8,505 matches
-
și azur" și aflat "în hotarul marilor mistere", poetul își îndreaptă privirile în jos către nădejdea noastră cu spițele de aur cufundate în noroi. În larga înserare, sufletul se face mic și se închide "în foi, ca o zăloagă". Vântul atârnă de sânul unei femei, țara toată încape la fereastră, steaua se face așa de mică încât poate să treacă prin veriga unui lacăt. Poetului îi place să-și "aplece" eternitatea și să rămână ca o simplă "dantelă" lângă iubita care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1515_a_2813]
-
ar fi mai bine să renunți/ Și să vă duceți la culcare ? // Căci nu există pe pământ mai venerabilă manie/ Decât sub stele jurământ/ Pe veșnicie.// Și nu există-n univers/ Mai mare crimă/ Decât la coada unui vers/ S-atârni o rimă" (Balada unei stele mici); neliniștea că nu a fost premiat de Academie pentru că "printre dumneavoastră/ E unul cârn și idiot"; neliniștea privind cum vântul toamnei amenință gâzele și frunzele risipite. Dar diversele neliniști sunt risipite prin tonul luminos
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1515_a_2813]
-
straiele ei creștine. Nu, nu e frumoasă. În cinci ani pielea ei se va văluri în cute fine, la început, apoi din ce în ce mai adânci. Se va strânge deasupra buricului, se va încreți în josul pântecelui, pe deasupra coatelor și la începutul coapsei, va atârna de pe carnea moale de-a binelea a brațului, acolo unde el se lipește de trunchi, îi va brăzda gâtul cu dune șerpuite ca drumurile berberilor în furtuna de nisip. Și așa va fi și obrazul ei, acum fin ca năframa
Dincolo de portocali by Ioana Bâldea Constantinescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1347_a_2732]
-
Ivan nu-i era foame, însă mâncă așezat, cu grijă să nu lase firmituri pe fața de masă proaspătă a lui Dominique. După care puse laptele la încălzit. Când să dizolve în el o lingură de ciocolată, Alioșa i se atârnase deja de picior, în torcând spre el o privire cârpită și albastră pe la colțuri. O voia pe maică-sa. Dominique intră în bucătărie îngânând un cântecel fără noimă, atârnă săcoteiul cu mălai în cuiul de după ușă și-și șterse palmele
Dincolo de portocali by Ioana Bâldea Constantinescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1347_a_2732]
-
să dizolve în el o lingură de ciocolată, Alioșa i se atârnase deja de picior, în torcând spre el o privire cârpită și albastră pe la colțuri. O voia pe maică-sa. Dominique intră în bucătărie îngânând un cântecel fără noimă, atârnă săcoteiul cu mălai în cuiul de după ușă și-și șterse palmele de șorț, în timp ce Ivan își hrănea deja conștiin cios fiul, cu biscuiți muiați în lapte. Iar îi dai ciocolată? zâmbi ea, mângâind creștetul copilului. — Are și puțină scorțișoară. Un
Dincolo de portocali by Ioana Bâldea Constantinescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1347_a_2732]
-
Din textul lui Alex. — Cred. Într-un fel. Nu de la început, oricum. Împărțitul tăcerilor de acum e straniu. David nu mai simte că nu are aer. Tăcerea e ca o rufă murdară, omniprezentă. Uitată pe spătarul scaunului. Agățată de calorifer. Atârnând fără sens de un colț al televizorului. Îndesată sub mochetă. Pitită în portofel. Pusă bine în dosarul cu acte. E ca o mâzgă mută și grea. Și rece. În jurul ei planează cuvinte în care știe că i-ar fi foarte
Dincolo de portocali by Ioana Bâldea Constantinescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1347_a_2732]
-
