1,397 matches
-
cenușii/ Și mă-ntrebam de, oare-mi vei recunoaște gândul/ Când sufletele noastre sunt oarbe și târzii”. Puțini creatori simt, pe pielea și în carnea lor, în toată fibră, măreția, dar și responsabilitatea purtării hainelor ce ni s-au dat, asceza pe care o presupune artă, rigoarea acestor drumuri prăfuite pentru a ne șlefui sufletele, doar știm cât de îngustă e calea către astre, atât de aspră și de îngustă... încât unii nici n-o observa, iar alții o ignoră. Pe
SĂRBĂTOAREA LIMBII ROMÂNE LA MĂNĂSTIREA BRÂNCOVEANU ORGANIZATĂ DE REVISTA STARPRESS de RODICA P CALOTĂ în ediţia nr. 2077 din 07 septembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/375885_a_377214]
-
o sevă pe sub o coajă groasă, discretă și fermă,căutându-și lumina din degete cu sfială și clocot. Cu o "trudă nesătulă", așa cum inspirat rostește poeta în poemul "Orator fără orație", scriitoarea se zbate între spirala beată a prezentului și asceza urcării cu o jertfă asumată și acceptată cu generozitate. Aparenta inconsecvență în lungimile versurilor, care urmează tainic o regulă aparte, sparge tiparul monotoniei melodioase lăsând, când și când, câte un geamăt sau strigăt să ... Citește mai mult Mulțumesc din suflet
CARMEN POPESCU [Corola-blog/BlogPost/375945_a_377274]
-
o sevă pe sub o coajă groasă, discretă și fermă,căutându-și lumina din degete cu sfială și clocot.Cu o "trudă nesătulă", așa cum inspirat rostește poeta în poemul "Orator fără orație", scriitoarea se zbate între spirala beată a prezentului și asceza urcării cu o jertfă asumată și acceptată cu generozitate.Aparenta inconsecvență în lungimile versurilor, care urmează tainic o regulă aparte, sparge tiparul monotoniei melodioase lăsând, când și când, câte un geamăt sau strigăt să ... XXIV. FLUTURI-FLORI, de Carmen Popescu, publicat
CARMEN POPESCU [Corola-blog/BlogPost/375945_a_377274]
-
care lucrează harul divin curățitor al sufletului, prin mărturisirea păcatelor cu sinceritate și pocăință, în fața lui Iisus Hristos, prin mijlocirea duhovnicului, lucrare ce întărește hotărârea de îndreptare și deschide omului calea mântuirii. După Sfântul Ioan Damaschin: „Pocăința este întoarcerea, prin asceză și osteneli, de la starea cea contra naturii la starea naturală și de la diavol la Dumnezeu”. Cunoaștem cu toții adevărul că Taina Mărturisirii a instituit-o Mântuitorul nostru după Învierea Sa din morți, când a dat ucenicilor Săi puterea de a lega
DUBLU SEMNAL EDITORIAL ŞI PUBLICISTIC – PR. VASILE GAFTON... de STELIAN GOMBOŞ în ediţia nr. 1784 din 19 noiembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/375005_a_376334]
-
subliniat faptul, după cum spune și Părintele Ică în această carte la pag. 71, că „în spatele insistențelor lor stă o teologie liturgică autentică a vieții creștine: cele cinci zile ale săptămânii sunt simbol al muncii și al vieții „practice”, al pocăinței, ascezei, despătimirii, al cultivării și motivării virtuților; sâmbăta, ziua odihnei, e ziua „colivelor”, a pomenirii celor adormiți și a solidarității cu cei trecuți dincolo; iar duminica, ziua Domnului, e zi eshatologică cu caracter pascal, resurecțional și liturgic: e ziua comuniunii depline
RECENZIE: „ÎMPĂRTĂŞIREA CONTINUĂ CU SFINTELE TAINE”- DOSARUL UNEI CONTROVERSE, MĂRTURIILE TRADIŢIEI. STUDIU INTRODUCTIV ŞI TRADUCERE DE DIAC. IOAN I. ICĂ JR., EDITURA DEISIS, SIBIU 2006, 532 PAGINI. d [Corola-blog/BlogPost/372268_a_373597]
-
