2,025 matches
-
realității, precum și a „dovezilor de carton” acumulate între timp: creierul are nevoie permanent de justificări și poate accepta dovezi chiar dacă ele nu sunt reale; el nu suportă prea mult tensiunea inexplicării. Creierul interesat - al unui maniac, de exemplu - este în argumentația sa mult mai convingător și mai consecvent decât oricare altul; noi nu avem, de regulă, gândurile puse ca pe sârmă la îndemână, ordonate sau ierarhizate precis pentru a-l putea combate cu precizie. Prelucrarea trecutului nu înseamnă urmărirea juridică sau
[Corola-publishinghouse/Science/2369_a_3694]
-
vedem universul drept teist mai degrabă decât non-teist450. La o extremă există filosofi care "dezbracă" credința teistă de conținut intelectual, iar pe de altă parte, există filosofi care văd argumentul ontologic doar ca un alt argument deductiv și astfel lanțul argumentației este atât de puternic precum este cea mai slabă verigă. Unii ajung să considere argumentul ontologic o rugăciune extinsă și nu un efort intelectual care încearcă să demonstreze existența lui Dumnezeu iar alții consideră că majoritatea oamenilor nu pot fi
Argumentul ontologic în filosofia analitică. O reevaluare din perspectiva conceptului de existenţă necesară by Vlad Vasile Andreica [Corola-publishinghouse/Science/891_a_2399]
-
Hartshorne se situează undeva între aceste extreme deoarece chiar dacă acesta încearcă să folosească raționalitatea pentru a justifica credința în Dumnezeu, nu este de părere că un singur argument, chiar și cel ontologic este suficient. Contrar poziției enunțate mai sus(lanțul argumentației este atât de puternic precum este cea mai slabă verigă), Hartshorne consideră că atunci când mai multe argumente se susțin reciproc, concluzia acestor argumente este de fapt, mai puternică. Se poate spune astfel că unii critici recenți ai argumentului ontologic au
Argumentul ontologic în filosofia analitică. O reevaluare din perspectiva conceptului de existenţă necesară by Vlad Vasile Andreica [Corola-publishinghouse/Science/891_a_2399]
-
figurează printre cele trei care constituiau așa-numitul trivium al artelor liberale, împreună cu dialectica și gramatica. De altminteri, nesfârșitele controverse teologice și filosofice ale scolasticii, care aveau loc în special la Paris față de auditorii numeroase, presupuneau o artă consumată a argumentației orale. Nu mai puțin, de altfel, modul de argumentare era în fond sofistic sau, în tot cazul, și sofistic, chiar dacă termenul însuși nu era folosit, ca fiind de multă vreme compromis. Cel de „retorică” nu a căzut în dizgrație decât
[Corola-publishinghouse/Science/2234_a_3559]
-
cu mediul; 2. evită dislocări umane, excluziunea socială sau exploatarea. Al doilea imperativ aduce în atenție colectivitățile, instituțiile și tehnologiile tradiționale, premoderne, independente de presiunile comodificării, presupuse a fi rezultatul unei evoluții simbiotice cu contextul natural. Pe această linie de argumentație, mișcările ecologiste sunt aliate ale grupurilor care militează pentru acceptarea diversității culturale din regiunile în curs de dezvoltare și pentru dezvoltare - prin menținerea diversității socioculturale. Sunt numeroase cazurile în care acțiuni locale de protejare a intereselor - economice și/sau culturale
[Corola-publishinghouse/Science/1956_a_3281]
-
altă memorie de generație, care Într-un fel refuză niște modele anterioare, inclusiv modelul optzecist comunist. Însă nu știu dacă această Castalie va reuși să abandoneze tezismul estetizant, literaturizant al deceniului În care s-a format. Și, ca să Închei această argumentație, Încep să apară tineri sociologi, politologi, iar aici exemplul unor Chelcea și Lățea - care au trecut la un alt tip de discurs, la o altă metodă de lucru și la alte puncte de interes - este mai mult decât salutar. Sanda
[Corola-publishinghouse/Science/1910_a_3235]
-
