1,443 matches
-
nu sînt îndreptate către Dumnezeu, ci către un om. Creștinii n-ar putea fi transformați în Dumnezeu dacă Cristos, primul, n-ar fi fost Dumnezeu. Din acest motiv, modul cum Cassian analizează nestorianismul a fost considerat - poate cu prea multă asprime - superficial și neconcludent; în orice caz, analiza are importanța ei în combaterea nestorianismului de către Occident: pelagianismul, pe care Cassian îl combate aici, este înțeles conform tiparelor pe care teologia romană tocmai le elabora. Desigur, Cassian nu era foarte interesat de
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2079_a_3404]
-
obicei care se răspîndea pe atunci în Occident ca un fel de imitare a pustiului ales în Orient ca loc de asceză: insula asigura aceeași izolare ca și deșertul, iar natura dezolantă și sălbatică și animalele feroce erau similare cu asprimea naturii egiptene sau siriene. însă prima activitate a asceților stabiliți la Lerin, caracteristică pentru viziunea lor despre lume, a fost aceea de a face insula mai frumoasă și mai primitoare, respectînd totuși asceza pe care și-o impuseseră. Nu se
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2079_a_3404]
-
ce povestește istoria domniilor lui Odoacru și Teodoric; scriitorul sesizează schimbarea apărută în politica din ultima parte a guvernării lui Teodoric și e o sursă foarte importantă pentru cunoașterea vieții lui Boetius, pe care îl laudă foarte mult, condamnîndu-l cu asprime pe regele got. Bibliografie. Ediții: MGH, Auctores Antiquissimi 5, 1, 1882 (Th. Mommsen); O. Giordano, Jordanes e la storiografia del VI secolo, Adriatica, Bari, 1973; B. Luiselli, „Sul De summa temporum di Jordanes”, în Romano-barbarica 1 (1976), pp. 83-133; W
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2079_a_3404]
-
se confruntă Grigorie sînt diverse: pontiful trebuie să mențină legăturile cu împăratul Bizanțului, pentru că acesta rămînea totuși singurul reprezentant al puterii laice legitime. Pentru a apăra Roma asediată de longobarzi, papa făcuse o înțelegere cu barbarii și fusese criticat cu asprime de împărat. Nici raporturile cu Patriarhatul de Constantinopol nu au fost mult mai bune. Conciliul de la Calcedon recunoscuse titlul de patriarhat al sediului din Constantinopol, însă această hotărîre, determinată de presiunile exercitate de curtea bizantină, fusese contestată de Leon cel
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2079_a_3404]
-
ceresc despre care vorbește Apocalipsa lui Ioan. Textul reia și interpretează în termeni noi episodul evanghelic al Schimbării la Față. La propunerea lui Petru de a fi ridicate trei corturi, pentru Mântuitorul, pentru Moise și pentru Ilie, Isus răspunde cu asprime: „Satana este cel care se luptă cu tine și care ți‑a întunecat mintea. Prin cele ale lumii se întărește asupra ta”. Apoi îi dă explicația următoare: „Deschide bine ochii și urechile tale: un singur cort există, dar nefăcut de
[Corola-publishinghouse/Science/2074_a_3399]
-
Fiara cu chip de urs este un animal dezgustător și crud, care sfâșie cu ghearele și cu dinții”. În sfârșit, Daniel compară Imperiul lui Alexandru cu un leopard, deoarece grecii „au spirit pătrunzător și gândire foarte inventivă, dar au o asprime a inimii. [Leopardul] este un animal în haină pătată, abil în a face rău oamenilor și a se adăpa cu sângele lor” (IV, 3, 6). Aceste detalii, mai mult sau mai puțin „anecdotice”, completează tabloul abia schițat în De Christo
[Corola-publishinghouse/Science/2074_a_3399]
-
au aflat sfârșitul. Boierii deci, dacă au văzut atâta rău, o mare spaimă i-a cuprins pe toți și au început să fugă în țara Leșească și s-au făcut pribegi...” - și Ștefan Rareș - „Și a început să vorbească cu asprime către oameni și să jignească pe toți și cu creșterea smintelii se făcuse necumpănit, din mânie este obiceiul să urmeze dorințe necuviincioase și deci a pornit cu o mulțime de chipuri rele și toate nedreptățile și s-a dedat la
