924 matches
-
iubit mai mult ca mine lumea” (III, 174)?. Apaticul devine adesea un înfierbântat, ba chiar un fanatic . Scepticul trăiește clipe euforice. Notează, și pentru că se recunoaște în ea, comparația făcută de Berdiaev între Neceaev și Ignațiu de Loyola: „Revoluționarul ca ascet” (III, 192), pentru a continua în paragraful următor: „Dacă ar trebui să aleg între asceză și desfrâu, aș înclina către cel din urmă. De altfel, desfrâul este, și el, o luptă împotriva «cărnii»; căci abuzează de ea, o istovește și
Cui i-e frică de Emil Cioran? by Mircea A. Diaconu () [Corola-publishinghouse/Science/1920_a_3245]
-
după Caragiale, nu te poți juca; este prea mare numele acestui om de geniu, pentru a umbla indiferent cum la jumătăți de măsură. Alexa Visarion a ales calea cea mai dreaptă, solicitând spectatorul până la epuizare: un decor uscat, aș zice ascet, simplificat la maximum; un univers închis, câțiva oameni, câteva personaje care se pot reține; o lume stranie, aducând a mitologie clasică; un barbar conflict între dragoste și moarte, între avuție și mizerie crâncenă, între vis și realitate, între adevăr și
[Corola-publishinghouse/Science/1453_a_2751]
-
disidentă, singura care interesa Occidentul atunci, dar nici o capodoperă sau măcar un bestseller care ar putea fi traduse acum. Prin urmare, singura șansă de consacrare a autorului este martiriul sau asceza. Și cum noi îl cunoaștem pe om ca yoghin, ascet și salutist, (a se vedea "Muntele calvarului"), timpul nu-i pierdut; oricum Andru este un ascet isihast ]n spiritul filonului filocalic al dicțiunii ce pune preț pe "acea cultură aliată cu păstrătorii vieții, acea cultură care tămăduiește dinspre suflet spre
Fără menajamente : critici, istorici literari şi eseişti români by Geo Vasile [Corola-publishinghouse/Science/1441_a_2683]
-
fi traduse acum. Prin urmare, singura șansă de consacrare a autorului este martiriul sau asceza. Și cum noi îl cunoaștem pe om ca yoghin, ascet și salutist, (a se vedea "Muntele calvarului"), timpul nu-i pierdut; oricum Andru este un ascet isihast ]n spiritul filonului filocalic al dicțiunii ce pune preț pe "acea cultură aliată cu păstrătorii vieții, acea cultură care tămăduiește dinspre suflet spre trup". Cu ocazia Premiului "Balkanika" primit pentru "Păsările cerului" (apărută și în limba italiană), regretatul critic
Fără menajamente : critici, istorici literari şi eseişti români by Geo Vasile [Corola-publishinghouse/Science/1441_a_2683]
-
fără ca unul din ei să reușească să învingă, anihilându-l pe celălalt definitiv. Anecdota pasională este ridicată la puterea expresivă a patosului ontologic pe care doar iubirea și moartea îl conferă personajelor. Cezara îl iubește pe frumosul Ieronim, un sceptic ascet, și se oferă, trup și suflet, pe viață și pe moarte, tânărului călugăr, în numele unei legi naturale, agresive. Ieronim, captivat de filosofia evazionistă a lui Euthanasius, rezistă pasiunii Cezarei, călăuzit de o rațiune teoretică, de vreme ce iubirea i se arată ca
Fără menajamente : critici, istorici literari şi eseişti români by Geo Vasile [Corola-publishinghouse/Science/1441_a_2683]
-
sunt singur, Doamne, și pieziș... ) Arghezi a preluat psalmul biblic doar ca formă poetică. Acest psalm are ca temă drama existențială, ia forma unei confesiuni a revoltei, înscriindu-se în poezia marilor întrebări în fața singurătății. Metafora copacul simbolizează fie poetul ascet, fie comunicarea între cer și pământ; copac pribeag semnifică poetul izolat, răzleț, dezrădăcinat, fără speranță, nestatornic, iar epitetul pieziș asigură tonalitatea gravă. Divinitatea este invocată să se reveleze sub forma cântecului -, trimitere panteistă ("pasăre ciripitoare"). Nereușind să perceapă existența divinității
Dicţionar de scriitori canonici români by George Bădărău [Corola-publishinghouse/Science/1401_a_2643]
-
