea din oraș și cuptorul era în funcțiune, atunci arunca o privire înăuntru și evalua temperatura după culoarea argilei incandescente, dacă roșul închis se transformase în roșu-cireașă iar apoi în portocaliu. Rămase pe loc, curajul de care avea nevoie parcă rămăsese în urmă, dar glasul fiicei lui îl sili să se miște, De ce nu intri, prânzul e gata. Mirată
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2116_a_3441]
-
gândea, Discuția asta complică lucrurile, mai bine i-aș spune imediat. N-a făcut-o totuși, deodată fiica lui avea din nou opt ani, iar el îi spunea, Fii atentă, e ca atunci când mama ta frământă pâinea. Rostogolea bulgărele de argilă înainte și înapoi, îl apăsa și-l întindea cu podul palmei, îl lovea cu putere de masă, îl turtea, îl strângea, apoi o lua de la capăt, repeta întreaga operație o dată, de două ori, iar și iar, De ce faci asta, îl
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2116_a_3441]
-
și iar, De ce faci asta, îl întrebase fetița, Ca să nu las în lut grunji și bule de aer, strică lucrarea, Așa e și cu pâinea, Din pâine doar grunjii, bulele nu contează. Punea deoparte cilindrul compact în care se transfromase argila și începea să frământe alt bulgăre, E timpul să înveți, spusese, dar apoi se răzgândise, Ce prostie, n-are decât opt ani, și corectase, Du-te afară la joacă, du-te, aici e frig, dar fiica lui i-a răspuns
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2116_a_3441]
-
alt motiv de îngrijorare. Cipriano Algor luă în mână paharul, dintr-o înghițitură bău restul vinului, și răspunse repede, cuvintele parcă îi ardeau limba, N-au oprit decât jumătate din încărcătură, spun că s-au împuținat cumpărătorii de vase de argilă, cică au apărut niște plastice care le imită și sunt preferate de clienți, Era de așteptat, mai devreme sau mai târziu trebuia să se întâmple, argila crapă, se ciobește, se sparge la cea mai mică lovitură, în timp ce plasticul rezistă la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2116_a_3441]
-
oprit decât jumătate din încărcătură, spun că s-au împuținat cumpărătorii de vase de argilă, cică au apărut niște plastice care le imită și sunt preferate de clienți, Era de așteptat, mai devreme sau mai târziu trebuia să se întâmple, argila crapă, se ciobește, se sparge la cea mai mică lovitură, în timp ce plasticul rezistă la tot și nu se plânge, Deosebirea e că lutul seamănă cu oamenii, simte nevoia să fie tratat bine, Plasticul e la fel, doar că în mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2116_a_3441]
-
viață. Repetă ultimele cuvinte cu glas tare, De viață, în timp ce privirea i se încețoșă deodată, se pusese în locul tatălui ei și suferea la fel de mult ca și el. Se uită împrejur și observă pentru prima dată că totul părea năpădit de argilă, nu murdar de lut, ci doar năpădit de culoarea pe care el o are, culoarea tuturor culorilor cu care a ieșit din carieră, lăsată de trei generații care, zi de zi, și-au băgat mâinile în praful și apa argilei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2116_a_3441]
-
argilă, nu murdar de lut, ci doar năpădit de culoarea pe care el o are, culoarea tuturor culorilor cu care a ieșit din carieră, lăsată de trei generații care, zi de zi, și-au băgat mâinile în praful și apa argilei, iar, afară, culoarea de jar viu a cuptorului, stingându-se treptat când rămânea gol, ca o casă părăsită de stăpâni, așteptând răbdătoare, iar mâine, dacă toate astea nu se vor fi terminat definitiv, din nou prima flacără a lemnului, prima
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2116_a_3441]
-
clipa asta n-ar fi putut spune care era aceea, mama decedată, tatăl copleșit de tristețe, ori chiar bărbatul ei, da, putea fi bărbatul, era cel mai logic. Auzea de parcă ar fi venit de sub podele zgomotul surd al barosului spărgând argila, dar astăzi zgomotul loviturilor i se părea diferit, poate pentru că tatăl nu era însuflețit de simpla nevoie de a munci, ci de mânia neputincioasă că n-o va mai face. O să dau telefon, murmură Marta, tot gândindu-mă la asta
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2116_a_3441]
-
