1,057 matches
-
la un fel de revelație divină, un moment de intuiție cu care poezia se încheie”265. În cazul celor mai mulți dintre scriitorii amintiți persistă încă o anumită tendință de a privilegia momentele de intuiție absolută sau de „emoție cristalizată în tipare atemporale”266. Pe bună dreptate, Marjorie Perloff observa, discutând funcția elementului narativ în scrierile unor poeți ca Eliot, Stevens ș.a.m.d., că nucleele epice - apărând adesea într-o formă relativ închisă și egocentrică, așa cu se întâmplă în Tărâmul pustiu
Pragul și Neantul. Încercări De Circumscriere A Morții [Corola-publishinghouse/Science/2135_a_3460]
-
în experiență. Către ceea ce este, cu alte cuvinte, foarte uman. Mai mult chiar, aceste nuclee narative - rotindu-se în jurul unor imagini disparate - trădează, în cele mai multe cazuri, o nostalgie mai abil sau mai stângaci disimulată, a esențelor primordiale și a tiparelor atemporale. Pentru a vedea prin ce mijloace poate fi depășită o atare viziune, ne vom opri deocamdată - nu înainte de a preciza că din spațiul poeziei (meta)tranzitive de peste Ocean s-ar putea selecta oricând și alte repere - asupra creației lui Robert
Pragul și Neantul. Încercări De Circumscriere A Morții [Corola-publishinghouse/Science/2135_a_3460]
-
oricărei reprezentări literare (fie că este vorba de poezie biografistă, de „o bună intrigă de roman” sau de un document istoric). În plus, nu poate trece neobservată împrejurarea că recursul la un „model al adevărului” (situat, desigur, la antipozii tiparelor atemporale) are rolul „de a supune dedoxificării”269 însuși conceptul de adevăr, înțeles ca stabilire a unei corespondențe cu realitatea. Altfel spus, această corespondență apare întotdeauna limitată, condiționată de adevărul coerenței impuse de textul scris. Avem de-a face, în fond
Pragul și Neantul. Încercări De Circumscriere A Morții [Corola-publishinghouse/Science/2135_a_3460]
-
evident de modelul anglo-saxon. Însă nu este mai puțin adevărat că, în cazul europenilor, se poate vedea cu mai multă claritate caracterul polemic, de reacție, de replică la o întreagă tradiție încărcată de responsabilități în raport cu mitul, cu metafizica și invariantele atemporale. Toate acestea, chiar devenite categorii negative, continuă să exercite o presiune considerabilă. În plus, tocmai prin situarea pe linia de interferență a tranzitivității cu reflexivitatea, scrierile autorilor europeni subminează implicit orice încercare de a trasa frontiere stabile între cele două
Pragul și Neantul. Încercări De Circumscriere A Morții [Corola-publishinghouse/Science/2135_a_3460]
-
cu miză evident subversivă la adresa instituției literaturii ca atare, împrejurare ce ar putea fi pusă în legătură cu acel impuls marginalizat, parodistic al fanteziei populare care caută „să ironizeze și să deconstruiască o lume completă, lineară, deși circumscrisă, monoglotică, organizată ierarhic și atemporală”370, dacă la autorul nostru nu am fi îndreptățiți să bănuim și un alt tip de subversiune, și anume respingerea implicită a ficțiunii ideologice impuse de regimul comunist. Înclinăm să-i dăm dreptate lui Caius Dobrescu, care vedea în demersurile
Pragul și Neantul. Încercări De Circumscriere A Morții [Corola-publishinghouse/Science/2135_a_3460]
-
elemente narative existau și în poezia modernistă, mai ales în spațiul anglo-saxon (la Yeats, Eliot sau Stevens), dar cel mai adesea apăreau într-o formă închisă și egocentrică, slujind exprimării unui moment de intuiție absolută, de emoție cristalizată în tipare atemporale. Dimpotrivă, în poezia lui Cărtărescu, se remarcă o deschidere spre ceea ce este vag, contingent, neformat, nedesăvârșit în limbaj și în experiență. Spre ceea ce este, cu alte cuvinte, foarte uman. Într-adevăr, poemele lui Mircea Cărtărescu par să asigure o nouă
Pragul și Neantul. Încercări De Circumscriere A Morții [Corola-publishinghouse/Science/2135_a_3460]
-
C. Teșu, „Experierea luminii dumnezeiești la Sfântul Simeon Noul Teolog, Analele științifice ale Universității <<Al.I. Cuza>>, Iași, Teologie, tom IX, 2004, p. 150. footnote>. Dumnezeu este lumină supraființială: Lumină este Tatăl, lumină este Fiul, lumină Duhul Sfânt, o lumină atemporală, netăiată, necontopită, necreată, nemărginită, nelipsită de nimic, nevăzută, ca una ce este și se înțelege în afară de toate și mai presus de toate, pe care nimeni dintre oameni n-a putut vreodată să o vadă înainte de a se fi curățit, nici