Văduvele sau despre istorie la feminin by Dan Horia Mazilu () [Corola-publishinghouse/Science/2282_a_3607]
-
Pocuția și prin Maramureș, către Polonia (unde, la Cracovia, a fost - se pare - oaspetele regelui), luând apoi calea Vienei (în Austria - credea Nicolae Iorga - fratele lui Alexandru al II-lea Mircea n-a găsit decât „bănuială, nesfârșite cereri de bani, asprime și jigniri”), trecând prin Linz și prin Bavaria și ajungând, în fine, în Tirolul austriac (îl preferă Romei, unde a vrut la un moment dat să ajungă). împăratul Rudolf al II-lea l-a dat pe Petru Șchiopul în grija
Văduvele sau despre istorie la feminin by Dan Horia Mazilu () [Corola-publishinghouse/Science/2282_a_3607]
-
supravegheată; reușita noii „întreprinderi” conjugale depindea - crede cu dreptate Constanța Ghițulescu - de vârsta văduvei [șansele fiind ale celor care nu împliniseră 40 de ani], de statutul social al femeii fără bărbat, de prezența zestrei și a copiilor). Ce spuneau canoanele...? Asprimea Sfântului Vasile cel Mare cu privire la căsătoriile succesive era bine cunoscută în veacul de mijloc. Canoanele sale dictau epitimii severe împotriva celor ce contractau o a doua sau a treia căsătorie: „Și pe una ca aceasta o numesc nu nuntă, ci
Văduvele sau despre istorie la feminin by Dan Horia Mazilu () [Corola-publishinghouse/Science/2282_a_3607]
-
oară. Dacă mai erau și în vârstă, îi aștepta o căință lungă („pocanie de trei ani -, căci îl mâniau pe Dumnezeu - ce trebuia completată și cu alte indicii ale regretului intens. Biserica a fost însă nevoită să mai tempereze această asprime (pentru Sfântul Vasile cel Mare singura căsătorie veritabilă era prima, a doua fiind doar tolerată; el interzicea căsătoria a treia (Canonul 4 din care am mai citat: „ în privința celor ce se căsătoresc a treia oară și a celor care se
Văduvele sau despre istorie la feminin by Dan Horia Mazilu () [Corola-publishinghouse/Science/2282_a_3607]
-
de nu va putea, iară el să ia a doa muiare, iară de va fi bătrânŭ și se va însura a doa însurare, unii ca aceia mânie pre Dumnezeu, să aibă pocaanie 3 ai, metanii câte 24 în zi” 207. Asprimea judecății (un preot, dacă se recăsătorea, își periclita cariera: „Preotulŭ de se va însura cu a doa muiare să se delunge din preoție. Iară fără opreală să se priceștuiască”208), transpare și în considerarea celei de-a doua căsătorii drept
Văduvele sau despre istorie la feminin by Dan Horia Mazilu () [Corola-publishinghouse/Science/2282_a_3607]
-
ne spune hrisovul dat de Antonie-Vodă („la mâna acestor boiari carei scriu mai sus, ca să le fie de mare credință și de pomenire lor și coconilor lor, și nepoților și strănepoților în veci”) - generozitatea Cantacuzinilor (să fi contat ei pe asprimea inflexibilă a Judecății de Apoi?), a jupânesei Elina (o „văduvă milostivă”), în primul rând, a fost răspunsul la cererea de iertare a vinovatului: „Deci, Stroe vornicul, fiindŭ asupra morții, căzut-au cu multă rugăciune la jupăneasa Elina postelniceasa și la
Văduvele sau despre istorie la feminin by Dan Horia Mazilu () [Corola-publishinghouse/Science/2282_a_3607]
-
sunt asupriți de poporul maghiar, ci de nobilimea maghiară (Rase ori clase?, 1893). Junimist se arată S. în cea mai mare parte a opiniilor sale despre literatură și artă, expuse cu deosebire în cronicile din „Timpul” (1877-1880), unde combate cu asprime educativă ceea ce considera a fi „necuviințe estetice”. El vede estetica strâns legată de etică, arta fiind considerată un act moral: cu cât sentimentele sunt mai profunde și mai curate, cu atât ele sunt mai estetice. Susține imposibilitatea separării frumosului de
SLAVICI. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289719_a_291048]
-
