763 matches
-
Apoi am spus: — Vână, asta am scris. Nu are vână.. Luă ziarul și studie din nou propoziția. Un zâmbet îi miji pe față. — A, vână... Apoi zâmbetul se transformă în chicoteală, chicoteala în râs și râsul se dezlănțui în hohote asurzitoare, demente, de nestăpânit, care o aduseră în cameră pe Joan, venind fuga din bucătărie, dornică să participe la veselia noastră. — Ce s-a întâmplat? spuse ea. De ce râdeți? Citește asta, spuse Graham, întinzându-i ziarul și căznindu-se să vorbească
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1897_a_3222]
-
decât deșertul. — Patriot! spuse generalul, chicotind încă. Testul a fost zgomotos, dar satisfăcător. L-au urmărit dintr-un bunker săpat adânc în nisip, în timp ce aria-țintă, amenajată astfel pentru a semăna cu convoaiele de tancuri iraniene, a explodat cu un zgomot asurzitor produs de CGT-urile de 155 mm, plasate la peste douăzeci de kilometri depărtare. Tunurile erau mai precise chiar și decât ar fi crezut Mark că e posibil și văzu cum se luminau ochii generalului de entuziasm, știind că le
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1897_a_3222]
-
ocazia să mă aflu În Muzeul Metropolitan de Artă după ora Închiderii, și din câte se pare singură‑singurică? Ghișeele de bilete erau goale și galeriile de la parter Întunecate, dar sentimentul de istorie și cultură era grandios. Tăcerea Însăși era asurzitoare. După aproape cincisprezece minute de plimbare, având grijă să nu mă Îndepărtez prea mult de acel agent În devenire al serviciilor secrete, o fată cu Înfățișare comună, Îmbrăcată Într‑o rochie lungă bleumarin, a traversat foaierul uriaș și a venit
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2134_a_3459]
-
E un apel către noi, spuse operatorul afabil. — Du-te naibii. — Pentru puțin. După aceea altcineva ridică telefonul; cel puțin, le dădu numărul casei lui Reggie. Telefonul sună numai de două ori de data asta, apoi se auzi un zgomot asurzitor: strigăte, rîsete, muzică de la un radio sau gramofon. — Alo? urlă un bărbat În telefon. — Alo? zise Viv Încet. — Alo? Cine e? Îi spuse că vrea să stea de vorbă cu Reggie. — Reggie? Ce? țipă omul. — Cine-i? se auzi vocea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2284_a_3609]
-
privește de jos cu ochi de cocker spaniel, plini de Încredere. N-am auzit În viața mea de McMahon și principiile lui nenorocite. Secunde care În mod normal trec În tăcere, modeste, fericite să treacă neobservate, sunt dintr-odată lungi, asurzitoare și nemiloase. Simt cum Îmi urcă sângele spre gât, spre piept: o roșeață de culoarea căpșunei care nu poate fi provocată decât de sex sau rușine. Respirația aerului condiționat face un zgomot care-mi amintește de o femeie despărțită de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2090_a_3415]
-
un flagrant, precum și că ar avea de a face exact cu polul dreptății, nu mai pregetă, câtuși de puțin ci, zbierând, ocărând și afurisind cu glasuri ascuțite, se dedau, cu toatele, la hărțuirea muncitorului cel săritor la nevoie. După ce, cu învălmășeală asurzitoare de glasuri vesele, luând hotărâri neprecupețite, îl încolțiră și-l obosiră cu tertipuri din cele ce se folosesc la stână, pentru alegerea berbecilor din turma de oi, nu li se vlăguiesc puterile, până nu-l tăvăliră prin mocirla cărămizie a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1512_a_2810]
-
