1,866 matches
-
Wakefield cu ei, acesta căuta peste tot locuri unde s-ar fi putut ascunde. După ce a Învățat să scrie, a Început să țină un inventar al locurilor unde s-a ascuns. Recită pentru Maggie Lista celor mai bune locuri de ascuns Întocmită de tînărul Wakefield: “HOWARD JOHNSON, lîngă Gambier, Ohio. Ceri să mergi la baie, dar În loc de asta o iei spre ușă și ajungi În spatele recepției. TRIBUNALUL din Springfield. Sub biroul cel mare. MUZEUL CAUCIUCULUI, Akron, Ohio. Între scrumierele de cauciuc
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2295_a_3620]
-
cumpăra în fiecare lună, cică pentru Helen și Anna, dar pe care, de fapt, îl cumpăra pentru uz personal. Era înnebunit după revista asta. Deși o desființa categorisind-o drept un gunoi pentru muieri. Deseori îl surprindeam citind-o pe ascuns. În timp ce-și neglija obligațiile gospodărești, ar trebui să adaug. Deseori era descoperit adâncit în câte-un articol despre circumcizia la femei sau comportamente sexuale obsesive sau despre cele mai bune metode de îndepărtare a părului de pe picioare. Asta
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2114_a_3439]
-
cu cel mai ferm gest de care avusese parte mama în toată viața ei. După care tipul și-a îndreptat atenția spre mine. Cu coada ochiului, am văzut-o pe mama cum își scutura mâna zdrobită și-și inspecta, pe-ascuns, verigheta să vadă dacă nu cumva fusese îndoită în cursul puternicei strângeri de mână. —Ăăăă, bună, am zis eu tulburată și nedumerită. Trecuse multă vreme de când nu mai întâlnisem o asemenea concentrare de masculinitate. — Mă bucur să te cunosc, mi-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2114_a_3439]
-
orășeni și adoram Serviciile Secrete; ele fuseseră dintotdeauna însăși rațiunea existenței mele, dar la ce-mi folosea asta? Dacă i-ai fi pomenit cuiva de arme, teroriști, droguri, spionaj economic, ți-ar fi rậs în nas. Ce avem noi de ascuns? La noi, totul e la vedere, pe tarabă, vezi, de aceea o ducem prost, cu ochii la euro și dolari. Repet: nu mă interesau banii, indiferent de culoarea lor. Cu atật mai mult nu mă interesa deci cursul valutar. În
Yon by Luminita Săndulache () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91711_a_92875]
-
slujbă. Prieteni. Toate astea. Nu poți să-ți iei o bonă care să te ajute? Ochii lui Hugo au alunecat către ceas. —Bonă? a pufnit Laura. A pus mâna la frunte, zicând. M-am săturat deja de bone. Fumează pe ascuns, îți lovesc mașina, nu-ți spală rufele, le sare țandăra dacă Django vomită pe ele, unele și-o trag cu Fergus, în rarele ocazii când ajunge și el pe-acasă... Și-o trag cu Fergus? Laura a clătinat din cap
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2086_a_3411]
-
satul Nyaung Shwe unde nu-i cunoștea nimeni. Și și-au procurat de pe piața neagră buletine ale unor oameni morți, dar cu reputația intactă. De atunci Înainte, au avut două feluri de vieți: În lume, viața celor morți, iar pe ascuns, viața celor vii. Vârfurile bărcilor virară la stânga intrând pe un canal care ducea la un grup de case din tec cocoțate pe picioroange deasupra apei, cu acoperișuri ascuțite din tablă ondulată ruginită. —Ne Îndreptăm spre o mică așezare, una dintre
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2218_a_3543]
-
capabile să Înregistreze imagini de cea mai bună calitate. După cum ați ghicit, misiunea tuturor reprezentanților de rețele media era să Înregistreze un interviu În exclusivitate cu Harry Bailley. GNN le dăduse jurnaliștilor săi instrucțiuni să Îl filmeze pe Harry pe ascuns. Acesta era prea priceput la a spune numai ceea ce trebuie, lucru care era mult mai puțin interesant decât adevărul din afara camerei de luat vederi. Nu era ilegal să filmezi pe cineva fără permisiunea lui? Nici o grijă, În Myanmar problema nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2218_a_3543]
-
aceasta, pe care moșie am luat-o de la Bogdan Voievodul și de la fiii lui, infidelii noștri notorii. Căci Bogdan și fiii lui, prin lucrarea diavolului, dușmanul nostru omenesc, îndepărtându-se de credința pe care ne-o datorau, au trecut pe ascuns din regatul nostru ungar, în țara noastră a Moldovei și s-au silit s-o ia și s-o păstreze pentru el, spre ofensa majestății noastre.” Prin acest document, regele Ungariei recunoștea indirect independența tânărului stat Moldova, dar și neputința
Înstrăinata noastră Basarabie by Ion Lupu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/833_a_1563]
-
