1,264 matches
-
În seria alfabetică a apoftegmelor (cf. aici, mai jos) se păstrează 44 de sentențe ale lui Arsenie, iar altele apar sub numele altor monahi. Pare autentică o scrisoare a lui Arsenie adresată „fericiților și preaiubiților frați care au ales viața ascetică și au crezut în moștenirea din ceruri”, găsită într-o versiune georgiană în două manuscrise din mănăstirea Sfintei Caterina de pe Sinai, provenite din mănăstirea Sfântului Sava. Scrisoarea a fost publicată de G. Garitte în 1955 și conține sfaturi de viață
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2080_a_3405]
-
și au crezut în moștenirea din ceruri”, găsită într-o versiune georgiană în două manuscrise din mănăstirea Sfintei Caterina de pe Sinai, provenite din mănăstirea Sfântului Sava. Scrisoarea a fost publicată de G. Garitte în 1955 și conține sfaturi de viață ascetică pentru atingerea hêsychia. Autorul cunoaște exegeza lui Didim din Alexandria și de aceea a apărut ideea că ar fi aderat la un origenism moderat, ținându-se departe de speculațiile lui Evagrie și ale adepților săi; el ar căuta semnificația spirituală
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2080_a_3405]
-
și Kellia sunt cu mult mai puțin prezente. E vorba de culegeri de maxime și de anecdote referitoare la diverși călugări, prin care sunt exprimate, în manieră nesistematică, elementele de doctrină și de viață practică ce se nășteau din experiența ascetică în deșert, unde cei ce căutau perfecțiunea evanghelică trebuiau să-și construiască zi după zi, ca să spunem așa, propriile instrumente și propriile reguli și unde, așadar, foarte prețioase se dovedeau recomandările și exemplele acelor călugări care progresaseră mult în această
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2080_a_3405]
-
spune că o epistolă nu trebuie să fie lipsită de eleganță, însă autorul trebuie să evite excesul de podoabe sau lipsa de energie (V, 133, către gramaticul Ofelius). Fotie îl considera pe Isidor un model (kanôn) nu numai de viață ascetică și sacerdotală, ci și de stil, și compara scrisorile lui cu cele ale lui Vasile cel Mare și Grigorie de Nazianz (Epist. 2, 44). Într-adevăr, Isidor scrie foarte îngrijit și epistolarul e plin de citate din clasici, în primul
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2080_a_3405]
-
călugărilor din Egipt: ed. critică a textului grecesc și trad. franc. cu multe note de A.-J. Festugière, Historia monachorum in Aegypto, Société des Bollandistes Bruxelles 1971. 2. Asceții din deșertul Gaza: Isaia, Varsanufie, Ioan, Dorotei a) Isaia Corpusul discursurilor ascetice ale lui Ava Isaia ne permite să-l situăm în Egipt în prima jumătate a secolului al V-lea, pe baza raporturilor cu alți călugări însemnați. Cea mai mare parte a cercetătorilor acceptă că e vorba (așa cum a propus G.
