4,147 matches
-
consecință, profesorul universitar Pânișoară amintește câteva trucuri (cf. Gass și Seiter, Manual de persuasiune, Polirom, 2009) folosite în campaniile publicitare prin care se transmite că odată cu cumpărarea produsului respectiv, se primește și valoarea sau stilul de viață la care fiecare aspiră. Statutul social și elitismul: cei care cumpără produsele cărora li se fac campanie au ocazia să fie priviți cu admirație, ca aparținând unei clase privilegiate, din moment ce doar ele auacces la acele roduse sau și le pot permite. Sexul sau romantismul
Părinți de succes: Învățați-i pe cei mici să consume publicitate () [Corola-journal/Journalistic/54343_a_55668]
-
important să aibă în vedere trei întrebări: Care este imaginea sau stilul de viață asociat cu produsul? Imaginea sau stilul de viață respectiv sunt cu adevărat dezirabile ? Este imaginea pe care o caută micuțul sau stilul de viață la care aspiră? Cumpărarea produsului îi va oferi oare imaginea sau stilul de viață asociat produsului ? Dacă da, cum o să se întâmple acest lucru? Cum se poate evalua asta? În plus, important este ca cel mic să nu urmărească reclame decât în prezența
Părinți de succes: Învățați-i pe cei mici să consume publicitate () [Corola-journal/Journalistic/54343_a_55668]
-
desprinsă de cea reală; receptăm o limbă nepămînteană, creată pentru o realitate inventată. Încă puțin și ajungem în proximitatea romanului medieval: „- Cine ești tu, o, ființă dulce și teribilă, tu, care ai atîta putere asupra vieții mele? Lasă-mă să aspir pe buzele tale parfumul săruturilor! pe sînul tău frăgezimea grațiilor! voi să mă îmbăt de junețea ta, de frumusețea ta; de căldura sufletului tău, de răsfățările tale, de surîsele tale! Elena tresări la aceste vorbe. - Taci, Alexandre, aceste vorbe îmi
D. Bolintineanu, poet și nimic altceva by Mihai Zamfir () [Corola-journal/Journalistic/5431_a_6756]
-
și încărcate de acel materialism lingvistic prin care textului i se măsoară greutatea în litere, dar i se ignoră grația în spirit. Trebuie însă văzut în aceste eforturi de statistică a textului pe care le întreprinde Barthes pe vremea cînd aspira la un statut academic mai mult decît afirmarea unui pozitivism sans rivages în contra unor idealisme hermeneutice. Pentru că, atunci cînd cuprinde cu centura tablouri textuale pentru a scoate în față cuvinte sau sintagme care pot fi măsurate, Barthes nu caută o
De ce zahărul e violent by Alexandru Matei () [Corola-journal/Journalistic/5441_a_6766]
-
fi împinsă la o accepție meschină, la o legătură prea strînsă, egoistă cu bunurile terestre... E mai potrivit să menționăm aici credința indiană potrivit căreia furnica sugerează însemnătatea minoră a făpturilor omenești luate în parte, mediocre, sortite pieirii dacă nu aspiră la o înălțare către Brahma. Calitatea sfidează cantitatea. Avem a face cu o provocare adusă lumii materiale, deoarece microcosmul, purtător și el de absolut, se întîlnește cu macrocosmul divin: „O furnică pe Golgota duce o cruce de om”. Poetul nostru
Vîrsta edenică by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/5469_a_6794]
-
Sintagma însăși e frisonantă. Și devine cu atât mai frisonantă în expunerea strălucită a lui Ion Vianu. De la chiar fraza de început: „Dintre toate puterile exercitate social, singura care nu dorește stabilirea unei mari puteri asupra celuilalt, singura care nu aspiră să se sporească pe ea în detrimentul celui asupra căreia se manifestă, este puterea medicală” (p. 109). Observația aceasta aparține cuiva care a practicat, la cel mai înalt nivel, medicina, să nu uităm. Nici acum, nici mai târziu de-a lungul
Schiță de portret by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/5164_a_6489]
-
