1,328 matches
-
stampe, înfățișând figuri marțial-încruntate de nobili, de monarhi și de generalissimi, în plin Ev Mediu viforos, precum și niște hărți pergamentoase, ale unor localități fortificate, dominioane, târguri și cetăți, aparent inexpugnabile. Și, cam atât. În colțul drept, străjuia în solitudine o armură medievală completă, care includea, de sus în jos: Un coif, cu panaș și cu viziera coborâtă. Un scut (reliefând o săgeată și un corb cu un inel în plisc, cu aripile deschise și orientat dextrogir, către o stea în șase
Apocalipsa după Sile by Dinu D. Nica [Corola-publishinghouse/Imaginative/889_a_2397]
-
Mânerul, prelungit cu garda spadei, în cruce, era acoperit cu marochin presat, de vițel și cu plasă de argint, arma fiind plasată vertical și cu vârful la podea, suspendată în repaus, între mănușile reglementar împreunate ale costumului din zale. În spatele armurii, o oglindă de asemenea verticală, pe postament tubular de alamă, oferea o retrospectivă interesantă, în amănunt, a unuia și aceluiași exponat. În colțul opus, pe un fel de scrin lătăreț inestetic, lucea discret un monitor LCD, cu ecranul împărțit în
Apocalipsa după Sile by Dinu D. Nica [Corola-publishinghouse/Imaginative/889_a_2397]
-
îi vine rândul, Vierme procedează într-un stil de mare campion. Tacticos, el depune la picioarele scării răclița, pentru a institui bariera sfântă și invizibilă, ce avea să țină în continuare la respect, demonul înfuriat. După care, apropiindu-se de armura aceea vigilentă, înarmată, se înclină ceremonios în fața ei și spune: Îmi dai voie? Tăcerea valorează consimțământ! gândește Avocatul, în termeni pur juridici. Iar Bossul desprinde spada, scânteietoare ca oricalcul atlanților, din strânsoarea imponderabilă a celor două mănuși goale, înzăuate și
Apocalipsa după Sile by Dinu D. Nica [Corola-publishinghouse/Imaginative/889_a_2397]
-
un pic, domnule? Că nu e bine numai prin cârciumi! Am intrat, am văzut că nu e nimeni, am făcut o tură de onoare și, când să ieșim, deșteptu' de Vierme a dat în marșarier, ca chiorul, a dărâmat o armură și a spart o oglindă. Nasol! Atuncea au început să zbiere sirenele și s-au blocat ușile, taman când încercam și noi să agățăm vechiturile astea, frumos, la locurile lor! Și Poetul își întinde disprețuitor vârful pantofului, către grămada de
Apocalipsa după Sile by Dinu D. Nica [Corola-publishinghouse/Imaginative/889_a_2397]
-
ăsta? Și trage un foc În aer. Maeștrii pot să recunoască, În străfulgerarea de lumină născută de capsa pistolului, piese din costume și butaforii de scenă, un coif roman din Titus Andronicus, paloșul lui Ștefan din Apus de soare, o armură. Se aud țipete de la etajul de jos și cei doi rîd sonor și strigă să audă toată lumea că nu s-a Întîmplat nimic. Nu s-a Întîmplat nimic, sînt caraghioșii ăștia de la scenă care patrulează prin teatru, să nu-i
1989, roman by Adrian Buz () [Corola-publishinghouse/Imaginative/805_a_1571]
-
englezi și de trădători francezi. Nu uit asta și mă simt obligată să lupt pentru eliberarea țării mele. Cuvintele Jeannei l-au impresionat și l-au determinat pe moștenitor să o accepte în rândurile armatei sale. I-a oferit o armură completă și soldați de escortă. Militarii au primit-o cu suspiciune și cu glume nu tocmai pe placul ei. Ea, însă, nu a pus la inimă acea atitudine... pur bărbătească. Le zâmbea doar cu îngăduință, de parcă le-ar fi spus
Tainele istoriei: mirajul legendelor by Vasile Filip () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91790_a_92336]
-
-mi revolta mea împotriva oricărei morale, am rămas cu o traumă nevindecabilă ce m-a lovit de-a lungul întregii vieți, când de preceptele Bibliei, când de cele ale Kremlinului sau de cele ceaușiste, precepte ce te încorsetează într-o armură de „post”, din biata ta viață (cu nevoile ei spirituale și hormonale) ne mai rămânând decât o jinduire după roua dorului și inaccesibilitatea la senzații potolitoare de regretul trecerii. „Vrem amorul liber” - strigau niște înaintași ce făceau valuri prin gazetele