solemn și anunțam (exact ca la ultima inspecție) că „la un moment dat va trebui înlocuită toată instalația“. Sentința era, invariabil, primită cu teroare. Supușii mei cădeau pradă calculelor financiare și groazei lor legendare de „tevatură“. O vreme, proiectul „reparații“ atârna greu în buzunarele tuturor. Trecea un timp până când cineva (Lea, de obicei) se încumeta să decreteze că acum nu avem timp, bani, nervi, spațiu, condiții... Răsuflam ușurat. Nici un intrus la orizont. Nemărturisit, simțeam bucuria difuză de a redeveni incontestabil. Regatul
Dincolo de portocali by Ioana Bâldea Constantinescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1347_a_2732]
-
calea lui, ca să nu rămînă speriate pentru toată viața; era așa de urît, încît, după ce se adăpa, nimănui nu-i mai venea să bea de la același izvor în ziua cu pricina. Avea un chip de nerecunoscut: urechile, sfîșiate din rădăcini, atîrnau fără viață peste fața tumefiată; un ochi acoperit complet de o umflătură care-l deformase; celălalt îi lipsea cu desăvîrșire; picioarele îi erau mușcate și mersul transformat într-un tîrîș chinuit; și n-ai fi știut ce animal este dacă
by Crenguţa H. B. Docan [Corola-publishinghouse/Imaginative/1108_a_2616]
-
dar nu cu majusculă!), având însă grijă să facă necesara precizare: „ - Ce vreți, tovarăși? Așa a spus poporul, așa spun și eu!”. Într-adevăr, masca generozității îl atrăgea grozav pe tovarășu’ Mercea... Ca orice mască! Pe peretele din fața biroului își atârnase o mască de Berzunți, la rubrica sa scrisese un ciclu întreg de reportaje sub titlul Jos masca!, în care, e ușor de înțeles, „demasca” un număr de indivizi certați cu „morala comunistă”. În fine, într-un interviu acordat responsabilei secției
Jucătorul by Gheorghe Drăgan () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1257_a_1933]
-
își concentră atenția, câtă mai era, asupra zăvorului ușii. Mătușa Pamela îi zâmbea candid dintre chiloții înșirați pe sârma din bucătărie. De fapt, nu era nici o mătușă în chiloții lui, dar lui Gigi Pătrunjel i se părea că o zărește atârnând de un cârlig urecheat, din lemn brut, încheind cu succes șiragul. Își frecă tâmplele, se repezi la chiuvetă și își umplu un pumn cu apă rece. Bău hulpav, pe nerăsuflate, dar senzația de sete nu-l părăsea, indiferent de can
Amintiri din casa scării by Laura Aprodu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1354_a_2721]
-
jumătate din concediu... În ritmul ăsta, măi Gigi, o să ajungi să-ți smulgi firele din mustață singur printr un colț de plapumă și să îmbătrânești fără să-ți zică nimeni o vorbă bună. Trist peste măsură, Gigi Pătrunjel privi ceasul atârnat în perete. Trecut de miezul nopții. Își puse deșteptătorul să sune la șapte în ideea că nu se știe niciodată ce program are un om și poate o prindea înainte să plece la muncă. Ceasul se ținu de cuvânt, sună
Amintiri din casa scării by Laura Aprodu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1354_a_2721]
-
mâncarea era foarte zgârcit cu priveliștea de dincolo de tejghea, se metamorfozase, fără ca ea măcar să știe, într una a unui destin prietenos. Plictiseală mâncase ciorba în picioare, înmuind bucățile de pâine în zeama incoloră, și lăsase la final zgârciul de care atârna și o minunăție de fâșie de carne moale. E drept că i se cam aplecase și făcea eforturi să păstreze îm bucăturile ce i veneau înapoi pe gât, dar, trântit în parcul Ioanid pe o băncuță și ferit de soare
Amintiri din casa scării by Laura Aprodu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1354_a_2721]
-
