7,001 matches
-
Suntem niște proști, spuse Morton. Ar fi trebuit să-i arătăm cum funcționează ascensorul. Și-a închipuit desigur că vrem să-i întindem o cursă. Directorul îi făcu semn monstrului și începu să deschidă și să închidă ușa unui alt ascensor. Grosvenor văzu atunci că ochii negri ca antracitul ai monstrului își pierd strălucirea sălbatică. Corl puse capăt acestei lecții, pășind de pe coridor într-o încăpere spațioasă, unde se lungi numaidecât pe covor, pentru a-și destinde nervii și mușchii încărcați
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85130_a_85917]
-
Experiența propusă de Kent era destul de rațională, în ciuda faptului că șeful secției de chimie era animat de setea de răzbunare. Monstrul dovedise deja că poate reacționa violent la un stimulent neașteptat. Reacția pe care o avusese când fusese închis în ascensor nu putea fi trecută cu vederea. Cel puțin, așa credea Grosvenor. Corl îi lasă pe cei doi oameni să-i pună în față castronul - nici măcar nu clipi din ochi. Cei doi se retraseră grabnic, iar Kent se apropie. Corl îl
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85130_a_85917]
-
un clinchet metalic înapoia lui: se închisese și cealaltă ușă. Când înțelese că fusese atras într-o capcană, Corl se schimonosi de ură, dar nu-și trăda prin nimic furia. Își dădea seama că reacționa altfel acum decât reacționase în ascensorul acela. Vreme de sute de ani, avusese o singură preocupare - hrana. Acum se trezeau în creierul lui mii și mii de amintiri. Trupul lui ascundea puteri pe care încetase de mult să le folosească. Pe măsură ce-și amintea de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85130_a_85917]
-
pe care o reprezintă, dar a decăzut atât de mult, încât ideile lui sunt îndeobște amintiri din epoca respectivă. În ciuda capacității sale de a domina orice energie, și-a pierdut capul când s-a pomenit pentru prima oară într-un ascensor. Iar când Kent i-a oferit ceva de mâncare, s-a zăpăcit în așa hal, încât n-a mai știut ce face și și-a dat în vileag rezistenta la armele noastre. Acum câteva ore a comis crimele alea nebunești
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85130_a_85917]
-
emită din sfert în sfert de oră câte trei minute. Când ajunse din nou în vestibul, văzu că totul e în ordine și-și spuse că se putea bizui pe oamenii aceia. Ieși așadar pe coridor și se îndreptă spre ascensoare. Peste câteva minute, intră în secția matematicienilor și ceru să-l vadă pe Morton. Spre uimirea lui, fu primit de îndată. Pe Morton îl găsi instalat comod înapoia unui pupitru masiv. Directorul îi arată un fotoliu, în care Grosvenor se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85130_a_85917]
-
experiență, îi spuse el lui Korita. Te rog să rămâi aici. Grosvenor își transportă proiectoarele într-un coridor din apropiere și le așeză pe platforma din spatele unui transportor cu tracțiune electrică. Se urcă apoi la volanul acestuia și porni spre ascensoare. Trecuseră vreo zece minute de când văzuse prima imagine. Coti pe coridorul ce ducea spre ascensoare cu o viteză de douăzeci și cinci de mile pe oră, o viteză destul de mare într-un spațiu atât de îngust. În nișa din fata ascensoarelor, doi oameni
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85130_a_85917]
-
într-un coridor din apropiere și le așeză pe platforma din spatele unui transportor cu tracțiune electrică. Se urcă apoi la volanul acestuia și porni spre ascensoare. Trecuseră vreo zece minute de când văzuse prima imagine. Coti pe coridorul ce ducea spre ascensoare cu o viteză de douăzeci și cinci de mile pe oră, o viteză destul de mare într-un spațiu atât de îngust. În nișa din fata ascensoarelor, doi oameni erau încleștați într-o luptă pe viață și pe moarte. Nici nu-l băgară în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85130_a_85917]
-
porni spre ascensoare. Trecuseră vreo zece minute de când văzuse prima imagine. Coti pe coridorul ce ducea spre ascensoare cu o viteză de douăzeci și cinci de mile pe oră, o viteză destul de mare într-un spațiu atât de îngust. În nișa din fata ascensoarelor, doi oameni erau încleștați într-o luptă pe viață și pe moarte. Nici nu-l băgară în seamă pe Grosvenor, într-atât de preocupați erau să se bată, icnind și înjurând. Luminile proiectate de el nu părură să le stingă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85130_a_85917]
-
seamă pe Grosvenor, într-atât de preocupați erau să se bată, icnind și înjurând. Luminile proiectate de el nu părură să le stingă ura. Erau adânc cufundați în halucinația lor, oricare ar fi fost aceasta. Grosvenor intră cu transportorul în ascensorul cel mai apropiat și apăsă pe butonul de coborâre. Începuse să spere că nu va găsi pe nimeni pe puntea de comandă. Speranța i se spulberă, însă, chiar în clipa când ajunse în dreptul coridorului principal: acesta era plin de oameni