Constantin Huşanu by Reflecţii la reflecţii. Pe portativul anilor () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91645_a_93024]
-
de zeiță fecioară. Nu întîmplător în războiul troian ea a sprijinit dorința de răzbunare a soțului încornorat, în vreme ce Afrodita s-a purtat ca o femeie fără prejudecăți. Răceala distantă care-i dă Athenei, în statui, un aer de călugăriță în armură ne lămurește că, îndrăgostiților, zeița nu le poate oferi decât o disprețuitoare și augustă dezaprobare. Grecii o numeau "zeița fără mamă". Deoarece i se prezisese că va fi detronat de copilul pe care-l va naște ea, Zeus a înghițit
Aventuri solitare by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295602_a_296931]
-
pe rînd pe toți recunoscîndu-i și spunîndu-le pe nume: „Bună ziua, doamnă“, spuse Vilma; Îi Înmînă darul cu cartea de vizită și fu cuprinsă de panică fiindcă Julius dispăruse; Slavă Domnului, era acolo, cu spatele la ea, uitîndu-se cu luare-aminte la o uriașă armură de metal care stătea ca un străjer În dreptul unei uși a castelului. Cinthia se duse la el și-l luă de mînă, amîndoi se uitau acum la armură, dar chiar În clipa aceea brațul armurii căzu și fu gata gata
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2098_a_3423]
-
Slavă Domnului, era acolo, cu spatele la ea, uitîndu-se cu luare-aminte la o uriașă armură de metal care stătea ca un străjer În dreptul unei uși a castelului. Cinthia se duse la el și-l luă de mînă, amîndoi se uitau acum la armură, dar chiar În clipa aceea brațul armurii căzu și fu gata gata să-i lovească: era Rafaelito, care executa unul din trucurile lui favorite și acum o zbughea spre grădină, fără să salute pe nimeni. Julius simți că Începuse sărbătorirea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2098_a_3423]
-
cu luare-aminte la o uriașă armură de metal care stătea ca un străjer În dreptul unei uși a castelului. Cinthia se duse la el și-l luă de mînă, amîndoi se uitau acum la armură, dar chiar În clipa aceea brațul armurii căzu și fu gata gata să-i lovească: era Rafaelito, care executa unul din trucurile lui favorite și acum o zbughea spre grădină, fără să salute pe nimeni. Julius simți că Începuse sărbătorirea onomasticii la verii Lastarria. „Rafaelito, vino aici
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2098_a_3423]
-
a plecat. Totuși, tungușii nu sunt niciodată siguri că spiritul a plecat și de aceea accesoriile și costumele șamanice abandonate în pădure lângă mormântul stăpânului lor defunct inspiră o anumită teamă. Robă a spiritelor, costumul este în egală măsură o armură care îl protejează pe purtător contra săgeților trimise de spiritele malefice ambuscate pe drumurile din lumea de dincolo, pe care costumul o poartă simbolizată în broderiile de pe pieptar, de pe tichie și de pe mâneci. La unele grupuri de pe Ienisei mânecile sunt
Costumele ?amanilor ?ungu?i by Dan Cristian R?caru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83573_a_84898]
-
doar o reprezentare a lumii de apoi, ci permite călătoria acolo, zburând în lumea superioară când este vorba despre un costum pasăre, coborând în lumea inferioară, când este vorba de un costum - ren sau de un costum.- urs. Roba spiritelor, armură, mijloc de transport, costumul este, în plus, instrument muzical, datorită numeroaselor obiecte metalice prinse pe toată suprafața sa. Există o tehnică de dans care permite obținerea maximumului de efecte muzicale și șamanul nu dansează la fel dacă și-a pus
Costumele ?amanilor ?ungu?i by Dan Cristian R?caru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83573_a_84898]
-
cu stilizări de labe de urs sau pasăre. În concluzie, se constată că libertatea lăsată șamanului pentru ornamentarea costumului, alegerea pandantivelor și simbolismul lor, permit o întreagă gamă de variațiuni care funcționează pe principalele tipuri de costume. Totuși, funcțiile costumului - armură, mijloc de transport, suport pentru spirit - rămân, în mod cert, identice pentru întreg teritoriul tungus.