sub cerul liber, în zăpada din curtea palatului cel mare, cu țuică de Argeș și cu mormane de mititei prăjiți la foc aprig, făcut cu cărbune de mangal. Sări în mijlocul lor, trăgând cu arma de vânătoare în aer. După două asurzitoare bubuituri, urlă: Bandă de codoși și de poponari! Ceată de poștărițe! Măcar să vă fi aliniat în careu de front, așteptându-ne, special, pentru când sosirăm noi, boșii! Pufni într-un râs cu hohote, emisar cu rol împăciuitor, provocând urletele de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1512_a_2810]
-
se mai pietruiesc decât cu un strat de asfalt, care se macină într-o iarnă? De mânie și pentru a-și sublinia neîncrederea în viitorul revoluționar al omenirii, cu iluzorii baricade revoluționare, ridicate din pietre de caldarâm, slobozi un vânt asurzitor, prin care termina dialogul și care curmă în mod neașteptat și abrupt pledoariile politice premonițiale ale Venerei de la Academie. Tot atât de abrupt și de pe neașteptate i se termină sejurul la Sans-Souci și lui Vladimir care, numai și numai din cauza excesului și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1512_a_2810]
-
să acceadă în Mausoleul de marmură roșie. Trebui să se culce cu acea necunoscută, cu ochi stinși și trup deșirat și strâmb, drapat în sarafan stacojiu, cu Mesalina, în timp ce mase de copii, monitorizați îndeaproape, erau puși să ovaționeze, intonând, concomitent, asurzitorul refren: Măslina cu Slănina, Măslina cu Slănina! Îi era o silă cumplită de ventuza ei, știrbă și rece, ca o gură de pui de rechin, zăcând mort pe o plajă de zăpadă, dar Mesalina avertiza: E prețul libertății mele și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1512_a_2810]
-
săpate de nesomnul nopții. Ușile vagoanelor se deschid cu zgomot și o adevărată maree de militari anonimi se revarsă peste peronul deja ticsit. Țipete, strigăte de bucurie, vocile scâncite ale unor copii, " De ce plânge mămica, tăticule?", se topesc în vacarmul asurzitor îmbibat cu mirosul înecăcios de locomotivă pe cărbuni. Din depărtare se aude chemarea poruncitoare a unei sirene de la o fabrică. Croindu-și cu greu drum, Marius iese în mulțimea trotuarului îngust. Culorile hainelor civile, ritmul pașilor grăbiți pe caldarâm, conversația
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1514_a_2812]
-
arătător și ghidează atent și delicat micuța gură către el. Liniștit, pruncul începe să sugă cu poftă. De afară, prin zid, pătrund detunăturile seci ale bombelor ce se întretaie cu bubuiturile surde ale tunurilor. Undeva, în apropiere, lovește un trăsnet asurzitor. Toate privirile fixează tavanul din care cad fire subțiri de praf amestecat cu mortar. Ritmul exploziilor se accelerează cu fiecare minut, zguduind din temelii refugiul nesigur. Sfârșitul pare din ce în ce mai aproape, amânat doar cu câteva secunde. Sub tălpile lor pământul scrâșnește
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1514_a_2812]
-
început se transformă într-un urlet disperat. Pe fața lui galbenă, ochii îi intraseră adânc în orbite și tremură din tot corpul ca într-un acces de friguri. Nervii bietului doctor, mai puțin obișnuiți cu asemenea priveliști, cedaseră. În zgomot asurzitor de sirene își fac apariția nenumărate mașini cu însemnele Crucii Roșii. Locul începe să mișune cu cei de la Apărarea Civilă, brancardieri, sanitari care fac intervenții direct pe caldarâm nenorociților scoși de sub grinzile de beton. Alăturându-se unui grup de civili
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1514_a_2812]
-
iminent. Detunături nenumărate se succed în depărtare, apropiindu-se cu repeziciune letală, dar nimeni nu îndrăznește să fugă. Privesc hipnotizați scula aducătoare de moarte. O imperceptibilă mișcare, pe care nici măcar cel în cauză nu a conștientizat-o și o explozie asurzitoare zguduie pământul. Un amestec urlător de țărână, grinzi metalice, pietre și foc, urcă într-un gheizer uriaș către cer. În fracțiunea de secundă înainte ca lumea să dispară din fața ochilor săi, Marius mai are timp să vadă o bucată dintr-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1514_a_2812]