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2080_a_3405]
-
sihastru foarte activ la Scheti în deceniile dinainte de anul 400. Monahul palestinian ar fi responsabil pentru stratul cel mai recent. Totuși, această analiză n-a avut succes printre cercetători. Opera lui Isaia apare în manuscrise sub forma unor Discursuri (logoi) ascetice, însă ordinea și compoziția lor variază foarte mult în manuscrisele grecești și în celelalte versiuni. Dintre acestea, cele mai importante sunt cele cinci variante în siriană, editate de R. Draguet, unde apare un strat al textului mai vechi decât cel
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2080_a_3405]
-
Hyperéchios, Etienne de Thèbes, Zosime, Abbaye de Bellefontaine, Bégrolles-en-Mauges 1991, pp. 93-139. Cf. A. Solignac, Zosime, DSp XVI, 1994, col. 1658-1659. 3) Alți autori de scrieri duhovnicești a) Nilus din Ancyra Numeroase probleme sunt legate de un corpus de scrieri ascetice păstrate sub numele lui Nilus. Unele elemente interne indică drept autor un călugăr care a activat la Ancyra în Galatia între ultimii ani ai secolului al IV-lea și primii ani ai celui de-al V-lea: într-un elogiu
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2080_a_3405]
-
care trebuie să se manifeste prin respectarea poruncilor, lucru greu de îndeplinit nu pentru că nu dispare influența păcatului originar, ci pentru că oamenii nu dau dovadă de credință. Tratatul 5, Lui Nicolae, învățături pentru mântuirea sufletului, este un itinerariu de viață ascetică pentru un tânăr care abia și-a început viața de călugăr; la sfârșit se găsește (nu în toate manuscrisele) răspunsul novicelui. Disputa cu un avocat (7): un firav cadru narativ structurează tratatul sub forma unor răspunsuri date de un bătrân
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2080_a_3405]
-
și a altor exponenți ai populației creștine. Însă e semnificativ faptul că era de origine siriană tocmai cel mai vestit dintre ei, un anume Auxențiu, care fusese o vreme gardă de corp la curtea imperială, apoi se dedicase însă vieții ascetice și trăia la marginea capitalei; în jurul lui, lângă coliba lui, creștinii se adunau și cântau imnuri. În același timp, apare obiceiul, atestat de Teodor Lectorul (Istoria Bisericii PG 86, 1, 173 sq.), de a scrie „tropare” și acestei activități i
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2080_a_3405]
-
În ciuda grabei cu care a fost scrisă, pentru toate aceste motive Istoria bisericească a lui Teodoret rămâne o operă istorică de mare utilitate. b) Istoria duhovnicească Istoria bisericească este precedată cu câțiva ani de Istoria duhovnicească, sau modul de viață ascetic care constă într-o istorie a călugărilor, sau într-o culegere de biografii de monahi, după modelul Istoriei Lausiene a lui Palladius (pp. ??? sq.). În timp ce Palladius, însă, vrea să povestească biografiile unor călugări din întreaga creștinătate, Teodoret, după cum spune el
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2080_a_3405]
-
viziunile profetului Daniel. Bibliografie. Ediții: PG 106, 216-457; J. Schmid, Münchner Theol. Studien, München, 1995. Studii: Fr. Diekamp, Das Zeitalter des Erzbischofs Andreas von Cäsarea, „Hist. Jarbuch” 18 (1897) 1-36; O. Bardenhewer, op. cit., V, pp. 102-105. ∗ Mișcare eretică de tip ascetic, apărută în Spania în jurul anului 370 d.C. din inițiativa episcopului Priscillianus; priscilienii atribuiau diavolului crearea trupurilor și negau învierea cărnii. (N.t.). * În original, abecedario, adjectiv care în italiană desemnează un tip de poezie latină creștină (carmi sau inni abecedari
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2080_a_3405]
-
pentru voi” (Moștenitor), iar pe de alta - un ins chinuit de o dihotomie existențială din care simte că nu are scăpare: „Jumătate din mine era un măscărici /care urla la lună dintr-o trompetă de-argint, / jumătatea cealaltă avea chipul ascetic / al unui înger sau al unui gânditor medieval” (Îngerul și măscăriciul). În prima secvență a volumului, intitulată Salt în adolescență, se resimte nostalgia anilor primei tinereți, când „goana după cel mai mare vis” nu era o iluzie, o utopie, așa cum
