1,947 matches
-
că internaționalizarea (transnaționalizarea) firmelor este asociată derulării unui proces, dacă nu de altă natură, cel puțin de natură cognitivă în rândul factorilor de decizie ai companiei (Petersen, Pedersen, 1997). Partea controversată a modelului de la Uppsala se referă la a doua aserțiune a modelului, care cunoaște două niveluri - primul, de exprimare teoretică, și al doilea, de validare operațională. La nivel teoretic sau deductiv, modelul susține că acumularea în timp de cunoștințe despre o piață străină va duce la creșterea gradului de implicare
[Corola-publishinghouse/Science/1912_a_3237]
-
Cel mai bun mod de a evita asemenea probleme de adaptare culturală este pătrunderea treptată pe piață, ceea ce oferă timp pentru cunoașterea caracteristicilor locale, incluzând aici modul specific de operare și conducere a afacerilor din țara respectivă. Este vorba despre aserțiunea modelului de la Uppsala privind rolul determinant al cunoașterii prin experiență. Unii autori (Bjørkman, 1990) lărgesc chiar noțiunea, definind prin ea atât experiența pe o piață specifică, cât și experiența internațională, în general. Dincolo de aceasta, acumularea de experiență acționează ca o
[Corola-publishinghouse/Science/1912_a_3237]
-
unei încercări de preluare ostilă decât profitabilitatea sa. Transnaționala înghite, pentru a nu fi înghițită. Schenk (1999) definește această situație prin noțiunea de confort strategic. Marile fuziuni sunt astfel mai degrabă o chestiune de strategie decât de rentabilitate, în sprijinul aserțiunii sale venind și faptul că performanțele economice realizate după fuziune nu sunt, în multe cazuri, superioare celor precedente. Nici unul dintre factorii evidențiați nu poate fi limitat numai la una dintre cele două categorii de fuziuni agreate de UNCTAD. Același lucru
[Corola-publishinghouse/Science/1912_a_3237]
-
și atunci când se ridică probleme legate de balanța de plăți sau de mediul concurențial, replica tipică a neoclasicilor vizează lipsa de alternative a statelor-gazdă. În special pentru țările mai puțin avansate, corporația transnațională reprezintă agentul principal al dezvoltării. Revenind la aserțiunile doamnei Strange, ea a pus sub semnul întrebării exercitarea celor mai importante funcții ale statului (aplicabile atât statelor de reședință, cât și statelor-gazdă): - Apărarea teritoriului național cu ajutorul forțelor armate. Teritoriul nu mai reprezintă un factor crucial în determinarea prosperității unei
[Corola-publishinghouse/Science/1912_a_3237]
-
poporanist; sămănătorismul l-a combătut numai din supralicitare etică, iar poporanismul tardiv și din motive de ideologie politică”, și anume ideologia liberală. Abstracție făcând de confuzia axiologică semnalată de Lovinescu și de frapantele erori de valorizare, la care se adaugă aserțiunea că poezia lui Octavian Goga ar fi caducă, pe când cea a lui St. O. Iosif nu, trebuie recunoscut meritul lui S. de a fi atras atenția asupra unor iluzii și de a fi sugerat și alte căi de evoluție - mai
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289471_a_290800]
-
am un dialog foarte bun cu ei. (Funcționar din Ministerul educației și învățământului - Radio România Actualități, 19.II.2006). 4.3. Expresiile "comunicabilității" Printre caracteristicile limbii de lemn, Sălișteanu-Cristea (1998:195) menționează acumularea în același enunț a unor verbe de aserțiune, ca: aș vrea să încep prin a spune/a informa că..., aș dori să subliniez/afirm/punctez..., vreau să reiterez faptul că..., aș veni, de asemenea, cu o precizare. Prototipul acestor expresii introductive autoreferențiale poate fi socotit clișeul vreau/doresc
[Corola-publishinghouse/Science/85023_a_85809]
-
