8,316 matches
-
imaginea lui Bull, care îi stricase și distracția din noaptea precedentă. „Nu m-am mai comportat niciodată așa“, se gândise Alan. În definitiv, avea și el mândria lui, nu? E o mare diferență între a i-o trage bucuros unei asistente care chițăie de plăcere într-o garsonieră de prin Chiswick și o fetișcană, prietenă de zoofil, care ți-o suge printre tomberoane, într-o casă de oaspeți din provincie. Evident, de vină era chestia cu Bull. „Poate că e la fel de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1919_a_3244]
-
frumoasă. Și ordonă soldaților s-o arunce pe vrăjitoare în apă. Mai târziu, el adăugă: Ce lentă e vrăjitoarea asta. Trebuie să trimitem pe cineva s-o ajute să se grăbească puțin! Și puse să fie azvârlită în fluviu și asistenta vrăjitoarei. Toată lumea fu uimită văzându-l pe Ximen Bao cu un aer respectuos, aplecându-se spre oglinda apei ca și cum l-ar asculta pe Hebo. Acesta îi privi pe nobilii orașului și pe funcționarii care organizau așa-zisa căsătorie și le
[Corola-publishinghouse/Administrative/1478_a_2776]
-
prima, i-am făcut parbrizul pulbere, am umplut capota de cioburi mici și albăstrii (ca solzii de plătică), iar Fane m-a alergat, m-a prins și mi-a sucit mâinile la spate până au venit plutonierul și nevastă-sa (asistenta care îmi făcuse o dată moldamin, când eram răcit), țipau roșii ca racii fierți, el în pijama, ea în capot, au venit pe urmă toți și Fane le-a zis că țin cu Dinamo. Mai târziu a venit și tata (care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1982_a_3307]
-
pe mal, celălalt, bunicul nostru, din pricina cancerului pulmonar care avea să-i fie descoperit curând, pe la începutul lui iunie. Eram așa fericit! Încă. Am intrat în maternitate ca un fulger globular învelit în uniformă de liceu, portarul, brancardierii, doctorii și asistentele n-au îndrăznit să-mi bareze calea, mama golise un borcan cu cremă de ciocolată și se perpelea fără să doarmă. Ne-am îmbrățișat tare, tare de tot, până am văzut o mulțime de steluțe verzi, nu câte trei pe-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1982_a_3307]
-
umedă, altcineva te bandajează cu un fular peste ochiul drept, apoi acel tu generic, prin care curge povestea, devine eu, persoana a doua singular se diluează și dispare, lăsând locul persoanei întâi. Și nici nu m-a prea durut când asistenta medicală mi-a cusut arcada. Eram în tabără la Poiana Izvoarelor, în vacanța de iarnă dintr-a șasea, înnebunit de-un joc secret, cu care ne umpleam serile în dormitor, după ce aprindeam focul în sobă cu bucăți de burete smulse
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1982_a_3307]
-
într-un fel distorsionat la rănile și durerile pe care le-ar fi îndurat acesta. În jurul meu, paturile goale conțineau o sută de istorii ale ciocnirilor și pierderilor celor dragi, traducerea rănilor prin violența accidentelor de avion sau automobil. Două asistente se plimbau prin salon, aranjând paturile și căștile radio. Aceste femei tinere și prietenoase slujeau într-o catedrală a rănilor invizibile, sexualitățile lor îmbobocite prezidând peste cele mai îngrozitoare răni faciale și genitale. Când îmi potriveau chingile în jurul picioarelor, ascultam
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2028_a_3353]
-
o bucată mică de rășină într-o fâșie de foaie argintată, Vaughan scoase o brichetă de alamă din buzunarul de la șold. Femeia aprinse rășina și scutură pudra într-o țigară desfăcută care aștepta în aparatul de răsucit din poala sa. Asistentă socială la departamentul de protecție a copilului din Stanwell, pe aceasta o lega de Vera Seagrave o lungă prietenie. Pe picioarele ei erau niște cicatrice ca de bacil de gaz, mici depresiuni circulare pe rotule. Mă observă că mă uitam
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2028_a_3353]
-
am zis. O să mă bage în spital. Poate acolo o să îmi dea chiloți. 28.12. Doctorul a zis ca n-am decât o julitura la gât. Totuși mă ține patru zile la pat, din cauza unui deget degerat. La prânz, o asistentă medicală mi-a adus niște chifle și o supă. A zis că am ochi frumoși, după care mi-a supt pula. Am întrebat-o de niște chiloți. A început să plângă și a plecat. M-a vizitat Georges Riviera. Mi-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1965_a_3290]
-
