3,375 matches
-
tocmai de erorile lor. Și - pe baza unui algoritm similar - nu de menționarea unei liste de nume grele, ci de ignorarea acestora. E peste puterile închipuirii ca o noțiune atât de puternic marcată cultural să se fundamenteze - chiar în spațiul artificiului filozofic - pe o constantă atât de liniară încât să frizeze, de-a dreptul, natura. Nici măcar prin resemantizări periodice. Altminteri, pe măsură ce înaintează către actualitatea aparentă a literaturii postbelice, notațiile devin din ce în ce mai interesante și se emancipează în tot mai mare măsură de
Pornind de la prefață by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/8722_a_10047]
-
de modă și obiceiuri, mai anevoie de mentalitate, cum insinuează titlul romanului. Pentru concentrarea, cu momente de autentică virtuozitate, a multitudinii de fapte disparate acumulate în lungul răstimp al tramei, autoarea a recurs la o întreagă baterie de procedee și artificii. A renunțat la separarea riguroasă a materiei după criteriul cronologic, astfel încît, într-un capitol consacrat anumitor personaje și unui anumit interval se face saltul printr-o prolepsă peste o generație. Viceversa, narațiunea ajunsă la întîmplările celei de a patra
Mariolina Venezia - De o mie de ani mă aflu aici by Doina Condrea Derer () [Corola-journal/Journalistic/8736_a_10061]
-
manifestă teama de mobilitate a insului conservator , ce poate fi combătută prin superbul sedentarism interior care e caracterul. Dincolo de superioritatea unui ethos, întrezărim astfel aspirația spre siguranță a celui avansat în vîrstă, pățit prin forța lucrurilor, pe care jocul de artificii nu o poate oferi în măsura în care o oferă fondul statornic al unei conștiințe integre și al comportamentului corespunzător.Luîndu-i drept termeni de referință pe Maiorescu, Ibrăileanu, Lovinescu, din partea cărora pleacă o adiere de "clasicism", Constantin Călin se desparte, dezolat, de tendința
Un conservator by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/8754_a_10079]
-
nu s-a întâlnit și nu se va mai întâlni vreodată pe viu; iar în al doilea rând pentru că, ajunsă pe mâna cronicarilor - și nu a criticilor, eseiștilor sau istoricilor literari de vocație - materialul se pierde automat printre focuri de artificii publicitare. Nu e nici o umbră de ipocrizie în ce spun. Pur și simplu, acestor cititori de reacție rapidă care sunt cronicarii și publiciștii, Troica amintirilor le va plăcea prea mult pentru a o investi, în spirit corect capitalist, cu profit
Memorie versus memorialistică by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/8776_a_10101]
-
măreție, unicitate, excelentul actor făcând din grava conștiință de sine a personajului, din demnitatea lui, un suport al stabilității și forței interioare". Nu am putut scrie atunci că, dincolo de ceea ce a oferit textul, printr-un joc sincer, cald, epurat de artificii, cu o aură de inexprimabil care a sporit credibilitatea și misterul existențial al personajului, s-a creat, cu intenție sau fără, o imagine de conducător în contrast evident cu aceea cunoscută spectatorilor din experiența de fiecare zi. Astfel că în
Lordul by Ion Cocora () [Corola-journal/Journalistic/8822_a_10147]
-
au atras cîtuși de puțin pe Petre Stoica. Aidoma lui Alberto Caeiro, heteronimul lui Fernando Pessoa, și, mai cu seamă, "microrealiștilor" francezi, poetul nostru a mizat pe o modestie antiretorică, pe autenticitatea percepției nemijlocite a ambianței. Gonflarea subiectului, recuzita de artificii pompoase, numărul ridicat de decibeli ai dicției i se par inanități, determinîndu-l a refuza zeflemitor poemele care au "strălucirea cozii de păun" ori "gust de migdale", "sonetele stropite cu eau-de-cologne", "poemele al căror sens e obscur", în favoarea unei poetici ce
Retrospectivă Petre Stoica by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/8863_a_10188]
