30,381 matches
-
intelectualii români au obținut numai victorii, nu se poate ști dacă și "substanțiale", dar victorii orișicum, este o evidență: au existat și există partide politice ale intelectualilor sau care se declară astfel; există, s-au manifestat și se manifestă ca atare influențe asociații civice ale intelectualilor; președintele țării, presedintele Senatului și primul ministru sînt, "la baza", profesori universitari, iar cel puțin unul dintre ei a fost susținut de intelectuali în mod explicit, activ și entuziast; în sfîrșit, din guvern fac parte
Solidaritatea intelectualilor cu ei însisi by Mircea Iorgulescu () [Corola-journal/Journalistic/17673_a_18998]
-
vindece de toate răurile trecutului, si astfel sa ii restituie personajului cu pricina un sine captiv în propriile tenebre interioare. De cîte ori nu comentam răutăcios înclinația occidentalilor de a pune toate neplăcerile cotidiene pe seama vreunui mal psihologic, căutînd, ca atare, vindecarea în ședințe de terapie psihiatrică. Și de cîte ori nu ne întrebăm, fiecare dintre noi cei trăitori într-o lume mai degrabă dedata confesiunilor adresate fie la întîmplare, vecinului sau vreunui necunoscut oarecare, fie reprimate pe veci în sine
Vizită la PSI-holog by Andreea Deciu () [Corola-journal/Journalistic/17686_a_19011]
-
-o, doar pentru noi, într-o pivniță cu bemoli..." (Ceremonie pe gresie). Cît de departe sîntem de "logică" percepțiilor spațio-temporale, pe care o invocă Schiller, mustrînd un poem pentru că n-ar respectă "statornicia legăturii" pe care ar presupune-o o atare "logică"! Formă își adjudeca o "recompensă" a funcției sale particularizatoare, prin cutezanța internă, prin "infinitul mic" ce-l deschide cititorului, vrăjindu-i ochiul, asadar cu o indeterminare în altă cheie, cu o transparență a misterului deopotrivă scriptic și ontic: "sîngeram
Formă si existentă by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/17692_a_19017]
-
să îl supună pe celălalt. Faptul că personajele lui Malamud trăiesc în astfel de relații contorsionate, care persecuta individul, este justificat de acest halou al singurătății care le învăluie. Singure fiind, chiar dacă nu o recunosc sau nu o înțeleg ca atare de la bun început, ele sînt inevitabil și preocupate de propria lor persoană. Așadar, pînă la urmă acea căutare de sine despre care vorbeam mai sus nu poate fi evitată. Căutarea lui Fidelman nu poate fi înțeleasă decît dacă o punem
Autoportret de unul singur by Andreea Deciu () [Corola-journal/Journalistic/17703_a_19028]
-
1941-1990, mama armeancă, tatăl evreu) crește cu unu numărul autorilor ruși, refugiați în spații americane, care privesc în urmă cu mânie, chiar proletară, europenește. El este departe, la mare distanță de un Soljenițân sau Nabokov în a biciui și, ca atare, a încrimina regimul carceral impus de regimul totalitar și într-o regiune a Mării Baltice, cum este Estonia. Circuitul timpului identifică, în mod firesc, și metropole ca Moscova sau Leningrad (Sankt Petersburg). Căci personajul nu este altul decât ziaristul Dovlatov, în
Din Estonia, direct la New York. In: Anul 5, nr. 3 (11), 2010 by Marian Barbu () [Corola-journal/Journalistic/83_a_99]
-
uneori și mai complicat decât precedentul, ceea ce ar trebui făcut accesibil într-o desfășurare cât mai curgătoare și mai inteligibila. Înapoiă acestei îndemânări, să-i spunem "marinărești", stă același orgoliu despre care era vorba mai înainte - prost plasat și ca atare contraproductiv. Să-i lăsăm așadar, cu bucurie, pe Noica, pe Ammonius și pe Stephanus să ne dea "dezlegare la Aristotel", astfel încât să putem apoi spune, cu ultimele cuvinte ale celui din urmă (și ale cărții): "Cu voia Domnului, am ajuns
Comentând Despre interpretare by Dorin-Liviu Bîtfoi () [Corola-journal/Journalistic/17712_a_19037]
-
