6,930 matches
-
îngrijorătoare, în primul rând pentru el, nu putea rămâne multă vreme în umbră. Aștepta de undeva o mână salvatoare, avea nevoie de un sfat, dar cine putea să i-l dea, cine? 4 Î n Podișul Central iernile sunt mai aspre decât în restul țării. Crivățul vine troienit cu toți pegașii din îndepărtata Siberie, trece peste Prut fără pașaport, aducând troiene de zăpezi și geruri cumplite ca tot ce vine în țara noastră din acele locuri din răsărit. Excepție face doar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1550_a_2848]
-
poate trasa pentru totdeauna o crăpătură în relația ce se pretinde a fi strânsă, căci acesta este un aliat de încredere, de toată lumea îmbrățișat, numai câtă vreme slujește interesul celui ce îl află. Însă la vérité, l’âpre vérité(Adevărul, asprul adevăr (în limba franceză). Cuvinte atribuite lui Georges Danton. ) este cel care știe să taie și să sfâșie cu cruzime, căci așa a fost el, încă de la începuturi, conceput: cu tăișul care nu i se tocește niciodată! Toate aceste motive
Istorisiri nesănătoase fericirii by Rareş Tiron () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1251_a_1940]
-
trist și descurajat, acum el era de-a binelea prostit și distrus în mândria lui de sine. Orgoliul masculin este inestimabil! Greșesc cumva, domnilor? N-aș prea crede. Tocmai de aceea, el se învrăjbea din ce în ce mai tare, căci primise o sentință aspră și grea, pe care - credea el - nu o merita nicidecum. Dar, cum aceasta era definitivă, iar culpa inexistentă, se gândi să și-o dobândească! Atunci când un gând puternic ne intră-n cap, acesta persistă neobosit și ne subjugă cu stăpânirea
Istorisiri nesănătoase fericirii by Rareş Tiron () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1251_a_1940]
-
doar un prost!, își zise sieși cu jale odată, lăcrimând și renunțând de tot la aroganță. Chiar nu știu cine este responsabil cu datul de pedepse pe lumea asta, dar acum eu pot spune că mă simt pedepsit cu pedeapsa cea mai aspră. Am decăzut mult, nu mai valorez nimic. Da, un nimic sunt! Și, mai tragic decât asta, este că sunt în stare să realizez asta. Mi-aș dori să n-o pot face, zău că asta mi-aș dori! S-ar
Istorisiri nesănătoase fericirii by Rareş Tiron () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1251_a_1940]
-
un caracter axiomatic. Dar, cu toate că le spusese hotărât, o făcuse, totuși, blând și cu bunătate în glas, iar micile inflexiuni avute de el pe alocuri dovedeau încă o dată faptul că, în fața unui suflet care te iubește, și vorbele cele mai aspre se apleacă și îngenunchează! Totuși, conversația celor doi se sfârși aici. Însă starea mintală a Mariei, cu toate că nu arareori era ademenită în astfel de dialoguri aprinse, nu se ameliora deloc. Iar ea își dădea prea bine seama de lucrul acesta
Istorisiri nesănătoase fericirii by Rareş Tiron () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1251_a_1940]
-
triste urmări nu numai pentru el în sine, ci și pentru imaginea lui în ochii celorlalți; fiindcă, atunci când se cunoaște că ești în conflict deschis cu un om, moartea acelui om îi va determina pe toți ceilalți să-și întoarcă aspra privire acuzatoare, prima dată, direct asupra ta. Astfel, curând după aflarea veștii decesului, multă lume, în frunte chiar cu propria-i soră, tăbărâseră repede peste el și porniseră să-l lovească nemilos cu biciul dureros al condamnării. Acuzându-l că
Istorisiri nesănătoase fericirii by Rareş Tiron () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1251_a_1940]
-
