2,292 matches
-
Glossing in The Wife of Bath's Prologue, în „Exemplaria”, vol. 5, nr. 1, March 1993, p. 236 (în nota 53). 33 fi cicăleala, cearta, pălăvrăgeala, cleveteala erau mereu dur criticate.” 61 Putem aduce din nou în discuție cele două arhetipuri biblice, dihotomice: Eva, simbol al vorbirii, care a dus la căderea întregii omeniri, și Fecioara Maria, reliefând tăcerea, supunerea, smerenia. Păcatul originar a fost interpretat diferit, perceput ca rod al mândriei, al nesupunerii, al lăcomiei, al poftei carnale sau al
La donna angelicata – la donna demonicata în opera lui Giovanni Boccaccio şi a lui Geoffrey Chaucer by Oana Simona Zaharia () [Corola-publishinghouse/Science/1618_a_3076]
-
mariajului, deoarece căsătoria era singura modalitate pentru o femeie să dobândească un statut social. Wyf are conform Oxford English Dictionary mai multe sensuri 365. Când se declară soție, femeia actualizează, de fapt, toate conotațiile acestui cuvânt. Reprezintă un fel de arhetip al nevestei, o creatură veridică, plină de amuzament, deși uneori stârnește oroare. Pornind de aici, Justinus, personaj masculin în Povestirea negustorului, și Chaucer în Envoi à Bukton o portretizează ca pe o înspăimântătoare avertizare la adresa soțiilor. Este „arhinevasta”(Archewyf)366
La donna angelicata – la donna demonicata în opera lui Giovanni Boccaccio şi a lui Geoffrey Chaucer by Oana Simona Zaharia () [Corola-publishinghouse/Science/1618_a_3076]
-
vizează întotdeauna o realitate sau o situație care angajează direct existența umană 84. Orice simbol își păstrează, conform teoriei lui Eliade, ,,consistența chiar și atunci când este uitat"85. Atât Mircea Eliade, cât și Gilbert Durand definesc simbolurile ca ,,variante ale arhetipurilor". În aceeași direcție cu Durand și Eliade se înscrie și René Guénon. Conform teoriei lui Guénon, din cartea sa Regele lumii 86, prin intermediul simbolului se poate realiza legătura între cele două spații: profan și sacru. Din perspectiva sacrului, simbolul are
[Corola-publishinghouse/Science/1448_a_2746]
-
secolului al XVI-lea, ceea ce este în armonie cu rațiunea pură. În concepția tradițional-simbolică, fondul esențial, antologic, criptic al realității, ideea care ar sta în spatele sau în miezul fenomenelor. Autenticitatea implică în acest plan, întoarcerea la origini, la primordial, prototip, arhetip, la idei pure, la izvorul prim al realității. Nuanța apare la Camil Petrescu și Lucian Blaga, al cărui "orizont spațial", constituit în "matca stilistică", aparține fondului originar "autentic și nediluat al inconștientului"97. Din această perspectivă, satul românesc stă sub
[Corola-publishinghouse/Science/1448_a_2746]
-
de altă parte reprezentanții stărilor privilegiate care îl însoțesc 618. În anul 1694, prin hrisovul din 30 mai619, Constantin Brâncoveanu întărea "judecata țării", căreia îi recunoaște acest drept, adunare în care reprezentanții boierilor și clerului stau alături de căpetenii ale slujitorilor. Arhetipul creat pe baza informațiilor documentare din timpul domniei lui Constantin Brâncoveanu, permite concluzia că "țara" nu distinge în mod necesar între boieri și alte stări privilegiate, inclusiv privind semnăturile de pe documente, în care apar ca semnatari și căpetenii ale slujitorilor
Europa monarhiei stărilor by Gheorghe Bichicean [Corola-publishinghouse/Science/1436_a_2678]
-
XV-XVI650. În Moldova ei sunt menționați în actul de omagiu din 19 septembrie 1434. Prezența acestora va deveni frecventă în dezbaterile Sfatului domnesc, unde erau convocați în virtutea considerației ce li se atribuia, ca "specialiști în chestiuni economice și financiare". În raport cu arhetipul european al reprezentării orașelor în Adunările de stări, se poate aprecia că prima convocare a reprezentanților orașelor a avut loc în anul 1538. Mai târziu, în privilegiul acordat de Petru Șchiopul negustorilor din Liov la 8 ianuarie 1579, "toți negustorii