nu poate să fi fost prima, și, cu siguranță, nici ultima. Când Marta ieși în curte, sunetele barosului încetară brusc să pară că vin din pământ, acum veneau de unde trebuiau să vină, din colțul întunecat al olăriei unde era ținută argila extrasă din carieră. Se apropie de ușă, dar nu trecu de prag, Am telefonat, rosti, au spus că-i vor transmite mesajul, Să sperăm c-o vor face, răspunse tatăl, și, fără alte cuvinte, atacă cel mai mare dintre blocurile
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2116_a_3441]
-
treburi, unele inutile, ca inspectarea și curățarea cuptorului, de sus până jos, pe dinăuntru și pe dinafară, bucată cu bucată, cărămidă cu cărămidă, de parcă l-ar fi pregătit pentru cea mai mare lucrare din istoria lui. Frământă o porție de argilă care îi trebuia fiicei lui, dar, spre deosebire de atenția scrupuloasă cu care se ocupase de cuptor, lucră fără elan, așa că Marta se văzu nevoită s-o mai frământe o dată pe ascuns ca să reducă impuritățile. Tăie lemne, mătură curtea, și, în după-amiaza
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2116_a_3441]
-
și-a pus mâna pe ea, doar a strâns și a frecat puțină pastă între degetul mare, arătător și mijlociu, ca și cum, cu ochii închiși, lăsându-se complet pe seama simțului interogator al pipăitului, ar fi judecat, nu un amestec omogen de argilă roșie, caolin, siliciu și apă, ci urzeala și trama unei bucăți de mătase. Cel mai probabil, cum în ultimele zile am avut ocazia să remarcăm și să propunem spre considerație, e că degetele lui sunt cele care știu și nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2116_a_3441]
-
pe care-l pricinuiseră, repetata facere și desfacere, dorința și neputința, încercarea și corectarea, nu e adevărat că numai marile opere de artă s-au născut din suferință și îndoială, chiar și un simplu trup și niște simple membre de argilă sunt în stare să se împotrivească degetelor care le vor modela, ochilor care le interoghează, voinței care le-a vrut. Altădată voi cere concediu, v-aș putea ajuta cumva, spuse Marçal. Deși aparent completă în formularea ei, fraza conținea subînțelesuri
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2116_a_3441]
-
puțin praf roșu, împrăștiat pe rafturi, coeziunea materialelor nu e eternă, niciodată n-o vom repeta îndeajuns, dacă atingerea continuă a invizibilelor degete ale timpului le vine cu ușurință de hac marmurii și granitului, ce nu-i face unei simple argile cu compoziție precară și coacere probabil neregulată. Marçal Gacho n-a fost recunoscut în departamentul de achiziții, efect sigur al șepcii și ochelarilor negri, dar și a feței nebărbierite, o lăsase dinadins așa pentru a desăvârși eficacitatea travestirii protectoare, odată ce
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2116_a_3441]
-
construcției, de tonul alburiu și fantomatic al podelei și pereților, sau poate, pur și simplu, pentru că bănuia că stăpânul s-ar supăra pe el dacă și-ar găsi spurcat de un pișat infam regatul, tronul și altarul focului, creuzetul unde argila visează de fiecare dată că se va preschimba în diamant. Cu blana de pe spate zburlită, cu coada între picioare de parcă venea alergând alungat de departe, câinele Găsit a ieșit din cuptor. N-a văzut pe nici unul dintre stăpâni, casa și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2116_a_3441]
-
lăsate la copt în groapă, și, imediat, pe căi și cărări ale creierului imposibil de reconstituit și de descris cu suficientă precizie, la subita recunoaștere a avantajelor păpușii goale pe dinăuntru față de păpușa masivă, fie ca timp consumat, fie ca argilă folosită. Frecventa ezitare a evidenței de a se manifesta fără să se lase prea mult rugată ar trebui să facă obiectul unei profunde analize din partea specialiștilor, care desigur sunt pe undeva, în distinctele, dar sigur nu și opusele, naturi ale
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2116_a_3441]
-
care s-a confruntat Cipriano Algor în timp ce lucra pieptul infirmierei, nu va fi prea temerar să presupunem că ultima rațiune a suflului se află, deși în mod obscur și imprecis, în imensul său efort de a obține ceea ce însăși ductilitatea argilei îi refuza. Ghiciți singuri despre ce e vorba. Cipriano Algor umplu din nou gaura cu pământul care prin drept natural îi aparținea, o bătători ca nici un pumn de țărână să nu rămână pe dinafară, și, cu trei păpuși în fiecare
