1,017 matches
-
exprimând adevărata relație dintre cele două. Pe de o parte, analitica cercetează elementele raționamentului (în genere), ale raționamentului corect din punct de vedere formal, fără un interes special pentru tipuri de raționamente în funcție de valoarea de adevăr a premiselor (în sistematica aristotelică, Analitica primă) și raționamentul din premise necesare, raționamentul științific, apodictic, demonstrația (în sistematica aristotelică, Analitica secundă). Într-un fel, topica nu este exclusă decât din spațiul celei de-a doua cercetări, nu însă și din al celei dintâi, fiindcă și
Judecată și timp. Fenomenologia judicativului by VIOREL CERNICA [Corola-publishinghouse/Science/975_a_2483]
-
în genere), ale raționamentului corect din punct de vedere formal, fără un interes special pentru tipuri de raționamente în funcție de valoarea de adevăr a premiselor (în sistematica aristotelică, Analitica primă) și raționamentul din premise necesare, raționamentul științific, apodictic, demonstrația (în sistematica aristotelică, Analitica secundă). Într-un fel, topica nu este exclusă decât din spațiul celei de-a doua cercetări, nu însă și din al celei dintâi, fiindcă și ea lucrează în sensul corectitudinii formale a raționamentelor, asemenea, așadar, analiticii în varianta "primă
Judecată și timp. Fenomenologia judicativului by VIOREL CERNICA [Corola-publishinghouse/Science/975_a_2483]
-
în calitatea sa de conștiință constitutivă, îl pune). Atunci când îi lipsește obiectul, gândirea nu este nimic. Funcționând, gândirea produce gânduri, care pot forma cunoașterea, care se pot adăuga cunoașterii achiziționate deja, sau pot rata această încadrare, atunci când, după faimoasa formulă aristotelică, spun că este ceea ce nu este și că nu este ceea ce este. Potrivit logicii-organon, judecata (înțeleasă ca enunțare declarativă, logos apophantikos) se supune probelor de acceptare respingere, ea este forma originară a "gândurilor", pentru că adevărul doar poate regla astfel de
Judecată și timp. Fenomenologia judicativului by VIOREL CERNICA [Corola-publishinghouse/Science/975_a_2483]
-
să fie? Dar conștiința care preia nimicul, în condiția căruia pare să fi trecut temeiul tuturor ființărilor, nu este ea însăși nimic? Oricum ar sta lucrurile, temele din urmă trebuie asumate, fiindcă ele corespund orizontului filosofic propriu filosofiei (și logicii) aristotelice, precum și filosofiei anterioare momentului aristotelic. Dar această asumare trebuie operată printr-o atitudine non-naturală, evocată de mai multe ori până acum, fiindcă ea dă seamă de orizontul filosofic propriu demersului de față. În plus, ne-am putea gândi că este
Judecată și timp. Fenomenologia judicativului by VIOREL CERNICA [Corola-publishinghouse/Science/975_a_2483]
-
preia nimicul, în condiția căruia pare să fi trecut temeiul tuturor ființărilor, nu este ea însăși nimic? Oricum ar sta lucrurile, temele din urmă trebuie asumate, fiindcă ele corespund orizontului filosofic propriu filosofiei (și logicii) aristotelice, precum și filosofiei anterioare momentului aristotelic. Dar această asumare trebuie operată printr-o atitudine non-naturală, evocată de mai multe ori până acum, fiindcă ea dă seamă de orizontul filosofic propriu demersului de față. În plus, ne-am putea gândi că este vorba, în problema deschisă mai
Judecată și timp. Fenomenologia judicativului by VIOREL CERNICA [Corola-publishinghouse/Science/975_a_2483]
-
ample, care, deși vor avea ca element al lor structura judicativă originară, se vor constitui prin "multiplicarea" acesteia etc.; toate acestea fiind semne ale prezenței structurii unui demers dialectic. Intenția mea nu este, totuși, aceea de a lucra după "metoda" aristotelică a dialecticii. Mai degrabă astfel de probleme trebuie puse și asumate, fiindcă nu putem despărți evenimentul de-naturării logos-ului, al trecerii lui în logică, de problemele "mari" ale filosofiei prearistotelice, pe care logicianul nu le-a ocolit, iar în măsura în care le-
Judecată și timp. Fenomenologia judicativului by VIOREL CERNICA [Corola-publishinghouse/Science/975_a_2483]
-