a intrat și el în spital, i-a degerat și lui un deget. Iesise să se pișe, i-au căzut niște picături pe picior, a dormit, când s-a trezit, degetul înghețase. Se pare că și lui i-o suge asistenta. 31.12. Crosse a fost cu formularele la batalion. Erau greșite formularele pentru furnizori. Altele n-au. Azi e Anul Nou. 01.01. Am ieșit din spital. Aseară s-a sărbătorit, am aruncat noi niște grenade, nemții niște grenade, ne-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1965_a_3290]
-
pauză și un moment nimeni nu zise nimic. Apoi Mma Ramotswe rupse tăcerea. — Ce-ar fi dacă ne-ați spune câte ceva despre dumneavoastră, Rra? Apoi, ceva mai încolo, ne putem întoarce la întrebarea asta care vă tulbură atât de rău. Asistenta mea o să ne facă o ceașcă de ceai mai întâi și o s-o bem împreună. Domnul Badule încuviință din cap bucuros. Era în pragul lacrimilor, iar Mma Ramotswe știa că ritualul ceștilor de ceai fierbinți ținute între palme va face
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2039_a_3364]
-
Dup-aia să se trezească teafăr, întreg la cap și să-mi spună logaritmi și cum e curba lui Gauss... L-am tranchilizat o vreme, am băgat în el tratament după tratament, injecții și pastile, mai mult pentru că se plângeau asistentele că le-a rupt halatele de pe ele, că stă agățat de gratii și urlă cât de noaptea de lungă, „de ce mi-ați tăiat via din ținutul Efraim, de ce?”. S-a luat de femeia de serviciu, i-a răsturnat găleata, „dezmierdările
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1987_a_3312]
-
soi de laborator subteran, un beci în care am ascuns noi aparatură secretă și-acolo s-au întâmplat lucruri teribile. Sigur, ei i-au spus c-o duc la spital, să-i facă analize, dar ăia nu erau doctori și asistentele... niște kaghebiste și ele! În timpul somnului a fost condiționată, cu o lumină intermitentă și fragmente muzicale, când le aude, trebuie să execute ce i-am spus noi, kaghebiștii, și-atunci iese din casă și se trezește în locuri necunoscute, nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1987_a_3312]
-
izbucnit scandalul, a dat doamna Pârvulescu totul pe față, n-a mai suportat săraca și-a răbufnit, a făcut o criză la spital când a venit și cealaltă, a dat-o afară de păr, s-au certat în fața doctorilor și-a asistentelor, i-a făcut vânt pe scări... Pe urmă, cică, amanta a revenit, s-a rugat s-o lase să ia niște scrisori de-ale ei de la Pârvulescu, c-au rămas, dar... Săru’ mâna... i se frânge fraza și susură vinovat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1987_a_3312]
-
să vorbească și din când în când are chiar poftă de-o țuică... - Când l-au luat cu Salvarea și l-au dus la Iași, la spital, s-a trezit dintr-odată și-a aruncat cu sticlele de la perfuzii după asistentă, pe urmă l-a pocnit cu sertarul de la noptieră și pe doctor, să nu se atingă nimeni de el, „ce mi-ați băgat în vene”, chiar așa striga, „jos labele de pe mine... jos...”. L-au prins abia lângă poartă, l-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1987_a_3312]
-
urina să se evacueze. Rinichii îi sunt înfundați. Puținul care i se mai scurge din puță e roșu de sânge. Puștiul ăsta, cu părinții lui acolo, cu toată familia, ăia uitându-se la radiografia neagră de față cu doctorul și asistentele, și cu V-ul ăla mare de ceară strălucind alb să-l vadă toată lumea, puștiul trebuie să spună adevărul. Despre cum și-o freacă arabii. Despre ce i-a scris frate-su mai mare din marină. La telefon, chiar acuma
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1877_a_3202]
-
și gură, fiecare purtând o conversație cu cineva de departe. În timp ce trec pe lângă ei, Inky se împiedică, ștergându-i cu poșeta plină de pește putrezit, atingând-o de mânecile hainelor de piele și blană. Bodyguarzi în costume de culoare închisă. Asistente personale în haine negre făcute la comandă. Cei din anturaj se strâng unii în alții, ferindu-se, bombănesc dezgustați și-și duc mânuțele manichiurate la nas și la gură. Inky merge drept înainte. Spune: — Așa-mi place să fac asta
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1877_a_3202]
-
La scurt timp începu calvarul. O durere adâncă i se cuibări în trup, sfârtecând-o, făcând-o să urle. Pacientele din salon se răstiră la ea, cerându-i să tacă. Începu să plângă și se rugă de ele să cheme asistenta. Nici una nu catadicsi să coboare din pat. Deși strigătele ei răsunau pe hol, nimeni nu veni s-o ajute. Când Dumnezeu se îndură de ea și-i potoli suferința, o pace sfântă i se coborî în trup și adormi. Se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1548_a_2846]
