315,883 matches
-
primă mână în spațiul rezervat retoricii franceze a bătăliilor istorice câștigate. Ciudat, după Napoleon întâiul, Franța mai mult a mâncat bătaie, ajutată, salvată de regulă de rasa anglo-saxonă, cârtită dintr-un complex, invers, de superioritate. Lângă Arc te simți totuși atât de mic... Și, în general, la Paris, aproape că nici nu simți că exiști, ca la București de pildă... Măreția desexistențializează! Aici încep să mă simt mai român decât oriunde, cu alte cuvinte invidios, nesuportând capra vecinului. De aceea, mă
Reflexe pariziene (II) by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/14903_a_16228]
-
Broch, Robert Musil, Franz Kafka, Jaroslav Ha�ek, Konrád György, sau Danilo Ki�, Miroslav Krle�a, Vasko Popa, Andrei A. Lillin, Franyó Zoltán, Ioan Slavici, Liviu Rebreanu, Lucian Blaga, Emil Cioran sau Petre Stoica. Apartenența la Europa Centrală nu ține atît de distincția dintre catolicism și ortodoxie, cît de accesul la modul de viață și la spiritualitatea Vienei. Pentru Cornel Ungureanu, Mitteleuropa nu mai este spațiul blestemat din propaganda comunistă, dar nici cel idilic din scrierile nostalgicilor mai vechi sau mai
Europa iluziilor pierdute by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/14892_a_16217]
-
vechi" Vitoria Lipan, Doamna Chiajna, Mara se întîlnesc între cele două frumoase coperte cu "misterioasele" Adela sau Doamna T., cu "fetița" lui Holban (probabil autorul cu cele mai contemporan europene personaje feminine din literatura interbelică), de asemenea cu Lina cea atît de crud eviscerată și expusă privirii de creatoarea celei mai dezvrăjite umanități din aceeași literatură interbelică, Hortensia Papadat-Bengescu, cu mai apropiatele în timp (nu obligatoriu și în autenticitate feminină) Estera (din Recviem pentru nebuni și bestii, Augustin Buzura) și Tonia
Treisprezece eroine by Cristina Ionica () [Corola-journal/Journalistic/14895_a_16220]
-
sub ochii cititorului iremediabil sedus, să locuiască în același corp. Traducerile fiind în general foarte bune (poate cu excepția încăpățînatei plasări a predicatului în fața subiectului, necaracteristică englezei, sau a unor, să spunem, "nereușite expectabile", avînd în vedere particularitățile de limbă speculate atît de spectaculos de Caragiale, exemplu: celebra "Te iubesc, dar scapă-mă", replica "îndrăgostitei" Zoe, își găsește un echivalent prea palid în 'I love you, but save me') - lectura se dovedește una foarte plăcută. În plus, cititorul poate constata cum unele
Treisprezece eroine by Cristina Ionica () [Corola-journal/Journalistic/14895_a_16220]
-
de pe "lista celor 13" - nu numai pentru că vorbim despre o carte impecabil scrisă și despre un personaj foarte bine conturat, ci mai ales pentru că Bogdana este un roman extrem de original, și o femeie cu totul specială chiar și în mediul atît de diversificat și de complex în care s-a născut, cel interbelic. "Relația la telefon", mult mai... "exclusivă" decît a îndrăgostiților din Jocurile Daniei de exemplu, ar oferi infinite delicii cititorului contemporan implicat, în România și aiurea, "zi de zi
Treisprezece eroine by Cristina Ionica () [Corola-journal/Journalistic/14895_a_16220]
-
și cea cu Eminescu, și cea cu Iorga, și încă altele, deși au mizat pe figuri luminoase și cu o mare încărcătură morală, nici nu au trecut măcar de faza enunțului tocmai din pricina incapacității lor exorcizatoare în fața unei memorii satanice atît de copleșitoare. Și așa a rămas acest loc pînă în zilele noastre, după doisprezece ani de elan monumentalistic fără precedent, într-o stare ambiguă ca mesaj simbolic și complet nerezolvată din punct de vedere peisagistic. Ce se poate citi acum
Răzbunarea lui Lenin - monumentul public după 1989 - (II) by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/14857_a_16182]