ale copilului caracterial se pot structura datorită reacției explozive sau instabilității sale, dar ele, conduitele respective pot să apară și prin mecanismul de proiectare directă a unui temperament dificil, dominat de impulsul afirmării. În aceste cazuri în care tendința de aserțiune proprie este exagerată, se produc reacții complexe în sensul tendinței agresive a copilului i se opune reacția anturajului (familie , școală, societate), iar acesteia i se opune copilul prin adoptarea unui comportament antisocial. S-a remarcat remarcat că temperamentul coleric și
ROLUL STILURILOR PARENTALE ŞI AL FACTORILOR DE PERSONALITATE ASUPRA DEVIANŢEI COMPORTAMENTALE by Caliniuc Alina Mădălina () [Corola-publishinghouse/Science/522_a_875]
-
vulnerabile sunt comentariile din Demers critic (1973), oscilând mereu între canon și anticanon, epurate, mai bine zis reformate în oarecare măsură în capitolele despre I. L. Caragiale, Al. A. Philippide, Marin Preda, Perpessicius ș.a. Zgura realismului socialist rămâne aproape compactă în aserțiunile referitoare la Eugen Jebeleanu, G. Călinescu, C. Dobrogeanu-Gherea ș.a. După stabilirea în Israel L. este preocupat de holocaust, ca în volumul memorialistic Pogrom. Iași, duminică, 29 iunie 1941 (1989). SCRIERI: Poezia lui Marcel Breslașu, București, 1959; Poezia tinereții avântate: Nicolae
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287858_a_289187]
-
aflată în câmpul culturii române mai mult ca o posibilitate decât ca o realitate. Titu Maiorescu nu ezită să vorbească despre știința societății, iar în scrupuloasele și incisivile sale articole Eminescu găsește loc, printre atâtea probleme abordate, să expună memorabile aserțiuni despre sociologie. Cu toate acestea, gânditori români dedicați profesiei de sociolog se afirmă mult mai târziu. Și totuși nu ar fi onest să trecem cu ușurință peste efortul extraordinar al unui agronom - Ion Ionescu de la Brad - de aplicare a metodei
[Corola-publishinghouse/Science/2358_a_3683]
-
a reprezenta cunoașterea unei realități transcendente nu pot fi susținute în fața tribunalului pe care îl instituie critica rațiunii pure. „Critica rațiunii duce deci în cele din urmă, în mod necesar, la știință; folosirea ei dogmatică, fără critică, duce, dimpotrivă, la aserțiuni neîntemeiate, cărora li se pot opune altele tot atât de puțin verosimile, prin urmare, la scepticism.”74 În sfârșit, în capitolul intitulat „Arhitectonica rațiunii pure”, numind filosofie pură „o cunoaștere din rațiune pură”, Kant scrie: Filosofia rațiunii pure este sau o propedeutică
[Corola-publishinghouse/Science/2034_a_3359]
-
mare om de știință al tuturor timpurilor, poate și el să greșească. Ce se putea răspunde? Să ne amintim ce ar fi însemnat, în ani mai apropiați, punerea în discuție, fie și cu cele mai bune argumente, a unei singure aserțiuni sau decizii a „conducătorului”. Pentru observații critice importante, care nu au suscitat însă, din păcate, o dezbatere mai largă, vezi A. Marino, Politică și cultură, îndeosebi secțiunea „O nouă cultură română”, Editura Polirom, Iași, 1996. Pentru o dezvoltare a acestei
[Corola-publishinghouse/Science/2034_a_3359]
-
simte nevoia să se lămurească pe sine, dar și pe cititorul său asupra ideii de literatură, a ideii de ficțiune. Cartea abundă în definiții concentrate, spirituale, ironice, solemne, ocolind cărările deja bătute, despre „eseu”, „poezie”, „act creator”, „frumos”, „estetica limbajului”. Aserțiunile, oricât de șocante, se sprijină pe un temenic arsenal teoretic. Dacă romanul Oglinzile sparte este un monolog despre existență, iar Literatura. Povestea unei ficțiuni, un monolog despre creația artistică, Nedespărțirea de Borges (2000) este un monolog pe tema cunoașterii omului
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286350_a_287679]
-
Este și cazul lucrării Mateiu I. Caragiale comentat de... (1996), sinteză la hotarul dintre didacticism și eseistică, prin intermediul căreia se conturează o bună schiță de portret. În schimb, Ion Creangă - spectacolul lumii (1996) își are punctul de pornire mărturisit în aserțiunile călinesciene referitoare la caracterul dramatic al prozei lui Creangă, analizată printr-o grilă care evidențiază ludicul și spiritul carnavalesc, demers susținut de mai multe modalități de exegeză critică: tematism, naratologie, critică arhetipală ș.a. Cu o instrumentație asemănătoare, T. dă în