cât a durat: spațiul devenise la fel de imaterial ca și timpul. În noțiunea psihologică a timpului lui Borges, călătoria a durat vreo zece minute. E suficient să spunem că la încheierea acestei variabile cantități de timp, se afla exact în locul unde aspirase în gând să se afle, adică la cafeneaua din Chiado, față-n față cu Fernando Pessoa. Pessoa purta ochelarii rotunzi pe care Borges îi atribuise lui Alberto Caeiro. Nu i s-a părut ciudat - adică, nu mai ciudat decât faptul
Alex. Leo Șerban - Litera din scrisoarea misterioasă () [Corola-journal/Journalistic/5389_a_6714]
-
în rolul Verei, atracția pe care o exercită vine din metamorfoza care acomodează registre diferite de sensibilitate, acomodări pe care suprafața pielii nu le trădează, dar care își au propria vibrație emoțională. Produsul de laborator al unui inginer plastician, care aspiră în secret și la rolul de inginer de suflete, are acea perfecțiune a unicatului, a unei frumuseți care provine dintr-un gest care vizează orgolios crearea unei ființe perfecte, androginul. Sigur că noile organe nu reclamă androginia, dar ea se
Pygmalion și Galateea by Angelo Mitchievici () [Corola-journal/Journalistic/5103_a_6428]
-
altfel, încă o dată, de către bărbatul cuplului care vizitează periodic rezervația creaturilor fabuloase, ascultându-le poveștile: "- Mă gândesc că toate creaturile astea, ce au fost cândva fabuloase, miraculoase, au degenerat în timp prin necredința oamenilor în ele" (p. 38). Acest cuplu aspiră la iubire, dar eșuează în aspirația lui, crezând că "de vină nu poate fi decât numai Aspida", care ea însăși, în povestea ei, mărturisește: "- îi îndrăgosteam șpe oameniț ca apoi să-i țin la distanță, într-un chin insuportabil, departe
Mit și demitizare by A. Gh. Olteanu () [Corola-journal/Journalistic/6649_a_7974]
-
opune o alta, abandonată cândva de om, a cărei imagine superb scrisă apare în capitole precum împărătița Furnică (pp. 125-132) sau Albatroșii "Danzantes" (pp. 215-227). La această lume, neatinsă încă - în viziunea autoarei - de forțele destructive ale civilizației pare să aspire personajele (anonime) din Sub semnul Aspidei. O dificultate tenace se dovedește a fi așezarea cărții, a romanului sui generis, cum zice dl D. Micu în prefață, Roxanei Pavnotescu în contextul literaturii actuale. Cartea ar putea fi afiliată postmodernismului prin unele
Mit și demitizare by A. Gh. Olteanu () [Corola-journal/Journalistic/6649_a_7974]
-
episodul monumentului de la Ploiești. Dar în ciuda acestui fapt, la o analiză globală Constantin Brâncuși pare mai curînd o personalitate de tip eminescian, a cărui operă se dezvoltă organic, își înfige adînc rădăcinile în soluri imemoriale, în substraturi etno-arheologice și esoterico-metafizice, aspirînd evident spre lumea glacială și pură a nordului, spre acea lumină incoruporibilă a Walhalei. Solitudinea brâncușiană însăși, cu decorul ei arhaizant, cu mișcările ceremoniale și cu gesturile cotidiene resorbite în stereotipii rituale, corespunde și ea unui anumit eminescianism generic și
Caragiale și Brâncuși by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/6723_a_8048]
-
Stewart), al cărui chip posedă o accentuată paliditate și a cărei sensibilite ușor maladivă dublată de o melancolie ușoară răspund paselor onirice ale iubitului cu sânge rece. Iubirea dintre cei doi configurează mitul romantic al acelor iubiri imposibile unde demonul aspiră la existența lumească, iar iubita sa muritoare ezită să împărtășească substanța nemuritoare care echivalează cu o formă sublimă de damnare. Dincolo de aspectul pueril al poveștii, pueril, dar nu idiot, se află o cultură specifică a colegiilor americane, care modelează mitul
Frumoasele bestii romantice by Angelo Mitchievici () [Corola-journal/Journalistic/6629_a_7954]
-
au fost supuse la diferite probe pentru a le măsura capacitatea cerebrală. Comparând rezultatele acestora cu cele ale femeilor care nu luaseră aspirină, experții au observat că persoanele în vârstă care își administraseră aspirină aveau un declin cognitiv mai redus. Aspira este un medicament analgezic din familia antiinflamatoarelor care este folosit pentru tratarea durerilor ușoare până la cele moderate. În ultimii ani, produsul a fost prescris în doze mici pacienților cu risc cardiovascular sau celor care pot suferi un infarct, boli de
