1,388 matches
-
pe nesimțite, lua proporțiile unui uriaș care ne stăpânea cu forța verbului său sclipitor. Uitam de el, uitam de noi și ascultam o simfonie de cuvinte rnai fermecătoare decât muzica beethoveniană. Astfel, dreptul roman încete să mai fie o disciplină aridă de care fugeau mai toți studenții, ci o artă care urca la creier, pe scări de mătase. Când a isprăvit, m-am frecat la ochi cu necaz, ca după un vis frumos, dar prea scurt. Vrăjitorul cu gura de aur
Invitație la vals by Mihail Drumeș [Corola-publishinghouse/Imaginative/295579_a_296908]
-
că nu e nimic de făcut cu noi, că suntem incorigibili. Orice contact cu lumea se transformă pentru noi nu doar în concepte, în raționamente, ci și în "stări", în regrete, în obsesii. Din această cauză, Athena ni se pare aridă ca un principiu și, spre deosebire de specialiști, noi înțelegem de ce Paris i-a dat mărul Afroditei. Regatul lui Ulise cuprindea, în afară de Ithaca, două insule, una fiind Chefalonia. Și, dintre toți locuitorii acelor locuri, cei mai demni urmași ai șiretului Ulise sunt
Aventuri solitare by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295602_a_296931]
-
povești. Și ce-aș putea obiecta? Mai ales după ce am fost la Micene, nu îndrăznesc să-i combat pe domeniul adevărului istoric. Am urcat, într-o amiază, pe colina unde se află ruinele fostei citadele a atrizilor. În jur, câmpie aridă. "Cîmpie hrănitoare de cai și însetată", cum spune Homer. La poalele colinei, am văzut tufe de iasomie și tuberoze. Flori care evocă mormântul și moartea. Am mai văzut și câțiva arbuști, prinși cu dificultate de solul pietros. Apoi, m-am
Aventuri solitare by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295602_a_296931]
-
linie dreaptă. Drumul e plicticos, monoton, dar mai rapid. În șase ore vom fi la San Francisco. Nu trecem prin nici o localitate. De o parte și de alta a autostrăzii, se înșiră continuu plantații de bumbac, alternate cu terenuri pustii, aride. Nu văd pe nimeni lucrând. Desigur, fiindcă duminecă. Pe cerul perfect senin (ploile, în California, vin, de obicei, când la noi e iarnă) soarele arde ciudat. "E o lumină neurastenică", zic, după care Dan se apucă să speculeze: "Orice scriitor
Aventuri solitare by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295602_a_296931]
-
întotdeauna fasci nant! Din păcate, pe acest tărâm unde am nimerit fără să ni se spună cum și în ce scop, nu ni se dă decât o singură încercare, iar pei sajul minții noastre, înso rit sau mohorât, ospitalier sau arid, nu ni-l alegem noi singuri. Și totuși, oricât de prinși suntem în fluxul evenimentelor exterioare, oricât de aleatoriu ne poartă viața dintr-o parte-ntr-alta, fiecare dintre noi, măcar de câteva ori în viață, se gândește la sine
De ce iubim femeile by Mircea Cărtărescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/589_a_971]
-
pentru un nou proiect amplu. Râul avea să sece, să se ducă în altă parte. Trei sau patru specii decimate care vor supraviețui se vor târî până aici în fiecare an, fără să știe de ce se întorceau în acest pustiu arid. Și noi tot vom fi prinși în capcana iluziei. Dar înainte să fixeze gândul care începuse să capete formă în mintea ei, acesta deveni de nerecunoscut. Dezbaterea se termină fără să se ia vreo hotărâre. Derutată, se agăță de Daniel
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1902_a_3227]
-