EXPERIEREA LUMINII DUMNEZEIEŞTI LA SFÂNTUL SIMEON NOUL TEOLOG by Liviu Petcu () [Corola-publishinghouse/Science/141_a_174]
-
Deși tonalitatea ironic familiară a întregii povestiri probează binecunoscuta atitudine ,,desacralizantă’’ proprie în general ,,basmului cult’’ caragialian, pe de altă parte, precizarea referitoare la situarea cronologică a întâmplărilor ce vor avea loc constituie un gest de insolită ,,impurificare’’ a viziunii atemporale, specifice eposului mitic-folcloric. Impurificarea’’ celuilalt element consubstanțial basmului, nedeterminarea spațiului geografic poartă aceleași însemne ale insolitului. Însărcinându-l pe Aghiuță să verifice de unul singur justețea motivului invocat de toți bărbații ajunși în iad, Dardarot atrage atenția trimisului și în privința
Fantasticul în proza lui Ion Luca Caragiale by Elena Deju () [Corola-publishinghouse/Science/1278_a_1923]
-
prin voluptate, erotism, frumusețe, calități prin care diferă radical de un nud academic. Modigliani tratează nudurile într-o încercare de evadare din realitatea înconjurătoare, un pretext de a porni în căutarea unui ideal, a unei frumuseți utopice, a unei armonii atemporale. Era un bun desenator. Curburile nudurilor sale sunt realizate printr-o singură linie grațioasă, în care efectul cel mai de așteptat este obținut cu o simplitate de mijloace tot atât de neașteptate. În 1918, i-a făcut o vizită lui Renoir. Deși
Despre muncă şi alte eseuri by Mihai Pricop [Corola-publishinghouse/Science/1398_a_2640]
-
ki În japoneză, prana În sanscrită, lumină la creștini) produsă de vibrațiile Înalte ale energiei universale care poate produce schimbări cauzale, mentale, emoționale și În final fizice. Forța gândului nostru poate canaliza direct energia universală spre noi, fiind aspațială și atemporală și aceasta pentru că toate lucrurile sunt conectate Între ele În afara spațiului și timpului și se pot influența unele pe altele la orice distanță și chiar În timp pentru că efectiv noi facem parte din energia universală. Această conectare dincolo de spațiu și
Medicina si psihologie cuantica by Valentin AMBĂRUŞ, Mariana FLORIA, () [Corola-publishinghouse/Science/1642_a_2904]
-
de forme-gând care În totalitatea lor formează ceea ce se cheamă Univers informațional, un fel de depozit al gândirii universale. Se spune că aceste forme gând nu mai pot fi distruse ci doar ecranate, modificate sau redirecționate. Acest univers informațional este atemporal și aspațial și informațiile pot fi accesate instantaneu așa cum și transmiterea gândurilor este instantanee. Omul Își creează mediul ambiant cu ajutorul gândurilor, de aceea trebuie acordată o mare atenție curățeniei gândurilor pentru a avea parte de acțiuni curate și demne. Fiecare
Medicina si psihologie cuantica by Valentin AMBĂRUŞ, Mariana FLORIA, () [Corola-publishinghouse/Science/1642_a_2904]
-
o provincie adjudecată mai ales de tenebrele Răsăritului, nu înseamnă că partea civilizată a umanității a uitat de noi. Speranța reală pe care o putem nutri în secolul următor este ca Occidentul să se implice din ce în ce mai convingător în „zona” noastră atemporală, și - după ce-și va pune în balanță costurile și beneficiile unei asemenea decizii - să îndrepte lucrurile și în acest teritoriu. Medicul de acolo trebuie să vină. Dar nici cel mai iscusit vraci nu poate izbuti, dacă bolnavul nu manifestă
Intelectualul ca diversiune. Fragmente tragicomice de inadecvare la realitate by Vasile Gârneț () [Corola-publishinghouse/Science/2015_a_3340]
-
lamentabil ca orice inițiativă fără orizont (când și cine va îndrăzni să facă o analiză obiectivă, fără parti-pris a celor întâmplate?); după reculul restauraționist vulgar care și-a reconstruit (își reconstruiește încă) structurile vechi zdruncinate puțin de populația mioritică, structuri atemporale, anacronice față de evoluția mentalităților chiar și în țările fost sovietice, bietul basarabean simte instinctiv nevoia unor clipe de liniște (aș fi vrut să scriu de reflecție, dacă obiceiul acesta nu i-ar fi străin). Echilibrul, liniștea dinaintea unor decizii sau