cel incorect, sofistic, iar pe de altă parte, sunt tipare ale discursului, scenarii normative în care acesta se încadrează. Însă conștiința întrebătoare, constituantă (în sens fenomenologic), deoarece a constituit (poate doar a instituit) un sens pentru o preluare a tradiției aristotelice, conștiința "sensibilizată" față de problema temeiului (structurală logicii-organon), fie acesta gândit, deocamdată, ca nimic, ne poate da un sens despre un temei mai profund al analiticii și al dialecticii și, în urmare, și al diferenței dintre cele două specii de raționament
Judecată și timp. Fenomenologia judicativului by VIOREL CERNICA [Corola-publishinghouse/Science/975_a_2483]
-
precară, nu ne putem îndoi de forța cu care ele susțin analitica și dialectica; dar o susțin împreună cu (mijlocit de) diferența dintre raționamentul corect și cel sofistic. Iată și un punct de vedere clar exprimat pe această temă: "În doctrina aristotelică, distincția capitală dintre știință și opinie fundează cele două discipline ale logicii aristotelice: analitica sau apodictica problemelor speciale, circumscrise în obiectul și metoda lor, și dialectica, disciplina argumentării prin judecăți probabile, disciplina problemelor generale, cu metode accesibile oricărui om, cercetată
Judecată și timp. Fenomenologia judicativului by VIOREL CERNICA [Corola-publishinghouse/Science/975_a_2483]
-
dialectica; dar o susțin împreună cu (mijlocit de) diferența dintre raționamentul corect și cel sofistic. Iată și un punct de vedere clar exprimat pe această temă: "În doctrina aristotelică, distincția capitală dintre știință și opinie fundează cele două discipline ale logicii aristotelice: analitica sau apodictica problemelor speciale, circumscrise în obiectul și metoda lor, și dialectica, disciplina argumentării prin judecăți probabile, disciplina problemelor generale, cu metode accesibile oricărui om, cercetată de Aristotel în Topică."59 Prin scoaterea la iveală a elementului a priori
Judecată și timp. Fenomenologia judicativului by VIOREL CERNICA [Corola-publishinghouse/Science/975_a_2483]
-
felul în care astfel de adevăruri satisfac condiția de corespondență într-un mod direct și evident, oarecum în afara regulilor strict formale după care sunt evaluate adevărurile dobândite prin raționament. Adevărul, înțeles în mod "natural" ca relație de corespondență în lucrările aristotelice din corpusul Organon-ului și în altele, susține structura logic- formală a celor două modele de înaintare în discurs despre care vorbim aici, anume analitica și dialectica.62 Și tot ideea de corespondență susține apoi și diferența dintre raționamentul corect
Judecată și timp. Fenomenologia judicativului by VIOREL CERNICA [Corola-publishinghouse/Science/975_a_2483]
-
Pe unele dintre ele măcar le-am zărit în această scurtă expunere asupra poziției analiticii și dialecticii (topicii) în spațiul logicii-organon. Altele vor fi semnalate mai departe, în contextul punerii în discuție a sensurilor analiticii și dialecticii pentru alte contexte aristotelice și pentru alte reconstrucții filosofice. 3.1.1.7. Identitatea structurii formale S P cu "formula" adevărului corespondență A rămas suspendată o anumită problemă, cea referitoare la posibilitatea de a descoperi un temei chiar pentru ceea ce ne-a apărut drept
Judecată și timp. Fenomenologia judicativului by VIOREL CERNICA [Corola-publishinghouse/Science/975_a_2483]
-
P, anume analitica și dialectica. Și tot de aceea, aceste două discipline "logice" sunt, în Organon, toposuri regulative care constituie (intră în constituția), într-un sens prescriptiv, discursul de orice tip. 3.1.1.8. Sensuri non-judicative ale unei meontologii aristotelice Obiectele celor două specii ale cunoașterii, cea veritabilă și cea părelnică, despre care am vorbit mai devreme, nu coincid în privința naturii lor, a originii și semnificațiilor pe care le poartă prin însăși prelucrarea lor cognitivă, cel puțin în filosofia anterioară
Judecată și timp. Fenomenologia judicativului by VIOREL CERNICA [Corola-publishinghouse/Science/975_a_2483]
-
motor, materie și formă etc.) și ceea-ce-nu-este, folosind limbajul parmenidian (direcție "interpretativă", aplicativă). În felul acesta, mizând și pe a doua diferență, ajungem însă la problema ontologică, poate chiar la vestita "diferență ontologică"; iar aceasta actualizează altă problemă, relativ la opera aristotelică, aceea a legăturii dintre logică (având în structura sa analitica și dialectica) și ontologie.65 Ce înțeles poartă la Aristotel ultima diferență (păstrând limbajul parmenidian, dintre ceea-ce-este și ceea-ce-nu-este)? Cu ea mai suntem în orizontul dictaturii judicativului, de vreme ce condiția strict