pe care oamenii n-o mai văzuseră pe fața pămîntului - o generație aspră, stearpă și bolnavă, din care măruntaiele umane ancestrale alcătuite din milă, durere și bucurie Înălțătoare fuseseră Înlăturate ca fiind depășite și fals sentimentale pentru astfel de făpturi aride și inteligente care respirau, dintr-o plăcere sumbră, o atmosferă Încărcată de ură și amărăciune și care Îmbrățișau cu patimă singurătatea, Îndemnați de fatalitatea aspră a mîndriei și aroganței. Discuția lor ascundea ceva tainic, dulce și prețios. Era presărată cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2258_a_3583]
-
de frică și ură, pregătit să sară sau s-o rupă la fugă, cu brațele ca niște labe mari, negre, Întinse Înainte Într-un gest de apărare În timp ce se retrage În lumina brutală, necruțătoare, a soarelui de august pe terenul arid, golaș, de lut tare și uscat, cu ochii albi Încremeniți Într-o expresie mută de ură profundă, de groază și silă, Îndreptați spre silueta adusă de spate și șleampătă a sudistului alb - vreun șef de echipă sau supraveghetor - care Înaintează
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2258_a_3583]
-
craniul despicat pînă la baza frunții Înguste, trupul negru și puternic se clatină ca un bețiv, Își Îndoaie genunchii, capul negru cade În față, plecîndu-se sub lovituri, brațele rămîn Întinse orbește Înainte, stă acum sprijinit cu un genunchi pe pămîntul arid și ars de soare, silueta Îngenuncheată se clatină orbește, se clatină la fiecare lovitură, cu brațele Încă Întinse, pînă ce cade În față, pe pămînt, cu brațele desfăcute, cu capul Într-o parte și apoi, o ultimă răbufnire de groază
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2258_a_3583]
-
apus, se deslușea linia țărmului, care era tot jos, nisipos și parcă pustiu. Apa cenușie și răcoroasă a dimineții bătea ușor În flancurile vasului: din imensitatea vijelioasă a mării ajunsese În monotonia pustie a acestui țărm. Un țărm atît de arid și de sumbru nu mai văzuse nicicînd spaniolul cel chior. Într-adevăr, pentru un om care acostase de atîtea ori pe marile țărmuri ale Europei și văzuse malurile tocite de calcar, verdele luxuriant al dealurilor și pămîntul cultivat Împărțit În
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2258_a_3583]
-
trăit pe el și ale căror rămășițe sînt Îngropate În el - acest țărm care se Întindea cu nepăsarea uriașă a naturii În tăcere și singurătate trebuie să fi avut un aspect neobișnuit de pustiu. Spaniolul a resimțit aceasta, iar Înfățișarea aridă și pustie a locului este notată conștiincios În jurnalul său, care, În cea mai mare parte, oferă o lectură destul de seacă. Aici Însă spaniolul este cuprins de o emoție ciudată, care se simte În scrisul său, dînd culoare și vibrație
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2258_a_3583]
-
purtat între oameni. Dedic cu admirație această carte - „speranță” cetelor de misionari care și-au consumat viața în ținuturi îndepărtate și aspre, însemnate cu sânge și lipsă de iubire, precum și acelor preoți fără nume, care au lucrat în oficii obscure, aride și neîngrijite, pentru ca Cristos să fie cunoscut și iubit ceva mai mult, iar biserica să strălucească în faptele sale pastorale și misionare. Dedic cu respect această carte - „consolare”, pagină cu pagină și silabă cu silabă, preoților italieni de astăzi, mai
Măgarul lui Cristos : preotul, slujitor din iubire by Michele Giulio Masciarelli () [Corola-publishinghouse/Science/100994_a_102286]
-
liniștea cu care îndeplinește dura traversare. Într-adevăr, măgarul domestic este asociat cu lenea și cu dorința, simbolizează trupul, învelișul sufletului, care invită la creștere și permite parcurgerea drumului; pe când celălalt mă-gar, cel sălbatec, reprezintă principiul de foc al pustiului arid care devorează orice lucru. Și acest al doilea tip de măgar re-prezintă un simbol al preotului: „El păstrează pustiul sub stăpânirea sa, cu sirocco a cărui rafală de vânt arde tot ceea ce în-tâlnește în calea sa”. Acest măgar sălbatec, greu