Intelectualul ca diversiune. Fragmente tragicomice de inadecvare la realitate by Vasile Gârneț () [Corola-publishinghouse/Science/2015_a_3340]
-
alte înțelegeri a esenței și rosturilor poeziei adevărate - de a se ralia (cu mici excepții) valului de poezie patriotică, uneori mediocră, care a dominat viața literară și politică a Basarabiei în anii din urmă, ecoul ei auzindu-se, anacronic și atemporal, chiar și acum. În polemica iscată au fost aduse nu rareori, de către partea „ofuscată” - liderii de opinie din agora basarabeană - argumente impure (neloiale). De exemplu, tinerii au fost acuzați că s-au închis în biblioteci și n-au luat parte
Intelectualul ca diversiune. Fragmente tragicomice de inadecvare la realitate by Vasile Gârneț () [Corola-publishinghouse/Science/2015_a_3340]
-
un prezent strict delimitat este și ea contrazisă de complicațiile practice ale relației scriere - lectură. Jurnalul se vede mereu proiectat spre un viitor incert, singurul capabil să obiectiveze ceea ce, În complicatele decupaje din prezent, se relevă a fi, de fapt, atemporal. Deschiderea jurnalului către viitor este, fără Îndoială, perfect exemplificată de situația autoportretului. Dacă jurnalul rămâne fatalmente un gen ce refuză Închiderea imediată, cu atât mai mult autoportretul va trebui să-și găsească soluțiile Într-o perspectivă temporală incertă. Béatrice Didier
[Corola-publishinghouse/Science/1893_a_3218]
-
așa li se poate induce ideea de vechime; în realitate, ei nu recunosc spontan decât stratul cel mai recent, uzual al limbii vorbite 226. Termenii populari dialectali au fost la fel de solicitați, cu aceeași intenție de a sugera deopotrivă familiarul și atemporalul folcloric, cu un plus de simpatie pentru viața oamenilor "simpli". Poporul dând substanță istoriei 227, copiii au fost mereu invitați să se includă în rândurile sale. Întrebările retorice par să fi fost procedeul favorit al autorului, ajutându-l să sublinieze
Didactica apartenenţei: istorii de uz şcolar în România secolului XX by Cătălina Mihalache () [Corola-publishinghouse/Science/1404_a_2646]
-
pedagogic a surclasat adevărul istoric, manualele ignorând faptul că evenimentul avusese loc, în realitate, după cei patru ani enunțați, când Ungaria nu mai făcea parte din alianța Puterilor Centrale. Povestirea era presărată cu accente mistice ("dreptatea dumnezeiască se făcuse"), voit atemporale, înfierând "vrăjmașul de veacuri" și anticipând înlăturarea "pentru totdeauna a primejdiei bolșevismului"29. Războiul din 1941 părea astfel o necesară revenire a românilor la un destin istoric exemplar, un nou prilej de reeditare a faptelor glorioase din trecut. Pe măsură ce al
Didactica apartenenţei: istorii de uz şcolar în România secolului XX by Cătălina Mihalache () [Corola-publishinghouse/Science/1404_a_2646]
-
unirii, ca în deceniul anterior. Semnificațiile evenimentului erau desprinse de persoana monarhului, particularul și regionalul topindu-se în marea sagă a neamului, în formula "toți românii". Timpul, spațiul și faptele ieșeau astfel din istorie, pentru a lăsa locul unei metafore atemporale. Reperele cronologice fiind tratate ca semne divine, ca niște sensuri confirmate și certitudini istorice pentru generațiile viitoare, deveneau imune la tentațiile unor lecturi alternative. Ziua de 1 decembrie 1918 concentra, pentru totdeauna, memoria exemplară a Unirii, așa cum a ajuns și
Didactica apartenenţei: istorii de uz şcolar în România secolului XX by Cătălina Mihalache () [Corola-publishinghouse/Science/1404_a_2646]
-
făcea cu mare greutate"304. În paginile acestui manual, viața oamenilor de atunci trebuia să pară cititorului un adevărat coșmar; ei trăiau "în mizerie", duceau mereu "aceeași viață de muncă istovitoare", istoria lor reducându-se la o singură realitate, aproape atemporală: "viața grea". În anii războiului și ai unirii, România nu părea să fi avut conducători nominalizabili; nici măcar nu putem afla că era, de fapt, un regat. Actorii noii narațiuni istorice "guvernul", "boierii", "patronii", "țăranii", "muncitorii" erau prezentați mai curând ca
Didactica apartenenţei: istorii de uz şcolar în România secolului XX by Cătălina Mihalache () [Corola-publishinghouse/Science/1404_a_2646]
-
