1,433 matches
-
față..." Al doilea text, Arhivarul (titlu-metonimie), tratează despre Palingenezie. în adâncul ființei umane se ascund sumedenie de eu-uri rătăcitoare în timp și-n spații. Această populație de invarianți psihologici se regăsește în metafora constitutivă a "cutiei cu bătrâni", recompunerea arhetipală a omului din protoplasma sacralității. Ipostazele în care aceasta se actualizează în profanul mundan sunt repertoriate cu acribie arhivistică, dosarul rezultat fiind o colecționare a fantasmelor secretate de un imaginar debordant, cu rădăcini în arta medievală a misterului. Decodarea impune
Cutia cu bătrâni by Andrei Oișteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/824_a_1749]
-
cu felurite prilejuri: pentru fecundarea unui pântece sterp, pentru vindecarea bolilor, atât ale minții, cât și ale trupului, la pregătirile de război, dar și în ceasul morții ori pentru stimularea inspirației poetice.5 Mitul cosmogonic este, așadar, pentru polinezieni modelul arhetipal al tuturor "creațiilor", oricare ar fi planul desfășurării lor: biologic, psihologic, spiritual. Deoarece recitarea rituală a mitului cosmogonic implică reactualizarea acestui eveniment primordial, cel pentru care este recitat mitul este proiectat în chip magic la "începuturile Lumii" și devine contemporan
Sacrul și profanul, Salazar by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295581_a_296910]
-
Apa "ucide" prin excelență, dizolvă, abolește orice formă, și de aceea este bogată în "germeni", creatoare. Simbolismul goliciunii baptismale nu este nici el privilegiul tradiției iudeo-creștine. Goliciunea rituală înseamnă integritate și plenitudine: "Paradisul" implică lipsa "veșmintelor", adică lipsa "uzurii" (imagine arhetipală a Timpului). Orice goliciune rituală implică un model în afara timpului, o imagine paradiziacă. Monștrii adâncurilor se întîlnesc în numeroase tradiții: eroii, inițiații coboară în adâncuri spre a înfrunta monștrii marini, într-o încercare inițiatică tipică. Există desigur o mulțime de
Sacrul și profanul, Salazar by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295581_a_296910]
-
putea fi apoi creată din nou, adică pentru a putea fi regenerată. După cum am văzut (capitolul II), mitul cosmologic este rostit în scopuri terapeutice. Pentru a putea fi vindecat, un bolnav trebuie ajutat să se nască din nou, iar modelul arhetipal al nașterii este cosmogonia. Lucrarea Timpului trebuie abolită, spre a se putea ajunge din nou la clipa aurorală dinaintea Creației, ceea ce înseamnă, în plan uman, întoarcerea la "fila albă" a existenței, la începutul absolut, când nimic nu era încă întinat
Sacrul și profanul, Salazar by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295581_a_296910]
-
față..." Al doilea text, Arhivarul (titlu-metonimie), tratează despre Palingenezie. în adâncul ființei umane se ascund sumedenie de eu-uri rătăcitoare în timp și-n spații. Această populație de invarianți psihologici se regăsește în metafora constitutivă a "cutiei cu bătrâni", recompunerea arhetipală a omului din protoplasma sacralității. Ipostazele în care aceasta se actualizează în profanul mundan sunt repertoriate cu acribie arhivistică, dosarul rezultat fiind o colecționare a fantasmelor secretate de un imaginar debordant, cu rădăcini în arta medievală a misterului. Decodarea impune
Cutia cu bătrâni by Andrei Oișteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/824_a_1748]
-
fond, obiectul iubirii. Imaginea este reflectată instantaneu, ca într-o oglindă, dragostea la prima vedere fiind o formă evidentă a narcisismului erotic. Totodată, deși paradoxul nu e sesizat, se știe că "prima dragoste nu se uită", căpătând prin amintire valențe arhetipale. O formă opusă acesteia este dragostea oarbă. Locul privirii îl ia aici pipăitul, obiectul erotic are în primul rând o prezență tactilă. Chipul femeii nu mai prezintă de aceea o importanță deosebită, el poate fi, dimpotrivă, hidos, monstruos, fapt care