O aspirină pe zi încetineşte declinul cognitiv - STUDIU () [Corola-journal/Journalistic/65690_a_67015]
-
la loterie, de criminali pocăiți sau nu, de sinucigași salvați, de înviați din morți. Și ei și paraziții speciei (profesia onorabilă și onorabil remunerată de ghostwriter, negru literar, a apărut și înflorește în umbra ei, pentru că nu toți cei ce aspiră să devină iluștri prin confesare se și pricep să scrie) profită de popularitatea acestui tip de produs care a ajuns să ocupe un loc central în cultura contemporană. Dar el are o vechime respectabilă și, spune autorul, „fiecare dintre cărți
Eu, naratorul și tot eu, protagonistul by Felicia Antip () [Corola-journal/Journalistic/6459_a_7784]
-
funcțională" întruchipată de birocrație și „sentimentalitatea binară și suveran indiferentă față de singularitatea destinelor individuale" a ideologiei. Acționând laolaltă și potențându-se reciproc într-un mod malefic, ele au nenorocit secolul al XX-lea. In condițiile date, „perspicacitatea afectivă" la care aspira Solomon este mai necesară decât oricând. Cărțile care au binemeritat o „lectură" pătrunzătoare nu perpetuează „fantasme" bune doar să spele creierele și să favorizeze duioșia-kitsch, ci stimulează imaginația cititorului, îi permit să nu se oprească la aparențe și să înțeleagă
Un răspuns pentru Regele Solomon by Felicia Antip () [Corola-journal/Journalistic/6488_a_7813]
-
își povesteau unul altuia senzațiile trăite și viziunile avute în timpul anesteziei: „Există calități diferite de întuneric [...]. Există un întuneric care nu conține nimic, uscat și dur ca un cărbune și care e la sfârșitul coridorului prin care treci când ai aspirat adânc cloroformul". „Se știe că pe masa de operații - scrie M. Blecher în «jurnal de sanatoriu» - toți bolnavii se zbat până ce adorm, și refuză ca să respire cloroformul. Când a trebuit însă să fiu anesteziat pentru operația mea, spre extraordinara uluire
Narcotice în proza românească interbelică by Andrei Oișteanu () [Corola-journal/Journalistic/6372_a_7697]
-
în «jurnal de sanatoriu» - toți bolnavii se zbat până ce adorm, și refuză ca să respire cloroformul. Când a trebuit însă să fiu anesteziat pentru operația mea, spre extraordinara uluire a doctoriței care îmi pusese masca de inhalat pe obraz, începui să aspir cu putere anestezicul până în fundul plămânilor, până la epuizare, ca și cum mi-ar fi fost sete și aș fi așteptat de mult anestezicul ca să-l respir". Cum își notează în „jurnal", Blecher plănuia să se sinucidă cu anestezic: „Când mi se va
Narcotice în proza românească interbelică by Andrei Oișteanu () [Corola-journal/Journalistic/6372_a_7697]
-
plămânilor, până la epuizare, ca și cum mi-ar fi fost sete și aș fi așteptat de mult anestezicul ca să-l respir". Cum își notează în „jurnal", Blecher plănuia să se sinucidă cu anestezic: „Când mi se va da cloroformul, voi înghiți [voi aspira] puternic până la doza care ucide, îmi spuneam. Este o moarte simplă și ușoară și nimeni nu va ști că m-am sinucis". Sinuciderea cu cloroform pare practic imposibilă. Altfel spus, pare să fie doar un clișeu literar, dar nu este
Narcotice în proza românească interbelică by Andrei Oișteanu () [Corola-journal/Journalistic/6372_a_7697]
-
reciclabile efecte. Dar acest materialism poetizat posedă și o aripă ideală. Nu de ordin mistic ori speculativ, ci generată de o nostalgie a palpabilului, a concretului vitalizat suplimentar prin metaforă. Seismograf al experiențelor cotidiene, al datelor brute ale acestora, discursul aspiră la imagine ca la o absoluțiune. Ne-am putea gîndi la privirea în oglindă a unui chip care, în reverberația speculară, rămînînd același, e totuși altul, imaterial în luciul ce-l transportă în simbol. Tropii absorb vampiric viața pe care