mergem pe drumul deportărilor, cine știe unde, și de ce. Am plecat acasă. Mama s-a liniștit când ne-a văzut intrând în curte. Ne-am înțeles să mergem în sat la bunicii care ne-au ascuns, și ne-au apărat. Am stat ascunși câteva zile, până am auzit la radio: “Ostași, vă ordon treceți Prutul!” Am înțeles că e război, că urmează o perioadă grea. În primăvara anului 1944 s-a primit ordin de evacuare a tuturor instituțiilor; oamenii au primit bilete de
MEMORIILE REFUGIULUI (1940 - 1944) by Valentina Voina () [Corola-publishinghouse/Memoirs/799_a_1704]
-
nu mă născusem cu moleculele lirismului în vene. Detestam cuvintele meșteșugite, care se-așezau în memorie ca niște buze subțiri și lipicioase. Săream cât-colo când auzeam de Goga, Blaga sau Labiș, iar numele lui Eminescu îmi provoca alergie (deși, pe-ascuns, îl admiram). Toate gândurile bune, cu țara noastră mare și minunată, condusă prin veacuri de bătăuși cronici și ciobani luminați și populată cu fete sfioase, flăcăi harnici și băbuțe demne și milostive, mă năuceau. Poate, cine știe?, chiar erau adevărate
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1930_a_3255]
-
a descoperit remediul reumatismului sau poate pur și simplu nu s-au mai găsit amatori de scufundări zilnice la policlinică. Doctorii au plecat și ei, așa încât au rămas doar asistentele: multe, simpatice și pline de energie. Le urmăream seara, pe-ascuns, cu lumina stinsă în bucătărie; etajul unu era un excelent observator. Le studiam cum își aranjează halatele și trag de fustițele nesigure, obligatoriu albe și croite deasupra genunchilor. Cred că știau că mă uit sau aveau o bănuială, pentru că își
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1930_a_3255]
-
mă atrăgea. Lumea din jur funcționa economic, doar cât să-mi extrag zilnic doza de imagini necesară supraviețuirii: fără atingeri, fără implicații, fără obligații. Nimeni nu trebuia să știe că posedam totul, fără să mișc un deget. Bineînțeles că, pe-ascuns, trăiam cu totul altfel. Dincolo de narcisismele mele de intelectual subțire, rânjeau bucuriile desfrânării. Aveam acasă exact ce-mi trebuia ca să pun în practică tot ceea ce nu trebuia să se afle despre mine. La Facultate vorbeam frumos, roșeam când mi se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1930_a_3255]
-
de pe suprafața pământului, dar fiecare cadru îmi încărca memoria cu un minuscul bâzâit de fond, în care recunoșteam vocea altcuiva. L-am întrebat odată pe Mihnea dacă nu crede că cineva ne omoară lent cu povești, infectându-ne creierul pe-ascuns. Mi-a zâmbit, cum numai prietenii buni știu s-o facă. Nu eram singurii care trăiam la limită, hrănindu-ne din amestecul păstos de minciună, adevăr și invenție. Dacă ai fi urcat într-un „Tarom“ și-ai fi deschis prima
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1930_a_3255]
-
Exploziile de pe ecran și din mintea mea făceau probabil ceva zgomot. Uneori, Maria se trezea și ieșea din dormitor, în capoțelul ei simpatic, de mătase bleu; mă găsea anchilozat, cu nasul în monitor și degetele sudate de tastatură. Venea pe-ascuns, în vârful picioarelor, gata să-l surprindă pe infractor și, fără vreun motiv anume, îi sărea în brațe. Se prefăcea apoi că-i nervoasă, că tocmai am sculat-o din somn (ochii ei mari și negri spuneau altceva; oricum nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1930_a_3255]
-
m-am atins de calculator, nici măcar n-am avut curiozitatea să văd ce serenade a mai compus Bidileanu sau ce își notase Paul în jurnalul lui. Sunt sigur că informațiile se-aflau deja stocate într-un fișier, Lepidopteros lucra pe-ascuns, ca un gangster, când familia lipsea de-acasă. Mi-a venit ideea trăznită că noțiunea de zi sau noapte nu conta pentru el, așa cum nu conta nici dacă îl scoteai din priză. Supravegherea continua, datele rulau în întuneric, închise în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1930_a_3255]
-
la recrutare. Parcă își plimba o mamaie în halat alb rigla pe mine, de sus până jos. Coloana curbată, capul parcă prea mare, un pic strâmb. Buzele obișnuite. Ochii verzi, unul puțin mai mic decât celălalt. Gâtul lung, bun de-ascuns (probabil de-aia purtam col-roulé-uri, uneori și vara). Umerii osoși, pieptul cu alunițe (moștenire pe linie maternă), coastele ca un acordeon. Abdomenul ferm, fără pic de burtă. Sexul mare, energic. Lipsa feselor (o dramă pentru femei, pe care, și dacă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1930_a_3255]
-
și Afumați, am mers cu grijă, să nu calc vreun negustor. În dreapta strălucea complexul ăla imens, hangar lângă hangar, cu acoperișurile din tablă ondulată. Cineva îl numise „Europa“: se adunaseră câteva mii de chinezi acolo, cu marfă ieftină, trecută pe-ascuns prin vamă. Găseai orice, de la chiloți de bumbac la arme de vânătoare și de la cauciucuri de bicicletă la acvarii luminoase. Locul forfotea de lume, nu puteai să arunci un ac. Era indicat să-ți ferești buzunarele și, mai ales, să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1930_a_3255]