greutate să își găsească echilibrul sufletesc care, în viziunea lui S., poate fi dobândit numai prin respectarea convențiilor sociale, considerate temelie a moralei. În funcție de acestea, el apreciază comportamentul oricui. Când „datoria” față de societate nu este respectată, faptul se pedepsește cu asprime, ceea ce explică moartea melodramatică a lui Hubăr, ucis de fiul său natural, Bandi, pe care îl recunoscuse prea târziu. Datoria față de societate înseamnă respectarea unor reguli sociale dure, ceea ce oferă individului sentimentul de siguranță morală și fizică. Mara, Hubăr și
SLAVICI. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289719_a_291048]
-
Márquez. Continuă însă campania pentru „poezia patriotică”. Sunt lansate polemici, atacuri, luări de poziție: Ion Lăncrănjan polemizează cu Mircea Iorgulescu, Ion Coja susține, sub titlul Poezie și impostură , un atac violent la adresa lui Dorin Tudoran, Gheorghe Grigurcu se pronunță cu extremă asprime la adresa lui Eugen Simion, Alex. Ștefănescu combate complicarea, considerată inutilă, a limbajului critic, dar tot el, în alt articol, ia apărarea tinerilor poeți coautori ai volumului Cinci (Romulus Bucur, Bogdan Ghiu, Ion Bogdan Lefter, Mariana Marin, Alexandru Mușina), contestați agresiv de
SCANTEIA TINERETULUI. SUPLIMENT LITERAR-ARTISTIC. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289530_a_290859]
-
celui portretizat. Criteriul principal de apreciere este patriotismul, eficiența faptelor în favoarea țării. Cu toate că U. detestă și condamnă cruzimea, violența, samavolnicia, în cazul când cei vinovați de asemenea păcate întreprind acțiuni benefice pentru Moldova, defectele lor sunt privite cu mai puțină asprime. Astfel, lui Ștefan cel Mare, deși i se reproșează înclinația de a vărsa sânge („nevinovat”), excesul de spirit războinic și de autoritarism, îi sunt proslăvite marile calități care au adus mult bine, faimă și grandoare Moldovei. Portretul său este reprezentativ
URECHE-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290371_a_291700]
-
Și noi toți deluroși, plini de iarbă în coaste, / Clopot albastru în fugă de cer pe sub rai / Tropot uscat de copite mari tălpile noastre, / Sfinții-n biserici murind și noi vara pe cai” (Felix, în Zeii neatenți), spațiu elementar al asprimii și durității existenței rurale - filon „realist” ce urcă până la bucolica Antichității clasice: „Frații mei și surorile mele,-n podgorii, / Arși pe un rug toată viața - ne rupem / Mâinile-n piatră, bem vin să ne stingem, murim / În fiecare noapte câte
ZAINESCU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290689_a_292018]
-
obraznic, etc sau a expresiilor: „Nu ești bun de nimic!". „Mi-e rușine cu tine!", care l determină pe copil să nutrească sentimentul de rușine și nemulțumire de sine; acordându-i atenție, copilul simte că este important, însă tratat cu asprime simte că are o valoare mai mică; părinții sunt datori să le respecte intimitatea; părinții sunt datori să nu vorbească cu alții despre defectele lor, insuccesele de la școală; „să nu-i ia în râs pentru primele lor simpatii"; „să se
EDUCAŢIA COPILULUI ÎN FAMILIE. In: Arta de a fi părinte by Otilia Todică () [Corola-publishinghouse/Science/290_a_1407]
-
mustăți de mărar / existența noastră în Balcani are o mulțime de aspecte agreabile / adună cu fărașul acest imens morman de poeme cu elitre uscate / citește calendarul bunicii apoi studiază pe îndelete probleme ecologice/ arma ta de apărare să rămână doar asprimea glaspapirului tradițional” (Sfaturi pentru cel invadat de lăcuste). Registrul poetic se schimbă din nou odată cu „antiliricele” din volumul Piața Tien An Men II (1991), inspirat de episodul Piața Universității. Acum, ca și în cărțile ulterioare - Manevrele de toamnă (1996), Insomniile
STOICA-2. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289952_a_291281]
-