Române. Adriana era o femeie aparent banală, o femeie pe cât de nebăgată de seamă, pe atât, totuși, de interesantă! La o primă vedere, aceasta părea a fi de o vârstă nedefinită, înaltă și uscățivă, aproape costelivă, cu o înfățișare întrucâtva aspră și morocănoasă chiar, din care se putea lesne intui o tristețe dură, dar ascunsă. Nu era nici prea frumoasă, nici prea urâtă; n avea nicio trăsătură, care s-o scoată în evidență, nici în rău și nici în bine. Avea
Istorisiri nesănătoase fericirii by Rareş Tiron () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1251_a_1940]
-
nefiresc, cu mâinile sub biroul său, ca să nu i le vadă, pe cât se poate, nimeni. La drept vorbind, avea toate motivele s-o facă, dat fiind că brațele ei, lungi, rigide și subțiri, se încheiau cu două palme mari și aspre, ce parcă aduceau mai mult a niște crengi de copac, decât a niște mădulare de om. Aceste brațe, se pare, sufereau groaznic de vitiligo - cum i-ar spune doctorii, de bună seamă -, adică de depigmentarea pielii și arătau mult prea
Istorisiri nesănătoase fericirii by Rareş Tiron () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1251_a_1940]
-
și ea adânc emoționată. Pentru dânsa, cuvintele Adrianei fuseseră ca un adevărat izvor de duioșie vie; se simțise că porniseră din inimă. Era profund mișcată, răscolită de-a dreptul în suflet. Totuși, cu eforturi, ea își păstră același veșnic înveliș aspru și tăios al firii sale, iar, după câteva clipe de gândire intensă, îi aruncă însuflețită replica Adrianei, într-un stil pur caracteristic: - Și ce mai aștepți, draga mea, să încărunțești de tot? Dezrobește-te odată! Demisionează! Din inimă îți spun
Istorisiri nesănătoase fericirii by Rareş Tiron () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1251_a_1940]
-
juridic notarial, hotărâre judecătorească ori alte moduri de dobândire legală. Comportarea ca un bun stăpân asupra bunului presupune că acel bun se află În posesia sa de drept, putându-l păstra și folosi nestingherit ori Înstrăina În condițiile legii, având aspra lui un drept discrețional. În fapt, se pot Întâlni unii proprietari aparenți, care, fară a fi proprietari În baza unui titlu asupra bunului, sunt percepuți de toată lumea ca adevărați proprietari. Asemenea cazuri generează numeroase conflicte de proprietate Între vecini, care
Medierea litigiilor care privesc posesia by Mihai Santa () [Corola-publishinghouse/Law/1701_a_2910]
-
dominant. Servituțiile se constituie printr-un act juridic cum ar fi: testamentul sau convenția, care reprezintă voința părților. CÂTEVA CUVINTE DESPRE ACCESIUNEA MOBILIAR, CA MOD DE DOBÂNDIRE A PROPRIETȚII Accesiunea sau Încorporațiunea este un mod original de a deveni proprietar aspra unui bun mobil. Accesiunea Înseamnă că Într-un bun principal se Încorporează un bun secundar cu valoare mai mică, deși nu Întodeauna un bun valoros este si important. Valoarea se referă la prețul bunului care depinde de materialele din care
Medierea litigiilor care privesc posesia by Mihai Santa () [Corola-publishinghouse/Law/1701_a_2910]
-
apariției planșetei topografice, care, mai târziu, a servit la evidența bunurilor imobiliare ce se Întabulau În anumite registre, denumite tabulare și serveau la dovedirea dreptului de proprietate. Importanța deosebită ce se acordă proprietății imobiliare rezidă În aceea că cele mai aspre pedepse care se aplicau erau cele care priveau Înlăturarea (desființarea bornelor de hotar care delimitau domeniile moșierești. Împăratul Francisc al II lea a introdus În Austria cadastrul general modern, bazat pe măsurători geografice și evidențierea datelor În Cărțile funciare care
Medierea litigiilor care privesc posesia by Mihai Santa () [Corola-publishinghouse/Law/1701_a_2910]
-