Europa monarhiei stărilor by Gheorghe Bichicean [Corola-publishinghouse/Science/1436_a_2678]
-
vorbire și de limbaj ale mass-media Supuși în permanență mesajelor mediatice, copiii tind să împrumute cuvinte sau sintagme din limbajul mediatic în comunicarea interpersonală. Consumul produselor mediatice influențează atât limbajul, cât și vocabularul nostru. Astfel, ele creează noi termeni, expresii, arhetipuri și extind înțelesurile unor termeni deja existenți sau substituie noi înțelesuri. în timp, ele ajung să construiască un vocabular simbolic. Influența internetului asupra comunicării elevilor în ultima perioadă, Internetul cu rețele de socializare precum messenger, facebook, este cel care are
ARTA DE A FI PĂRINTE by Petronela Alemnăriței () [Corola-publishinghouse/Science/91745_a_93078]
-
Între cele care n-au reușit să ofere chei semnificative de integrare a sincroniei cu diacronia și cele care nu s-au dat În lături dinaintea acestei supreme Încercări a disciplinei noastre de studiu. Fascinația exercitată În secolul nostru de arhetipuri și repetiție, de formalism, structuralism și „morfologii” de tot felul nu mai are nevoie să fie demonstrată, și nici expusă aici. Cu toate acestea, foarte puțini dintre promotorii demersului cognitiv au reușit să Înțeleagă (și o mulțime dintre ei vor
[Corola-publishinghouse/Science/1867_a_3192]
-
de teologie la Universitatea din Gröningen. Din nefericire, fenomenologia Împarte cu morfologia lui Goethe neputința de a explica transformările istorice. Destul de asemănător cu versiunea pe care o dă psihanalizei Carl Gustav Jung, ea operează cu presupunerea existenței unui număr de „arhetipuri” inexplicabile (sau care nu pot fi explicate deocamdată), stocate În „psihicul” omenesc, ca un misterios cod genetic. Chiar dacă admitem posibilitatea unor asemenea sedimente filogenetice În psihicul individual, tot ne mai vedem siliți să combatem ciudățeniile teoriei lui Jung. În ultima
[Corola-publishinghouse/Science/1867_a_3192]
-
enigmei gnostice 211. 11. Rezumat al mitului Demiurgului Analizînd comentariile gnostice despre Geneză asupra cărora ne-am concentrat pînă acum (HA, SST, AJ, EvEg și Irineu despre ofiți), Nils A. Dahl a ajuns la concluzia că s-ar putea reconstitui „arhetipul” mitului Demiurgului. Un asemenea arhetip ar cuprinde zece secvențe: apariția Demiurgului; descrierea lui; fanfaronada lui; comentariu asupra fanfaronadei; mustrarea lui de către Glasul din Înalturi; explicarea mustrării; provocarea adresată de către Demiurg Mamei sale pentru a dezvălui ce este deasupra; apariția imaginii
[Corola-publishinghouse/Science/1867_a_3192]
-
al mitului Demiurgului Analizînd comentariile gnostice despre Geneză asupra cărora ne-am concentrat pînă acum (HA, SST, AJ, EvEg și Irineu despre ofiți), Nils A. Dahl a ajuns la concluzia că s-ar putea reconstitui „arhetipul” mitului Demiurgului. Un asemenea arhetip ar cuprinde zece secvențe: apariția Demiurgului; descrierea lui; fanfaronada lui; comentariu asupra fanfaronadei; mustrarea lui de către Glasul din Înalturi; explicarea mustrării; provocarea adresată de către Demiurg Mamei sale pentru a dezvălui ce este deasupra; apariția imaginii sau Lumina; propunerea de a
[Corola-publishinghouse/Science/1867_a_3192]
-
intenția autorilor de texte din HA a fost să reconstituie o „geneză veritabilă”, În opoziție cu cea „falsă” inclusă În Vechiul Testament 213. Ambii Învățați pornesc În căutarea unui „text originar” și Bernard Barc ajunge să creadă În existența unui asemenea arhetip; mai precaut, Dahl Îl consideră o simplă ficțiune euristică. Cercetările celor doi autori sînt de o importanță specială, Întrucît au arătat că secvențele mitului gnostic prezintă transformări ale unui mit, respectiv ale mitului creației prezent În Cartea Genezei. Într-adevăr
[Corola-publishinghouse/Science/1867_a_3192]
-