periculoase duhovnicește atât ale împărtășirii anuale sau de patru ori pe an după marile posturi bisericești, cât și ale celei zilnice. Prima practică - tipic răsăriteană - pune accentul pe pregătirea ascetică prealabilă prin Spovedanie și post, rigorismul ascetic ducând la o asceză fără Euharistie și o supralicitare a valorii substitutive a anafurei, al căror exces duce paradoxal la indiferență și indolență față de Euharistie și supralicitarea eforturilor ascetice personale. Cea de-a doua - tipic apuseană - și adoptată de teologii ortodocși din diasporă, insistă
RECENZIE: „ÎMPĂRTĂŞIREA CONTINUĂ CU SFINTELE TAINE”- DOSARUL UNEI CONTROVERSE, MĂRTURIILE TRADIŢIEI. STUDIU INTRODUCTIV ŞI TRADUCERE DE DIAC. IOAN I. ICĂ JR., EDITURA DEISIS, SIBIU 2006, 532 PAGINI. d [Corola-blog/BlogPost/372268_a_373597]
-
o supralicitare a valorii substitutive a anafurei, al căror exces duce paradoxal la indiferență și indolență față de Euharistie și supralicitarea eforturilor ascetice personale. Cea de-a doua - tipic apuseană - și adoptată de teologii ortodocși din diasporă, insistă pe Euharistie fără asceză, minimalizând importanța pregătirii ascetice, a Spovedaniei și a postului, și bagatelizând anafura, duce la banalizare și formalism, la margism euharistic, al căror exces se manifestă în laxism ascetic și insolență față de sacralitatea Euharistiei. Aici împărtășirea e detașată inacceptabil de efortul
RECENZIE: „ÎMPĂRTĂŞIREA CONTINUĂ CU SFINTELE TAINE”- DOSARUL UNEI CONTROVERSE, MĂRTURIILE TRADIŢIEI. STUDIU INTRODUCTIV ŞI TRADUCERE DE DIAC. IOAN I. ICĂ JR., EDITURA DEISIS, SIBIU 2006, 532 PAGINI. d [Corola-blog/BlogPost/372268_a_373597]
-
rare și dese, individuale și colective, se alimentează, justifică și susțin reciproc, și ambele invocă abuziv în sprijinul lor afirmații și poziții ale părinților „colivari”, fără a sesiza nici natura exactă a pledoariei lor, nici echilibrul menținut cu grijă între asceză și Liturghie, între Spovedanie și Împărtășire, între care aceștia refuză să opteze unilateral”... Foarte interesant este și un capitol în care distinsul teolog prezintă care au fost „ecourile și luările de poziții în Ortodoxia românească” în legătură cu problema desei împărtășanii și
RECENZIE: „ÎMPĂRTĂŞIREA CONTINUĂ CU SFINTELE TAINE”- DOSARUL UNEI CONTROVERSE, MĂRTURIILE TRADIŢIEI. STUDIU INTRODUCTIV ŞI TRADUCERE DE DIAC. IOAN I. ICĂ JR., EDITURA DEISIS, SIBIU 2006, 532 PAGINI. d [Corola-blog/BlogPost/372268_a_373597]
-
Vâlcii - 23 Noiembrie... Viața, petrecerea, nevoințele și sfârșitul său pământesc În ținuturile oltene, numeroși sihaștri au căutat liniștea rugăciunii atrași de locurile muntoase și sălbatice de la poalele Munților Carpați. De la Mănăstirea Tismana, până la Mănăstirea Turnu, de pe Valea Oltului, iubitorii de asceză au săpat bisericuțe în stâncă, au practicat rugăciunea inimii împletită cu cele mai aspre nevoințe, pentru a-și găsi desăvârșirea. Departe de lume, ei au dobândit mântuirea prin faptele lor sfinte, prin credința lor jertfelnică și mai ales prin viața
VIAŢA, PETRECEREA, NEVOINŢELE, MINUNILE, SFÂRŞITUL PĂMÂNTESC ŞI ACATISTUL SF. CUV. ANTONIE DE LA IEZERUL VÂLCII – 23 NOIEMBRIE… de STELIAN GOMBOŞ în ediţia nr. 2153 din 22 noiembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/379239_a_380568]
-