holul teatrului, lăsând încă un strat de praf fugărit din stradă. De după paravan nu se mai aude de mai bine de un sfert de ceas nici o mișcare. Pompierul pornește timid să verifice. Prin spațiul îngust, ușor întunecat, zărește un receptor atârnând de pe colțul mesei și scărfârlia redactorului-șef sprjinind podeaua într-o tâmplă. O respirație bolnavă, comatoasă ridică praful de pe podea. Pompierul încearcă să gândească. Se întoarce în holul mare al teatrului și-l anunță pe actor de nenorocire. Actorul cască
Amintiri din casa scării by Laura Aprodu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1354_a_2721]
-
-l ajute să-l târască pe redactorul-șef până la canapeaua din hol. Redactorul-șef e greu, capul îi pocnește de fiecare treaptă, iar respirația îi este din ce în ce mai rară și mai scurtă. Din Salvare descind șoferul și o doctoriță cu stetoscop atârnat la gât. Îl consultă. — A consumat alcool? Pompierul bulbucăie ochii spre sticla rămasă pe masă. — A consumat... ceva... — E aproape în comă. Ce medicamente sunt astea, pe măsuță? — Le-am găsit la el în buzunar. I le-am scos când
Amintiri din casa scării by Laura Aprodu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1354_a_2721]
-
în întunericul care domnea în cameră. Dacă cuțitul îi oferea și mai multă suferință, mult mai greu de suportat? Dacă dincolo ar fi fost pedepsită pentru fapta sa josnică? În mintea Karinei se dădea o luptă. Argumentele pro și contra atârnau în balanță pe ambele talere în mod egal, echilibrând-o. Nu mai reușea să-și dea seama dacă aceasta era într-adevăr soluția potrivită. Treptat se obișnui cu întunericul din cameră și începu să deslușească obiectele din jurul ei. Dulapul acela
Clipe fragile by Mihaela Alexa () [Corola-publishinghouse/Imaginative/100966_a_102258]
-
se răspândi apoi ca un fluid, prin tot corpul. Ce fusese mai greu trecuse, se obișnuise cu durerea. Numai să nu urmeze alte lovituri mult mai puternice și mai greu de înțeles și acceptat. Se întinse pe spate, cu picioarele atârnând pe lângă pat, așteptând să se usuce dezinfectantul pe rănile de la genunchi. Privea tavanul absentă, iar gândurile ei se întorceau în pădure, în momentul în care străinul apăruse lângă ea. Nu reușea să înțeleagă de ce nu se împotrivise atingerii lui, de ce
Clipe fragile by Mihaela Alexa () [Corola-publishinghouse/Imaginative/100966_a_102258]
-
desigur; la pedagogie, da, la pedagogie; îmi spune conștiința! Și așa am ieșit! Sunt un mizerabil, un infam, am comis o infamie... !". Sosește ora. Se aprinde, se urcă pe masa pe care pune un taburet și pregătește o sfoară tare atârnată de tavan; se agață de ea și se lasă pentru a vedea dacă îl ține; face nodul glisant și o pune la gât, urcat pe taburet. Îi trece prin cap o clipă ideea ridicolului, cum poate să apară atârnat asa
Dragoste şi pedagogie by Miguel de Unamuno [Corola-publishinghouse/Imaginative/1414_a_2656]
-
ce sufocare! Intenționează să prindă cu picioarele taburetul, cu mâinile coarda, dar se pierde pentru totdeauna. Văzând că întârzie atâta să vină la masă, don Avito se duce să-l caute; trece prin casă și întâlnindu-se cu acela care atârnă, într-un moment fugitiv de inspirație, sare pe masă, taie coarda, întinde corpul fiului său pe masă, îi deschide gura, îi prinde limba și începe să tragă ritmic de ea, că poate mai e timp. La puțin timp, intră mama
Dragoste şi pedagogie by Miguel de Unamuno [Corola-publishinghouse/Imaginative/1414_a_2656]
-
cum avea s? fie, de arhitectură lumii", de structură cosmosului: „Inima unui cuvânt, punctul lui de culminare, culminarea Ins??i lang? care se grupeaz? palide celelalte silabe este accentul", iar „claritatea silabelor sau mai bine zis calitatea muzical? a silabelor atârn? mult de la accent.. ". („Manuscrise"). ?i pentru c? „acest nucleu de radia?ie Îndep?rtat? s? fie cât mai Inc?rcat ?i cât mai dens", poetul Îi amplific? rezonan?a utilizând semiadverbul „mai", a c?rui redundan?? puncteaz?, ca Într-o