de vedere. Pamfletarul (ca și satiristul) urmărește să dezvăluie, să descalifice, să flageleze sau să aseptizeze un teritoriu pe care senzorii săi îl percep ca fiind imund, uzând de mijloace caricaturale, de procedee specifice satirei (umor negru, ironie, sarcasm ș.a.). Arhetipurile homo polemicos și homo ludens (care-l asimilează pe homo aesteticus) sunt substituibile până la identificare, însă pregnanța ultimului, în cazul pamfletului, certifică absența unei finalități imediat pragmatice, în favoarea jocului gratuit și a inventivității artistice. Ambele forme iau ca pretext actualitatea
by Minodora Sălcudean [Corola-publishinghouse/Science/1086_a_2594]
-
dar în zadar o caut, nu o găsec nicăieri; ea seamănă cu insula Itaca care fugea mereu din fața lui Ulise. Cel mai bun mijloc de a ajunge acolo este totuși să mori"188. În fine pentru Quinet, dacă Odiseea este arhetipul poemului despre patrie și Itaca e paradisul pierdut al exilatului, o întreagă rețea de metafore țese un fel de mit personal 189. Și Quinet care exclamă "Mai rabdă inimă!"190, adăugând: "Cum spune Ulise, înainte de a-și lansa săgețile!"191
[Corola-publishinghouse/Science/84946_a_85731]
-
capitalist, dar îl depășește cu mult inclusiv în privința frontierelor comuniste ale acestuia, după cum o arată războiul cu China din 1979). În ambele cazuri, mediatorul străin intervine în edificarea imaginară a raporturilor sociale chiar în sânul structurii ierarhice endogene, al cărei arhetip este reprezentat de scena muncii, marcată de exploatare și subordonare. Deschiderea Vietnamului la economia de piață în 1986 declamată de statul comunist după modelul chinez al "socialismului de piață" în vigoare începând cu 1978 a avut drept urmare pentru întreprinderi o
by LAURENT BAZIN, MONIQUE SELIM [Corola-publishinghouse/Science/1015_a_2523]
-
proza lui V. Voiculescu era menită unei circulații restrânse, C. a dominat un sector al literaturii cu tradiție în proza autohtonă, adaptându-l la cerințele tehnicii moderne, Dinții lui Cronos (1975), bunăoară, fiind un volum de referință. Personajul este un arhetip, adesea purtând și un nume simbolic: Ulise călătorul - ce se reîntoarce din Ithaca la Troia, alchimistul Tristan - ce se volatilizează din fața oamenilor regelui veniți să-i ceară aurul produs, vrăjitoarea Mela, „cea neagră” - care naște lumile pieritoare prin puterea gândului
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286330_a_287659]
-
până la caleidoscopica, amețitoarea rotire a unor lumi virtuale, fiecare alcătuită după altă lege. Himera lui personală este „omul multiplu”, viețuind în spații nu cu trei, ci cu mai multe dimensiuni, în afara timpului. A te sustrage „dinților lui Cronos” evadând în arhetip reprezintă impulsul originar din care se nasc lumile multiple ale lui C. De aceea, actul magic (nenumit astfel, dar descris în efectele lui) este pivotul în jurul căruia se rotesc conflictele. Magicianul, vrăjitorul, dar mai ales vrăjitoarea (feminismul în toate ipostazele
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286330_a_287659]
-
macrocosm", un fel de Eu atotcuprinzător în care se oglindește Umanitatea. Ca atare, la nivelul expresiei operează hiperbola, paradoxul, fabulosul reacții prefigurând insurgența. A trăi plenitudinar în clipă e un mod de a sfida Marea Trecere: "Nu veșnicia rece și arhetipul, ci clipa vie ce-mi sculptează chipul / mă fac zi de zi biruitor". În lipsa omului-faptă plăcut poetului (Omul cu compasul), grandoarea universului ar fi un non-sens! Un solitar într-un turn, lângă un "divin orologiu" (Orologiul de gheață), aspiră să
[Corola-publishinghouse/Science/1545_a_2843]
-
aproape. NICHITA STĂNESCU UN GLADIATOR TANDRU Creator de prim rang, bântuit de mirajul cuvântului memorabil, răsturnător de noime și deschis cântului universal, pășind printre turnuri și abise și contemplând (melancolizat) limitele condiției umane, autorul Elegiilor și-a construit personalitatea pe arhetipuri remodelate, pe urcușuri și năruiri, pe alternanțe innumerabile. Pentru a ți-l apropia, contactele cu integralitatea operei sunt obligatorii; nici o categorie poetică nu-l cuprinde îndeajuns. Succesiv sau simultan, iată-l jucându-și nu rolul, ci rolurile: transparent ori ermetic