-
umbrèle de soare și bărci pneumatice. Organizatorul târgului este, ca în fiecare an, poetul și omul de afaceri (combinație, iată, posibilă!) Gheorghe Todor. El a dat și un nume sugestiv întreprinderii, Carte la nisip, parafrazând aromata sintagmă cafea la nisip, atât de bine cunoscută nouă, levantinilor. Târgul Estival de Carte de la Mangalia este primul târg de carte particular din România. A ajuns anul acesta la ediția a 7-a și va fi organizat încă 77 de ani de acum încolo, judecând
Cititorii n-au vacanță by Alex. Ștefănescu () [Corola-journal/Journalistic/14880_a_16205]
-
judecând după entuziasmul și competența puse în joc de proprietarul lui. Exista riscul ca un asemenea târg, cu sediul direct pe plajă, în corturi transparente, cu vizitatori îmbrăcați în bikini, să se transforme într-un bazar de cărți, pitoresc, dar atât. Iată însă că nu s-a întâmplat așa. în fiecare seară aici au avut loc lansări de cărți, în prezența autorilor. Și ce autori! Și ce cărți! începutul l-a făcut Mircea Cărtărescu însuși ("Mircea însuși mână-n luptă..."), cu
Cititorii n-au vacanță by Alex. Ștefănescu () [Corola-journal/Journalistic/14880_a_16205]
-
Cărtărescu, și Petru Popescu au fost asaltați de participanți cu întrebări ingenioase și incomode, astfel încât s-au simțit obligați să facă mărturisiri complete. Mircea Cărtărescu a recunoscut că Orbitor este o hartă a minții lui sau chiar mai mult decât atât, o clonă a sa, astfel încât cei care vor cu adevărat să-l cunoască nu trebuie decât să citească romanul. La rândul lui, Petru Popescu a explicat că a ajuns nu numai să vorbească, dar și să gândească în limba engleză
Cititorii n-au vacanță by Alex. Ștefănescu () [Corola-journal/Journalistic/14880_a_16205]
-
subțiri"), e o adevărată cădere de pe soclu. Cu nouă ani în urmă, tînărul student nota: "Călinescu, la Odobescu, despre istorie. Senzație adîncă." sau, în același an: "Seminar 9-11 Călinescu. Abatele Du Bos și scrisoarea ca gen literar. Ideile lui ard atît de tare, încît ochii minții mele se întunecă." Viața intimă pătrunde și ea în jurnal, dar cu o bună cuviință care nu are nimic demodat, care intimidează și emoționează. Ca liceean, autorul e un perfect tînăr libertin în marginile iertate
Viața privată în "obsedantul deceniu" by Luminița Marcu () [Corola-journal/Journalistic/14870_a_16195]
-
filon maiorescian al jurnalului: pe alocuri izbucniri de orgoliu, încrederea constantă (chiar dacă străbătută de crize) în menirea de scriitor, în perenitatea scrisului, în rezistența detaliului insignifiant ("Pentru mine totul are importanță"), în construcția răbdătoare și discretă. Iar prietenia, despre care atît de mult s-a vorbit și pe care tîrgoviștenii au transformat-o în-tr-un fenomen fără precedent în cultura română, ar merita cîndva comparată cu aceea propusă de Școala de la Păltiniș, de epistolarul recuperat de Gabriel Liiceanu. Deși multe lucruri comune
Viața privată în "obsedantul deceniu" by Luminița Marcu () [Corola-journal/Journalistic/14870_a_16195]
-
a lui Nicolae Balotă și implicit polemică față de cea a lui Adrian Marino. Care sînt, în prezent, relațiile lui Virgil Nemoianu cu țara d-sale natală? "Expatriat" iar nu "exilat", așa cum am văzut că se consideră, eseistul se plasează nu atît sub specia istoricului, așa cum se petrece cu majoritatea celor din diaspora, ci sub cea a filosoficului. Justificarea ruperii de mediul de baștină la care a recurs e una supracomunitară, de ținută antic-grecească: "Acum, ca să spun adevărul, nici eu unul nu
Un româno-american (II) by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/14873_a_16198]
-