erosul este înțeles ca o atracție a contrariilor: "Eu veneam de sus, tu veneai de jos/ Tu soseai din vieți, eu veneam din morți". În antiteză se află bărbatul și femeia. El, întruparea principiului pasiv, fiul cerului, însetat de absolut, ascet; ea, întrupare a principiului activ, fiica pământului, purtătoare de viață. Se constată convergența simbolică a femeii, a erosului și a cântecului. Cântecul, ca un fluid magic, inundă totul, până și obiectele recluziunii (sertare, cutii, clădirea); are ceva miraculos. Prin iubire
Dicţionar de scriitori canonici români by George Bădărău [Corola-publishinghouse/Science/1401_a_2643]
-
de la bun început de pericolele pe care le putea presupune viața în singurătate. Dar, în același timp, avea cunoștință de la prietenul său, Eustatie al Sevastiei, de prezență în Asia Mică a unor comunități puternice și potențial violente, insă neorganizate, de asceți rătăcitori, care fuseseră condamnate de Sinodul de la Gangra, pentru comportamentul lor antisocial{\cîte 44}. În jurul Sfanțului Vasile cel Mare și a fraților veniți cu el în Pont încetul cu încetul sau adunat singuraticii din apropiere și astfel s-a format
Personalitatea Sfântului Vasile cel Mare. In: Editura Ortodoxia. Revistă a Patriarhiei Române by Liviu Petcu () [Corola-publishinghouse/Science/166_a_478]
-
cele mai delicate probleme care tulburau Biserică{\cîte 47}. Că și Epifaniu, Vasile, acest mare arhipăstor capadocian, a fost un îndârjit susținător al monahismului. Ideea lui Vasile era că fiecare mănăstire ar trebui să reprezinte nu o simplă adunare de asceți, ci o comunitate reală, în care fiecare ar munci pentru bunăstarea tuturor, supunându-se el însuși ascultării unui stareț, care el însuși ar trebui să fie condus de o regulă fixă. „Pentru prima dată în istorie, cele trei virtuți fundamentale
Personalitatea Sfântului Vasile cel Mare. In: Editura Ortodoxia. Revistă a Patriarhiei Române by Liviu Petcu () [Corola-publishinghouse/Science/166_a_478]
-
Și succesul decepționant al acestei lumi; 2. Ea închide gura demonilor; 3. Purifică pe cel ce suferă; 4. Iluminează inima omului pentru a se cunoaște pe sine; 5. Deschide mai repede drumul către Dumnezeu<footnote „Întâmplarea dureroasă - ne învață Marcu Ascetul - face pe înțelept să-și aducă aminte de Dumnezeu și întristează pe măsura ei pe cel ce a uitat de Dumnezeu” (Despre legea duhovnicească, 56, traducere, introducere și note de Dumitru Stăniloae, Membru al Academiei Române, în col. Filocalia sau culegere
Suferința și creșterea spirituală. In: Mitropolia Olteniei by Liviu PETCU () [Corola-publishinghouse/Science/175_a_169]
-
al Academiei Române, în col. Filocalia sau culegere din scrierile Sfinților Părinți care arată cum se poate omul curăți, lumina și desăvârși, vol. I, Editura Humanitas, București, 1999, p. 242); 11 În acest sens, lansează următoarea exortație și scriitorul filocalic Marcu Ascetul: „Orice suferință fără voie să te învețe să-ți aduci aminte de Dumnezeu; în acest caz nu-ți va lipsi prilejul spre pocăință” (Despre legea duhovnicească ..., 57, p. 242). footnote>; 6. Ispășește o parte din pedepsele meritate; suferințele Și încercările
Suferința și creșterea spirituală. In: Mitropolia Olteniei by Liviu PETCU () [Corola-publishinghouse/Science/175_a_169]
-
omenești - cauze, explicații, foloase, Editura Galaxia Gutenberg, Târgu-Lăpuș, 2005; IOANNIKIOS, ARHIMANDRITUL, Patericul atonit, Traducere de: Anca Dobrin și Maria Ciobanu, Editura Bunavestire, Bacău, 2000; ISAAC SIRUL, SFÂNTUL, Cuvinte despre sfintele nevoințe, în Filocalia, vol. X, Editura IBMBOR, București, 1981; MARCU ASCETUL, Despre legea duhovnicească, traducere, introducere și note de Dumitru Stăniloae, Membru al Academiei Române, în col. Filocalia sau culegere din scrierile Sfinților Părinți care arată cum se poate omul curăți, lumina și desăvârși, vol. I, Editura Humanitas, București, 1999; MCCOUBRIE, RACHEL
Suferința și creșterea spirituală. In: Mitropolia Olteniei by Liviu PETCU () [Corola-publishinghouse/Science/175_a_169]
-
Și succesul decepționant al acestei lumi; 2. Ea închide gura demonilor; 3. Purifică pe cel ce suferă; 4. Iluminează inima omului pentru a se cunoaște pe sine; 5. Deschide mai repede drumul către Dumnezeu<footnote „Întâmplarea dureroasă - ne învață Marcu Ascetul - face pe înțelept să-și aducă aminte de Dumnezeu și întristează pe măsura ei pe cel ce a uitat de Dumnezeu” (Despre legea duhovnicească, 56, traducere, introducere și note de Dumitru Stăniloae, Membru al Academiei Române, în col. Filocalia sau culegere