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2116_a_3441]
-
Nu știu decât că rațiunea n-are să-mi dea decât un sfat, Care, Să nu fiu prost, n-o să se termine lumea pentru că nu-mi termin păpușile, Într-adevăr, ce importanță ar putea să aibă pentru lume câteva păpuși de argilă în plus sau în minus, Pariez că n-ai fi așa de indiferentă dacă, în loc de păpuși de argilă, ar fi vorba de a noua sau a cincea simfonie, din păcate, fata mea, tatăl tău nu s-a născut muzician, Dacă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2116_a_3441]
-
o să se termine lumea pentru că nu-mi termin păpușile, Într-adevăr, ce importanță ar putea să aibă pentru lume câteva păpuși de argilă în plus sau în minus, Pariez că n-ai fi așa de indiferentă dacă, în loc de păpuși de argilă, ar fi vorba de a noua sau a cincea simfonie, din păcate, fata mea, tatăl tău nu s-a născut muzician, Dacă chiar crezi că sunt indiferentă, mă întristezi, Sigur că nu, iartă-mă. Cipriano Algor dădu să iasă, dar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2116_a_3441]
-
lemnul ars pentru ele, însă le va lăsa aici până când lutul va crăpa și se va dezagrega, până când fragmentele se vor desprinde și vor cădea, și, dacă va îngădui timpul, până când țărâna care sunt se va transforma din nou în argilă reînviată. Marta îl va întreba, Ce caută aici piesele astea defecte, iar el va răspunde, Îmi place de ei, nu va spune Îmi place de ele, dacă ar spune-o, le-ar expulza definitiv din lumea pentru care s-au
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2116_a_3441]
-
să deschidă ușa casei ei cu cheia casei ei, să regăsească în același loc tot ce ce-a lăsat, să intre în olărie ca să verifice dacă lutul avea umiditatea potrivită, apoi să se așeze la roată, să-și încredințeze mâinile argilei proaspete, doar acum înțelegea că iubea aceste locuri așa cum un arbore, dacă ar putea, și-ar iubi rădăcinile care-l hrănesc și-l ridică în aer. Cipriano Algor își privea fiica, citea pe chipul ei ca în paginile unei cărți
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2116_a_3441]
-
încă, și probabil nu va ști niciodată, să cunoască, să recunoască și să comunice tot ce e uman experimentabil și sensibil. Sunt unii care afirmă că pricina acestei foarte serioase dificultăți rezidă în faptul că ființele umane sunt făcute din argilă, care, așa cum enciclopediile serviabil ne explică, este o rocă sedimentară detritică, formată din fragmente minerale minuscule, cât a două sute cincizeci și șasea parte dintr-un milimetru. Până azi, oricât s-a străduit limbajul, n-a reușit să găsească un nume
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2116_a_3441]
-
din fotoliul lui de răchită și a pornit șchiopătând înaintea mea. În coridor, după câțiva pași, a deschis altă ușă și m-a introdus mai întâi într-o încăpere plină cu păsări împăiate, apoi în alta cu reptile modelate în argilă și, în sfârșit, în una cu fluturi morți, fixați cu ace de gămălie pe mari panouri albastre și aurii. „În aceste încăperi mă retrag uneori când am poftă să văd lumea”, mi-a explicat el cu un vădit subînțeles ironic
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2277_a_3602]
-
față pulbere de lună, caldă încă vremea-aceea. Ținând soarele în mână, un oltean - pe jumătate om aievea, în rest fântână cu o cumpănă în spate - dimineața da năvală cu un chiot în cetate. ULCIORUL Pe masa îmi stă, durat din argilă, ulciorul. În rostul ceramic așez uneori, cu rouă pe ele, iubitele flori. Prefer trandafiriul de purpură. Tainic, urmând un sacru canon, dimineața, de o rază cerească atins, trandafiriul își las-o petală pe masă, dorind în lumină să stea fără
Poezii by Lucian Blaga [Corola-publishinghouse/Imaginative/295565_a_296894]
-
prea multe În privința stării de spirit, pot măcar să mă ocup de aspectul exterior. Cine știe? Poate că dacă schimb ceva În sensul ăsta, o să mi se ridice și moralul. În fundul dulăpiorului din baie dau peste o veche mască facială cu argilă de la Body Shop, care promite să curețe toate impuritățile. LÎngă ea, se găsesc un tub de exfoliant cu extract de caisă și o cremă Darphin străveche, care pretinde că te revigorează și te revitalizează. Pregătesc o baie fierbinte (la ce
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1966_a_3291]