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85130_a_85917]
-
comandă. Speranța i se spulberă, însă, chiar în clipa când ajunse în dreptul coridorului principal: acesta era plin de oameni. Se ridicaseră baricade, iar în aer plutea un miros caracteristic - de ozon. Armele pocneau, fumegând. Grosvenor privi cu atenție prin grilajul ascensorului, încercând să priceapă ce se întâmpla. Situația era foarte gravă. Cele două intrări ale postului de control erau blocate de zeci de vehicule electrice răsturnate, înapoia cărora stăteau ghemuiți o mulțime de oameni în uniforme militare. Grosvenor îl zări printre
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85130_a_85917]
-
printr-un atac de felul aceluia care fusese dezlănțuit împotriva navei. Și într-un caz și în celălalt, oamenii se comportau ca și cum noile lor convingeri ar fi fost la fel de adânc înrădăcinate în ei ca și cele vechi. Grosvenor deschise ușa ascensorului în dreptul punții de comandă, dar se trase repede înapoi. Un blaster își trimitea jeturile incendiare de-a lungul coridorului. Pereții metalici ardeau, cu un zgomot șuierător. Grosvenor putu zări cadavrele a trei oameni. Deodată, auzi o explozie puternică și flăcările
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85130_a_85917]
-
într-o nișă, la câțiva pași mai încolo. Aproape în același timp îl văzu și Morton pe el și-i făcu semn să se apropie. Grosvenor șovăi, apoi își dădu seama că trebuia să riște. Ieși așadar cu transportorul din ascensor și străbătu ca fulgerul spațiul ce-l despărțea de Morton. Acesta îl întâmpina, plin de nerăbdare: - Ești omul de care aveam nevoie! Trebuie neapărat să-i smulgem căpitanului Leeth controlul asupra navei, înainte ca grupul lui Kent să-și poată
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85130_a_85917]
-
auzi uruitul ventilatoarelor puse în funcțiune de Morton pentru a respinge atacul lui Kent. Grosvenor se întoarse, oftând, spre căpitanul Leeth și-i spuse: - Am nevoie de niște instrumente din propria-mi secție. N-ai vrea să mă conduci până la ascensoarele de serviciu? M-aș putea întoarce aici în cinci minute. Peste câteva minute, Grosvenor intră cu transportorul pe ușa din dos a secției sale. Acum știa precis ce avea de făcut. Planul care la început i se păruse cam fantezist
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85130_a_85917]
-
sau opt. Căpitanul Leeth dădu ordin ca toți oamenii cu numele de la A la L să-l urmeze la etajul șapte, iar cei cu numele de la M la Z să-l urmeze pe Pennons la etajul opt. După ce ieșiră din ascensor, la etajul șapte, oamenii din echipa lui Leeth, printre care și Grosvenor, o porniră pe coridor, până când dădură peste un trup întins pe pardoseala metalică: parcă ar fi fost țintuit acolo de focul albastru. - Sloboziți-l! Porunci căpitanul. Doi oameni
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85130_a_85917]
-
căpitanul. Doi oameni înaintară încet și atinseră trupul. Văpaia albastră se năpusti asupra lor, ca și cum ar fi vrut să-i alunge. Oamenii începură să tragă trupul și izbutiră să-l smulgă din cătușele de foc, apoi îl duseră cu un ascensor până la etajul al zecelea, care nu fusese energizat. Grosvenor porni într-acolo odată cu ceilalți. Așezat pe podea, trupul continua să se zbată vreme de câteva minute, descărcând torente de energie, apoi se liniști, treptat, ca și cum și-ar fi dat duhul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85130_a_85917]
-
în conducta de aer condiționat. Monstrul e aici, dar îl țin respect cu arma mea, deși nu-i poate face prea mult rău. Repede, repede! Căpitanul Leeth începu să împartă ordine, cu repeziciunea unei mitraliere, iar oamenii dădură buzna spre ascensoare. - Toți savanții și ajutoarele lor să se îndrepte spre ecluzele pneumatice! Militarii să mă urmeze! Probabil că nu vom fi în stare să-l încolțim și să-l ucidem în cală. Dar, domnilor, continuă el pe un ton ferm și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85130_a_85917]
-
bun! spuse doamna Livezeanu. O să uzez de dreptul de a mă abține, n-am nimic de prezis. Dar mi-aș dori să urc în Turnul Eiffel, până sus, înainte ca el să fie dărâmat, cum prevede soțul meu. Firește, cu ascensorul! 5 franci s-or găsi în buzunarul nostru. À bon entendeur, salut, adăugă, pentru urechile soțului ei. Era rândul lui Pavel. Rosti cu tonul lui obișnuit, cu surdină, astfel încât bine de tot nu-l auziră decât cei din imediata lui