mai intensă... mă torturează! Întotdeauna Îmi spuneam: “aceste lucruri nu pot să mi se Întâmple mie”... Eși un om slab , incapabil de stăpânit o situație... Nu eram iertătoare cu mine și mustrările pe care mi le făceam În gând erau aspre, șfichiuitoare ca un bici. Ce dracu să fac! De când mă știu am detestat slăbiciunile manifestate. Și ce ironie! Tocmai eu... Nu am nicio indulgență și nicio apreciere față de materialul din care sunt făcută! Cum ai găsit, Doamne, numai pământ nenorocit
Jertfă de seară by Valentina Becart () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1137_a_1867]
-
culorile, care te chemau să-i Îmbrățișezi cu privirea. De curând, citisem poeziile lui Pablo Neruda ( Ode). Printre ele se afla și “Odă trandafirului”, care mi-a rămas Încrustată În suflet. Odă trandafirului ( Pablo Neruda) “Adolescent, preferam spicele, rodiile, preferam asprele flori ale pustiului, crinii sălbatici - “ “ Trufia nepăsătoare a amurgului tău, când lași o petală să cadă și continui să arzi În toate celelalte, până ce toată comoara s-a risipit.” “Îmi aparții, trandafirule, ca tot ce există pe lume, și cum
Jertfă de seară by Valentina Becart () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1137_a_1867]
-
o făcea să se agațe de gâtul ei. Frica, da, frica pe care n-o cunoscuse până atunci. Ce frumos mirosea cămașa bunicii, a busuioc și cumva a sevele pământului. "Draga mamii, draga mamii", îi mângâia părul cu mâna ei aspră. Când s-a ridicat, o baltă de sânge se împrăștia în prundișul văii. A plecat ochii. O clipă a văzut ochii bunicii, triști, dar plini de duioșie. "Ai intrat în rând cu lumea, săraca de tine, ai intrat în rând
by Ana Luduşan [Corola-publishinghouse/Imaginative/1103_a_2611]
-
cumva drăgăstos spre ea și spunând: Da, eu sunt muma pădurii". Aceste vorbe au avut darul să alunge spaima care mă cuprinsese și m-au asigurat de frumusețea nemăsurată a bunicii. Ea semăna cu acei copaci bătrâni împodobiți de scoarța aspră, de imensitatea coroanelor și de acel vuiet din interiorul copacului pe care nu-l poți auzi îmbrățișând copaci tineri. Am întâlnit copaci și oameni care mor înainte să își închege propriul lor cântec. Tot de la bunica am învățat să ascult
by Ana Luduşan [Corola-publishinghouse/Imaginative/1103_a_2611]
-
decolorată de lumina australiană. Florile abia înmugurite, de un mov violet atunci când am sosit aici, s-au deschis tot mai mult, devenind de un mov apos. Alerg desculță în fiecare dimineață prin cartier, mă bucur de răcoarea dimineții, de gazonul aspru, de explozia multicoloră a trandafirilor japonezi și de lumina unică a Australiei. Văd lumina descompusă, muzicală, materială. Mă ridic din pat și mă uit cu luare-aminte la geacaranda mov, la ce a mai rămas din acel dezmăț mov. Mă uit
by Ana Luduşan [Corola-publishinghouse/Imaginative/1103_a_2611]
-
Nu e om pe fața pământului mai Om ca țiganul. El își dă și sufletul dacă cineva se află în nevoie. Țiganul oricât de necăjit ar fi nu plânge. El a știut întotdeauna să-și pună toate durerile vieții lui aspre în cântec. Moșii noștri nu au arat pământuri, n-au semănat ogoare, dar așa cum Mai Marele Lumii a avut grijă de păsările și animalele lui fără adăpost și hrană, tot așa s-a îngrijit și de bunii și străbunii noștri
La marginea nopții by Constantin Clisu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1690_a_3123]
-
în urma arestării tatei. Acolo, am fost plimbat de unchiul cu motocicleta peste tot, chiar și la ștrandul „Lacul Tei”, unde eram privit ca un extraterestru și compătimit de toată lumea, din cauza condamnării tatei la o pedeapsă atât de lungă și de aspră. În schimb, eu - aici am vrut să ajung - am reparat după priceperea mea, altfel nu m-aș fi băgat, cam tot pe ce-am pus mâna: ceasul de perete, al cărui pendul s-a înțepenit, robinetul de la chiuveta din bucătărie
