1,796 matches
-
asta tu ai ieșit în pierdere, continuă Birmaq când Locotenent-gardianul își întoarse privirea din nou spre el. Nu mă mir că ai fost trimis aici și nu în altă parte, aprecie ironic. Nu știu care din noi doi este mai ghinionist... Săgețile aruncate își atinseră vizibil ținta. Descumpănirea și furia se citeau pe fața locotenentului. - Într-un joc ca acesta e nevoie de doi participanți, reluă Birmaq. Nici măcar nu te-ai gândit cum am să reacționez. Trebuia să-ți dai seama că, fără
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85108_a_85895]
-
unanimă a Quadrantului. - Un astfel de cadru nu-l găsești pur și simplu. Îl cauți, experimentezi, faci toate sacrificiile care se cer, îndepărtezi orice obstacol, orice ispită care te poate face să renunți la ceea ce ți-ai propus... - Vorbe, vorbe aruncate care nu costă nimic, veni replica fierbinte a focului. -Ne-am asumat o responsabilitate uriașă pe care trebuie să o ducem până la capăt, interveni iritat puștiul. Trebuie să trecem peste orice fel de sentimente sau afinități. Altfel nu vom reuși să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85108_a_85895]
-
rupt...Pe acolo trece un călăreț în galop ca vântul sau o trăsură cu caii în trap întins și deodată calcă pe bârna putredă sau în locul gol...Dezastrul e gata...Calul cu picioarele rupte, iar călărețul sau cei din trăsură aruncați cât colo... Doamne! Ca să nu se întâmple așa ceva, au fost puși lucrători anume să facă poduri noi și să păzească ca cele vechi să nu se strice...După cum a hotărât vodă la 1 septembrie 1776, în fruntea acestor lucrători se
CE NU ȘTIM DESPRE IAȘI Vol. II by Vasile Iluca () [Corola-publishinghouse/Imaginative/547_a_741]
-
PÅPÅDII ȘI MEDUZE Valuri care vin și pleacå precum norii måcinați de vânt Valuri de ore depånate de lunå peste adormitul endymion Sonore talazuri de oameni aruncați încolo și încoace geamanduri legate-n adâncuri Valuri de luminå dimineți sidefii și seri zgâriate de soarele cåzând înspre altå lume Valuri și maluri maluri înalte abrupte rupte de nesfârșita luptå îmbråțișåri ispititoare ale nemårginirii Maluri cu rådåcini și umbre
Aripi de påmânt by Viorel Surdoiu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/866_a_1645]
-
de fiecare dată când sunt cu el, simt că se uită la mine cu dorință... îFie ginecologul, fie Durm’t. Deși, dacă stăteam să mă gândesc mai bine, nu putea fi Durm’t.) —... ce-am făcut ca să merit să fiu aruncată aici? Cum a putut?... îDurm’t, cu siguranță.) —... și mi-a spus că n-are ce face, că facturile erau generate de calculator. Iar eu am zis: „Tinere, cu mine să nu vorbești așa“... îPosibil lăptarul.) —... și erau cu cincisprezece
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2281_a_3606]
-
de atenție care-ți fusese rezervată până atunci, nu-i așa? a sugerat Josephine. Nu, n-am urât-o. —Ba da. Mă încălzisem și începusem să transpir și să mă foiesc în scaun de jenă și furie. Spumegam pentru că fusesem aruncată, din nou, în lumea aceea înfricoșătoare în care acțiunile mele avuseseră niște rezultate atât de catastrofale. Aproape că aș fi preferat să fie citit chestionarul. Nu voiam să-mi amintesc. Deși amintirile erau mereu acolo, în mine, pe jumătate conștientizate
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2281_a_3606]
-
Sally Pringsheim era o revelație. Era marcat de o tărie de caracter cu adevărat fascinantă. Acolo unde Eva ar fi mormăit indecisă, Sally alegea și dădea jos de pe rafturi ceea ce alegea, punea deoparte lucrurile care nu-i plăceau, lăsându-le aruncate peste spătarele scaunelor, lua altele, le arunca o privire și spunea că i se părea c-ar merge, cu un aer de acceptare plictisită ce devenea contagios, părăsind apoi magazinul cu o stivă de cutii conținând poncho-uri din șantung
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2233_a_3558]
-
Avusese loc o luptă. Pe Sally nu voise s-o ucidă, dar căzuse și ea în baie. Până acum totul mergea strună... Dar unde îi dusese? Trebuia să fie ceva tare. Flint n-avea să creadă vreo istorie de genul aruncatului în râu. Să caute un loc care să justifice și păpușa aruncată în puț. Lui Flint i se fixase serios în cap ideea că păpușa fusese o tactică diversionistă. Asta însemna că ei se gândeau și la timpul care se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2233_a_3558]
-