atît mai necesară cu cît în acest caz dicționarele nu ne sînt de mare ajutor. Evident, în lexicografia perioadei comuniste terminologiei ierarhiilor sociale i se aplică un sever tratament ideologic. De fapt, sintagma lume bună nici nu e cuprinsă ca atare în dicționarele noastre generale, ci e presupusa de un sens al adjectivului, definit astfel încît să corespundă mai multor formule apropiate (familie bună, neam bun etc.). În Dicționarul limbii române moderne (DLRM, 1958), ultimul sens al adjectivului bun e prefațat
Lumea bună by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/17730_a_19055]
-
a colaborării cu posturile de radio BBC, Europa Liberă, Deutsche Welle, a editării, în colaborare cu dr. Ion Solacolu, a excelentei publicații "Dialog". Măcinat de maladia ce avea să-l răpună, criticul depune un efort considerabil, atît în privința scrisului ca atare, cît și a documentarii adiacente, pe care și-o dorea exhaustiva: "Pe mine muncă la Istorie m-a epuizat (și grabă și conștiinciozitatea), nu atît scrisul, cît lectură, cele mai adesea mie plictisitoare, a cărților - a caror lectură completă adesea
EPISTOLELE MARELUI EXPERT by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/17710_a_19035]
-
trebuie acordat primul ajutor în caz de stop respirator unui posibil pacient, pacient care, la drept vorbind, din posibil a devenit pacientul, pur și simplu. Cînd în joc e o viață de om, medicul care ajunge să simtă asta ca atare nu se mai poate împiedica în idei de genul se întrerupe meciul sau nu mai rămîne medic pentru ceilalți eventuali accidentabili. Dacă între o viață de om și continuarea unui meci de fotbal e mai important meciul, pentru medicul care
Actualitatea by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/17737_a_19062]
-
activitate de reformare a consoartei. Spălarea completă a rufelor de familie e imposibilă, pentru ca, din nefericire, diversiunile d-nei Meleșcanu și complicitatea cu câțiva din mării manipulatori de la televiziunea iliesciană sunt păstrate de memoria implacabila a benzilor video! Dacă instituția ca atare ne-a adus numai belele, iar ocupanții ei de până acum s-au compromis lamentabil (fatalmente, trebuie să-l asociez duo-ului post-decembrist pe... întâiul stătător prezidențial, nea Pingelică!), mă întreb: de ce nu renunțăm la ea? De ce nu optam, ca
O nouă dinastie, dacă e cazul! by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/17758_a_19083]
-
e angoasa, e (vorba lui Cioran) un "schisme du coeur". Cine, dacă nu-i singuratic din naștere (sau prin chemare, ca pustnicii de odinioară), și-o dorește cu adevărat? Nu mă gândesc, se înțelege, la solitudinea indispensabilă creației și, ca atare, autoimpusa, ca o asceza temporară; nici, vai, la recluziunile forțate, pe care, -n veacul nostru vitreg, le-au cunoscut destui poeți. - Într-o anchetă din revista "Cuvîntul" (septembrie 1998), la întrebarea "Ce autori ați propune pentru o ăIstorie universală a
SERBAN FOARTA - "Poetul e captivul propriului său stil" by Remus Valeriu Giorgioni si Constantin Buiciuc () [Corola-journal/Journalistic/17731_a_19056]
-
Italienismele lui Călinescu (indimenticabil, de exemplu), pe care el le folosește că, dacă vreți, meliorative în evaluarea unor pagini ale "scripturelor române", în italiană n-au efect; cât despre celelalte limbi, traducerea nu le-ar aduce decât la "cheia" ca atare a fiecărui grâi în parte (italienismul amintit topindu-se, ca inoubliable sau unvergesslich, în tonalitatea francezei, respectiv germanei). Paradoxal, ingrat statut a ceea ce se cheamă Fremdwort; că și al unor autori, mai mult sau mai putin, diglostici... Nu e și
SERBAN FOARTA - "Poetul e captivul propriului său stil" by Remus Valeriu Giorgioni si Constantin Buiciuc () [Corola-journal/Journalistic/17731_a_19056]
-