MEANDRELE DESTINULUI by SORIN-CONSTANTIN COTLARCIUC () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1596_a_2962]
-
sau eternități de când zăcea așa. După ce se adună din reverie, Începu să-și pipăie suspicios membrele uscate, ca de hârtie, care se acoperiră În Întregime de pudra aceea cenușie, pe care Începea să o perceapă tot mai adânc În nări, aspră ca o ninsoare venită din iad, ce-l Înspăimânta cumplit. Ar fi vrut să se prindă cu mâinile de tâmple și să urle fără oprire, prelung, asemeni lupului singuratic la lună. Își simțea capul neverosimil de umflat, și ceva ca
Întâlniri cu Lola Jo - povestiri by Marius Domițian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1610_a_2999]
-
altul și, cu mâinile Întinse, m-am prăbușit zgomotos peste nisipul fierbinte, care-mi frigea Întreg trupul, cu privirea lungită spre apă. Am Început să urlu, așteptând izbiturile copitelor. Nisipul Îmi năvălise În gură, În nări, Între pleoape. Îl simțeam aspru și dureros, undeva, dincolo de piele, În propriile-mi organe, În creier, În adâncurile ființei... M-am trezit cu o puternică migrenă și cu un gust de-a dreptul tâmpit: Doamne, ce senzație aiurea parcă mi-au fătat șapte mâțe-n
Întâlniri cu Lola Jo - povestiri by Marius Domițian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1610_a_2999]
-
acum, și chiar antipatici), mimând o atenție desăvârșită la ceea ce-i povesteam. I-am mai oferit un pahar de lapte cu coniac (cocteilul ei preferat), În timp ce eu mi-am luat unul de gin (Îmi place ginul pentru că e o băutură aspră, lipsită de perfidie precum garonele sau romul: dulci, ispititoare, dar care te pun imediat cu botul pe labe). În sănătatea ta, Lolicica! Îmi răspunse doar cu o Încuviințare din pleoapele și așa atât de grele, după care Își aprinse o
Întâlniri cu Lola Jo - povestiri by Marius Domițian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1610_a_2999]
-
și de atunci Slavko nu a mai știut nimic de ea. Se încălzi și aproape adormi lângă puloverul lui roșu, când mâneca stângă se întinse spre fața lui ca să-i mângâie cicatricea adâncită în obraz. Își recunoscu degetele noduroase și aspre, dar lăsă palmele să-i atingă urechea și apoi gâtul plin de zgârieturi și de vânătăi. Își închipui că e mâna oricui, pe el nu-l interesa, de vreme ce era învăluită în pulover. Se roti puțin și îmbrățișă puloverul ca pe
Soarele răsare din televizor by Carmen Dominte () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1323_a_2718]
-
neagră cerneală, romanul demonstrează spiritul turmentat al autorului, apăsat de exigență, fascinat în egală măsură de nebunie și moarte, obsedat de rigoare și de sarcasm clarificator. Pesimismul fundamental îl angajează pe două căi diferite, dar secret complementare: aceea a unei aspre ironii, cu accente deseori nemiloase, și aceea a unei disperări, departe de orice emfază, încăpățânându-se să sape în dureroasa și măreața sa deșertăciune. În ceea ce privește intenționalitatea artistică, revelată printr-o lectură fidelă, care nu ține seama de obscurul simbolism criptic
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1882_a_3207]
-
fie frică; o trezeam pe doică; buimacă de somn, mă strângea în brațe. Avea o respirație fetidă; părul negru și aspru mă zgâria pe față. Dimineața, când deschideam ochii, regăseam aceeași față, doar că ridurile erau mai adânci și mai aspre. Deseori, ca să uit, să fug de mine însumi, evocam zilele copilăriei mele. Ca să mă simt ca înainte de a mă îmbolnăvi, ca să mă simt sănătos. Aveam din nou impresia, în astfel de momente, că sunt un copil. Mă vedeam în fața morții
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1882_a_3207]