Măgarul lui Cristos : preotul, slujitor din iubire by Michele Giulio Masciarelli () [Corola-publishinghouse/Science/100994_a_102286]
-
să construiești orașe și sate și unde poți cultiva pământul și crește animale domestice. Departe de acest centru se găsește periferia sălbatică, lipsită de ospitalitate, unde își au locuința doar animalele sălbatice și șerpii și unde, din cauza deșertului, a pământului arid și a vântului sufocant, nu poți construi un mediu care să permită viața și să reziste în timp (Ier 4,11). Lumea de dincolo În acest paragraf mă voi referi la lumea de dincolo concepută în sens aproape „geografic”, ca
Religia în Israelul antic by Paolo Merlo () [Corola-publishinghouse/Science/101005_a_102297]
-
care erau fixate burlane de fier păreau să conțină ceva mai măreț și mai straniu decît își închipuiseră constructorii lor. Se uită printr-un cadru de ușă și văzu un copac enorm și bolnav. Creștea pe un petic de pămînt arid, printre ierburi de un verde pal, ca rubarba; la nivelul rădăcinilor se despica în două membre solzoase, unul răsucit pe pămînt, altul avîntîndu-se în sus pînă la geamurile de la etajul doi; fiecare membru, aproape lipsit de ramuri, avea în capăt
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]
-
turburea împărăție a umbrelor, de unde venise pe pământ, momită de vrăjile babei. Apoi pelița ochilor lui se înverzi... se înegri - și nu mai văzu nimica. Când deschise ochii, soarele era sus de tot. Fata lipsea și aievea. Dar în pustiul arid nechezea calul frumos, strălucit, îmbătat de lumina aurită a soarelui, pe care el acu o vedea pentru-ntîia oară. Făt-Frumos se avântă pe el și-n răstimpul câtorva gânduri fericite ajunse la castelul încolțit al Genarului. De astă dată Genarul vâna
Opere 06 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295584_a_296913]
-
această ficțiune a deșertului din Cornul Africii. Cush este, ca și Rasputin, un om pe care ordinea burgheză a legilor scrise nu îl poate domestici. Închinându-se doar Profetului și disprețuind pe necredincioși, el este una cu ritmul acestui tărâm arid în care europeanul este doar un intrus. Întâlnirea cu Cush, implacabil și sălbatic, este întâlnirea cu acest Corn al Africii care se întinde de la Aden până în ținutul Dankali. Ca și Pratt, Corto este sedus de jocul mirajelor și al cruzimii
Camera obscură : vis, imaginaţie și bandă desenată by Ioan Stanomir () [Corola-publishinghouse/Imaginative/595_a_1437]
-
blestemul aurului, Corto este vizitat de îngerul căzut ce revine în paginile altor povestiri africane ale lui Pratt : demonul Shamael, a cărui suveranitate se întinde asupra lumii de aici, ca și asupra celei de dincolo. Ivit din materia acestui pământ arid și mustind de duhuri, Shamael îl ghidează pe Corto către limanul pe care doar această ființă solitară și paradoxală îl poate atinge. Sceptic și ironic, Corto îndeplinește misiunea pe care i-o încredințează magul ce ghicește trecutul și viitorul în
Camera obscură : vis, imaginaţie și bandă desenată by Ioan Stanomir () [Corola-publishinghouse/Imaginative/595_a_1437]
-
secretele ascunse în deșert, ca de sub o mantie crudă de nisip arzând. Istoria lui Salomon Horaz este istoria Palestinei sfâșiată de război și fascinată de proiectul sionist. Dincolo de locomotivă se poate ghici silueta unei alte ființe devenită una cu solul arid al patriei sale, fermecătoarea agentă sionistă Sheeba Trumpeldor. Povestea lui Pratt unește firele dragostei, politicii și trădării. Însărcinat să escorteze un transport de aur spre Canalul Suez, Salomon descoperă în Sheeba pe agenta sionistă ce dorește să ofere mișcării Hagganah