Suferința și creșterea spirituală. In: Mitropolia Olteniei by Liviu PETCU () [Corola-publishinghouse/Science/175_a_170]
-
al Academiei Române, în col. Filocalia sau culegere din scrierile Sfinților Părinți care arată cum se poate omul curăți, lumina și desăvârși, vol. I, Editura Humanitas, București, 1999, p. 242); 11 În acest sens, lansează următoarea exortație și scriitorul filocalic Marcu Ascetul: „Orice suferință fără voie să te învețe să-ți aduci aminte de Dumnezeu; în acest caz nu-ți va lipsi prilejul spre pocăință” (Despre legea duhovnicească ..., 57, p. 242). footnote>; 6. Ispășește o parte din pedepsele meritate; suferințele Și încercările
Suferința și creșterea spirituală. In: Mitropolia Olteniei by Liviu PETCU () [Corola-publishinghouse/Science/175_a_170]
-
omenești - cauze, explicații, foloase, Editura Galaxia Gutenberg, Târgu-Lăpuș, 2005; IOANNIKIOS, ARHIMANDRITUL, Patericul atonit, Traducere de: Anca Dobrin și Maria Ciobanu, Editura Bunavestire, Bacău, 2000; ISAAC SIRUL, SFÂNTUL, Cuvinte despre sfintele nevoințe, în Filocalia, vol. X, Editura IBMBOR, București, 1981; MARCU ASCETUL, Despre legea duhovnicească, traducere, introducere și note de Dumitru Stăniloae, Membru al Academiei Române, în col. Filocalia sau culegere din scrierile Sfinților Părinți care arată cum se poate omul curăți, lumina și desăvârși, vol. I, Editura Humanitas, București, 1999; MCCOUBRIE, RACHEL
Suferința și creșterea spirituală. In: Mitropolia Olteniei by Liviu PETCU () [Corola-publishinghouse/Science/175_a_170]
-
pe calea desăvârșirii sale în lumina Evangheliei, a fost făcut de Sfântul Vasile prin primirea Tainei Sfântului Botez la anul 357, după care întreprinde o călătorie în Egipt, Palestina, Celesiria și Mesopotamia, pentru a-i întâlni pe cei mai renumiți asceți. Înainte de această călătorie, a făcut o primă împărțire a averii sale la săraci. Trăirea acelor asceți i-a schimbat viața: M-am minunat de înfrânarea lor în mâncare și băutură, le-am admirat stăruința în tot felul de munci, am
Viaţa Sfântului Vasile cel Mare. In: Adversus haereses. Filosofie creştină şi dialog cultural (III) by Liviu Petcu () [Corola-publishinghouse/Science/178_a_154]
-
Sfântului Botez la anul 357, după care întreprinde o călătorie în Egipt, Palestina, Celesiria și Mesopotamia, pentru a-i întâlni pe cei mai renumiți asceți. Înainte de această călătorie, a făcut o primă împărțire a averii sale la săraci. Trăirea acelor asceți i-a schimbat viața: M-am minunat de înfrânarea lor în mâncare și băutură, le-am admirat stăruința în tot felul de munci, am rămas uimit de râvna lor neîntreruptă pentru rugăciune, văzând cum înlătură somnul și cum își impun
Viaţa Sfântului Vasile cel Mare. In: Adversus haereses. Filosofie creştină şi dialog cultural (III) by Liviu Petcu () [Corola-publishinghouse/Science/178_a_154]
-
această înaltă cinste ascunzându-se. În 374, după moartea Antusei, Ioan a putut să dea curs dorinței sale arzătoare pentru asceză. A plecat în munții Antiohiei, unde timp de 4 ani a dus o viață aspră sub conducerea unui bătrân ascet. Apoi, s-a retras, singur, într-o peșteră, unde, se pare, și-a șubrezit sănătatea,îmbolnăvindu-se de stomac și rinichi, din pricina mâncării slabe și a frigului. Doi ani a petrecut Ioan acolo în asceză și rugăciune, dormind puțin și
Viaţa Sfântului Ioan Gură de Aur. In: Viaţa Sfântului Ioan Gură de Aur1 by Liviu Petcu () [Corola-publishinghouse/Science/179_a_161]
-
1972, la Paris "l-a întâlnit pe fostul lector de la Iași, ML". Mai sunt și altele însă principiul saturației semantice și stilistice ne permite să nu le mai cităm. p "Cajvaneul: gagicar oarecare, paedicator, irrumator, amoros platonic, iertat de Dumnezeu, ascet, "pălmaș", meseriaș cu dare de mână, manustuprator sau... simplu pornosof? Aceasta e întrebarea, inocolibilă, incocoșabilă, inebranlabilă" notează obiectul monitorizării din ero(t)icele raportări semnate mai ales de reprezentate ale "sexului frumos" (vezi DAGI, 164). q Un Avizor face imprudența