dar înrudite tematic, din aceiași ani '30. La contextul internațional al anchetelor cu pricina (îndeosebi al celei din Facla) m-am mai referit într-un articol din Curentul. Autorul notelor, dl Durnea, îl cunoștea foarte bine și îl semnalează ca atare. Acum aș vrea să evoc pe scurt un alt aspect al anchetei, acela pur literar, si sa ma intreb asupra actualității întrebării din titlu. Nu sînt deloc sigur că întrebarea a rămas actuala. Discreditul general aruncat asupra literaturii, în deceniul
De ce scrieti? by Nicolae Manolescu () [Corola-journal/Journalistic/17775_a_19100]
-
protestul lor. Dar refuz să cred că elevii pot fi întrebuințați drept carne de tun pentru asemenea proteste. Și, în general, folosirea copiilor drept o astfel de materie primă nu scuză nici un protest, oricît de justificat ar fi el ca atare. Sa ma intorc însă la cei cîțiva profesori care au încercat să intre cu forța în prefectura de la Iași. Spre rușinea noastră, profesorii - bugetari - o duc în general prost. Sînt oameni săraci, pe care atitudinea autorităților îi exasperează. Cunosc profesori
Demisia de la usile prefecturii by Cristian Teodorescu () [Corola-journal/Journalistic/17808_a_19133]
-
groază și terifiat de vizualizarea anticipativa a ceea ce se va întîmpla. Fiecare personaj știe exact cînd l-a văzut ultima oară pe Santiago, pentru ca, odată anunțată moartea, nimic nu se mai face întîmplător în această lume înlemnita în așteptare. Ca atare, nu numai că putem reconstitui cu detalii uluitor de precise ultimele ore din viața celui ce va fi ucis, dar putem, totodată, să refacem tot atît de amănunțit, acel segment din viața fiecărui personaj, pe durata scursa între vestea crimei
O dragoste din crimă by Andreea Deciu () [Corola-journal/Journalistic/17806_a_19131]
-
să ne facă suspicioși. În toată această așteptare panicata, victima este singura persoană relaxată. Între Santiago și restul personajelor (inclusiv criminalii) se creează un contrast interesant: ei tensionați, el nepăsător. Apogeul acestui contrast e atins în final, cînd crimă ca atare e descrisă cititorului, așa cum s-a petrecut. Tonul narațiunii se relaxează brusc, păstrînd doar acea acuitate a percepției la care mă refeream mai devreme. Omorul pare relatat de Santiago însuși, un Santiago ieșit însă din propria-i piele, si astfel
O dragoste din crimă by Andreea Deciu () [Corola-journal/Journalistic/17806_a_19131]
-
talent cinematografic incontestabil, nu numai un fin și ironic analist al vieții sociale, eseist, profesor la timpul sau. Dar, înainte de toate Iulian Mihu a fost ceea ce orice cultură își dorește. O personalitate. Cultură filmului românesc, spre a se distinge ca atare, avea nevoie, ca orice cultură, ca orice artă, de personalitățile ei. Mihu împlinește acest rol esențial pentru spațiul nostru cultural. Orice țară s-ar fi mândrit cu asemenea solidă personalitate și iradierea internațională n-ar fi întârziat să apară. Covârșit
Despre Iulian Mihu by Savel Stiopul () [Corola-journal/Journalistic/17803_a_19128]
-
poezia dezvăluie (tot prin violență - "sparge casele/ de bani de frunze/ ai copilăriei...") locuri secrete în care lumea se regăsește visata de către lumea poemului. Deși eul liric ar putea părea prea implicat în versuri, el nu se înfățișează niciodată ca atare, ci își înscenează situații sau tonuri melodramatice, cu ecou de romanța ("În tinerețe am crezut/ dar ea m-a înșelat/ dar ea a fugit cu podoabele mele veștede/ și nimeni niciodată n-o să afle urmele ei" - Romanța). Astfel, poeta da
A privi, a scrie by Stefana Totorcea () [Corola-journal/Journalistic/17830_a_19155]
-
a revenit asupra romanțului, restructurîndu-l, eliminînd greoaiele subsoluri și dîndu-i rotunditatea unei nuvele. Firește că editorii reproduc, la variante, pasajele eliminate de autor și ne restituie, cu bună metodă, ansamblul. Dar nuvelă remaniata în 1876 e publicată, în sumar, ca atare, dovedindu-se rezistență estetic. Și, totuși, e necesar să se spună că aceasta foarte bună nuvelă nu a avut parte de circulație (cu excepția unei ediții din 1910, a uneia, falsificată, din 1931 și, mai ales, în ediția din 1960 a
