740 matches
-
Slujba Vântului” se povestește cum vântul trimis de Dumnezeu a spulberat pânză groasă a unui păianjen care dorea să umbrească Pământul. În legenda Ariciului și a albinei se subminează atotînțelepciunea divină care se presupune că ar fi apelat la inventivitatea ariciului care a contribuit involuntar la modelarea lumii. Atribuirea tuturor acestor categorii organice câte un sens divin demonstrează o importantă caracteristică a spiritualității poporului român și anume capacitatea de a-l găsi pe Dumnezeu în toate elementele naturii care ne asigură
CATALOG Sincretismul artelor 1 by Maria Asaftei () [Corola-publishinghouse/Imaginative/425_a_947]
-
am simțit carnea fierbinte și dureroasă și parcă înțepenind Așa că m-am urcat încetișor pe scară să mă încălzesc și ajungând la geamblac, am pipăit, nimerindu-l pe Pamfil Duran, care se trăsese să viețuiască în vizuina cugetului său, ca ariciul în bârlogaș și scuturându-l ușurel i-am zis că: măi frate, fă-mi și mie un loc, să mă încălzesc, că mă ustură la inimă! Iar el, înghesuindu-se, m-a primit alături, însă eu n-am avut răbdare
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1512_a_2810]
-
obligat să mă cauți, nici măcar să mă suni, nu cerșesc atenție, nimic... conversăm și noi să treacă zăpușeala, să vină seara cu țânțarii ei cu tot... Mai vorbesc și eu în dodii, nu te-apuca să crezi nimic. *** Sara e ariciul, Sara e cârcotașa, Sara îți dă bobârnace și dacă ești pe năsălie, hai, scoală-te și umblă, Sara vine de mulți ani cu povești ca bilele colorate, Sara mi-ar putea întinde fărașul să-mi strâng cioburile, poate mai iese
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1987_a_3312]
-
este adevărat că nu toate stelele tulbură apa fântânilor? Adevărat, puiul bunicii, sunt stele ce umplu izvoarele de lumină. Șterge-ți ochii de licurici, nu plânge! Nefericirea se descompune printre boscheți îndulcită cu iluzii la litru, înveșmântată în piele de arici, îngropată în stâncă, topită în crematoriu, semănată sub brazdă, despicată de copitele cailor, stropită pe tocuri de ușă, pironită pe cruce. Măști pentru toate nefericirile lumii și nici un ciob de lumină. Chipul lui Petru schimonosit de absență: Doamne, cu ce
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1569_a_2867]
-
transparentă ... se exfoliau amprentele în cenușă și nici un fluture. Noaptea trecea ca prin sita morarului făină pe limbile clopotului. Întunericul făcea tumbe în burțile cârtițelor. Frigul i-a străpuns pielea și carnea, și oasele, frigul s-a făcut ghem de arici sub ruinele bisericii, frigul avea trup. Norii nu țineau de plapumă caldă; stelele, bulgări de gheață lipiți de cer, de pământ, de inimă. Se rostogoleau stelele precum ochii unei vite înjunghiate în iarba de mai. Rece era lumina ce aștepta
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1569_a_2867]
-
îngrop. S-a întors când a vrut și s-a strecurat în pașii mei, în oasele mele care îmbătrânesc. S-a întors în toate ființele dezarmate, în copiii fără păr din secția de oncologie pediatrică, s-a întors într-un arici pe care l-am călcat pe un drum de țară. S-a întors în relele pe care ți le-am făcut. Îți aduci aminte judo-ul? Nu vroiai să mergi, dar eu, în felul meu, te-am obligat. Cu tăcerea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2069_a_3394]
-
ieri, în mod confuz, când domnul Kauderer mi-a făcut propunerea, că această obligație avea să-mi dea curaj să vorbesc cu domnișoara Zwida: dar abia acum lucrul acesta îmi e clar, admițând că așa e. Domnișoara Zwida desena un arici de mare. Era așezată pe un scăunel pliant, pe dig. Ariciul era răsturnat pe o piatră, deschis: își strângea țepii încercând în mod inutil să se ridice. Desenul fetei era un studiu în clarobscur, din linii fine și țepoase de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1925_a_3250]
-
că această obligație avea să-mi dea curaj să vorbesc cu domnișoara Zwida: dar abia acum lucrul acesta îmi e clar, admițând că așa e. Domnișoara Zwida desena un arici de mare. Era așezată pe un scăunel pliant, pe dig. Ariciul era răsturnat pe o piatră, deschis: își strângea țepii încercând în mod inutil să se ridice. Desenul fetei era un studiu în clarobscur, din linii fine și țepoase de jur-împrejur, al cărnii umede a moluștei, care se dilata și se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1925_a_3250]
-