arbitru îl poate face pe om responsabil, deci vinovat de a fi preferat un anume lucru contrariului său. Până una alta, panteismul împiedică deriva într-o desfășurare diabolică. Bentivenga propovăduiește absența remușcărilor, inocența devenirii, jubilația fără grija amenințărilor creștine. Ca argumentație, el avansează două teze esențiale. Prima proslăvește meritele apatiei: nu e nicio nevoie să participi la suferința lui Hristos ori la aceea a aproapelui tău; să preferăm exercițiul seninătății în înfăptuirea oarbă a voinței lui Dumnezeu sub toate formele ei
[Corola-publishinghouse/Science/2094_a_3419]
-
în Dialog asupra liberului arbitru îpe la 1443), un text de mici dimensiuni în care el dezbate împreună cu Antonio Glarea faimoasa chestiune a predestinării și a libertății, a raportului dintre determinismul divin, preștiința lui Dumnezeu și îin)existența liberului arbitru. Argumentația nu este lipsită de însuflețire, este subtilă, dialectica impresionează, recunoaștem în ea forța intelectuală a lui Valla. Or, el nu face risipă de această înzestrare, cu excepția momentului când conchide asupra necesității de a renunța la întrebările fără răspunsuri omenește posibile
[Corola-publishinghouse/Science/2094_a_3419]
-
o instalare a disciplinei pe singurul teren care-i convine: imanența. Dar acest fideism convine numai pentru a gândi, a aborda și a percepe Apologia lui Raymond Sebond. Deși în chiar aceste pagini, Montaigne nu dă înapoi în fața folosirii câtorva argumentații pentru a dovedi existența lui Dumnezeu și a deduce arhitectul pornind de la arhitectură, sau a se baza pe ordinea existentă în lume pentru a presupune un mare ordonator, de exemplu, tot atâtea împunsături de cuțit date ortodoxiei fideiste... în restul
[Corola-publishinghouse/Science/2094_a_3419]
-
iese din scenă pentru a căuta efebi? în acest caz, el merită calitatea de hedonist preferând acțiunea jubilatorie în locul conversației despre plăcere... Protarh duce oare o luptă demnă de numele său? Nici vorbă. Socrate poate foarte bine să-și desfășoare argumentația, să facă digresiuni după digresiuni, să dezvolte analize subtile, să arunce praf în ochi înseriind, disociind, definind sau contrapunând: el efectuează o performanță de actor jucând rolul retorului, al dialecticianului, al filosofului care obține adeziunea publicului cu o ușurință uluitoare
[Corola-publishinghouse/Science/2094_a_3419]
-
suferi în drum spre perfecțiune. Nu și una, și cealaltă: nu există o jubilație sigură pe care să o practici vizavi de virtuți. Exercițiul retoric luat ca atare, fără discuția sofistică ce-l însoțește în mod cert, nu lasă loc argumentației, el impune luarea unei anumite poziții, alegerea. Cum stau lucrurile cu cele două femei presupuse a încarna niște idei-forță? Una, Virtutea, are o alură semeață: ținută nobilă, o reală grație, ten de o mare puritate, privire plină de pudoare, atitudine
[Corola-publishinghouse/Science/2094_a_3419]
-
și în intuiție. A deduce atomii din observație, a conchide existența particulelor invizibile plecând de la o manifestare vizibilă, a goli cerul de ocupanții săi nelegitimi numai prin forța demonstrației și a rațiunii, a risipi temerile și angoasele numai prin puterea argumentației, toate acestea presupun calitățile unui filosof de format mare: sublimul poetic al unui Renă Char, gândirea extrem de bogată și barocă a unui Gilles Deleuze și cunoștințele științifice ale unui Einstein reunite în aceeași lucrare! Să ne imaginăm teoria relativității povestită
[Corola-publishinghouse/Science/2094_a_3419]
-
enunțurile nu se construiesc la fel într-o secvență narativă sau într-o conversație și că fiecare dintre aceste tipuri face obiectul unei modelări specifice. Tipurile de secvențe definesc oarecum aceste constrângeri transversale diversității tipurilor și genurilor de discurs: narațiunea, argumentația, descrierea, explicația, mai ales, apar la fel de bine într-un roman, dar și într-o comedie de bulevard. Cercetătorii au păreri diferite în ceea ce privește numărul de tipuri fundamentale pe care le-ar putea distinge, însă numărul lor este oricum foarte limitat. Pot