Adela by Garabet Ibrăileanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295596_a_296925]
-
fost sfătuită să amân nașterea până în februarie, da’ legile naturii erau rebele față de planificarea statalo-spitalicească. Ce să-i faci, copilul a venit pe lume câteva zile mai devreme față de planul lor, a venit în ianuarie, când a vrut natura, inamica arhetipală a culturii totalitare. În mine, întoarcerea la acele vremi urlă fizic, năucește sufletește și mutilează mintal. Voi încerca să scriu, ți-am zis. Dar Mircea, aveam 34 de ani în ’89, aproape vârsta ta de acum. Atunci mi s-au
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2152_a_3477]
-
spunea și Platon când avansa în înțelegerea lucrurilor frumoase, de la cele materiale la cele spirituale, care nu erau percepute decât printr o stare afectivă, printr-un sentiment de dragoste. Pentru Pseudo-Dionisie Areopagitul frumosul este unul din atributele divine. Această frumusețe arhetipală pe care artistul o contemplă, o imită, este sursa oricărui lucru frumos. Invers, urâtul își are originea în ură, se trage din negarea iubirii, din îndepărtarea și uitarea condiției umane de alteritate divină, din uitarea stării de grație, din uitarea
Monştri şi gargui în arta medievală. In: CATALOG Sincretismul artelor 1 by Codrina-Laura Ioniţă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/425_a_943]
-
întâiului stârnitor al cunoașterii, dar nici måcar un singur cuvânt nu se naște cu putință de a se declară prin vecinåtatea celui primordial. Și atunci nu am decât a recunoaște cå sunt efectul alternativelor multiple, sau reconstituire încåpåțânatå a motivelor arhetipale înspre cåutarea de Sine. Vin de departe, ca un vânt despletit, mângâind amurguri înfocate, strânse pe obrazul înghețat al zåpezii...
Aripi de påmânt by Viorel Surdoiu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/866_a_1650]
-
deschide numărul omagial al Vieții romînești: "Mihail Eminescu a râvnit o epopee aromânească, dar, fulgerat înainte de vreme, n-a reușit să înalțe construcția; visul său l-a realizat Sadoveanu: în cărțile acestuia sânt fragmente ale acestui tot, epopee mitică și arhetipală". Așadar, și Eminescu este estompat! Terminologia aceasta cu preluarea sarcinilor, ce a "rîvnit" un scriitor și cine a venit pe urmă și a realizat, miroase a sociologism vulgar. Dar poate că mă înșel, poate că nu trebuie stingherită critica să
Imposibila întoarcere by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295610_a_296939]
-
destrămarea căsniciei plutiră în noapte și se înfundară în noroi. 7 — Natura e atât de libidinoasă! spuse Sally, aprinzând o lanternă și luminând trestiile printr-un hublou. Uite, să luăm, de exemplu, papura. Vreau să zic că e un falus arhetipal evident. Tu ce zici, Ge? — Papura? întrebă Gaskell, holbându-se neajutorat la o hartă marină. Papura mie nu-mi spune nimic. Nici hărțile, din câte se pare. — Portulanele, dragă, portulanele! — Ce preț are un nume? — Chair în clipa asta are
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2233_a_3558]
-
toată noaptea. Eu tăceam. Agliè așteptă să Încep să sorb din batida, apoi rupse tăcerea, ca și starea aceea de jenă. „Rasa, ori cultura, dacă vrei, constituie o parte din inconștientul nostru. Iar o altă parte e locuită de figuri arhetipale, aceleași pentru toți oamenii și pentru toate secolele. Astă-seară, climatul, ambianța au făcut să ne slăbească tuturor vigilența, dumneata ai putut să-ți dai seama și singur. Amparo a descoperit că orixás, pe care credea că i-a distrus În
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2112_a_3437]
-
căutând un mesaj, când totul era chiar sub nasul lor, ajungea să se uite În oglindă”. „Tu-mi spui Întotdeauna adevărul. Tu ești Minele meu, care nu-i altul decât Sinele meu văzut de Tine. Vreau să descopăr toate secretele arhetipale ale trupului”. În seara aceea am inaugurat expresia „a face arhetipuri”, pentru a indica momentele noastre de tandrețe. În timp ce eu mă lăsam acum În voia somnului, Lia mă atinse pe un umăr. „Uitasem”, spuse ea, „sunt Însărcinată”. Ar fi trebuit