triumfalistă insista asupra "tricolorului unirii", asupra faptului că "toți cântau "Deșteaptă-te Române" și "Pe-al nostru steag e scris Unire""371. Unitatea națională, una dintre ideile-forță ale manualului, era extrasă în final din presupusa ei istoricitate, devenind o axiomă atemporală: "este veșnică, după cum veșnic este și poporul român"372. După astfel de rânduri, cu greu s-ar mai fi putut inova ceva în encomiastica de gen. Într-adevăr, manualul din 1985, ca și cel din 1989373, erau practic identice cu
Didactica apartenenţei: istorii de uz şcolar în România secolului XX by Cătălina Mihalache () [Corola-publishinghouse/Science/1404_a_2646]
-
-i plăcea să fie contrazis") și atingând, din nou, problema proprietății ("nu-i plăcea proprietatea personală"). Simțul duratei și al evoluției, nu par să existe în aceste expuneri, elevii preferând judecățile de valoare, ca și aprecierile de ordin etic, la fel de atemporale. Sfârșitul epocii pare să le fi fost însă mult mai clar localizat, datorită uciderii dictatorului. Nu au folosit cuvântul comunism, nu au făcut distincții cronologice sau politice în interiorul regimului, nu au numit personalități sau evenimente anume. Pentru ei, întreaga epocă
Didactica apartenenţei: istorii de uz şcolar în România secolului XX by Cătălina Mihalache () [Corola-publishinghouse/Science/1404_a_2646]
-
psihanaliză și sociologia simboluri-lor; conștiința paradigmatică, reprezentată de structuralism și avînd drept model fonologia "știința paradigmelor exemplare" și conștiința sintagmatică, orizontală (Școala formaliștilor ruși, Propp în primul rînd). Imaginația paradigmatică sau formală implică o atenție deosebită acordată elementelor recurente, matricei atemporale, constantelor (miturilor, arhetipurilor), dimensiune strălucit reprezentată de antropologul francez Claude Lévi-Strauss. Structuralismul lui Claude Lévi-Strauss constituie modelul nici funcțional, nici genetic, nici istoric, ci "deductiv exemplar utilizat într-o știință umană empirică" (J .Piaget, 1970:90). Cele trei direcții de
Semiotica, Societate, Cultura by Daniela Rovenţa-Frumușani [Corola-publishinghouse/Science/1055_a_2563]
-
conexiunea strînsă dintre teoria acțiunii și teoria etică" (P. Ricoeur, 1990: 172-173). 5.6. A.J. Greimas și modelul actanțial Modelul actanțial al povestirii derivă din ipotezele lui Claude Lévi-Strauss: "ordinea de succesiune cronologică se resoarbe într-o structură matricială atemporală" (1960: 29) și A.J. Greimas: "interpretarea paradigmatică și acronică a relațiilor dintre funcții (...) permite sesizarea structurii elementare a semnificației (1966: 204). Examinînd structura elementară a semnificației narative, Greimas consideră ca invarianți actanții, predicatele și circumstanțele. Modelul actanțial oferă o
Semiotica, Societate, Cultura by Daniela Rovenţa-Frumușani [Corola-publishinghouse/Science/1055_a_2563]
-
acceptabile în bună parte pentru că ele nu țin cont de diferențele "culturale" (F. Lyotard, 1995: 70). În lumina acestei reorientări, concepte fundamentale ca cele de ordine și sistem sînt puse în cauză de noțiuni precum contingența, ambiguitatea, provizoriul "Universalul, generalul, atemporalul sînt subminate de valorizarea particularului, localului, temporalului" (L. Hutcheon, 1994: 107). În redescoperirea multiplelor identități (civice, etnice, culturale, de "gen" etc.) și căutarea autenticității, comunicarea interpersonală, comunicarea mediatică, comunicarea internațională în accepțiune integrativă și nu asimilativă vor deveni un spațiu
Semiotica, Societate, Cultura by Daniela Rovenţa-Frumușani [Corola-publishinghouse/Science/1055_a_2563]
-
legitimat modernitatea occidentală nu mai sînt acceptate, în bună măsură și pentru că nu țin cont de diferențele culturale (Lyotard, 1995:70). Concepte fondatoare precum ordine, sistem, raționalitate sînt puse în cauză de noțiuni ca ambiguitate, contingență, provizorat. "Universalul, generalul și atemporalul sînt subminate de particular, de local și de efemer". Postmodernitatea va opera cu diferența nu cu omogenitatea, cu temporalitatea, nu cu spațialitatea, cu fisiunea, nu cu fuziunea" (L. Hutcheon, 1994:107). Într-o nouă logică, pluralismul postmodern infrastructurat de multiplicitate
Semiotica, Societate, Cultura by Daniela Rovenţa-Frumușani [Corola-publishinghouse/Science/1055_a_2563]