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290239_a_291568]
-
riscant să comparăm epocile între ele, deși istoriografia comparată și sintezele vaste de civilizație tocmai asta fac. Nu știm cît de corectă este argumentația noastră, dar observația este riguros exactă. În esență, nu este imposibil să încercăm să vedem în ce măsură aserțiunea istoricului și filologului german Ulrich von Wilamowitz Möllendorff (1840-1905) Nur der gewaltige Mann (în speță, mutatis mutandis, die gewaltige Frau) die Geschichte macht se aplică reginei Elisabeta și reginei Victoria. Ne vom rezuma numai la cele mai izbitoare caracteristici ale
by ADRIAN NICOLESCU [Corola-publishinghouse/Science/1104_a_2612]
-
de ce Albionului i se potrivește atît de bine deviza ce însoțește de aproape o mie de ani stema orașului Paris (o corabie pe valuri), Fluctuat nec mergitur (" Se clatină, dar nu se scufundă"). Îi invităm pe cititori să testeze validitatea aserțiunii noastre prin filtrul rațiunii și sensibilității proprii. NOTE 1. "Legea salică" (< Lex Salica) face trimitere, cel puțin etimologic, la Francii salieni. Aceștia erau un trib germanic și aveau statutul de foederati ai Imperiului Roman. În anul 358, sub Constantius II
by ADRIAN NICOLESCU [Corola-publishinghouse/Science/1104_a_2612]
-
Barbu, G. Călinescu, Eugen Barbu, Leonid Dimov. Ca stil de epocă, b. românesc literar a fost studiat în câteva sinteze de proporții. Prima, a lui Dan Horia Mazilu, Barocul în literatura română din secolul al XVII-lea (1976), debutează cu aserțiunea, întemeiată pe o consistentă informație, că semnele b. nu apar în secolul al XVIII-lea, cum, la data respectivă, se mai credea, ci în cel precedent, ca urmare a contactelor culturale cu Polonia și Ucraina; al optsprezecelea veac înregistrează doar
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285653_a_286982]
-
alegem pe aceea a sistemului, adică a semioticii respective, substanța, fie din planul expresiei, fie din planul conținutului, rămâne substanță și pentru o altă formă din planul expresiei sau conținutului altui sistem de semnificare. Formalizată și, deci, mai clară; această aserțiune arată astfel: fie E planul expresiei, C planul conținutului, R relația dintre ele; sistemnul de semnificare sau semiotica, cum spune Hjelmslev, se scrie astfel: ERC. Cele două cazuri pot fi scrise astfel: dacă substanța din planul conținututui unui sistem devine
Semn și interpretare by Aurel Codoban [Corola-publishinghouse/Science/295577_a_296906]
-
precoce decât celelalte varietăți luate în studiu, iar crapul cu solzi, mai rezistent la boli. Desigur că la data efectuării studiilor prezentate anterior (anii 1950-1960), cercetarea științifică în domeniul pisciculturii era destul de slab reprezentată, astfel că cercetări ulterioare vor modifica aserțiunile de mai sus. Pe plan mondial, selecția și încrucișarea animalelor s-a făcut de către om încă de la începutul domesticirii acestora. In mod empiric, s-a procedat și la încrucișări neînrudite, atât pentru contracararea efectelor consangvinizării, cât și pentru accentuarea, sau
CONTRIBUŢII LA AMELIORAREA CRAPULUI DE CULTURĂ ÎN CONDIŢIILE ECOLOGICE ALE AMENAJĂRII PISCICOLE MOVILENI, JUDEŢUL IAŞI by Dr. ing. Gheorghe Huian () [Corola-publishinghouse/Science/678_a_977]
-
contact cu zonele exterioare”. În poema noastră Întîlnim o pluralitate de euri. Eul concentrat este al Cătălinei dar nu Întotdeauna pentru că eroina trece și prin momente de disipare, eul vaporizat Îi aparține lui Hyperion. Cristina Hăulică amintea mai demult această aserțiune: „orice lectură este o nouă versiune, exactă sau trădătoare totodată care se Înscrie pe orbita trasată În jurul textului nuclear ... conceptul de text definitiv nu corespunde decît religiei sau oboselii. Luceafărul eminescian. O interpretare transeontică. Pajul este un mercur etic și