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2112_a_3437]
-
de ignorată a "lumii ca operă de artă", ca operă onirică, ca empatie, vibrație și emoție comunitară, în opoziție cu viziunea utilitaristă a existenței. Partea diavolului (2002) pune în lumină postmodernitatea ca "efect de compoziție" între cultură și natura primară, arhetipală a ființei umane, între bine și rău, între moarte și viață. Este un discurs despre "moartea homeopatizată" prin resuscitarea figurii energice a "copilului etern" din sinele uman și reîntoarcerea eternă la copilărie (mai evidentă în postmodernitate). Cu această lucrare deschide
Revrăjirea lumii by Michel Maffesoli [Corola-publishinghouse/Science/1042_a_2550]
-
indivizi înrădăcinați". După Michel Maffesoli, proliferarea "comunităților postmoderne" (manifestă în celebrările exuberante, în emisiunile de telerealitate, în jocurile de roluri pe Internet, în spectacolele sportive, în scandalurile mediatice etc.) își află o explicație și o posibilă origine în rădăcinile arhaice, arhetipale ale umanului. Și atunci, forța deontologiei stă nu în imprecații moralizatoare, în tiradele justițiarilor morali și ale noilor inchizitori, ci "în a trăi prezentul în moduri de a fi cât se poate de vechi" și în umilința față de înțelepciunea imemorială
Revrăjirea lumii by Michel Maffesoli [Corola-publishinghouse/Science/1042_a_2550]
-
niciodată încheiată" (p. 192). În final, să spunem că problema ordinii morale nu este o chestiune a moraliștilor, a justițiarilor, și nici măcar a pedagogilor moralei (care nu pot fi, desigur, ignorați), ci o problemă a înțelegerii și recunoașterii, după modele arhetipale, după exigențele rațiunii sensibile, după vitalitatea parcursului inițiatic, a unei ființări colective care nu se organizează după figura lui homo faber, a omului faustian sau prometeic, ori după îngustimea egoistă a lui homo oeconomicus, ci după o alchimie a empatiei
Revrăjirea lumii by Michel Maffesoli [Corola-publishinghouse/Science/1042_a_2550]
-
asupra corpului: vestimentație, fenomene de modă, exacerbarea diferențelor, și constituirea unui spirit comun, a unei legături imaginale. Se poate spune chiar că în interstițiile aparenței operează experiența unei ființe colective. Ceea ce apare la suprafață, asemenea unei ideograme, este un inconștient arhetipal din care fiecare se împărtășește. Semnul devine simbol și face să apară cealaltă parte, imaterială, a lucrurilor. Tocmai această alchimie, cum nu se poate mai subtilă, și cât de misterioasă, este cea care eludează ceea ce Paul Valéry numea brutalitatea conceptului
Revrăjirea lumii by Michel Maffesoli [Corola-publishinghouse/Science/1042_a_2550]
-
41. Ce-ar trebui să mai spunem despre techno sau despre diversele forme de hard rock contemporan! Dar dincolo de critica morală (este vorba aici de o tautologie), un demers comprehensiv trebuie să ne incite la a recunoaște că ambivalența figurilor arhetipale este de fapt un mod de a accepta complementaritatea fondatoare a binelui și a răului. Și atunci când vorbesc despre etică imorală o fac pentru a atrage atenția asupra acestei conjugări a contrariilor care este fundamentul însuși al miturilor și care
Revrăjirea lumii by Michel Maffesoli [Corola-publishinghouse/Science/1042_a_2550]
-
sportivi, muzicali, religioși, politici sau chiar intelectuali. Făcând aceasta, ei eliberează acest substrat care este inconștientul colectiv, care, din când în când, se manifestă în "figuri emblematice" care cristalizează așteptările, dorințele, fricile și speranțele comune speciei umane. Comuniuni în jurul imaginilor arhetipale care vor favoriza, misterios, adeziunea la cutare produs, la cutare muzică, la cutare vedetă. Imagini fundamentale, cauză și efect ale modei în general. Analogia afectivă este, desigur, firul roșu al etosului postmodern. Ea reînnoadă legătura cu situația premodernă care considera