luciditate, dragoste și abnegație, deosebite!... Și dacă ai ajuns cumva, până la începutul anului 2011, prin acele locuri, așa cum au făcut și o fac în fiecare an foarte mulți români, te-a întâmpinat un bătrân înalt, puțin adus acum, slăbit de asceză dar foarte binevoitor, să știi că acela a fost Părintele nostru Petroniu Tănase - care, după cum am mai spus, s-a mutat la veșnicele lăcașuri în după amiaza zilei de 22.02.2011, în chilia sa athonită, din incinta Schitului Românesc
IN MEMORIAM – ÎMPLINIREA A TREI ANI DE LA NAŞTEREA ÎN VIAŢA CEA CEREASCĂ ŞI VEŞNICĂ A PREACUVIOSULUI PĂRINTE PETRONIU TĂNASE... de STELIAN GOMBOŞ în ediţia nr. 1146 din 19 februarie 2014 [Corola-blog/BlogPost/362126_a_363455]
-
există acolo, spre Estul Europei, cu toată bogăția sa spirituală, privind cu speranță și bucurie zorii secolului care va veni. Prezentarea mea privind spiritualitatea ortodoxă va avea două părți complementare și anume Aspectele mântuirii și vieții comunitare în spiritualitatea ortodoxă Asceza și monahismul, ca elemente distinctive ale spiritualității ortodoxe. Câteva indicii despre aspectele mântuirii și vieții comunitare în spiritualitatea ortodoxă Ortodoxia creștină este spirituală, prin definiție. Sub acest aspect, ea este asociată adesea, în mod exclusiv, cu ”mistica isihastă, liturghia primelor
CÂTEVA REFERINŢE DESPRE ELEMENTELE UNEI REALITĂŢI ŞI SPIRITUALITĂŢI AUTENTIC ORTODOXE – SCURTĂ APOLOGIE... de STELIAN GOMBOŞ în ediţia nr. 1911 din 25 martie 2016 [Corola-blog/BlogPost/378572_a_379901]
-
lume” . În ortodoxia creștină, omul nu se schimbă, ci se transfigureză , adică progresează spre unirea cu Dumnezeu, prin comunicarea cu Arhetipul său, Iisus Hristos, cu care se află într-o legătură strânsă și permanentă prin energiile necreate ale sfântului Duh. Asceza și monahismul, elemente caracteristice ale spiritualității ortodoxe Ortodoxia orientală are un fel original de a trăi creștinismul. Uneori suntem tentați să considerăm că ea este foarte arhaică și că nu-și justifică existența în timpurile moderne contemporane. Însă este o
CÂTEVA REFERINŢE DESPRE ELEMENTELE UNEI REALITĂŢI ŞI SPIRITUALITĂŢI AUTENTIC ORTODOXE – SCURTĂ APOLOGIE... de STELIAN GOMBOŞ în ediţia nr. 1911 din 25 martie 2016 [Corola-blog/BlogPost/378572_a_379901]
-
care recomandă “perseverați în rugăciune” (col. 4, 2), și “rugați-vă fără încetare” (1 Tes. 5, 17). Curentul isihasm, ca toate mișcările teologice de o anumită proporție, n-a fost cruțat de controverse și excese. Unii au împins la limite asceza și izolarea sau au mers până la a considera că rugăciunea recitată mecanic și o anumită tehnică de concentrare ar putea fi suficiente pentru a vedea harul lui Dumnezeu. Cel care are meritul de a fi făcut o sinteză a tuturor
CÂTEVA REFERINŢE DESPRE ELEMENTELE UNEI REALITĂŢI ŞI SPIRITUALITĂŢI AUTENTIC ORTODOXE – SCURTĂ APOLOGIE... de STELIAN GOMBOŞ în ediţia nr. 1911 din 25 martie 2016 [Corola-blog/BlogPost/378572_a_379901]
-
veșniciei. Nu de puține ori, omul cerului rămâne fără cuvinte la întrebarea: ce ai văzut acolo, sus...? Tăcere, tăcere, ... taină fără sfârșit. În pilot, societatea modernă regăsește în cele din urmă vechiul pact teosofic care a compensat întotdeauna puterea prin asceză, plătind divinității cu moneda „fericirii” umane. Așa că pilotul este într-o situație care comportă în atât de mare măsură un aspect vocațional, încât ea însăși este prețul unor macerări prealabile, al unor demersuri inițiatice, menite să-l pună la încercare
ULTIMUL ZBOR de ŞTEFAN POPA în ediţia nr. 1981 din 03 iunie 2016 [Corola-blog/BlogPost/378680_a_380009]