-
prețuirea lui Liiceanu este Platon, care gîndea "rămînînd pe terenul vieții". Tot ce i-a succedat ar fi fost nu "o suită de note de subsol" la opera lui așa cum s-a susținut, ci "cu totul altceva", un nefericit viraj, artificiul "gîndirii pure", o abstracție ce s-a substituit "limbajului natural și imitației lui literare". A luat astfel naștere "limbajul filosofiei", cu disciplina adiacentă, greu de înțeles, un soi de escrocherie, deoarece caracterul său abscons a devenit "o afacere în sine
Pe marginea unui jurnal by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/9772_a_11097]
-
mii de pliuri, fie măruntele negocieri religioase, fie - ajungem și-aici - moartea. Deoarece mecanica, în definitiv simplă și clasică, a scriiturii din Cenotaf se întemeiază pe coborârea în trecutul personal, îndepărtat și friabil al vocii poetei și deopotrivă al cuvintelor. Artificiile de stil sau de manieră contează prea puțin în intenția Ioanei Nicolaie și de aceea a le căuta scrupulos ar fi o adevărată naivitate. Cu atât mai mult cu cât, ca volum independent și antologic, Cenotaful schimbă mizele - retorice, în
A muri mai departe by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/9833_a_11158]
-
fond al construcției epice (hard-ul romanelor și prozelor scurte, dacă se poate vorbi de așa ceva) pare de un schematism dezarmant, se complică fundamental la nivelul stilului, al frazei propru-zise (soft-ul romanelor). Totul se transformă într-un foc de artificii, cuvintele și expresiile stilistice explodează, verva lingvistică devine de nestăvilit, autorul execută cu măiestrie fandări și piruete verbale, calambururile, jocurile de cuvinte, coq-a-l'âne-urile sunt la ele acasă. Și dacă în literatura română nu prea are corespondent, scrisul lui Mircea
Să nu-l uităm pe MHS! by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/9832_a_11157]
-
desene complicate care apar unde te aștepți mai puțin, florile multicolore, parfumurile cele mai sofisticate, complicitățile abia întrezărite cu marea cultură a lumii (literatura, în primul rând, dar și muzica, pictura, arhitectura, istoria) declanșează în mintea spectatorului minunate focuri de artificii. Spectacolul este total, echilibristica între sublimul estetic și kitsch te ține cu sufletul la gură. Un singur pas greșit și totul se poate prăbuși în derizoriu. Funanbulul are însă călcătura sigură și, în dezmățul general de cuvinte, el este singurul
Beţia de cuvinte by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/9851_a_11176]
-
spus-o deja, Foarță, ispitit de niște replici întoarse unui Ion Luca pe fază, scriind la moment, cu dexteritatea unui mare pictor care se amuză făcînd portrete trecătorilor. Sensul momentului, al prozei cu blitz, e recuperat în aceste poezii de artificiu și virtuozitate, compuse ca într-o competiție la temă: împușcați faptul divers! Și faptul divers poate fi orice, dar de obicei scoate capul din literatură. Fantasticul banalității, o formulă care nu în legătură cu Caragiale a fost folosită, îi poate fi împrumutată
Şcoala Iancului by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/9895_a_11220]
-
artă, va interpune între sine și ceilalți un ecran protector. Sentimentul deșertăciunii lucrurilor și al inutilității strădaniei spre care îl conduce noianul de amintiri, nu anihilează însă niciodată, în mereu-contradictoriul Petrarca vanitatea: el recurge cu deliberat cinism la retorică, la artificiu, pentru a nu-și știrbi faima sau avantajul - real sau presupus, uneori mitizat - față de ceilalți. Zăbovește cu gîndul nu doar asupra închistării oamenilor bisericii (ca atunci cînd își spune că "în străfundul lui", Boccaccio tot popă rămăsese) sau asupra practicilor
De la exegeză la ficțiune by Doina Condrea Derer () [Corola-journal/Journalistic/9928_a_11253]
-