SABIN. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289417_a_290746]
-
fi rector al Academiei Teologice și va lucra ca redactor la „Telegraful român”. A fost hirotonit diacon (1931), preot (1932) și protopop stavrofor (1940). La începutul anului 1947 e mutat la Facultatea de Teologie din București, unde ține cursuri de ascetică și apologetică, din ianuarie 1949 fiind profesor titular de teologie dogmatică și simbolică. Detenția în închisorile comuniste (1958-1963) i-a întrerupt activitatea didactică. Va fi reintegrat în facultate în 1965 și va funcționa până în 1973, când iese la pensie, ulterior
STANILOAE. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289881_a_291210]
-
lucrată, preț de un veac și ceva mai înainte, la Mănăstirea Neamț și la Sfântul Munte. Comentariile care însoțesc aceste texte de edificare spirituală alcătuiesc, în interiorul marii colecții, un tratat aproape independent de dogmatică, dar și de morală și de ascetică, fiind emblematice pentru gândirea lui S., la rândul ei o realizare remarcabilă a teologiei ortodoxe românești din secolul al XX-lea. Instalat, o vreme, între apropiații lui Nichifor Crainic (pentru care Lucian Blaga, „Iulian Apostatul”, „renegatul”, era autor al unor
STANILOAE. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289881_a_291210]
-
1993; Teologia dogmatică și simbolică (în colaborare cu Nicolae Chițescu, Isidor Todoran și Ioan Petreuță), I-II, București, 1958; Teologia dogmatică ortodoxă, I-III, București, 1978; ed. 3, București, 2003; Teologie morală ortodoxă, vol. III: Spiritualitatea ortodoxă, București, 1981; ed. (Ascetica și mistica creștină sau Teologia vieții spirituale), îngr. și introd. Sandu Frunză, Cluj-Napoca, 1993; Spiritualitate și comuniune în liturghia ortodoxă, Craiova, 1986; Studii de teologie dogmatică ortodoxă, Craiova, 1990; Chipul evanghelic al lui Iisus Hristos, Sibiu, 1991; 7 dimineți cu
STANILOAE. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289881_a_291210]
-
cu care Augustin vorbește despre tatăl său, ce nutrea sentimente păgîne și se botezase doar cu puțin înaintea morții, ori pasionata tenacitate cu care se căznește să-i facă pe fiul lui Romanianus și pe Romanianus însuși să urmeze calea ascetică - și tăcuta indiferență cu care, după nereușita tentativă, îi va îndepărta pe cei doi.” Dar, adoptînd asemenea principii, cu greu ar fi putut să-și continue profesia de retor și să rămînă în Italia; așadar, s-a întors în Africa
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2079_a_3404]
-
84, 1, 1971 (J. Divjak); Sulla bugia, trad. it. și intr. M. Bettetini, Rusconi, Milano, 1994. 6. Episcopul de Hippona și doctrina creștină Această intensă activitate de predicator și de exeget, care era asociată cu o viață de neîntreruptă rigoare ascetică, sporise tot mai mult faima și autoritatea lui Augustin în calitatea sa de preot asistent al episcopului Valeriu. La patru ani de la hirotonisire are loc mișcarea decisivă, numirea ca episcop vicar, în 395, și în același an, după moartea lui
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2079_a_3404]
-
a opta narațiunea se concentrează asupra convertirii, care se rezumă la trei episoade fundamentale: colocviul cu Simplicianus, care îi povestise despre convertirea faimosului retor păgîn Marius Victorinus; întîlnirea cu Ponticianus, care, la rîndul său, îi povestește despre trecerea la viața ascetică a doi tineri funcționari de la curtea din Treveri; în fine, faimoasa scenă din grădină, în care Augustin, însoțit într-o zi de Alypius, cade pradă unor sentimente contradictorii: pe de o parte încearcă să-l seducă vechile obiceiuri libertine, iar
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2079_a_3404]
-