țepoase de jur-împrejur, al cărnii umede a moluștei, care se dilata și se contracta. Discuția pe care o aveam în minte, despre forma scoicilor ca armonie înșelătoare, înveliș ce ascunde adevărata substanță a naturii, nu se mai potrivea Atât priveliștea ariciului, cât și desenul transmiteau senzații neplăcute și crude, ca viscerele expuse privirii. Am început discuția spunând că nimic nu e mai greu de desenat decât aricii de mare: atât învelișul țepos văzut de sus, cât și molusca răsturnată, cu toată
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1925_a_3250]
-
înșelătoare, înveliș ce ascunde adevărata substanță a naturii, nu se mai potrivea Atât priveliștea ariciului, cât și desenul transmiteau senzații neplăcute și crude, ca viscerele expuse privirii. Am început discuția spunând că nimic nu e mai greu de desenat decât aricii de mare: atât învelișul țepos văzut de sus, cât și molusca răsturnată, cu toată simetria radiind din structura ei, ofereau prea puține puncte de sprijin pentru o reprezentare lineară. Mi-a răspuns că o interesa să-l deseneze pentru că era
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1925_a_3250]
-
sub pălărie, dar mersul ei era greu de confundat: stătea cu capul sus, gâtul drept și mândru. Într-un colț al pieței, parcă supraveghind coada de la poarta închisorii, erau cei doi bărbați în negru, care mă interpelaseră ieri la observator. Ariciul de mare, voaleta, cei doi necunoscuți: culoarea neagră continuă să-mi apară în circumstanțe care o impuneau atenției mele; sunt mesaje pe care le interpretez ca pe o aluzie la noapte. Mi-am dat seama de multă vreme că tind
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1925_a_3250]
-
mică idee că faci o glumă. — De fapt, eu merg cu metroul, îmi răspunse. Dumnezeule, ce drăguț e, mi-am spus. De fapt, aș fi crezut că-i drăguț și dacă îmi spunea că merge la serviciu călare pe un arici. Totul pare drăguț la un bărbat drăguț când ești drăguț ca el. — Ce original!!! tună o brunetă mortală de vizavi. Bună, eu sunt Adriana A. Supermodelul? Am apărut în noua reclamă Luca Luca? Nu cred că am fost prezentați până
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1879_a_3204]
-
don Fermín. — Ce fătucă, ce fătucă! - exclama doña Ermelinda. — Admirabilă! Maiestuoasă! Eroică! Ce femeie! O femeie dintr-o bucată! - zicea Augusto. — Asta e și părerea mea - adăugă unchiul. — Scuze, don Augusto - tot repeta mătușa -, scuze; fătuca asta e un mic arici, cine-ar fi crezut-o!... Da’ de unde, sunt încântat, doamnă, încântat! Da, independența asta viguroasă de caracter e tocmai ceea ce pe mine, care n-o am, mă entuziasmează cel mai mult! Da, ea, ea, ea, și nu alta este femeia
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1900_a_3225]
-
fost decodat, explică el, savanții au descoperit că genomul unui cimpanzeu era aproape identic cu cel al omului. — Tot ce separă cele două specii sunt cinci sute de gene, zise el. Bineînțeles, numărul poate fi înșelător, pentru că ființele umane și aricii de mare au, de asemenea, multe gene în comun. De fapt, aproape toate creaturile de pe Pământ au zeci de mii de gene comune. Există o unitate importantă a tuturor formelor de viață, din punct de vedere genetic. Așa că asta trezise
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2077_a_3402]
-
dar atunci cine făcuse zgomotele acelea? Se simți deodată cuprins de neliniște dar se calmă la fel de repede. În definitiv, ce zgomote auzise? Niște foșnete de frunze uscate, nimic altceva. Poate vreun animal sălbatic își făcuse de lucru pe acolo, un arici ori vreo căprioară speriată. Dar dacă o fi vorba de niște bandiți? Îl ademeniseră în pădure ca să-l reducă la tăcere pentru ca apoi să se poată repezi nestingheriți peste ceilalți care dormeau liniștiți în tabără? Imposibil, se gândi el, dacă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
-
ieșise de sub mormanul de vase pe care le avea de spălat, mă luase de-o parte și-mi arunca fulgere din priviri. Tu nu vezi că e mai înaltă ca tine? Vrea să râdă de noi... se bagă așa, ca ariciul din fabulă în mănușa noastră. Mă face geloasă și tu o ajuți? Renunți la mine pentru una ca ea? Eram total debusolat și inima îmi tremura nebună de frică. Venisem să mănânc cu altcineva. Ce mare lucru? N-o sărutasem
Anonim pe ringul adolescenţei by Liviu Miron () [Corola-publishinghouse/Imaginative/252_a_500]
-
adresă fetiței: Tu cine ești, păpușă frumoasă? Eu..., eu sunt Alesia. L-am auzit pe băiat că nu știe ce este pădurarul... Tatăl meu este pădurar. Am vrut să-i spun, dar nu mă bagă-n seamă... Tata are un arici și un iepuraș. N-au mamă... I-a găsit micuți pe aici. Îi hrănește acasă și lor le place joaca... Și eu mă joc cu ei... Bravo, Alesia! Mă bucur că ai venit să ne povestești, a întrerupt-o Ilinca