-
poveste. Femeia nu încăpea în cuvinte. Budai-Deleanu ar fi fost mândru de ea: purta niște fese exorbitante, ca două plăpumi. Te putea strivi cu ele de gard, într-un moment de neatenție. Iar dacă le priveai mai mult timp pe-ascuns, după perdea, începeai să te sufoci. Le flutura amețitor, întorcându-le cu o dexteritate nerușinată spre geam, de fiecare dată când se apleca după flori. Gălețile se înghesuiau la locul lor de lângă zid, pline cu buchete cărnoase, dar eu n-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1930_a_3255]
-
dacă era a VI-a sau a VII-a. O mai pățise și Creangă, cu Povestea poveștilor în ediția Kirileanu; se feriseră Editorii de ea ca de foc (sau poate-o puseseră intenționat la index, să-i crească valoarea pe-ascuns). Doar Iorga și norocoșii obținuseră volumul complet, cu toate măgăriile. Ce nu se tipărește nu există, deci n-are valoare. Dar ce există și nu se tipărește are-o valoare incomensurabilă, ca manuscrisul lui Da Vinci sau discheta lui Culianu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1930_a_3255]
-
verzi, mânuite de-un suprarealist abil. Ochiul clămpăne peste buze, nasul cade pe-obraz, dinții se rostogolesc odată cu bărbia. Mai vii eram atunci când simțeam frigul caloriferelor și gustul de votcă ieftină, când ne băteam de Crăciun pentru brazii aduși pe-ascuns cu locomotiva, când așteptam roșul murdar al autobuzelor, când în mâna-n care strângeam mingea de fotbal se comprimau și spaima și bucuria și rânjetele securiștilor peste cupola muzeului Antipa. Există un punct în care flăcările termodinamicii se sting și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1930_a_3255]
-
va scoate de-acolo un pliculeț de coca sau vreo punguță cu pastile bleu de Ecstasy. Într-un târziu, ne lăsase în pace, oarecum cu dezamăgire, nu cu satisfacția că eram niște călători cinstiți, fără nimic (sau aproape nimic) de-ascuns. Nici faptul că stătuse de vorbă cu un profesor universitar nu păruse să-l bucure și să-l onoreze, așa cum mă așteptam eu. Ne dăduse drumul și plecasem mai departe, mândri și umiliți. La vreo cinci metri, erau opriți și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1930_a_3255]
-
au aliat cu clismaticii, o sectă din nordul Scoției despre care nu se cunosc prea multe. Despre clismatici se crede că erau foarte calculați și zgârciți; ar fi fost pasionați de matematică și studiul fenomenelor electrice. Altfel, se-ntâlneau pe ascuns, nimeni nu știa cine sunt, pe unde umblă și cu ce se ocupă cu-adevărat. Ei bine, cu ajutorul clismaticilor, presbiterienii au găsit soluția prin care să transmită fotocaina independent de cafeaua lui Kolschitzky și perdelele lui Turner.“ „Cum?“, am întrebat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1930_a_3255]
-
scriitorul, fără menajamente. „Nici el, nici Maria. Iubita dumitale tocmai te-a părăsit. O greșeală teribilă: a stat șase ani cu un «pârțar», cum îți place dumitale să le spui oamenilor ăstora. Un ins secretos, care iubea toată omenirea pe-ascuns: multe femei, o grămadă de fete, câțiva bărbați. Acum a aflat. Vrei să-ți mai povestesc din lucrurile pe care dumneata nu le știi, dar alții da? Mihnea are nevastă și copil. Pun pariu că habar n-aveai de chestia
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1930_a_3255]
-
n-aveai de chestia asta! Maria și-a ratat viața. A fost, de fapt, logodită cu un pârțar sau, în cel mai bun caz, cu un obsedat sexual; n-ai fost cinstit cu ea niciodată. Știa că te uiți pe-ascuns la reviste de modă? Că noaptea rămâneai cu orele la televizor și căscai gura la prezentatoare, pe italieni? Că luai metroul la rând, femeie după femeie, puștoaică după puștoaică, elevă după elevă? Când le terminai, te-apucai de bărbați. Pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1930_a_3255]
-
l-ar fi putut obține dacă ar fi intrat Într-o veche familie nobiliară. Ceea ce nu era deloc dezagreabil, până la urmă, mai ales că sentimentele lui pentru Fabiana fuseseră Întotdeauna foarte calde. Prezența lui Alexandru Însă Îl neliniștea. Era ceva ascuns, ceva rebel și Încăpățânat În acest copil. Aflase și că Între palatul Frassetti și Cetatea Sucevei se țese o corespondență intensă. Pe lângă toate acestea, ipoteza apartenenței lui Alexandru la un ordin secret era, totuși, principala problemă. Într-un fel sau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2302_a_3627]