by DOMINIQUE MAINGUENEAU [Corola-publishinghouse/Science/980_a_2488]
-
secvențială, ca să reluăm termenii lui J.-M. Adam. (a) În cazul unei inserări de secvență, avem de-a face cu o relație elementară de includere a unui tip de secvență într-un altul: un dialog în povestire, o descriere în argumentație etc. De fiecare dată apar probleme inevitabile de trecere. Dacă autorii au la îndemână o întreagă panoplie de semnale demarcative, ei evită adesea, în funcție de genul de discurs implicat, să creeze rupturi prea vizibile. De exemplu, observăm alături de P. Hamon 245
by DOMINIQUE MAINGUENEAU [Corola-publishinghouse/Science/980_a_2488]
-
de B. Nemțeanu (Stropi de soare), A. Steuerman-Rodion (Spini) și regina Maria (Visătorii de vise). Poziția critică, oarecum insolită în epocă, a lui E. Lovinescu este urmărită cu atenție și devine obiectul unor analize negativiste, doar în parte susținute prin argumentație: C.D.B., Note. Autoanaliza d-lui Lovinescu, V., Constatări și rețetă ș.a. Cu alte însemnări sau recenzii sunt prezenți B. Lăzăreanu, Petre Locusteanu, Alexis Nour, autor și al unor comentarii de politică externă, Richard Santa și Verardy (probabil un pseudonim). Se
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290711_a_292040]
-
Ibidem. 170 Ibidem, p. 85. 171 Ibidem, p. 106. 69 particular al logodnei cu Alessandro, mirele iubit, dragostea fizică nu mai cunoaște tabu uri, pudibonderii sau timidități artificiale nici din partea eroilor care o trăiesc, nici din partea naratoarei care o relatează. Argumentația fetei, în fața papei, pentru a motiva alegerea făcută, care părea imposibil de acceptat în epocă, datorită diferențelor sociale ce nu puteau fi ignorate, mai mult, încălcarea lor ducea la pedepse crâncene, dovedește o deplină stăpânire a retoricii, a tehnicii argumentative
La donna angelicata – la donna demonicata în opera lui Giovanni Boccaccio şi a lui Geoffrey Chaucer by Oana Simona Zaharia () [Corola-publishinghouse/Science/1618_a_3076]
-
lucrările lor, pulverizându-le și fragmentându-le, tocmai pentru a impune sensurile dorite de ei.”310 Se resimte permanent în glasul ei revolta împotriva autorității încetățenite în epocă. 311 Discursul târgoveței se înscrie în maniera epocii de a structura o argumentație, de a face o exegeză, chiar și așa empirică, cum este cea a personajului feminin asupra căruia ne îndreptăm atenția. Alison devine comică, ba chiar hilară, pentru că nu înțelege întotdeauna citatele pe care le folosește sau doctrina pe care o
La donna angelicata – la donna demonicata în opera lui Giovanni Boccaccio şi a lui Geoffrey Chaucer by Oana Simona Zaharia () [Corola-publishinghouse/Science/1618_a_3076]
-
în părerile ei, care stâtnesc nedumerirea naratarului. „Rămâne claustrată în închisoare limbajului masculuin” 335 , vocea ei nu se poate distanța prea mult de autoritățile patriarhale și de aceea eșuează, textele invadându-i monologul și stabilind mereu punctele de plecare în argumentația femeii, în cele din urmă este învinsă de o carte.336 Reprezintă produsul tehnicii masculine și reia, de fiecare dată, aceste tehnici retorice de a susține și argumenta o problemă. 337 Nu avem în cazul personajului feminin chaucerian ceea ce am
La donna angelicata – la donna demonicata în opera lui Giovanni Boccaccio şi a lui Geoffrey Chaucer by Oana Simona Zaharia () [Corola-publishinghouse/Science/1618_a_3076]
-
Prologul târgoveței, Chaucer a creat un monolog subtil și dramatic, care ne înfățișează o femeie credibilă, ce a depășit barierele timpului. Comicul acestui autoportret are un patos al său, deoarece cititorul percepe, ceea ce personajul nu reușește, și anume că puterea argumentației ei acoperă și conține mirajul unei vieți care este de fapt o minciună.469 Stareța, un alt personaj feminin semnificativ din rama Povestirilor din Canterbury, devine, simbolic, exponenta celei de-a doua puteri în stat, după cea 464 H. Marshall
La donna angelicata – la donna demonicata în opera lui Giovanni Boccaccio şi a lui Geoffrey Chaucer by Oana Simona Zaharia () [Corola-publishinghouse/Science/1618_a_3076]