Revrăjirea lumii by Michel Maffesoli [Corola-publishinghouse/Science/1042_a_2550]
-
știm să-l urmăm. Să-i urmăm urmele și rădăcinile. Acelea ale memoriei sociale, acelea ale cutumelor, acelea ale imaginarului. Urme constituind mărci profunde și modelând un inconștient colectiv. Ceea ce Durkheim numea "caracterele esențiale" ale unei societăți, amprentele de neșters, arhetipale, apar din ce în ce mai frecvent în viața de toate zilele. Suntem în miezul acestui nou raport cu lumea și cu ceilalți, care se elaborează sub ochii noștri. Acest raport pe care l-am rezumat arătând în ce fel "locul face legătură". Adică
Revrăjirea lumii by Michel Maffesoli [Corola-publishinghouse/Science/1042_a_2550]
-
tehnicilor New Age pentru a ne convinge. Același lucru este valabil pentru succesul lucrărilor de spiritualitate sau de edificare și al revistelor specializate sau pentru marele public care se referă la aceste teme. În fiecare dintre aceste cazuri, esențialul non-istoric, arhetipal este în joc. Această raportare la destin poate fi remarcată, de asemenea, în dezvoltarea ludicului. Jocuri de noroc, bineînțeles, și diversele loterii o dovedesc. Sumele cheltuite sunt importante și investiția libidinală este departe de a fi neglijabilă. Dar și jocuri
Revrăjirea lumii by Michel Maffesoli [Corola-publishinghouse/Science/1042_a_2550]
-
fundamentale scrise, alte drepturi decât cele care existau în constituirea ei naturală"83. "Constituțiile" n-ar trebui să fie scrise, ele sunt mai întâi trăite. Luarea în considerație a experienței colective, arta situațiilor prezente ce se înrădăcinează într-un substrat arhetipal este cea care poate asigura legitimitatea lucrului scris. Mai întâi moravurile, apoi dreptul! Chiar această anterioritate a vieții pare a fi caracterul esențial al imaginarului contemporan. "Omului modern îi lipsește siguranța instinctului." Făcând această remarcă, Nietzsche, așa cum apare în întreaga
Revrăjirea lumii by Michel Maffesoli [Corola-publishinghouse/Science/1042_a_2550]
-
sangvinice, exprimând în același timp partea bună și pe cea rea a lucrurilor umane. Pe scurt, nu mai tinde să predomine modelul unui "om teoretic". Ci, din contră, cel care trăiește, reacționează, se comportă în funcție de situații. Situații înrădăcinate foarte departe (arhetipale) și trăind în prezent. Astfel, numai privind departe în urmă putem înțelege departe în viitor. Poate fi vorba de fiul luminii sau de un paria al forțelor răului. Protagoniștii generoși ai mișcărilor caritative, galezul mustăcios care critică înverșunat "mâncarea proastă
Revrăjirea lumii by Michel Maffesoli [Corola-publishinghouse/Science/1042_a_2550]
-
de vedere narativ: omul de treabă, bruta și ticălosul"84. Analiza este instructivă prin aceea că arată cum jurnaliștii, magistrații, polițiștii, politicienii, protagoniști raționali ai unei ordini sociale de asemenea raționale, se vor lăsa influențați de afecte ce reînvie figuri arhetipale cu nimic mai prejos de poveștile și legendele de altădată. Acest lucru poate părea anecdotic. Dar anecdota este semnificativă prin aceea că amintește că legătura socială nu se mai structurează plecând de la idolii ideologici, ci mai degrabă de la figurile carnale
Revrăjirea lumii by Michel Maffesoli [Corola-publishinghouse/Science/1042_a_2550]
-
considerate probe inițiatice. Trăite, desigur, într-un mod inconștient de diverșii protagoniști sociali. Dar această inconștiență sau acest inconștient nu este mai puțin o "formă amprentă" (geprägte Form) care, după Goethe, se dezvoltă trăin-du-se. Amprentă venită de foarte departe, figură arhetipală ce recapătă forță și vigoare în practicile cotidiene. În acest sens, "indienii metropolitani" ce populează megapolisurile postmoderne, acești sălbatici ce perturbă raționalitatea pe care burghezismul l-a impus societăților moderne nu fac decât să traducă, în exuberanța lor, procesul de
Revrăjirea lumii by Michel Maffesoli [Corola-publishinghouse/Science/1042_a_2550]