mă conduci. Ba, tocmai am chef să ies la aer, să mă plimb, nu înseamnă că neapărat te și conduc. Nu m-ar deranja deloc să mă conduci, aș vrea oricum să-mi dai adresa ta. Foșneau în spate lucruri aruncate și strânse și iar aruncate. Trecură pe la hotel, să-și ia călătorul valiza. S-au sărutat, ca vechi camarazi de școală, în dreptul ușii deschise a vagonului. Ira i-a întins o îngustă fâșie de hârtie roșie: adresa. A râs, destinsă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2121_a_3446]
-
chef să ies la aer, să mă plimb, nu înseamnă că neapărat te și conduc. Nu m-ar deranja deloc să mă conduci, aș vrea oricum să-mi dai adresa ta. Foșneau în spate lucruri aruncate și strânse și iar aruncate. Trecură pe la hotel, să-și ia călătorul valiza. S-au sărutat, ca vechi camarazi de școală, în dreptul ușii deschise a vagonului. Ira i-a întins o îngustă fâșie de hârtie roșie: adresa. A râs, destinsă, o șuviță de păr juca
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2121_a_3446]
-
o vadă, să întregească imaginea, să-i vadă brațele, bustul, gâtul, dar nu i se oferă decât acest medalion irizat, halucinație. Uită să coboare, se lasă strâns, strivit, dus oriunde, anihilat în marele trup comun, din care se trezește, cândva, aruncat, năuc, pe trotuar. Se dezmeticește, caută chipul adolescentei. Nu vede decât pălării mototolite, sacoșe rupte, ciorchini de nasturi împrăștiați pe caldarâm. De ce evit închisoarea, de ce n-am curajul să fiu închis, de ce nu avem puterea de a umple, dintr-odată
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2121_a_3446]
-
să o scot din casa asta cât mai iute cu putință. După ce văzusem exteriorul casei (vopseaua cojită, obloanele făcute praf, buruienile răsărind printre treptele de la intrare), eram pregătit să dau peste o adunătură de piese disparate și stricate de mobilier, aruncate unele peste altele prin camere, dar interiorul s-a dovedit a fi mai mult decât prezentabil. Rory moștenise darul maică-sii de a scoate mult din nimic și amenajase livingul ca pe un mediu auster, dar atrăgător, decorat cu plante
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2244_a_3569]
-
să faci nimic. Mă ocup eu de tot. Comparativ cu celalalte materiale din presă pe care am dat bani grei, o să fie ca o picătură În ocean. Îl fixez rugător. Te rog... te rog... Bine ! spune impacient. O să fie bani aruncati, dar mă rog... — Mersi ! Îl privesc radioasă, apoi, În clipa În care dispare din raza mea vizuală, ridic receptorul și formez numărul bunicului meu. — Bună, bunicule ! spun În clipa În care intră automat robotul. Vezi că pun un cupon cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2128_a_3453]
-
lucruri - că îi e frică se se pensioneze, că soțul ei o vrea acasă ca să‑i gătească. Că își iubește foarte mult slujba și se gândea să facă un curs de computer, dar bărbatul ei a zis că sunt bani aruncați... Când termină de deșertat sacul, sunt foc și pară. Tocmai i‑am spus părerea mea sinceră, de câteva ori, și vreau s‑o întreb dacă se consideră feministă, când Zelda mă bate ușor pe umăr și îmi amintesc unde sunt
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1997_a_3322]
-
arhaic poți să fii! Demodat, nedemondat, arhaic, cum vrei, dar sunt aproape convins că toată această paradă de complicitate a memoriei avea un scop al ei. Servea la ceva... — Servea la ceva? La ce să servească? Privirea nedumerită a Christei, aruncată pieziș și pe urmă reîntoarsă cuminte la volanul ei. În dreapta, imensa budincă Dr. Oetker de pe panoul publicitar, așteptând ora apropiată când i se vor aprinde luminile multicolore. În stânga, zidurile, Întunecate de seară, ale caselor pe lângă care trec. Pe colinele verzi-arămii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2331_a_3656]
-
de apă pe membrele inferioare și superioare, băile alternante în două putini, una cu apă caldă și alta cu apă rece, transpirațiile în abur, pentru purificarea sângelui, până și cumplitele masaje pe șira spinării făcute cu jeturi de apă rece aruncate, de la o anumită distanță, printr-un furtun legat la un butoi cocoțat în vârful unui prepeleac. Acceptase, îndurase toate acele tratamente barbare pentru că era pe deplin răsplătit de sărutările copilelor. Îl sărutau toate trei pe fugă, cu sufletul la gură
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2340_a_3665]
-
lăuda din vârful buzelor cataiful și iaurtul cu stafide servite cu grație de același fecior. Primul bilet fu aproape imediat ghemotocit și aruncat undeva, nu se știe unde, fără a mai fi citit. Cel de-al doilea fu și el aruncat, dar ceva mai târziu, mult mai târziu și numai pentru că doamna contesă îi scrisese să-l arunce, deși feciorul înclina să-l păstreze. Îi aspira cu plăcere parfumul... Dilema feciorului înainte de culcare era însă de cu totul altă natură. Pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2340_a_3665]