Armenească și toate celelalte) ca pe imagini ale memoriei și atîta tot. Poate e trist, dar e adevărat". Nu e mai puțin semnificativă însă reacția tipică pentru regimul nostru politic postdecembrist, de respingere, măcar morală (de regulă nu e doar atît!) a celui ce ar dori să se restabilească în patrie (în principiu) sau cel puțin revine acasă temporar. Tonul reținut nu poate masca deziluzia: "Lumea s-a purtat frumos și respectuos cu mine, dar așa cum te porți cu un oaspete
Un româno-american (II) by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/14873_a_16198]
-
astăzi și cititorilor români prin traducerea și prefața semnată de Constantin Geambașu (Ed. Polirom, 2001). I-au urmat romanele: E.E. (1995), Străveacul și alte vremi (1996), Casa de zi, casa de noapte (1998). Toate au fost primite cu mare interes atât de cititiori cât și de critica literară poloneză. În 1997 apare volumul său de povestiri, Dulapul din care face parte povestirea omonimă de față. Toate scrierile Olgăi Tokarczuk au fost recompensate cu binemeritate premii. Scrisul Olgăi Tokarczuk se caracterizează printr-
Olga Tokarczuk () [Corola-journal/Journalistic/14912_a_16237]
-
N-avea importanță nici dacă era ceva aspru sau neted, oval sau colțuros, îndepărtat sau apropiat, străin sau familiar. Venea de acolo un iz al altor locuri și vremuri care mi-erau străine. Doamne, și totuși îmi amintea de ceva atât de cunoscut, atât de apropiat, încât nu mi-ar fi ajuns cuvintele să-l denumesc (cuvintele doar au nevoie de timp pentru a denumi). Silueta mea se ivi în cuprinsul oglinzii de pe partea exterioară a ușii. M-am reflectat în
Olga Tokarczuk () [Corola-journal/Journalistic/14912_a_16237]
-
nici dacă era ceva aspru sau neted, oval sau colțuros, îndepărtat sau apropiat, străin sau familiar. Venea de acolo un iz al altor locuri și vremuri care mi-erau străine. Doamne, și totuși îmi amintea de ceva atât de cunoscut, atât de apropiat, încât nu mi-ar fi ajuns cuvintele să-l denumesc (cuvintele doar au nevoie de timp pentru a denumi). Silueta mea se ivi în cuprinsul oglinzii de pe partea exterioară a ușii. M-am reflectat în ea ca o
Olga Tokarczuk () [Corola-journal/Journalistic/14912_a_16237]
-
așezat pe reclamele cu lânuri și mi-am auzit propria respirație amplificată de spațiul închis. Atunci când mintea rămâne singură cu sine însăși începe să se roage. Așa e natura minții. "Înger, îngerașul meu" - mi-am zărit îngerul cu un chip atât de frumos, încât trebuia să fie mort - "întotdeauna fii cu mine" - aripile sale ca de ceară cuprind drăgăstos spațiul din jurul meu. "Dimineața" - mirosul de cafea și ferestrele luminate ce rănesc privirea încă adormită, "seara" - vremea încetinindu-și mersul, atunci când apune
Olga Tokarczuk () [Corola-journal/Journalistic/14912_a_16237]
-
etc. Un cerc roșu cu A.P. la mijloc le reglementează drepturile. Un al doilea prag este 16 ani, al treilea 18. Minorii mijlocii, cum s-ar zice, au un acces mai larg, dar tot restricționat. Cercul roșu se referă limpede atît la ei, cît și la minorii mari, avînd, de fiecare dată, în mijloc cifrele lămuritoare. Orele de programare sînt și ele reglementate: după ora 20 sau după ora 22, în funcție de vîrstă. Televiziunile sînt amenințate cu amenzi ce merg pînă la
Bulina roșie by Telefil () [Corola-journal/Journalistic/14914_a_16239]
-
după ani, să-și răscumpere erorile și timpul pierdut. Unde se întîmplă totul? Într-o morgă, acolo unde, EA cosmetizează fețe de bărbați și de femei înainte ca bulgării de pămînt să se prăvale peste trupurile lor. De ce o respect atît de mult pe Mariana Mihuț? Pentru că este, într-adevăr, o actriță mare. Banal, nu? Pentru că este un profesionist, pînă în vîrful unghiilor, capricios, vulnerabil, deschis la tot ce înseamnă teatru de calitate, la valoare, pentru că în templul din sufletul ei
Forță și senzualitate by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/14881_a_16206]