-
luau calea Păltinișului pentru a sta de vorbă cu Noica. Constantin Noica devenea o adevărată instituție națională. Securitatea îl supraveghează dar îl lasă în pace. Noica lucrează în afara politicii. Filosofia lui nu aduce atingere națiunii. Pelerinii de la Păltiniș merg spre asceză și nu spre militantism, pe care Noica îl disprețuiește și-l consideră orb. Noica nu cheamă la ruptură, iar lucrarea sa ajută la cufundarea fără revoltă în iarna românească, trăită pe atunci ca o încercare trecătoare. Fenomenul Noica izola într-
Istoria Românilor by CATHERINE DURANDIN [Corola-publishinghouse/Science/1105_a_2613]
-
poate judeca, cu care nu e în raport direct, ci de mijlocire, de traducere a semnelor astrale. De aceea el este situat într-un "interval"(dintre lumi), "dincolo de Bine și dincolo de Rău" (Nietzsche) în care se poate menține prin "rugăciuni asceze". În acest caz, stânca/muntele, ca promontoriu greu accesibil oamenilor de rând are și atribute de epicentru al puterilor divine unde G. Bachelard plasează "contemplarea monarhică", dar putem vorbi și de legătura cu transcendentul: "ochiul sau privirea sunt întotdeauna legate
[Corola-publishinghouse/Science/1516_a_2814]
-
se adun. El în mic privește-acolo căile lor tăinuite Și c-un ac el zugrăvește carărușile găsite A aflat sâmburul lumii, tot ce-i drept, frumos și bun." E o privire pe care magul și-a dobândit-o prin asceză, un alt fel de a vedea lumea, o privire măsură cu care gândește/socoate lumea în raport cu cerul. Trebuie să-1 așezăm în acest "mare ochi" pe însuși poetul "conștiință integrală a lumii" (A. Machado), așa cum se conștientizează adeseori Eminescu: "să vadă
[Corola-publishinghouse/Science/1516_a_2814]
-
Universul s-opintește. Omul e-o-ntrebare? Fiecare om e-o-ntrebare pusă din nou spiritului Universului" (ms. 2262, f. 42). Să reținem însă: avem doar urcușul pe munte, până la mag. După întâlnirile iluminatoare avem doar imaginea retragerii magului "în asceze gândind la Dumnezeu", în tăcerea și mușchiul pietrei care-l acoperă. Nu există drumul întoarcerii la M. Eminescu finalurile sunt tăiate razant: Luceafărul nu mai coboară la fata de împărat după întâlnirea cu Hyperion. Cuvintele lui din final sunt un
[Corola-publishinghouse/Science/1516_a_2814]
-
tumul, dom, turn, clopotniță, boltă, schele, arcuri.11 Toate aceste geometrii sacre sunt verigi ale ciclului etern, "sigilii" ale faptei umane. Ridicarea lor, conviețuirea lângă ele, meditația, conferă după același Călinescu personajelor (regi, magi) "propria forță și slăbiciune, titanismul și asceza, damnarea și harul creației": cetate: "Babilon, cetate mândră cât o țară, o cetate Cu muri lungi cât patru zile, cu o mare de palate..." (Memento mori) "Memphis, colo-n depărtare, cu zidirile-i antice, Mur pe mur, stâncă pe stâncă
[Corola-publishinghouse/Science/1516_a_2814]
-
literă, orice carte își așteaptă "magul", "înțeleptul" să o tălmăcească. Inițierea este sinonimă cu credința. De aici galeria de sihaștri care ocrotesc mersul lumii socotind, cu aspră măsură, faptele ei și păstrându-se și ei înșiși în puritate ("în rugăciuni asceze"), dar și veghind idealul unei patrii mitice (Dacia), condusă după legile inițierii în tainele universului. Astfel este văzut regele dac Decebal (erou principal al mai multor cicluri Decebal, dramă; Legenda Daciei 31). El nu are nimic din aura titaniană a
[Corola-publishinghouse/Science/1516_a_2814]
-