Viața începe vineri by Ioana Pârvulescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/586_a_1309]
-
om de știință ca Tournesol să se irosească. Borduria are nevoie de tot talentul său. Iar noi avem mijloacele de a-l convinge să colaboreze”, adăugă Sponsz, inainte de a se ridica către nivelul cabinei de comandă, la bordul unui ascensor silențios. În urma sa, rămânea întinderea umană ce înconjura perimetrul din care se ridicau rachetele borduriene. Pentru Tintin și Haddock devenea din ce în ce mai greu să țină cursul zilelor care se scurgeau. În acest laborator penitenciar, cerul nu se arăta decât foarte rar
Camera obscură : vis, imaginaţie și bandă desenată by Ioan Stanomir () [Corola-publishinghouse/Imaginative/595_a_1437]
-
în întregime cu o campanie împotriva municipalității: "Sunt avizați edilii noștri de pericolul pe care îl pot prezenta cadavrele putrezite ale acestor rozătoare ?" Directorul hotelului nici nu mai poate vorbi de altceva. Și el este jignit!... Să descoperi șobolani în ascensorul unui hotel onorabil i se pare de neconceput. Ca să-l consolez, i-am spus: ― Dar toată lumea a pățit-o. ― Tocmai, mi-a răspuns el, acuma suntem la fel ca toată lumea. El e acela care mi-a vorbit de primele cazuri
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85074_a_85861]
-
persoană cu înaltă pregătire în privința securității, mi-a înregistrat vocea și o fotografie a chipului meu și le-a stocat în baza de date. Mi s-a spus să mă apropii de ceva ce părea un dispozitiv închis, amplasat în fața ascensorului. Când am intrat, a trebuit să îmi spun numele din nou. Am intrat și pentru o clipă am fost reținut în interior până când identitatea mea a fost confrmată. Apoi mi s-a permis să ies. Înghețasem suficient grație discomfortului din
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2287_a_3612]
-
a unei accelerări a viziunii Uniunii Europene, de exemplu, standardul de viață actual să cunoască un declin. Acest lucru este valabil în egală măsură și pentru SUA. Nu se va întâmpla în Franța, unde indiferent dacă ești un operator de ascensoare sau un CEO, ai dreptul ca individ la o vacanță de șase săptămâni pe vară. Acest lucru nu se poate întâmpla în SUA. Este un motiv care creează probleme Franței, ca membru al UE, întrucât nu este pregătită. Franța nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2287_a_3612]
-
spună din cînd În cînd: „Amintește-ți că nu Însemni mare scofală“. Într-o bună dimineață, după cîteva zile de succes - proiecții, conferințe (În franceză), invitații măgulitoare -, m-am trezit claustrofob. Am fost cuprins de o criză de angoasă În ascensorul hotelului. Am cerut să mi se dea o cameră la primul etaj. CÎnd mi-am adus aminte că urma să iau avionul ca să mă reîntorc În Europa, am avut cea mai violentă diaree din toată viața mea. De fiecare dată
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1977_a_3302]
-
imediat, socrul lui dăduse o expresie aproape vizuală senzației confuze de rătăcire care punea stăpânire pe el când se întorcea în Centru după ziua liberă, mai ales în timpul rondurilor nocturne cu iluminația redusă, parcurgând galeriile pustii, coborând și urcând cu ascensorul, de parcă ar fi supravegheat nimicul pentru a continua să fie nimic. În interiorul unei mari catedrale goale, dacă ne ridicăm ochii spre boltă, spre elementele superioare, vom avea impresia că e mai înaltă decât înălțimea la care vedem cerul pe un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2116_a_3441]
-
nu se pot deschide, De ce, Din cauza aerului condiționat, Bineînțeles. Ajunseră la ușă. Marçal intră primul, dădu bună ziua celor doi paznici de planton, spuse în treacăt, Soția mea, socrul meu, și deschise ușa care dădea spre interior. Au intrat într-un ascensor, Să luăm cheia, spuse Marçal. Au ieșit la etajul al doilea, au parcurs un coridor lung și îngust, cu pereții cenușii, cu uși distanțate, de o parte și de alta. Marçal a deschis o ușă. Aici e secția mea, spuse
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2116_a_3441]
-
mea, socrul meu, apoi adăugă, Am venit să ne vedem apartamentul. Se îndreptă spre un fișet pe care era scris numele lui, îl deschise, luă o legătură de chei și-i spuse Martei, Astea sunt. S-au urcat în alt ascensor. Are două viteze, explică Marçal să începem cu cea mai mică. Apăsă pe butonul respectiv, apoi pe cel cu numărul douăzeci, Mergem mai întâi până la etajul douăzeci ca să aveți timp să apreciați, spuse. Latura ascensorului dinspre interior era în întregime
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2116_a_3441]