Camera obscură : vis, imaginaţie și bandă desenată by Ioan Stanomir () [Corola-publishinghouse/Imaginative/595_a_1437]
-
la început ieșiseră sângerând din inima noastră, se goleau apoi de sensul lor. Le recopiam atunci mecanic, încercând să dăm, cu ajutorul acestor fraze moarte, semne despre viața noastră grea. Și, până la urmă, față de acest monolog steril și încăpățînat, aceste conversații aride cu un perete, chemarea convențională a telegramei ni se părea de preferat. După câteva zile de altfel, când a devenit evident că nimeni nu va reuși să iasă din orașul nostru, ne-a venit ideea să întrebăm dacă nu cumva
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85074_a_85861]
-
urme de cauciuc, dar nu o ajutau. Nu era detectiv; nu știa la ce se uită. Maggie se întoarse cu spatele la drum, observând abia acum frumusețea priveliștii. Cerul era de un albastru-pal de dimineață, soarele destul de puternic ca să lumineze această priveliște aridă, nisipoasă: dealurile, desfășurându-se în trepte, punctate de măslini izolați. Viguroși, neclintiți, cumva încăpățânați, i se păreau lui Maggie niște bărbați scunzi, îndesați: puternici și nerăbdători. Un amănunt din acea priveliște îi întări hotărârea. Va găsi tăblița aia nenorocită, chiar dacă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2274_a_3599]
-
și mai mult pe muncitori. Trebuie să recunosc că trupul meu se mișca cu o agilitate surprinzătoare; nu sunt lipsit de un simț înnăscut al ritmului; strămoșii mei trebuie să fi fost printre cei mai buni dansatori de pe câmpiile lor aride. Ignorând privirile muncitorilor, mă bâțâiam sub unul dintre difuzoare, răsucindu-mă, strigând și îngăimând ca nebunul, „Go! Go! Do it, baby, do it! Hear me talking to ya. Wow!“ Am știut că am câștigat teren când am văzut că unii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2311_a_3636]
-
problema! zise Kitty. Sunteți parteneri, dar nu aveți tocmai o relație de afaceri, pentru că n-a vândut nimic Într-un an. Tu ești loială până În vârful unghiilor unei galerii care nu te promovează. Și din cauza acestei relații de afaceri complet aride, nu poți să trăiești o poveste adevărată de dragoste cu el. Sau, măcar, să vezi dacă și el și-o dorește. Desert Rose era șocată de cele auzite și rămase mută câteva minute. Treptat, Începu să-și dea seama că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2288_a_3613]
-
revistă a Touring Club-ului. Spre nenorocul lui, revista conținea un articol informativ despre trecătorile Apeninilor pe care tocmai le parcursese. În amintirea lui - fanată, ca și cum Întâmplarea s-ar fi petrecut cu mult timp În urmă - ele erau un pământ arid, pârjolit de soare, prăfos, presărat cu resturi minerale. Pe paginile lucioase ale revistei erau teritorii de vis, de să te Întorci Înapoi chiar și pe jos și să le deguști din nou, pas eu pas. Insulele Samoa ale lui Jim
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2111_a_3436]
-
armeană, iar congenerul său Lucian Boz publică un amplu eseu despre Ulysses al lui James Joyce. Orficul, „barbianul”, puristul Dan Botta este prezent în ultimul număr al Contimporanului cu un eseu platonizant despre pictura lui Vermeer - „Vermeer din Delft și aridele idei“. Articolele lui Ion Vinea (prezent, în 1927, doar cu proză: fragmente din Victoria sălbatecă) abordează într-o manieră ambiguă, amuzat-ironică, teme aflate în atmosfera tinerei generații: sexualitate „sportivă”, fără complicații, onirism suprarealist și magie. Discret-confesiva, introspectiva „Cheia viselor“ (nr.
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2138_a_3463]