Costumele ?amanilor ?ungu?i by Dan Cristian R?caru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83573_a_84898]
-
Mi se părea că sînt înconjurat de lipitori care-și foloseau vitalitatea pentru a o fura pe-a altora, și de bureți care se ascundeau în dosul prea multor guri, și de crustacee care renunțau la sentimentele lor în schimbul unei armuri. Părerea mea era că o viață corectă trebuie să conțină disciplină, mișcare, aventură și să nu fie egoistă. Așa că am intrat în armată. Poți să-mi spui în ce alt loc m-aș fi putut duce? Cu toate acestea, în afară de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]
-
subțire. îl aduse la divan, trăgînd un fir subțire după el, se așeză și zise: — Aici Ozenfant. Arată-mi camera doisprezece. Neoanele din tavan se stinseră și o imagine încețoșată se arătă pe ecran, după toate aparențele, un cavaler în armură gotică, întins în efigie pe o piatră de mormînt. Imaginea deveni mai clară și văzură mai curînd o șopîrlă preistorică pe o masă de oțel. Pielea îi era neagră, iar la încheieturile noduroase avea ghimpi roz și violet, o tufă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]
-
țestoaselor, unii aveau solzi ca peștii și crocodilii. Majoritatea aveau ghimpi, spini sau țepușe, unii aveau coarne uriașe ca de cerb, dar toți erau monstruoși prin prezența unui detaliu, un picior uman sau o ureche, sau un sîn ieșind din armura de dinozaur. Un doctor stătea pe marginea unei mese și studia o tablă de șah pusă în echilibru pe un stomac dragonesc. El e McWham, care e afon, zise Ozenfant. Tratează doar cazurile strict raționale; îi învață șah și joacă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]
-
de șah pusă în echilibru pe un stomac dragonesc. El e McWham, care e afon, zise Ozenfant. Tratează doar cazurile strict raționale; îi învață șah și joacă jocuri interminabile. E convins că dacă o să-l bată cineva, o să-i cadă armura, dar pînă acum a fost prea deștept pentru ei. Știi vreun joc, Lanark? — Nu. în altă încăpere, un preot slab, cu ochi în care se citea o nefericire profundă stătea cu urechea lipită de un cioc dragonesc. — Acesta e monseniorul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]
-
și vîrfurile degetelor, în acte de generozitate și autoconservare. Dar majoritatea oamenilor se tem de frig și încearcă să păstreze mai multă căldură decît oferă, blochează emanarea căldurii printr-un organ sau membru, iar căldura blocată transformă suprafața într-o armură dură și izolantă. Ce parte a ta s-a transformat în dragon? — O mînă și un braț. — Le-ai atins vreodată cu mîna sănătoasă? — Da. Erau reci. — Exact. Nu emanau căldură. Dar nici nu primeau căldură! Și pentru că oamenii simt
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]
-
un braț. — Le-ai atins vreodată cu mîna sănătoasă? — Da. Erau reci. — Exact. Nu emanau căldură. Dar nici nu primeau căldură! Și pentru că oamenii simt mai mult căldura pe care o primesc decît pe aceea pe care o produc, din cauza armurii, părțile umane par reci. O smulg oare? Rar. La fel ca națiunile care pierd în războaie nedrepte, transformă tot mai mult din sine în armură, cînd ar trebui să se predea sau să se retragă. Astfel, o persoană poate începe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]
-
mai mult căldura pe care o primesc decît pe aceea pe care o produc, din cauza armurii, părțile umane par reci. O smulg oare? Rar. La fel ca națiunile care pierd în războaie nedrepte, transformă tot mai mult din sine în armură, cînd ar trebui să se predea sau să se retragă. Astfel, o persoană poate începe prin a-și limita doar afectele, poftele sau inteligența și, pînă la urmă, inima, organele genitale, creierul și pielea se acoperă cu o crustă. Nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]
-
femei tragic de inteligent a căror imaginație le depășește forța. Tocmai am primit o pacientă în camera treizeci și nouă care ar fi, dacă s-ar vindeca, o membră valoroasă al personalului nostru, iar capul și membrele nu sînt în armură. Dacă dorești să vizitezi în continuare camera unu, poți s-o faci, dar aș vrea să petreci cît mai mult timp în camera treizeci și nouă. — Dar dacă pacienta mea se face bine și vrea să plece cu mine? O s-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]
-
gîndi sau simți ceva, dar nu se putea abține să n-o privească prostește, cu gura și ochii larg deschiși. Pielea părea umedă și-și strînse genunchii, îmbrățișindu-i și tremurînd. Lanark își scoase haina și jerseul, dădu la o parte armura crăpată și se tîrî lîngă ea spunîndu-i: — Ai face bine să te îmbraci cu astea. — învelește-mă cu ele, te rog. Nu mai șoptiți! Cer cu insistență să știu ce s-a întîmplat, zise Ozenfant. — Cred că sîntem bine, răspunse
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]
-
era atît de voluptuos, că se simțea aurit pe dinăuntru. încîntîndu-l, se lăsa încîntată și asta se reflecta în încîntări multiple care străluceau și-i înconjurau ca o aură. Trupul ei frumos și curat lucea, chiar transpirat fiind, de parcă însăși armura de argint care o învelise cîndva respira sub piele. Cînd îi spuse asta, ea zîmbi cu tristețe și spuse: Da, presupun că nurii și banii seamănă. Ne dau încredere în noi, dar tindem să nu avem încredere în cei care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]
-
el se gîndi la ceva și-i zise: — Rima, în camera de ardere îmi spuneai Thaw uneori. Ea se gîndi o vreme și îi răspunse în cele din urmă: — Da, visam tot felul de lucruri ciudate cînd mă aflam în armura aceea. Ți se spunea Thaw sau Coulter și stăteam pe un pod noaptea, cu luna deasupra noastră și un bătrîn ne urmărea printre copaci. Voiai să mă omori. Restul nu mi-l amintesc. — Mă întreb cum aș putea descoperi mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]