Nostalgia concretului by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/6376_a_7701]
-
protagoniștii trecuseră sau nu printr-o ucenicie socialistă. Pentru el, viața politică din România constă într-o violentă confruntare între „bande politice, care sînt numite aici partide". Nu există nici principii de apărat, nici diferențe de programe practice, „fiecare clică aspiră la putere și o neagă adversarilor săi". Cu cît „partidele dominante", afirmă Troțki, au mai puține principii de apărat și cu cît diferențele de programe practice sînt mai puțin perceptibile, cu atît „competiția dintre ele este mai feroce, pentru că obiectul
Caragiale povestit de Troțki by Mircea Iorgulescu () [Corola-journal/Journalistic/6389_a_7714]
-
11 lucruri din casă care-ți pot produce alergii. 1. Prietenii care au animale de casă. Chiar dacă nu vin în vizită cu animalul lor, ei pot aduce pe haine părul animăluțului și-ți pot lăsa ușor alergen pe mobilă. Soluția? Aspiră mobila tapițată cu material textil cu un aspirator cu filtru HEPA, care ține captive în interior orice particule, oricât de mici. 2. Pernuțele ornamentale, jucăriile de pluș și pledurile vin în contact cu pielea, iar celulele epidermice moarte depuse pe
11 lucruri din casă care-ți provoacă alergii by Covrig Roxana () [Corola-journal/Journalistic/63949_a_65274]
-
îngâmfare, superioritate sau ca de la un partid mai mare, la un partid mai mic. Asta nu înseamnă că pe lumea asta toate partidele au aceeași dimensiune. Există partide mari. Există partide mici. Ele la un moment dat se unesc, fiecare aspiră să devină ăla mare, mai mare, ăla mic, măricel. Toate lucrurie se fac punând însă interesele comune pentru care ne-am asociat înaintea intereselor momentane de partid. La împărțirea pe județe, am făcut noi sacrificii pentru ca toată construcția să fie
Antonescu: Liiceanu şi Pleşu sunt laşi, nu au curaj să protesteze la mitocăniile lui Băsescu - Citeşte aici discursul INTEGRAL al liderului PNL () [Corola-journal/Journalistic/47215_a_48540]
-
își trage seva din îndureratele coline ale Ardealului, ținutul de neuitat al copilăriei poetului. Cu Elegiile transilvane ne aflăm într-un spațiu nostalgic, al reveriei și confesiunii neliniștite, în care metafora limpezește versul, nu-l încifrează. Poetul, destul de dotat muzical, aspiră în continuare la claritate și la o puritate simplă ce învăluie imaginile suave și delicate ale unei lumi ce agonizează blând, în amintirea fermecată a locurilor natale”. Cultul naturii solare, plasticizat în aceeași manieră evocatoare, conferă legitimitate identității eului poetic
Melancolii în palimpsest by Iulian Bol () [Corola-journal/Journalistic/4747_a_6072]
-
maturitatea celui plecat dintre noi la 35 de ani. La 27-28 de ani, el nu mai are nimic din balastul de reacții viscerale al scriitorului tânăr. Nici idiosincrazii, nici solidarizări pripite, nici înfumurări. Este orgolios, adică are orgoliul de a aspira la o Operă, dar nu este vanitos. Scara sa de valori literare și etice este viabilă și azi, trecând testul timpului. Iubirea sa pentru Nichita Stănescu, de pildă, nu are nimic idolatru, ci este o iubire fraternă, de la cel mai
Jurnalul risipitorului de iubire (II) by Răzvan Voncu () [Corola-journal/Journalistic/4804_a_6129]
-
viață (1802-1885), legat de evenimente. În 1825, este monarhist legitimist și Carol X îl invită la Reims, la încoronare. Scriitorul îl celebrează pe regele bourbon. Dar a doua zi după revoluția din 1830, se alătură orleaniștilor. S-a spus că aspira să devină consilierul lui Ludovic- Filip. Discursul său de recepție la Academia Franceză e interpretat de unii comentatori ca un program de guvernare. Revoluția din 1848 face din el un deputat republican. Îl întâlnim la Elysée pe lângă prințul-președinte. Să fi
Rolul scriitorului în istorie by Nicolae Manolescu () [Corola-journal/Journalistic/4702_a_6027]