-
devine foarte importantă pentru ea. VI Pe faleza înaltă, aflată la malul mării, miroase a nisip ud și alge intrate în putrefacție. În larg, hula amenințătoare adună uriașe creste de lichid verde-întunecat ce se înfig violent în mal cu mugete asurzitoare. Rafalele puternice smulg eșarfa albă de la gâtul Smarandei, făcând-o să zboare în sus și jos ca o pasăre rănită peste viroagele înguste și grohotișul peretelui abrupt de piatră către spumele valurilor înfuriate. Cuvintele ei se pierd, luate de vânt
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1514_a_2812]
-
un crescendo infernal. Șuieratul bombelor se aude din ce in ce mai aproape și mai amenințător. Cu mâinile împreunate pe cască așteaptă înspăimântați sfârșitul atacului, chircindu-se la fiecare bubuitură care zguduie pământul. Uriașa cantitate de zgomot depășește tot ce este omenește suportabil. Sunetul asurzitor a deflagrațiilor străpunge urechile, izbește puternic pieptul, aproape oprește bătăile inimii și respirația. Dintr-o dată, în timpul unei semi acalmii, Darie percepe un strigăt prelung, ascuțit. Un țipăt omenesc plin de spaimă și disperare. Privește agitat în jur și atunci când localizează
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1514_a_2812]
-
metalice a bisericii, un puști în uniforma băieților de cor, nu mai mare de 10-12 ani, urlă ca un animal hăituit, cu palmele strânse peste creștetul capului, clătinându-se ca o marionetă dezarticulată scăpată din mâinile păpușarului. Cu un muget asurzitor, o bombă percutează solul în apropierea lui și suflul îl aruncă câțiva metri mai încolo. Forța exploziei aruncă peste el bucăți de pământ înghețat, diferite resturi carbonizate și zăpadă murdară. Un nor uriaș de fum și flăcări îl ascund vederii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1514_a_2812]
-
podul palmei și cotul rezemat de genunchi. Degetele subțiri bat darabana pe buza superioară. Un gest arhicunoscut, semn că are o greutate pe inimă și dorește să-i vorbească, dar cuvintele ei nu ajung la el. Se pierd într-o asurzitoare cacofonie de voci stridente, dușmănoase. Încearcă să se apropie de ea, dar picioarele, plumbuite parcă, nu vor să-l asculte. Privește în jos și constată îngrozit că încep să se afunde în pământ. Fata dispare doar ca să apară în altă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1514_a_2812]
-
rapid. Deodată, o explozie îngrozitoare alungă întunericul din cele mai ascunse unghere. Pentru o clipă parcă se face ziuă. O coloană uriașă de flăcări apocaliptice roșii, galbene și portocalii sfâșie întunericul destrămat al nopții. Explodase una dintre autocisterne. Urmează alta, asurzitoare, apoi încă una ce dă senzația eruperii unui vulcan. Un tunet înspăimântător se ridică spre bolta cerului ca apoi să se prăbușească peste toți cei din defileu, plesnindu-i cu unda sa de șoc. Copacii trosnesc, rupți ca de trăsnet
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1514_a_2812]
-
cârlionț subțire în jurul degetului arătător Văd că nu vrei să ne înțelegem. Chiar nu ai nimic să-mi spui? Fără să mai aștepte răspunsul trage cu putere de păr, smulgându-l de la rădăcină din pielea capului. Prizonierul scoase un urlet asurzitor și încearcă să se ridice. Imediat, primește un cot în gură, care-l trântește din nou la podea, năucit de durere. Lucrezi cu englezii banditule, știu asta! Te încăpățânezi să taci și ai să regreți Din buzunarul mantalei, Schultz scoate