ei - cărturarii, pentru că aceștia s-au silit să apere, ca pe o moștenire sacră, istoria poporului român și demnitatea valorilor sale spirituale, pregătind astfel momentul afirmării în cultura universală. V. Pârvan i se înfătișează ca un model, un exemplu de asceză intelectuală și devoțiune, omul care, la 20 de ani, se afla în redacția „Sămănătorului”, la 27, lua în primire o catedră universitară, la 29, intra la Academia Română, la 32, împreună cu alții, întemeia Institutul pentru studiul sud-estului european, la 36, participa
SCRIERI ISTORICE ALESE by Leonid BOICU () [Corola-publishinghouse/Science/100962_a_102254]
-
legătura dintre organizarea rațional-capitalistă a muncii (formal) libere și credințele religioase promovate de unele variante protestante (calvinismul, pietismul, metodismul, anabaptismul); adică legătura de dublă influențare dintre spiritul capitalismului, înțeles ca organizare rațională a muncii profesionale, și etica protestantă concepută ca asceză. Intenția lui Max Weber este de a argumenta ideea după care "funcționarul profesionist" este "stâlpul de rezistență al statului modern și al economiei moderne din Occident"227. Punctul de vedere al lui Max Weber în privința muncii profesionale este contextualizat de
Filosofia umanului: personalism energetic şi antropologie kantiană by Viorel Cernica () [Corola-publishinghouse/Science/1444_a_2686]
-
întrucât și sociologul german consideră vocația (Beruf), munca profesională în general, ca necesară în evoluția formelor muncii. E drept, cauza acestui fapt nu o găsim în determinarea "energetică" a culturii poporului, ci într-un complex de fenomene, între care și asceza creștină concepută și practicată în mediile protestante. Asceza este, am putea spune, și o stare sufletească. Prin urmare, temeiul muncii profesionale este și de natură sufletească, iar munca profesională devine modul însuși de activare a unui fond de aptitudini. Spiritul
Filosofia umanului: personalism energetic şi antropologie kantiană by Viorel Cernica () [Corola-publishinghouse/Science/1444_a_2686]
-
profesională în general, ca necesară în evoluția formelor muncii. E drept, cauza acestui fapt nu o găsim în determinarea "energetică" a culturii poporului, ci într-un complex de fenomene, între care și asceza creștină concepută și practicată în mediile protestante. Asceza este, am putea spune, și o stare sufletească. Prin urmare, temeiul muncii profesionale este și de natură sufletească, iar munca profesională devine modul însuși de activare a unui fond de aptitudini. Spiritul capitalist modern și chiar cultura modernă, socotește Max
Filosofia umanului: personalism energetic şi antropologie kantiană by Viorel Cernica () [Corola-publishinghouse/Science/1444_a_2686]
-
este și de natură sufletească, iar munca profesională devine modul însuși de activare a unui fond de aptitudini. Spiritul capitalist modern și chiar cultura modernă, socotește Max Weber, au ca o componentă a lor ideea de profesie originată în spiritul ascezei creștine. Într-un fel, odată impusă în cadrele culturii moderne, "ideea de profesie" se realizează în profesia ca atare, în vocație. Vocația are, desigur, în contextele prezentate în Etica protestantă și spiritul capitalismului, o conotație religioasă: ea reprezintă munca profesională
Filosofia umanului: personalism energetic şi antropologie kantiană by Viorel Cernica () [Corola-publishinghouse/Science/1444_a_2686]