Mihai Eminescu - imaginarul paradisiac by Luminiţa Teodorescu () [Corola-publishinghouse/Administrative/1299_a_2381]
-
n-am văzut o femeie să ucidă cu spada un taur. EMMA: Vezi acum! (Se-ntoarce brusc și-l străpunge pe Charles, care a rămas în fotoliu; spada trece prin el și iese prin spate, fixîndu-l de spătar, Charles rămîne atîrnat cu capul la piept) TOREADORUL: Ce-ai făcut! L-ai omorît! Madre Dios! EMMA: Vezi cum vorbești. Spada e a ta. TOREADORUL: Dar tu l-ai omorît pe bietul om... EMMA: Vezi să nu te creadă cineva! Tu 1-ai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1557_a_2855]
-
eu, nu recunosc epitropia capitaliștilor asupra noastră. Eu sînt candidatul grupului tînăr, inteligent și independent. Sîntem în fața alegătorilor și știm că lupta electorală este viața popoarelor. Eu respect ideile, numai să fie sincere. Într-o chestiune politică și de la care atîrnă viitorul, prezentul și trecutul țării, nu încap asemenea meșteșuguri și rafinării de maniere, astfel de tirade distilate cînd situația e așa de limpede. Situația noastră o putem dezlega numaidecît. (încearcă să-și desfacă pantalonii) Vă rog să pardonați dacă mă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1557_a_2855]
-
eu nu vreau să văd așa ceva. BUNICUL: Lasă, dragă, că nici n-ai să vezi. O pictăm cînd pleci tu la băi. (BUNICA îl săgetează cu privirea) GETA (mai mult amuzată): Și cu tabloul ce faceți, tată? BUNICUL (natural): Îl atîrnăm de perete (după o pauză). La baie. BUNICA (Tot mai indignată): Cum la baie, Ilie? Cum la baie?? Nud la baie, ai? BUNICUL (făcînd pe naivul): Păi nu-i acolo locul lui? Ce, tu faci baie îmbrăcată? Și fata din
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1557_a_2855]
-
nu-i acolo locul lui? Ce, tu faci baie îmbrăcată? Și fata din tablou... Nudă...Ca și cum ar vrea să se... (gest larg) să se... BUNICA (iritată): Cum? BUNICUL:...Să se scalde! Tu te duci la băi și pe ea o atîrnăm în baie (Tatălui aparte). Așa facem! (îi face semn că plătește și el). FANE (ritos, bucuros că face o surpriză): Tată socrule...Trebuie să-ți mărturisesc! (pauză de efect) O să pictez și eu un nud. Dacă vrei, ți-l dedic
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1557_a_2855]
-
poate dispărea din România socialistă? S-a dus și cârciuma „Pomul verde“, unde se Îmbătau ofițerii topografi În frunte cu taică-tău, pentru că erau tineri și nu puteau visa altfel, ca să vadă frumusețea lumii, și Își tăiau cravatele și le atârnau de lustra bodegii și cântau, apoi se Întorceau acasă și tăceau spășiți, de parcă nevestele lor ar fi fost organele partidului, scârbite cum erau de atitudinea soților, care dezonorau uniforma de ofițer al marii armate române. Numai pușcăria din Bariera Ploiești
Tratament împotriva revoltei by Claudiu Soare () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1326_a_2709]
-
B., care citea absorbită, nici Ionela, ghemuită pe un scaun, cu privirile În pământ, nici Cristian, care stătea sobru, ai fi zis că solemn, lângă un personaj pe care Vasile nu Îl cunoștea, un tip Între două vârste, cu fălcile atârnându-i, prea grele parcă de tristețe, și cu un aer de etern dezamăgit. Tronaru fluiera În surdină, cum fac pensionarii adesea, poate că dăruiți mai mult cu amintirile frumoase de altădată, și nu cu gândul că peste câțiva ani nu
Tratament împotriva revoltei by Claudiu Soare () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1326_a_2709]