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1514_a_2812]
-
Parcă privise Moartea în față. Doar gluga neagră și coasa îi mai lipseau pentru ca imaginea să fie perfectă. Radioul dat la maximum urlă Gloria Prusacă. Muzica se oprește câteva secunde și lasă loc unor horcăituri sinistre imediat inundate de acordurile asurzitoare ale marșului Erika. Ce îi pot face acolo, Dumnezeule?" Rătăcește încolo-încoace cu pași agitați prin coridorul pustiu. Simte cum capul îi pulsează dureros iar, din când în când, transpirații reci îi curg pe șira spinării. Aprinde o țigară urmărindu-și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1514_a_2812]
-
crapă văzduhul. Mitraliere care până atunci tăcuseră viclene, îi iau în primire. Soldații se opresc derutați și surprinși. Asupra lor parcă se năpustește iadul. Focul țâșnește de pretutindeni, de sub stânci, dintre tufișurile înalte care se dovedesc adăposturi abil camuflate. Explozia asurzitoare a unui proiectil de aruncător aruncă în aer o stâncă uriașă. Miile de așchii ascuțite seamănă dezastru printre atacatori. Se aud numeroase urlete sfâșietoare de durere, pe care ecoul le împrăștie asurzitor peste munți. Ghiță Mititelu își privește cu ochi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1514_a_2812]
-
după pietre și crengi. Marius nu are vreme să-i răspundă. Îl vede cum aleargă cu grenada în mână, pregătit să o arunce. Cu o boltă înaltă, nimerește exact peste cuibul de mitralieră. Țipete îngrozite sunt curmate brutal în detunătura asurzitoare. Un soldat urlă cu uniforma în flăcări, izbindu-se deznădăjduit de trunchiurile copacilor. Cade crucificat la pământ atins de rafala miloasă a unei arme. Înainte! Înainte! Ajutor...ajutor!...Nu mă lăsați fraților! Nu mai văd! Ajutoooor! Biet țipăt, înecat în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1514_a_2812]
-
lor. Focul concentric și bine direcționat al automatelor este punctat cu rafale nimicitoare plecate din țevile numeroaselor MG 42 ce toacă la milimetru terenul. Câteva lansatoare de grenade intră și ele în horă. Fuzeele sensibile ale proiectilelor marchează prin explozii asurzitoare locul impactului. Partizanii răspund cu focuri de armă, dar riposta lor are un aspect dezordonat și imprecis. Este clar că au fost luați prin surprindere. Mitraliera de lângă von Streinitz tace brusc. Servantul introduce o bandă nouă de cartușe, după care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1514_a_2812]
-
Doamne? De ce mi-ai luat-o? Mai bine mă luai pe mine! Câteva trăsnete trec peste acoperiș, ca să explodeze cu zgomot mare în preajma clădirii. Artileria germană! Unul dintre copii începe să plângă cu putere, urmat imediat de celălalt. Un trosnet asurzitor se aude undeva sus. O crăpătură lungă își face apariția în varul alb al tavanului. Camera se umple de praf. Fără să mai piardă nici o secundă, Marius face semn infirmierei să vină cu el. Ridică în brațe trupul neînsuflețit al
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1514_a_2812]
-
o ceață groasă. Tușește cu greutate. Îl ustură gâtul, nasul, ochii. Umbre încovoiate aleargă peste tot. Una dintre ele se izbește puternic de el, ca să dispară repede. Clădirea continuă să încaseze lovitură după lovitură. Tunetul zidurilor care se prăbușesc este asurzitor. Ajunge în sfârșit la subsol. Aici, fumul și praful este mai puțin dens. Depune trupul fetei pe podea, apoi se întoarce și urcă în fugă scările către coridor. Sus este întâmpinat doar de o mare de flăcări. Infirmiera și copiii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1514_a_2812]