-
femeile, în totalitatea lor, să nu fie condamnate pentru vina unora dintre ele, și vine cu exemple biblice ale unor eroine ale căror sfaturi au fost mai mult decât benefice: Rebeca, Iudita, Abigal, Estera. Seria de proverbe care îi concluzionează argumentația dovedește că nimic nu este mai prețios decât o soție virtuoasă.774 Melibeus este convins de pledoaria soției sale și decide să se conducă după sfaturile ei, așa după cum afirmase și Toma d’Aquino, „un om prudent este unul bine
La donna angelicata – la donna demonicata în opera lui Giovanni Boccaccio şi a lui Geoffrey Chaucer by Oana Simona Zaharia () [Corola-publishinghouse/Science/1618_a_3076]
-
doctrinei calvine - în chestiunile exemplificate în catehismul de la Prisac, „cărțulia” cea „plină de otravă și moarte sufletească”, cum afirma mitropolitul - este Cartea carea să cheamă Răspunsul împotriva Catihismusului calvinesc, tipărită în 1645, se pare la Mănăstirea Dealu. Scrierea oferă o argumentație logică și documentată, bazată pe citate biblice, în apărarea ideilor dogmatice ale ortodoxismului, infirmând principiile protestante. Răspunsul..., cea mai importantă lucrare originală de polemică religioasă din literatura română veche, cunoscută, de altfel, de Samuil Micu și Gh. Șincai, rămâne și
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290433_a_291762]
-
despre creativitatea colectivă (Capitolul 8) și creativitatea în tehnică (Capitolul 9). În final, sunt expuse metode de stimulare a creativității (Capitolul 10) și strategii pentru a asigura o creativitate ridicată (Capitolul 11). Un număr de 17 anexe vin să completeze argumentația din lucrare, să ofere detalii sau să familiarizeze cititorul cu unele noțiuni din zona psihologiei generale. Unele anexe prezintă sfaturi, exerciții sau jocuri, eficiente în stimularea sau antrenarea creativității. Este util de parcurs anexa corespunzătoare în momentul în care, în
Creativitate : fundamente, secrete şi strategii by Georgel Paicu () [Corola-publishinghouse/Science/690_a_1152]
-
i-a apărat pe acuzați. Pe parcursul desfășurării procesului, el a reușit să convingă pe jurați că la 8 august nu au fost fapte de violență, nu s-au Înfăptuit abuzuri și nici rezistență la restabilirea ordinii, combătând și anulând astfel argumentația acuzării, În sensul că nu existase un complot Înainte, chiar și acuzațiile care urmăreau dovedirea complicității dintre Candiano și ceilalți . După ce definește revoluțiunea, el demonstrează că la Ploiești nu fusese vorba de așa ceva . Nicolae Fleva a susținut că la 8
Cultură, politică şi societate în timpul domniei lui Carol I : 130 de ani de la proclamarea Regatului României by IULIAN ONCESCU () [Corola-publishinghouse/Science/413_a_1273]
-
euclidiană, distanța dintre două linii paralele este constantă, dar se acceptă și postulatele conform cărora două linii paralele pot fi convergente sau divergente, adică geometria neeuclidiană. Spre exemplu cu ajutorul acestei geometrii, Albert Einstein a elaborat modelul universului finit în volum. Argumentația lui a fost că o linie dreaptă prelungită indefinit în ceea ce numim geometrie sferică, s-ar putea întoarce în locul de unde a plecat, altfel spus o linie dreaptă s-ar « curba ă cu o anumită rază, aceasta fiind măsura dimensiunilor Universului
De la Macro la Microunivers by Irina Frunză () [Corola-publishinghouse/Science/779_a_1755]
-
se desparte de pornografie. Dar cum ne-am putea imagina că pornografia s-ar putea separa vreodată complet de erotism?"19. Distincția dintre pornografie și erotism este traversată de o serie de opoziții, atât în opiniile spontane, cât și în argumentațiile elaborate: direct vs. indirect, masculin vs. feminin, barbar vs. civilizat, frust vs. rafinat, josnic vs. măreț, prozaic vs. poetic, cantitate vs. calitate, clișeu vs. creativitate, masă vs. elită, comercial vs. artistic, facil vs. dificil, banal vs. original, univoc vs. plurivoc
by DOMINIQUE MAINGUENEAU [Corola-publishinghouse/Science/983_a_2491]