Opera literară a lui Hasdeu by Z. Ornea () [Corola-journal/Journalistic/17799_a_19124]
-
sînt atinse de filosofie, de morală, de credință. Sărută-mă este practic un monolog, o piesă de teatru scurt, de teatru de cameră, kammerspiel cum îi spun germanii. Un om bolnăvicios de mic devine tarat pentru ceilalți, și tratat ca atare în orice context, chiar si in acela marital. Abia îmbolnăvirea cu adevarat permite eliberarea leprosului printr-o confesiune monolog, cu accente și tensiuni bine plasate. Creierul, o piesă în trei personaje, îmbracă în parabolă disputa dintre rațional și irațional, concret
E o crimă să ai idei by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/17847_a_19172]
-
înecat în cețurile unei amnezii suspecte? Studiul lui a apărut în Franța la un an de la publicarea Cărții negre a comunismului, cînd, spre stupefacția lui Besançon, ecourile ei începeau deja să dispară. Firește, există o justificare lesne de dat, ca atare evidență, la întrebarea cu pricina: supraviețuirea regimurilor comuniste, chiar dacă într-o formă "ameliorata" cum s-ar spune, în unele din țările europene. Dar aceasta ar fi, totodată, un răspuns superficial. Adevărată dilemă nu vizează modul în care exteriorizam preocuparea pentru
Gemenii care nu seamănă by Andreea Deciu () [Corola-journal/Journalistic/17837_a_19162]
-
prea mult retoric acest aspect al cărții, dar mie mi se pare foarte important și oarecum legat de un fel de subconștient al raționamentului. Să îmi continui însă speculația: pentru retoricieni analogia reprezintă o tehnică de argumentare instabilă și ca atare riscantă (cf. Chaim Perelman), pentru că ea există într-un spațiu mental care presupune simultan existența similitudinii și a diferenței. Pentru că o analogie să fie posibilă, ea are nevoie de un background de asemănare. Dar pentru ca să fiesi relevanță, ea trebuie să
Gemenii care nu seamănă by Andreea Deciu () [Corola-journal/Journalistic/17837_a_19162]
-
Abuzurile memoriei a lui Tzvetan Todorov punctează cîteva idei interesante și importante pentru acest sfîrșit de veac măcinat de atîtea remușcări și totodată resentimente. Todorov pornește de la două premise aparent contradictorii. Prima: trăim într-o lume post-Holocaust și post-Gulag, ca atare obsedată de memorie, astfel că zilnic apare un nou muzeu, un monument, o expoziție - tot atîtea forme de a recupera trecutul. A doua: sîntem, conștient sau nu, tentați să acționăm mai degrabă în numele unui principiu al uitării, sau al unei
Pildele amintirii by Andreea Deciu () [Corola-journal/Journalistic/17853_a_19178]
-
că troc cu Securitatea, la plecarea din țară, eu insumi mi-am exprimat îndoiala: mai exact, am spus că nu văd cum s-ar putea vreodată dovedi acest lucru și că e mai bine sa descărcam conștiința poetului de o atare acuzație. Am revenit, în fond, asupra unei aprecieri pe care o făcusem pe marginea cărții d-nei Jela, cînd ipoteza d-sale mi se părea acceptabilă. Este cinstit așa. Nu pretind că judecățile mele ar fi infailibile. Deosebirea dintre mine și
Adevăr si oportunitate by Nicolae Manolescu () [Corola-journal/Journalistic/17869_a_19194]
-
deja. De altfel, acest tipar - imposibil de trecut la infinitiv și care nu e exact cel al frazelor, al propozițiilor și al sintagmelor din proverbe și zicători, înzestrate cu o anumită autonomie sintactica și semantica - e mai rar cuprins ca atare în dicționare. Dificultățile tratării lexicografice se văd în DEX chiar în tratarea celeilalte expresii cu funcție asemănătoare: "(pop.; în expr.) Ce hram porți (ori poartă) sau ții (ori ține)? = ce fel de om ești (sau este)?". În orice caz, expresia
Despre mîncare by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/17894_a_19219]