-
de mult cu afirmațiile din România: la fundul grămezii, de la amănuntul că Transilvania a fost stăpînită întîi de Ungaria și apoi de Austro-Ungaria la politic incorecta formulare "Românii nu au obținut (s.n.)... teritoriul pînă la Tisa", dar "România primea (s.m.) atît Basarabia, cît și Transilvania și Bucovina" (în locul prezentării unirii ca voință a unor teritorii de-sine-stătătoare) sau la considerarea perioadei interbelice ca una în care "România înclina spre dreapta" (pînă și stînga românească, spune Boia, înclina spre dreapta) drept urmare a ruralității
România mea by Iulia Popovici () [Corola-journal/Journalistic/14922_a_16247]
-
încă de pe vremea romanilor, schimbarea împăraților - prin extensie, a regimurilor - aducea după sine schimbarea capetelor vechilor busturi sau, la rigoare, înlocuirea în întregime a unei statui cu alta. Existența simbolică, în efigie, cea care prelungește o prezență determinată, și cu atît mai mult una exemplară, dincolo de parametrii săi omenești, declanșează stări și comportamente care se înscriu într-un registru foarte larg, de la reculegerea smerită și pioasă și pînă la revolta morală și la furia destructivă. Mari momente din istoria omenirii, de la
Răzbunarea lui Lenin monumentul public după 1989 by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/14884_a_16209]
-
cu multe carate culturale să fie și material inalterabile, ca diamantul. Suplimentul familiei Mincu Am citit suplimentul literar al ziarului Ziua din 5 august în primul rînd pentru Jurnalul foarte intim al lui Marin Preda. Ce-am mai găsit în atît de căutata foaie din acea zi(uă)? Aproape jumătate de pagină cu poeme de Ștefania Plopeanu și încă un sfert cu un interviu luat de secretarul general de redacție, Marian Drăghici, tot dînsei. Soția lui Marin Mincu e nemulțumită de
Material by Adriana Bittel () [Corola-journal/Journalistic/14907_a_16232]
-
baza presimțirii că ar putea întâlni la acesta idei mult prea asemănătoare cu ale sale, față de care s-ar simți asimilat?). Pentru Wehr, Jung și Steiner sunt mai întâi de toate întemeietorii a două științe care aproximează adevăruri din zona atât de înfricoșătoare a numinosului, depășind prin aceasta domeniul rămas îngust al științelor axate pe o realitate senzorială și pe datele experienței empirice. Din acest punct de vedere, de pildă, Jung se apropie mai mult de Steiner decât de Freud, ultimul
Jung sau Steiner? by Dorin-Liviu Bîtfoi () [Corola-journal/Journalistic/14920_a_16245]
-
pe datele experienței empirice. Din acest punct de vedere, de pildă, Jung se apropie mai mult de Steiner decât de Freud, ultimul având un limbaj mai accesibil în limitele experienței pozitive. Pe acest tărâm al științelor spiritului, sau al "spiritualului-sufletescului", atât Jung, cât și Steiner vor fi avut grijă (fiecare la momentul și în contextele specifice) să precizeze cu strictețe că nici personalitatea lor culturală, nici teoriile lor nu trebuie preluate dogmatic, ci așezate întotdeauna sub semnul provizoratului și al revizuirilor
Jung sau Steiner? by Dorin-Liviu Bîtfoi () [Corola-journal/Journalistic/14920_a_16245]
-
cea evitată ori ratată de cei doi în timpul vieții), ceea ce revine, într-o primă instanță, la a semnala deosebirile dintre două perspective fundamentale ale timpului nostru (fără a le nivela cu scopul unei armonizări forțate) și a decanta ulterior, cu atât mai profitabil, punctele comune ale acestora, către o perspectivă pe cât posibil integratoare, sau oricum sinoptică. Ca un folos secundar, din pasionanta confruntare a ideilor celor doi un cititor perspicace, dar poate mai puțin familiarizat cu psihologia analitică sau / și cu
Jung sau Steiner? by Dorin-Liviu Bîtfoi () [Corola-journal/Journalistic/14920_a_16245]