[Corola-publishinghouse/Science/1545_a_2843]
-
Doină (Țara -nenoroc), și o Doină (Țara de miraz), Doina (negură) și Doina (Groază); sunete grave emană din Doina (Pax Magna) și Doina (Moartea peste tot). Câteva texte cu subtitlul "oralități" sunt niște cantilene în registre stilistice consacrate, păstrând linia arhetipurilor, dar depărtându-se de simplistul lamento: "Nu-l mai plângeți pe acela / care vecinic singur nu e, / plângeți-l pe cel ce n-are / Moartea și Moldova lui" (Doină Dorul de Moldova). Partituri ca aceasta, în prelungirea tiparelor populare, se
[Corola-publishinghouse/Science/1545_a_2843]
-
Într-un Psalm (I) de Ana Blandiana figurează o suplicație specifică: "Dar, Doamne, îmi făgăduiești / Că în tăcerea aceasta / Îmi vei păstra nemoarte cuvintele?". Tăcerile ei, interludii grave între elegie și psalm, sunt, practic, instrumente de autocunoaștere, orientând uneori spre arhetipuri și simboluri, stimulând alteori miraje și transcendențe sau favorizând un mod distinct de luciditate. Cuvântul se vrea când logos sacru, când reculegere tandră, când componentă a Cântului universal. Mișcându-se în halouri albe, dominată de melos, căutătoarea de înțelesuri devine
[Corola-publishinghouse/Science/1545_a_2843]
-
culme / Peste golul în care va-ncepe să-noate..." Muntele, observa Dan Botta în Unduire și moarte (1995) -, fusese considerat "de mii de ani un templu tragic, un sediu al iluminației" (Spiritul munților). La Nietzsche, la Eminescu și Blaga, muntele, arhetip al grandorii și treaptă spre celest, e învestit cu atribute sacre. La Ileana Mălăncioiu, Urcarea muntelui (1985), act de transcendere, presupune analogii de subtext cu ascensiunea pe Golgota: Și-acum când ninge cât de trist îmi pare". Simbolistica din Dormeam
[Corola-publishinghouse/Science/1545_a_2843]
-
muntelui / Acoperit de nea. Ochii tăi mări albastre. / Palmele tale arăturile noastre. / Respirația ta / Nor / Din care curg ploi / Peste câmp și oraș..." Putem citi aici o atitudine sacralizantă cu caracter larg-uman. Prin "mama personală cred antropolgii ni se transmite arhetipul mamei universale, aceasta simbol matricial fundamental, mamă a lumii (Jean Chevalier, Alain Gheerbrant, Dictionnaire des symboles, 1982, p. 145). O mamă de necuprins în concepte! Mama astfel percepută, mamă-geniu, circulă în marginea mitului. Se ajunge, progresiv, la o mamă suprapersonală
[Corola-publishinghouse/Science/1545_a_2843]
-
consonanța tematică dintre sculptura mai vârstnicului Ion Irimescu și echivalențele în registru poetic la Grigore Vieru vizând maternitatea, candoarea copilăriei și muzica. Mijloace de expresie diferite dar câmp stilistic comun! Analogii cu alți poeți probează, în subtext, comuniunea cu aceleași arhetipuri, cu o similară vibrație în autohtonie. La Grigore Vieru, în momente faste, lumea pare o cântare: "Locuiesc la marginea unui cântec..." Metafora e luată de la Blaga ("Locuiesc într-un cântec de pasăre" Lăcaș) și întâlnită la Nichita Stănescu ("Locuiesc într-
[Corola-publishinghouse/Science/1545_a_2843]
-
București, Editura Cartea Românească, 1973. Personalitatea Literaturii române, Iași, Editura Junimea, 1973; (Versiune în limba franceză, 1975; versiune engleză, 1981); Ediție revăzută și adăugită, Iași, Institutul European, 1997. Mihail Sadoveanu Fascinația tiparelor originare, București, Editura Eminescu, 1981. Poezia lui Eminescu (Arhetipuri și metafore fundamentale), Iași, Editura Junimea, 1990. Perspective, Iași, Editura Junimea, 2001. Redactor: Simona Modreanu Editura JUNIMEA, Iași ROMÂNIA, Bd. Carol I, nr.3-5, cod 700506, tel./fax: 0232-410427 e-mail: junimeais@yahoo.com PRINTED IN ROMANIA * Dreptul la poezia "pură
[Corola-publishinghouse/Science/1545_a_2843]