mare impact în Africa și în afara ei: în ea apar elemente ale viitoarei polemici contra pelagienilor, așa că nu e de mirare că Pelagius, care se găsea atunci la Roma și încă nu era cunoscut pentru erezia sa, ci pentru viața ascetică, a fost scandalizat de o frază emblematică din Confesiuni (X, 29, 40: „Dă [să facem] ceea ce poruncești și poruncește ceea ce vrei”), care e aproape o renunțare deschisă la ideea de liber arbitru. Bibliografie. Aceasta este imensă, firește, de aceea ne
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2079_a_3404]
-
rațională, lipsită de dorințe sexuale; procreația ar avea drept scop producerea unui număr determinat de ființe umane în vederea transformării lor în timpul vieții cerești. Fecioria n-ar fi fost atunci un merit, așa cum este acum - concepție susținută de Augustin în conformitate cu convingerile ascetice tipice epocii, în sprijinul cărora el scrie, în jurul anului 400, două scurte tratate despre Folosul căsătoriei (De bono coniugali) și Despre sfînta feciorie (De sancta virginitate). O altă problemă capitală este aceea a creării sufletului omenesc: Dumnezeu, creînd-o pe Eva
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2079_a_3404]
-
bărbați și una pentru femei; tot aici s-a stabilit, dedicîndu-se mai ales răspîndirii idealului monastic pînă la sfîrșitul vieții (cca 435). De aceea, toate scrierile sale datează din această ultimă perioadă a vieții sale. a) Motive spirituale ale operelor ascetice Cassian este una din acele figuri care în secolul al V-lea se întîlnesc tot mai rar, adică un tip de scriitor care trăiește o experiență de viață atît orientală, cît și occidentală și care cunoaște bine cele două limbi
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2079_a_3404]
-
din lăcașurile mănăstirești din Palestina și Egipt, pe care o cunoștea din proprie experiență (de aceea, opera poate fi studiată și ca o culegere de „vieți ale sfinților”), în timp ce în următoarele opt aprofundează, așa cum spune și titlul, analiza etică și ascetică a păcatelor omenești. O altă operă de mari dimensiuni a lui Cassian conține Convorbirile (Collationes), adică discuțiile pe care Cassian și prietenul său Germanus le avuseseră în trecut cu faimoși întemeietori de lăcașuri monastice. Scrierea a fost publicată în trei
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2079_a_3404]
-
pe Cristos care-i mai rămîne unui creștin din epoca postapostolică sau, oricum, creștinului ce trăiește într-o lume non-creștină. b) Origenism și pelagianism în opera lui Cassian Opera lui Cassian nu este doar o aprofundare și popularizare a vieții ascetice; pe lîngă aceasta, descoperim unele elemente doctrinale specifice care o susțin și o justifică. Cassian avea o formație origeniană, dobîndită în perioada cînd dusese o viață de eremit în pustiul Egiptului, la școala lui Evagrie și a prietenilor săi învățați
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2079_a_3404]
-
un sacrilegiu să crezi că Dumnezeu n-ar dori mîntuirea tuturor. Marea „invenție” a lui Cassian a constat în această fuziune a origenismului cu antiaugustinismul care permitea în același timp aducerea în prim-plan a necesității contemplației și aprobarea activității ascetice: deși prin Decretul lui Gelasie, la sfîrșitul secolului al V-lea, operele lui Cassian fuseseră condamnate ca „apocrife”, adică neortodoxe, tocmai pentru că erau în contradicție cu doctrina augustiniană a harului, totuși, pentru că ofereau creștinilor un fel de „istorie a monahismului
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2079_a_3404]
-
omul Cristos ar fi meritat uniunea cu măreția divină grație unei vieți virtuoase. Potrivit lui Cassian, Nestorie este cel ce îl separă pe Fiul lui Dumnezeu de Cristosul întrupat: în consecință, imitarea lui Cristos și credința în Cristos, care constituie idealul ascetic al creștinului, nu sînt îndreptate către Dumnezeu, ci către un om. Creștinii n-ar putea fi transformați în Dumnezeu dacă Cristos, primul, n-ar fi fost Dumnezeu. Din acest motiv, modul cum Cassian analizează nestorianismul a fost considerat - poate cu
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2079_a_3404]