-
veni s-o ajute. Când Dumnezeu se îndură de ea și-i potoli suferința, o pace sfântă i se coborî în trup și adormi. Se trezi în toiul nopții gemând, iarăși, de durere. Scoasă din sărite, una din femei alertă asistenta. Dură o veșnicie până când o mutară la reanimare. Luana făcu febră și începu să delireze. Se agita în pat, strigând că are gropi în picioare care o dor. După câteva minute, cerea îngrozită să i se ia de pe trup lipitorile
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1548_a_2846]
-
sosea, un doctor veni să consulte bolnava, îi prescrise antibiotice și în ziua următoare se trezi din nou purtată pe targa cu rotile și întinsă pe masa de operație. Luana se zbătu cu îndărătnicie până reușiră s-o imobilizeze. O asistentă se aplecă peste ea, simți apăsarea unei măști de cauciuc și, fără să știe cum, adormi. Se trezi când afară era deja întuneric. Constată surprinsă că n-o mai doare nimic. Se obișnuise cu suferința într-atât, încât binecuvântata stare
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1548_a_2846]
-
ignorând apelul cu încăpățânare. Ea privea aparatul, convinsă că la celălalt capăt al firului e "domnișoara dezastru" în persoană. Directorul ridică ochii spre ea și Luana luă receptorul din furcă. O voce de femeie spuse contrariată: Alo? Cine e acolo? Asistenta domnului director general. După un moment de uimire, vocea strigă isterică în telefon: Neghioabo, cum îți permiți să răspunzi la numărul ăsta? Dă-mi-l imediat pe Cristi. Cristi nu-i aici. Așeză receptorul la loc și rămase în picioare
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1548_a_2846]
-
birou cu o semeție pe care Luana depășise stadiul de-a o mai lua drept inspirată. Ochii fardați o priviră cu mirare. Ce cauți tu aici? Doamna Noia răspunse cu politețea pe care i-o cerea funcția și locul. Sunt asistenta domnului director general. Cu ce vă pot ajuta? Femeia dotată cu nesfârșite voluptăți își încruntă sprâncenele. Ah! Nătăfleața de la telefon și nevasta celui care nu-și poate ține bărbăția în pantaloni. Ne-am cunoscut, îți amintești? Luana Noia se clătină
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1548_a_2846]
-
să pună în practică noile idei ale Luanei. Și deodată, întreagă această stare de bine se spulberase ca un balon de săpun. Lucrurile așezate, în sfârșit, pe făgașul cel bun, deraiaseră ca un tren accelerat, imediat la ieșirea din gară. Asistenta lui, perfectă în postul ei prin modul inegalabil de a aborda și cuceri partenerii de discuție, prin munca autodidactă pe care o făcea, se transformase, peste noapte, într-un director de creație fără acte în regulă dar generator de bombe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1548_a_2846]
-
un miros fad, răscolitor. Era atunci vară, doctorul avea un halat cu mânecă scurtă, din porii proeminenți, roșietici de pe braț, ieșeau firicele firave de păr blonziu. Prin fereastra larg deschisă pătrundea către ei vuietul străzii. Cu scaunul rezemat de fișet asistenta moțăia cu o carte în brațe, cu fața învăluită de-o mare împăcare... Carmina coborî din scaun și porni spre ieșire parcă târându-se pe linoleum, străbătu culoarele întunecate, auzi în dosul ușilor vopsite în alb bâzâitul aparatelor de pilit
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
-
oare chiar trebuia s-o pornească la vale, urmărită ca de o avalanșă, fără a privi cu limpezime în jur? A doua zi, când și-au făcut analizele, a fost prima oară când s-au simțit legați și când o asistentă tânără, guralivă, le-a luat sângele, nimerind de prima oară cu acul seringii vena de la încheietura brațului stâng, extrăgând lichidul roșiatic și depunându-l mai apoi într-un flacon micuț care a fost acoperit mai apoi imediat cu un dop
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
-
Liniște! Ssst! În tot acest timp, profesorul Toader Baștină ținea un discurs pe care nu-l asculta nimeni. Începuse cu Praxiteles și avea să termine cu Brâncuși. Altfel cum să Înțelegi frumusețea ihtiozaurului? La auzul Întrebării formulate atât de răspicat, asistenta plecă vinovată privirea. Grațian fu gata să dea un răspuns, dar renunță de teamă că ar putea compromite prin ușurătate munca de o săptămână a distinsului profesor. Arăta bine cu bascul său de velur tras pe o sprânceană. Unii Îl
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1856_a_3181]