Judecată și timp. Fenomenologia judicativului by VIOREL CERNICA [Corola-publishinghouse/Science/975_a_2483]
-
plin astfel de înțelesuri, iar atunci când va pune în discuție problema cunoașterii "temeiului", el va stabili un întreg scenariu, cu toate că el vorbește și despre posibilitatea unei cunoașteri intuitiv-intelectuale a "primelor principii" (a însuși temeiului). În spațiul mai larg al filosofiei aristotelice, însă diferența spre care trimite conceptul adevărului corespondență, în mod esențial, nu este aceasta dintre ceea-ce-este și ceea-ce-ființează, ci, măcar într-o primă instanță, diferența dintre lucru și ceea-ce-nu-este; îndeobște, acesta din urmă este înțeles ca nimic. Totuși, datorită felului
Judecată și timp. Fenomenologia judicativului by VIOREL CERNICA [Corola-publishinghouse/Science/975_a_2483]
-
acesta din urmă este înțeles ca nimic. Totuși, datorită felului în care gândirea operează și datorită ordinii în care întâlnește ea aceste două "obiecte", într-o primă instanță tocmai ceea-ce-nu-este reprezintă "faptul", "obiectul", "realul", în vreme ce ființa (cu toate ipostazele sale aristotelice sau înțelesurile sale "categoriale") este nimicul însuși. De aici putem înțelege că ființa nu reprezintă doar ceea-ce-este, că ea are în sine negativul, de vreme ce a fost gândită, în comparație cu ființarea socotită vrednică întruchipare a realului (a ceea ce este), ca nimic. Recuperarea
Judecată și timp. Fenomenologia judicativului by VIOREL CERNICA [Corola-publishinghouse/Science/975_a_2483]
-
dintr-o "unitate sintetică", pe care gândirea, depășindu-și momentul analitic, ar trebui să o refacă; raționamentul este o formă logică instituită prin multiplicarea structurii originare judicative S P, dovada cea mai clară în acest sens constituind-o însăși silogistica aristotelică, după regulile căreia "silogismul" este o structură logică alcătuită din trei judecăți de forma S P; noțiunea, socotită și ea formă logică, apare condiționat dinspre judecată, evident fiind în acest sens demersul lui Aristotel din Topica (așa cum se va arăta
Judecată și timp. Fenomenologia judicativului by VIOREL CERNICA [Corola-publishinghouse/Science/975_a_2483]
-
pot constitui un temei suficient pentru a deschide această nouă problemă privind statutul reducției (judicative) în chiar primul sistem de logică, acela care consacră însăși "dictatura" judicativului. Un semn al acestei posibilități l-a constituit referirea la o posibilă meontologie aristotelică, fapt semnificativ, afirmam în acel context, pentru deschiderea unei căi non-judicative a gândirii, rostirii și făptuirii, odată cu deschiderea și consacrarea căii judicative a acestora. Acum însă problema va fi privită dintr-o perspectivă propriu-zis logică, determinate fiind deja înseși condițiile
Judecată și timp. Fenomenologia judicativului by VIOREL CERNICA [Corola-publishinghouse/Science/975_a_2483]
-
filosofia, știința. Celelalte două sunt mai degrabă filosofice și au o structură logică mai complexă, fiind rezultate "logice" ultime, chiar în sensul lor filosofic, ale fenomenului multiplicității. Reducția pe care o am în vedere aici nu trebuie confundată cu operația aristotelică de reducere a modurilor silogistice din figurile a doua și a treia la modurile "perfecte" ale primei figuri, dar nici cu reducerea la absurd, ambele operații secunde și particularizate prin tehnicizarea lor. Tocmai de aceea, asemenea "reducții" sunt mai degrabă
Judecată și timp. Fenomenologia judicativului by VIOREL CERNICA [Corola-publishinghouse/Science/975_a_2483]
-
patru instanțe "ontologice" enumerate mai sus: individualul, particularul, generalul și universalul, fiindcă acestea devin "obiectul" lor. De asemenea, aceste patru operații formează condiția necesară a constituirii cunoștinței în orizontul dictaturii judicativului. 3.1.2.2. Inducție fără reducție Privind logica aristotelică din perspectiva celor câteva precizări referitoare la aceste patru operații, putem constata că avem de-a face, într-un mod semnificativ, cu inducție fără reducție. Aristotel ia ca dat semnul de valabilitate a cunoașterii, aceasta din urmă fiind socotită act