[Corola-publishinghouse/Science/1502_a_2800]
-
ceea ce ne privește, nu ne-ar displace să-l revedem în aura satanic-estetizantă a lui Baudelaire sau în ereticul său discurs postromantic, frivol-hipnotic din versiunea romanescă a lui Nicolae Breban. Insular, săgetător și cinic, cu mari profunzimi afective și totuși ascetul unor aspirații spre sideral și sublim, acest Don Juan, păcătos și gânditor cioranian, am zice, nemântuit teoretician al fatalității, este chiar sistemul de valori și de referință al omului, esteticianului și romancierului Torrente Ballester. Don Juan nu evită arta paradoxului
Europa în cincizeci de romane by Geo Vasile [Corola-publishinghouse/Science/1435_a_2677]
-
dictatori moderni. Jean Ange, cititor al marilor erudiți ai veacului al XV-lea, discipol al artei lor antiscolastice, adept al revoluționarei științe a contrariilor care nu se exclud aprioric (nominalismul și realismul coexistă) veștejește crunt fanatismul religios, atât cel al ascetului Ghenadios, cât și al Fraților Liberului Cuget, în ciuda faptului că aceștia îl ajutaseră odinioară să evadeze din închisoare. Are parte de o experiență erotică care ar fi putut să-i schimbe viața fundamental. Devine, pentru scurt timp însă, unul din
Europa în cincizeci de romane by Geo Vasile [Corola-publishinghouse/Science/1435_a_2677]
-
inutil să-și desfacă "propria centură de castitate,/ pe care o vedea în vis/ cum îi înconjoară coapsele.../ scârțâind în bătaia/ tuturor gândurilor...". Închizându-se, astfel, simbolic într-o lume care își conservă halucinant și își re-substanțializează mereu propriii demoni, ascetul nu poate evada decât într-un sine de esență dostoievskiană. Desfășoară, prin urmare, confesiuni cu un evident subtext metafizic, ca în Feofan. Mulțimea vidă, Feofan. Înălțare sau Feofan. Clopotnița. Sunt, acestea, mici tratate despre esență și iluminare, despre iluzoriu și
Dicţionarul critic al poeziei ieşene contemporane: autori, cărţi, teme by Emanuela Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1403_a_2645]
-
un imn cu semnul schimbat, deviat în discreditare tandră și apostrofă pătimașă, adresat Vieții văzute ca o ibovnică neobrăzată și, în tot cazul, ațâțătoare: "Viață atotputernică viață de neoprit/ ca erecția unui nebun/ viață pură mlaștină biruitoare/ vulvă terorizând visul asceților// te iubesc cu o poftă îngrețoșată/ te respir dimineața cu nările dilatate la răsărit/ te respir ziua înotând în lumină/ te respir noaptea cu brațele ridicate printre stele/ te mursec la mese bogate înfigându-mi colții/ în cărnurile tale mustind
Dicţionarul critic al poeziei ieşene contemporane: autori, cărţi, teme by Emanuela Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1403_a_2645]
-
nu poate fi realizată dacă nu i se cunoaște Înțelesul; intelectul, rațiunea, facilitează Îndeplinirea faptelor bune pentru că asigură Înțelepciunea ființei. Pledând pentru echilibru „În toate cele”, S. Micu investighează Însușirile omului Înzestrat cu conștiință morală (virtuțile saleă: nu este nici ascet, nici hedonist; se caracterizează prin cumpătare, aceasta presupunând cenzura rațiunii și educarea simțurilor pentru a evita plăcerile exagerate și a păstra fireasca măsură (cap. IVĂ; curățenia sufletească (fidelitateaă Îi este proprie, Îl Îndeamnă către sârguință, strădanie, dărnicie și modestie, ferindu
Peripatethice by Sorin-Tudor Maxim () [Corola-publishinghouse/Science/1800_a_3164]
-
de conținut, descoperi peste tot detalii de autoportret interior. E o lectură în palimpsest, de pertinență psihologică, la care te obligă umbra autorului insinuată sub mantia unui dublu sau proiectată direct. Direct sau nu, autoportretele au întotdeauna un caracter defensiv. Ascetul de bibliotecă, hipersensibil, nu este un egolatru, sau cel puțin neagă că ar fi, dar își dorește, își iubește și își cultivă celebritatea, nu se încurcă în ițele modestiei, pentru că își cunoaște cota intelectuală de excepție" (p. 64). După cum se
[Corola-publishinghouse/Science/1560_a_2858]