-
băiețaș o tulește, În picioarele goale pe pavelele late, strângând la piept un măr furat de pe cine știe ce tarabă; În bazarul postăvarilor, În interiorul unei dughene supraetajate, Încă se dispută o partidă de nard, la lumina unei lămpi cu ulei: două zaruri aruncate, o Înjurătură, un râs Înăbușit; sub arcada frânghierilor, un catârgiu se oprește lângă o fântână, lasă să-i curgă apa proaspătă În căușul palmelor Împreunate, apoi se apleacă, țuguindu-și buzele, ca pentru a săruta fruntea unui copil adormit; odată
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2219_a_3544]
-
ieșeau din biroul tatei, oamenii înjurau din nou. De obicei înjurau fiindcă tata îi anunța că, între anumite ore, se vor opri curentul și apa și că vor urma scumpiri la încălzire. Înjurăturile rămâneau aceleași, însă erau mai puține și aruncate cumva în treacăt. Uneori, după ce toată lumea se întorsese acasă, se auzeau bătăi în ușa de la biroul tatei. Era sectoristul, care se interesa dacă tata e bine sănătos. Ceea ce dorea el să afle de fapt avea de-a face cu viața
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2370_a_3695]
-
înveți repede, Naama, încă mai ai o șansă. Imediat ne vom ridica și ne vom aduna oasele, așa cum aduni lucrurile împrăștiate prin casă, imediat vom scutura cuvertura patului model și o vom întinde cu patru mâini, ne vom alege hainele aruncate unele peste altele într-o grămadă colorată și vom lăsa în urma noastră cartierul acesta nou la mila buldozerelor și a târnăcoapelor, la umbra macaralelor înalte, iar la ușă el îmi va spune, după ce soțul tău se va întoarce, vă veți
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2360_a_3685]
-
și le arunc pe fereastră. Așa ceva caut eu. — Ce legătură are asta cu dragostea? am întrebat eu, teribil de uimit. — Are. Habar n-ai tu. Sunt momente în viața unei fete când asemenea gesturi sunt extrem de importante. — Adică ce gest? Aruncatul pe fereastră? — Exact. Și în clipa aceea aș vrea ca băiatul să-mi spună: „A, am înțeles, Midori. Te rog să mă scuzi. Trebuia să ghicesc că nu o să le mai vrei. Sunt un rahat de măgar, un insensibil. Plec
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2344_a_3669]
-
apretat proaspăt, care ne mângâie plăcut pielea încinsă. Îmi mai pun o pernă sub cap, împingând-o până ce se sprijină bine pe tăblia patului. Acesta e capitonat cu o piele fină, la fel ca și fotoliile mari pe care zac aruncate hainele noastre. Pilota e albă, cu cusături fine, maro închis, la margini. Apartamentul lui Jake e decorat cu mult bun gust, cu toate că realizezi imediat că te afli într-o casă de burlac. Este masculin, dar nu te intimidează, cu lucruri
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1970_a_3295]
-
vadă. Și subacvatic am rămas pentru un timp care-mi păru foarte lung. Auzeam pașii celor Întârziați, pe cei ai ultimilor paznici. Am fost ispitit să mă ghemuiesc sub tabloul de bord ca să scap mai ușor de vreo eventuală privire aruncată distrat, apoi m-am abținut, pentru că, rămânând În picioare, dacă m-ar fi descoperit, aș fi putut oricum să mă prefac că sunt un vizitator absorbit, rămas să se bucure de minunăția aceea. Curând se stinseră luminile și sala rămase
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2112_a_3437]
-
mine la doctor. Zace în pat, îi e greață de la slănină: du-te singur, ce, ești copil? Asprimea tonului ei mă ustură mai tare decât excrescența de la picior. Mă îmbrac și pornesc șchiopătând în căutarea unui dispensar. Trec printre blocurile aruncate parcă din elicopter, fără nicio logică. Traversez alei înguste, acoperite de bolți de iederă, terenuri de joacă presărate cu gunoaie, leagăne strâmbe, bucăți de pisici rămase de la ospățul câinilor. Mă gândesc că și eu am copilărit printre blocuri în construcție
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2363_a_3688]
-
l dăm din bun-simț. Ce să mai amânăm dacă tot suntem aici? Certificatul e gata, v-am trecut în registru, nu mai are rost să amânăm. Ne-a împins în sala de ceremonii, unde era doar o țigăncușă responsabilă cu aruncatul orezului în capul tinerilor însurăței. Omul s-a urcat pe soclu, și-a trecut peste cap fâșia tricoloră și s-a umflat de zâmbet. A rămas un timp așa, cu ochii-n bagdadie. Începeam să sper că o să scap de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2363_a_3688]