Captiv pe tărâmul copilăriei by Marian Malciu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/630_a_1234]
-
din noaptea trecută și starea drumului, întreaga armată se târa abătută, spre Sakamoto. În dreapta se afla țărmul lacului, în stânga, Muntele Hiei. Vântul, care sufla în jos de pe munte, zburlea pelerinele de paie ale oamenilor, făcându-i să arate ca niște arici țepoși. — Ia priviți acolo, stăpâne. Seniorul Mitsuharu v-a ieșit în întâmpinare, îi spuse Masataka lui Mitsuhide. Castelul de pe malul lacului - Sakamoto - se afla drept în față. Mitsuhide dădu ușor din cap, ca și cum ar fi observat deja. Deși Sakamoto se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2248_a_3573]
-
prin curtea plină de praf, după rațele și găinile speriate, despre data de 25 decembrie, care în copilăria mea, cădea fix de Crăciun în fiecare an, dar ca urmare a citirii presei, mă trezesc imediat cu nervii zburliți ca țepii ariciului, și-mi vin idei din cele mai vindicative. Păi, spune și dumneata domnule, cum ar trebui să mă simt eu ca persoană, ce se dorește imparțială, când citesc de exemplu despre Paris (nu de cel din Troia, ci de el
Apocalipsa după nea Grigore by Ioan Mititelu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/325_a_572]
-
zice Helen. Ceaslovul, cum îi spun vrăjitoarele. Cartea de vrăji. Toate puterile de pe lume. Se aude soneria, și apare încă un bărbat care își dă jos pantalonii rufoși, se dezbracă de tricou și ne spune că-l cheamă Arici. În legătură cu Arici, detaliile ar fi că-i tremură pielea care-i atârnă pe brațe, pe piept și pe fund. Părul pubian îi seamănă izbitor cu cele două fire crețe care mi-au rămas lipite în palmă după ce am dat mâna. Mâna lui
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1905_a_3230]
-
aceasta?... Când nu-ți ies lucrurile (planuri, afaceri, relații, ambiții s. a. m. d) așa cum ți-ai dorit, îți spui că „n-am avut noroc,” pierzând din vedere faptul că „norocul” mai e și cum și-l face omul. Țepii/Țepele ariciului sunt altceva decât „Țepii/Țepele” oamenilor! Cu ajutorul țepilor lui, ariciul își adună hrana ca să nu moară de foame; oamenii își dau țepi/țepe unii altora spre a lua cu japca ce nu-i a lor! Melcul purtându-și cu umilință
MINIME by COSTANTIN Haralambie COVATARIU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1685_a_3002]
-
s. a. m. d) așa cum ți-ai dorit, îți spui că „n-am avut noroc,” pierzând din vedere faptul că „norocul” mai e și cum și-l face omul. Țepii/Țepele ariciului sunt altceva decât „Țepii/Țepele” oamenilor! Cu ajutorul țepilor lui, ariciul își adună hrana ca să nu moară de foame; oamenii își dau țepi/țepe unii altora spre a lua cu japca ce nu-i a lor! Melcul purtându-și cu umilință casa în spate este simbolul modestiei pe pământ. Omul cu
MINIME by COSTANTIN Haralambie COVATARIU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1685_a_3002]
-
cu aștrii Obrăjorii roșiori Îi sărut de mii de ori. Și năsucul mititel Parcă e un năsturel, Iar gurița ei micuță N-are dinți, numai limbuță. Perișoru-i castaniu E scurt și zgribulit. Cu mânuțele ei mici Prinde tot ca un arici. Și când plânge câteodată Mama o hrănește-ndată. Îi vorbim și ne ascultă Parc-ar vrea să ne răspundă. Doar un gângurit hazliu Scoate ea într-un târziu. Toată lumea o iubește, O alintă, o-ndrăgește. Când o strig pe nume
ANTOLOGIE: poezie, proză. Concursul naţional de creaţie literară „Ionel Teodoreanu” Dumeşti – Iaşi ediţia a VII-a by colectiv () [Corola-publishinghouse/Imaginative/245_a_1227]
-
înconjurată de rechini cu gurile larg deschise. E vorba de o situație visată și naratoarea nu știe de către cine: de acea prietenă sau chiar de ea însăși (Rechinii războinici cu ochii albaștri). În Îngerul exterminator, momente coșmarești (dialog cu un arici) alternează cu situații dintr-o realitate stranie, cu un mic eseu dialogat, pe tema extincției, și cu un altul inspirat de un paragraf din Muntele Vrăjit al lui Thomas Mann, în care se afirmă că iubirea neîmpărtășită sau refulată provoacă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1567_a_2865]
-
singură viitorul, după propria ta viziune asupra lui. Îți faci tu însăți o predicție și ea se va întâmpla. Deci îți va trebui un instrument și cărțile sunt la îndemâna oricui. Înțelegi ce vreau să spun? Nu-i așa? Grădina bunicii. Ariciul. Tularecito. Rumpelstiltskin Când era mică, îi era frică să meargă de una singură în grădină; se temea că ar putea ieși oricând din pământ un mic spirit ca acela pe care-l văzuse într-o zi pe marginea șanțului, pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1567_a_2865]