de a da concretețe și chiar volum imaginilor proiectate. Scenetele lui lirice par bidimensionale, prinse fără scăpare în planul paginii, de care Robert Șerban se desprinde exclusiv metatextual. Altfel spus, nu rezoluția înaltă a imaginației și senzorialitatea versului, ci tot artificiul literar reprezintă soluția, ca în această suită de trei poezii, de o aceeași mediocritate: "ea îi face semn cu mâna spre masa liberă de lângă mine/ el îi arată o alta în capătul celălalt/ ea pornește spre colțul în care stau
Un schimb de priviri by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/9941_a_11266]
-
ridica un sac de ciment tatăl/ meu poate fratele meu poate eu scriu/ uit numele proprii nu scuip pe jos observ/ pericolul doar după ce a trecut e la/ dracu-n praznic". Iată și un poem ratat prin tocmai facilitatea acestor artificii de concepție: "lui văru-meu tipul cu geaca dintr-un/ mai vechi instantaneu îi stă bine/ supărat pe viață e colosal băiatu' ăsta/ când vorbește despre pupe cei patru bunici Ťde culori diferiteť călătoriile/ lui în capitala cu femei superbe/ care
Klein spuse nein by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/9936_a_11261]
-
sfârșitul. Povestit prin chiar gura fiului, lungul și îmbelșugatul drum al generalului - pornit ca dulgher - dobândește o negativă exuberanță, un bal al detaliilor, contrastând cu sărăcia structurală a generalului ridicat din nimic, dar consumând cu sălbatic apetit din tot ceea ce artificiile existenței oferă. Mediul este al suspiciunii generalizate, într-o societate bântuită de delatori/impostori, ce-ți pot sări în brațe, când nu le cunoști niciodată adevăratele intenții, vezi Cu Troțki în intimitate. Dacă tinerii sunt famelici și marginalizați, bătrânii - vezi
Prinși sub teasc by Barbu Cioculescu () [Corola-journal/Journalistic/9990_a_11315]
-
Și, la fel, mi-a fost greu să asist la distrugerea acestui oraș frumos, admirabil situat pe fluviu, sau la luptele de stradă, care aduceau cu niște urmăriri de gangsteri de către polițiști. Rachetele brăzdau cerul ca un sclipitor foc de artificii. Prizonierii germani plini de sânge și mulțimea (aceea din filme) care are curajul să aplaude. Peste răni și ocări se lasă liniștea. Sfârtecat de tunurile grele, orașul se preschimbă într-un pustiu halucinant. Cucerirea Berlinului. Repetare a sinistrelor priveliști budapestane
România anilor 1939-1946 by Jean Mouton () [Corola-journal/Journalistic/8920_a_10245]
-
Tudorel Urian De la 1 ianuarie 2007 România a devenit, în mod oficial, țară membră a Uniunii Europene. Artificiile revelionului integrării s-au stins, valurile de șampanie au rămas o dulce amintire și astăzi, la un an de la acel moment istoric, observăm că Uniunea Europeană reprezintă o realitate variabilă, în funcție de cultura, imaginația, postul de televiziune preferat și preocupările fiecăruia dintre
UE dincolo de mit by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/8962_a_10287]
-
Cristian Teodorescu Ne cătrănim că ne fac de rîs țiganii în străinătate, iar acasă, chiar în Capitală, ne călcăm în picioare de ziua națională. Și nu în vreun cartier mai amărît, ci în inima Bucureștiului, unde s-au dat artificii. Auzeam și nu-mi venea să cred - mașini stricate fiindcă s-au cocoțat bucureștenii pe acoperișurile lor, să vadă mai bine bradul celor de la Milennium. Vreo patruzeci de copii pierduți, îmbrînceli, înjurături și toate astea pentru un brad care nu
România lui "se dă ceva" by Cristian Teodorescu () [Corola-journal/Journalistic/9017_a_10342]
-
stricate fiindcă s-au cocoțat bucureștenii pe acoperișurile lor, să vadă mai bine bradul celor de la Milennium. Vreo patruzeci de copii pierduți, îmbrînceli, înjurături și toate astea pentru un brad care nu e nici măcar brad și pentru un spectacol de artificii. Dacă ar fi prima oară cînd se întîmplă una ca asta în București, m-aș fi legat mai ales de organizatori. Dar cînd se dă apă sfințită de Bobotează, în deal la Patriarhie, se calcă lumea în picioare și se