LUCEAFĂRUL EMINESCIAN. O INTERPRETARE TRANSEONTICĂ. by Marian Constandache () [Corola-publishinghouse/Science/1694_a_2972]
-
predicatul și complementul). Autorul insistă asupra ideii că elementele omise trebuie să fie recuperabile din context; nu trebuie considerate elipse formulările de genul "mulțumesc" sau "(nu) sunt de acord" etc. ca replici la îndemnuri ca "ia o prăjitură", respectiv la aserțiuni ca "trebuie să economisim ca să o ducem mai bine", deoarece există multiple alte formulări posibile, astfel încât ceea ce lipsește nu este deductibil din contextul lingvistic sau extralingvistic (situațional). Pușcariu, pp. 39-40: "Cel mai tipic caz de economie (a limbii n.n.) e
Condensarea lexico-semantică by Emil Suciu [Corola-publishinghouse/Science/925_a_2433]
-
a conținutului noțional al sintagmei sau compusului. Constatarea că elementul reținut este cel mai specific din punct de vedere semantic (v. Wooldridge, p. 6) se referă, desigur, doar la tipurile de condensare în care este eliminat determinatul, dar nu contrazice aserțiunea noastră, în măsura în care "specific" nu vrea să însemne "cel mai important, principal". În substantivul roșie, de pildă, s-a concentrat trăsătura distinctivă fundamentală a sintagmei pătlăgică roșie, exprimată exclusiv de constituentul pătlăgică, și anume "plantă erbacee legumicolă (...), cultivată pentru fructul ei
Condensarea lexico-semantică by Emil Suciu [Corola-publishinghouse/Science/925_a_2433]
-
cu sprijinul, cu aportul implicit al acesteia. De altfel, chiar ELR sugerează, în același loc, această realitate: "General romanică este și (...) elipsa determinatului din sintagma nominală, corelată (subl. n.) cu substantivarea adjectivului determinant, care preia sensul întregii construcții". În sprijinul aserțiunii că formațiile rezultate în urma condensării sunt cuvinte noi poate fi adus și următorul argument concret: în limba maghiară, vocala o de la finala cuvintelor este întotdeauna lungă (ó), în timp ce vocala -ocare leagă elementele compuselor tematice de origine greacă este întotdeauna scurtă
Condensarea lexico-semantică by Emil Suciu [Corola-publishinghouse/Science/925_a_2433]
-
inginer - șef. S-a transferat la uzinele siderurgice Bethlehem și și-a încheiat activitatea profesională ca și consultant. A publicat în 1895 lucrarea A Piece Rate Sistem (Sistemul acordului individual), în 1903, Shop Management (Managementul Atelierului) care conține 464 de aserțiuni extrem de detaliate despre conducerea și organizarea atelierelor. În 1911 a apărut lucrarea ce îl va consacra: Principles of Scientific Management (Principiile Managementului Științific). Cum „nimeni nu e profet în țara lui”, Taylor a avut mult de suferit de pe urma tentativelor de
[Corola-publishinghouse/Science/2059_a_3384]
-
acționează eficient în situații de control intens (figura 14.2.3.1.). Figura 14.2.3.1. Modelul conceptual al lui Fiedler Robert House elaborează teoria rutei spre obiectiv (engl., path-goal theory) - teorie situațională asupra conducerii eficiente a cărei principală aserțiune, în contrast cu teoria lui Fiedler, este aceea că liderul trebuie să-și modeleze stilul în funcție de factorii situaționali. House alege acest nume pentru teoria sa considerând că principala sarcină a liderilor este aceea de a dirija și instrui membrii echipei în alegerea
[Corola-publishinghouse/Science/2059_a_3384]
-
Modelul schimbului lider-membru al echipei (engl., leader-member exchange/LMX model) elaborat de Dansereau, Graen și Haga (1975) (apud Spector, 2000) arată de ce un subgrup al unei unități funcționează ca parte a unei echipe coezive, în timp ce un altul este exclus. Principala aserțiune a acestui model este aceea că liderul nu-și tratează toți subordonații în același fel. Chiar dacă sunt integrate unui context de cultivare a consensului și colaborării, relațiile interpersonale rămân marcate de fenomene mai puțin controlabile, dar firești - atracția interpersonală, prima
[Corola-publishinghouse/Science/2059_a_3384]