ochii sunt câteodată „zbanghii”, sfredelitori, dar de obicei căutătura e mohorâtă, „împosocată”. Încruntați, închiși în ei, oamenii se exprimă sobru, adesea laconic, vorbirea lor caracterizându-se prin absența culorii, singura notă de pitoresc fiind conținută în termenii regionali aspri, pietroși. Asprimea, brutalitatea ar putea fi arma indispensabilă a supraviețuirii, de aceea oamenii sunt constrânși să zbiere, să suduie, să muște. Sub biciul viscolelor, al arșiței, sub gârbaciul logofeților boierești și sub vâna de bou a jandarmilor, țăranii se nasc maturi, lucizi
STANCU-2. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289869_a_291198]
-
Când veneau duminica și sărbătorile, fata babei era împopoțată și netezită pe cap, de parc-o linseseră vițeii. Nu era joc, nu era clacă în sat la care să nu se ducă fata babei, iar fata moșneagului era oprită cu asprime de la toate aceste. Ș-apoi, când venea moșneagul de pe unde era dus, gura babei umbla cum umblă melița; că fata lui nu ascultă, că-i ușernică, că-i leneșă, că-i soi rău... că-i laie, că-i bălaie; și
Cartea mea de lectură by Mariana Bordeianu () [Corola-publishinghouse/Science/559_a_873]
-
autojustificare a unei angajări, a opțiunii „între moartea de deportat docil și sfârșitul de luptător. Tertium non datur”. Scrise fluent, cu vătuit regret al ieșirii din avanscenă, ambele sunt un colaj de pagini diaristice și retrospectivă târzie, avansând, cu rare asprimi, multă autocompasiune și versiuni eufemistice ale unor acte imputabile. SCRIERI: La capătul lui ‘38, București, 1947; Visele Babei Dochia, București, 1947; Anii aceștia, București, 1950; Festivalul păcii, București, 1950; Mărturii, București, 1951; Femeia în Republica Populară Română, constructor activ al
PORUMBACU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288980_a_290309]
-
document, aduce o imagine sugestivă a lumii tineretului „occidentalizat” al Bucureștilor anilor ’30, tineret noctambul, care practică amorul liber și se bucură cu voluptate de confortul modern, „exotic”. Elogiat de G. Călinescu și de Perpessicius, Mâl a fost judecat cu asprime de E. Lovinescu („...viața de culise, de zonă inferioară, e zugrăvită în scene filmate, inexperimentate, deși cu intenții moderniste și de pigmentare sexuală”). Alt roman, Paradis uitat (1937), tot cu substrat autobiografic, evocă nostalgic copilăria personajului principal, în atmosfera idilică
RACACIUNI. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289077_a_290406]
-
sinelui, într-un imaginar poetic ce unifică reperele lăuntric, în codul asumat (metafore, simboluri-cheie). Insinuându-și foșnetul și umbra, atotprezent, timpul va însoți aici stările, gândul, jocul de ape al interiorității. Iluzia, stăpână altcândva, cedează unei lecturi care percepe violența, asprimea, agresivitatea „aproape”-lui și a „departe”-lui, deopotrivă, de-construind acum o „fără-lume, reavănă”, în care străjuiește, emblematic, „șarpele-n-cerc”: „drumuri pe care nimeni nu răspunde”, „poveri migratoare”, de care „începi să te miri”, cu soarele - halucinant, într-un „tablou votiv
MUSAT. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288324_a_289653]
-
de tema memoriei (copilăria, exilul). Tonalitatea de multe ori personală, subiectivitatea nedecantată, discursivitatea trădează natura lor autobiografică (recunoscută în ultimul poem, Sunt un lup: „urletele mele lungi, neliterare”). „Literară” devine P. în poemele mai scurte și fără pretenții filosofarde, atunci când asprimea, duritatea unor imagini aproape că explodează dintr-un aparent cotidian evocator. Al doilea volum, Tirada de pe Muntele Placid - The Mount Placid Tirade (2003), exprimă intens dorința lepădării de trup, starea de vinovăție, în care laitmotivul e uciderea îngerului și a
PEDVIS. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288746_a_290075]