Judecată și timp. Fenomenologia judicativului by VIOREL CERNICA [Corola-publishinghouse/Science/975_a_2483]
-
sunt scoase din registrul problematic al "logicii" (logos-ului formal), fiind elementele apodictice ale acesteia; evidența lor, așadar, este necondiționată. Tocmai corectitudinea gândirii și originaritatea intuiției intelectuale reprezintă, având sensurile menționate, temeiurile ultime ale logos-ului formal în ipostaza logicii aristotelice, a logicii-organon. Acestea două, socotite evidențe, sunt tematizate de însuși întemeietorul logicii și distribuite în mai multe locuri ale Organon-ului; bineînțeles, tematizarea lor are sensul unei confirmări a "intenției" în privința apodicticității lor operaționale. Dată fiind semnificația corectitudinii gândirii și
Judecată și timp. Fenomenologia judicativului by VIOREL CERNICA [Corola-publishinghouse/Science/975_a_2483]
-
noetice etc.).75 E drept, printr-o asemenea concepție ne îndepărtăm foarte mult de ideea kantiană a intuiției intelectuale, imposibilă pentru facultățile cunoașterii omenești, idee modelatoare pentru conștiința filosofică postkantiană, la care participăm și noi. Ceea ce prinde intelectul intuitiv (nous) aristotelic este, așadar, individualul; tocmai datorită acestui fapt sunt "cunoscute" principiile prime, iar pe baza lor devine posibilă știința, prin care cunoașterea este lărgită către general. Totuși, cum este surprins principiul prin intelectul intuitiv, ținând seama de faptul că inducția este
Judecată și timp. Fenomenologia judicativului by VIOREL CERNICA [Corola-publishinghouse/Science/975_a_2483]
-
de dobândire propriu-zisă a primelor principii? ("Este evident că trebuie să cunoaștem primele principii cu ajutorul inducției", pretinde el). Ce rol are intelectul intuitiv și cum se raportează la el inducția? Lăsând la o parte opiniile de mai târziu asupra inducției aristotelice (considerată, de Fr. Bacon, numai ca silogism inductiv, așadar ca inducție completă; pe baza acestui model, socotită astfel și de alții), putem constata că în Analitica secundă, există un întreg scenariu al inducției, care are rolul de a stabili reguli
Judecată și timp. Fenomenologia judicativului by VIOREL CERNICA [Corola-publishinghouse/Science/975_a_2483]
-
al inducției, care are rolul de a stabili reguli primare ale constituirii cunoștinței; bineînțeles, a cunoștinței veritabile. Sunt patru instanțe care alcătuiesc scenariul, fiecare având o dublă calitate: facultate sufletească (ar fi mai bine de spus, cu un termen tot aristotelic, "dispoziție habituală") și formă de "cunoaștere": percepția (aisthesis), amintirea (mneme), experiența (empeiria) și principiul (arche) științei și artei.76 Prima produce o imagine sensibilă; cea de-a doua păstrează această imagine; cea de-a treia se constituie prin repetarea unei
Judecată și timp. Fenomenologia judicativului by VIOREL CERNICA [Corola-publishinghouse/Science/975_a_2483]
-
seamă în Analitici, fie explicit (după cum am citat) fie indirect. Dincolo însă de spațiul logicii sale, întâlnim și alte gânduri despre constituirea cunoștinței, despre intelectul intuitiv (nous) sau despre știință. Dar, în ciuda diferențelor "semantice" sesizate de diferiți comentatori ai operei aristotelice, se poate vorbi de o unitate a viziunii logicianului și filosofului asupra problemei constituirii cunoștinței veritabile și asupra regulilor care nu doar supervizează fenomenul cunoștiinței, ci îl constituie ca atare. Ideea care pune în ordine această viziune și care permite
Judecată și timp. Fenomenologia judicativului by VIOREL CERNICA [Corola-publishinghouse/Science/975_a_2483]
-
de genealogie a cunoașterii; cea de-a doua este aceea a surprinderii originarului cunoașterii (așa cum el a fost gândit de către Aristotel), un fel de fenomenologie a cunoașterii. Dar în ce măsură a doua cale este deschisă? Nu cumva, bazându-ne pe viziunea aristotelică asupra cunoașterii, o asemenea putință este de neadmis? Cumva, da! Numai că bazându-ne tocmai pe logica aristotelică de tipul organon-ului, calea aceasta se deschide. Gândirea care se gândește pe sine nu trebuie să vină ca atare înspre subiectul
Judecată și timp. Fenomenologia judicativului by VIOREL CERNICA [Corola-publishinghouse/Science/975_a_2483]