România lui "se dă ceva" by Cristian Teodorescu () [Corola-journal/Journalistic/9017_a_10342]
-
petardă aruncată la înghesuială de idioții-glumeți, cea mai periculoasă subspecie de oameni pe care o produce această țară.) Aș mai fi înțeles buluceala sufocantă din Piața Unirii de 1 decembrie, dacă organizatorii ar fi dat și altceva decît spectacolul de artificii în afară de cel mai înalt brad-care-nu-e-brad din Europa. Însă ca să-ți pierzi copiii la înghesuială și mai ales să-i bagi într-o înghesuială din care, probabil, că n-au văzut nimic și, cu siguranță că s-au ales cu traume
România lui "se dă ceva" by Cristian Teodorescu () [Corola-journal/Journalistic/9017_a_10342]
-
mașinile parcate ale celor care locuiesc acolo, jucînd tontoroiul pe ele. Și din acest moment începe vina organizatorului, adică Banca Milennium, care nu a avut grijă să ceară suficienți jandarmi și polițiști pentru a preîntîmpina busculadele și huliganismul prilejuite de artificiile și de bradul său care nu e brad. Dacă n-ai bani pentru a asigura și ordinea unui spectacol de stradă în centrul Bucureștiului ori nu faci spectacolul, ori îl întrerupi dacă vezi că situația te depășește. Banca Milennium ar
România lui "se dă ceva" by Cristian Teodorescu () [Corola-journal/Journalistic/9017_a_10342]
-
7, putem admite că " Atitudinea ei este autentic democratică" (Alexandru Paleologu, în "Luceafărul", nr. 44, 1970). Prizonieră, literar vorbind, a discursului patetic, Blandiana vede sensuri și fără idei. Un moralism de pe poziția amorală, a abstragerii solipsiste, nu e lipsit de artificiul autoconstructiv. Afectivitatea ajunge dublată de afectarea inteligenței. Nu doar aici, voința critică nu deține premise autoanalitice de o egală acuitate. Nu lipsesc poetizarea, moralismul general și abstract. În timp (Eu scriu, tu scrii, el, ea scrie, 1976, Coridoare de oglinzi
Dincolo de poezie by Marian Victor Buciu () [Corola-journal/Journalistic/8990_a_10315]
-
absurde. Asemănător Anei Blandiana ar fi scris M. Eliade, dacă ar fi trecut prin poezie. Sugestia aceasta vine din amestecul de autenticism și fantastic, document și imaginație, fermitate și angoasă psihologică și artistică. Romanciera e atentă cu evitarea constantă a artificiilor. Ea controlează ușor eliberarea creatoare prin observație și imaginație, analiză și mister. Romanul urmează un model de existență, din care își produce o structură larg și subtil motivată. El nu ascunde o anumită insuficiență epică, un deficit de concretitudine, neacoperite
Dincolo de poezie by Marian Victor Buciu () [Corola-journal/Journalistic/8990_a_10315]
-
originea. Paul Valéry contestă însă putința poetului de a se menține la înălțimea dicteului inspirației. Tot ce poate face el este să genereze fragmente indiscutabil poetice, iar măiestria sa este să le înlănțuie de o manieră credibilă și continuă, astfel încât artificiul să nu se observe. Lui Valéry îi repugnă să vadă în poet un exaltat, pradă impulsurilor dezordonate și primitive. Dacă admite că debutul (în minte al) poeziei poate fi, practic, orice (ritmuri, cuvinte izolate, ori, dimpotrivă, sensuri cuibărite în "imaginația
Ultima Thule a poeticului by Simona-Grazia Dima () [Corola-journal/Journalistic/9059_a_10384]
-
indecent) proiectat în amintiri cât se poate de limpezi, cu un anume dozaj de umor și cu o concluzie scăpată parcă din vârful delicat al condeiului. Și totuși, în ciuda tuturor acestor rigori formale, naturalețea - și numai ea - dă tonul. Categoria artificiului se autoexclude încă de la primele pagini, fără a da semne de minimă revigorare pe parcurs. Un gen similar de îmbinare paradoxală e de urmărit - dacă ținem cu tot dinadinsul să stabilim tipologii - la poetul ieșean Constantin Acosmei, în singurul său
Același Sorin Stoica by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/9073_a_10398]