653 matches
-
Mytilene din Lesbos a vădit tensiunea în care trăiau atenienii. Pe acest fond, insistențele unui lider care se afirmă în acești ani , Cleon, partizan al celor mai radicale acțiuni, i-a nemulțumit și pe cei moderați, chiar dacă le-a adus atenienilor o victorie în 425, când un important detașament de peste 700 de cetățeni spartani este înconjurat în insula Sphacteria, lângă Pylos în Messenia, și capturat de atenienii comandați de strategul Demostene și de Cleon însuși. Atenienii însă nu se pot bucură
Grecia clasică () [Corola-website/Science/320929_a_322258]
-
de cetățeni spartani este înconjurat în insula Sphacteria, lângă Pylos în Messenia, și capturat de atenienii comandați de strategul Demostene și de Cleon însuși. Atenienii însă nu se pot bucură de victorie. Sunt învinși la Delion, unde 1000 de hopliți atenieni cad în luptă, și datorită acțiunilor spartane, sub comanda generalului Brasidas, în nordul Greciei, acolo unde trebuiau să treacă corăbiile care aduceau la Atena grâu din nordul Mării Negre. Asediul cetății Amphipolis, unde flota lui Tucidide ajunge prea târziu, drept pentru
Grecia clasică () [Corola-website/Science/320929_a_322258]
-
20 de ani, se retrage la posesiunile familiei sale din Tracia și își scrie opera. După victoria lui Brasidas, în 423, cele două cetăți, ambele cu resurse, mai ales umane, sleite, încheie un armistiu de un an. Un ultim efort atenian se încheie în sudul Traciei în 422 cu o nouă victorie a lui Brasidas, care moare însă în luptă, alături de adversarul sau, Cleon. În 421, negocierile dintre generalul atenian Nicias și regele spartan Pleistoanax duc la încheierea unei păci pentru
Grecia clasică () [Corola-website/Science/320929_a_322258]
-
umane, sleite, încheie un armistiu de un an. Un ultim efort atenian se încheie în sudul Traciei în 422 cu o nouă victorie a lui Brasidas, care moare însă în luptă, alături de adversarul sau, Cleon. În 421, negocierile dintre generalul atenian Nicias și regele spartan Pleistoanax duc la încheierea unei păci pentru 50 de ani, cunoscută că "Pacea lui Nicias". Șansele acestei păci care restabilea situația dinaintea războilui erau însă minime. Corintul, Megara, cetățile Beotiei și cele din Eleia au refuzat
Grecia clasică () [Corola-website/Science/320929_a_322258]
-
sacrilegiu, au fost condamnați la moarte, veneau să-l aresteze și să-l ducă înapoi la Atena pe tânărul general. Peste noapte, Alcibiades a reușit să fugă cu o corabie și se refugiază direct în Sparta, unde destanuie toate planurile ateniene, care i se datorau lui însuși , reușind să-i convingă pe spartani că nu trebuie să ignore expediția din Sicilia, ci să intervină în sprijinul Siracuzei. În primăvară lui 414, flota ateniană a părăsit Catania și a încercuit Siracuza, dar
Grecia clasică () [Corola-website/Science/320929_a_322258]
-
refugiază direct în Sparta, unde destanuie toate planurile ateniene, care i se datorau lui însuși , reușind să-i convingă pe spartani că nu trebuie să ignore expediția din Sicilia, ci să intervină în sprijinul Siracuzei. În primăvară lui 414, flota ateniană a părăsit Catania și a încercuit Siracuza, dar spartanii și corintienii o încercuiesc la rândul lor flota ligii. În primăvară următoare, sunt trimise de la Atena alte 73 de corăbii comandate de Demostene, dar cucerirea Siracuzei se dovedește imposibilă. Nicias întârzie
Grecia clasică () [Corola-website/Science/320929_a_322258]
-
flota care se află la Samos se îndreaptă spre Atena, ajutați de Alcibiades pentru a restabili instituțiile democratice. Susținut de Therasmenes din interior, demosul destituie pe 400, și în 410, sunt restaurate instuțiile democratice. Victoria de la Kynosoura a ridicat moralul atenian, și în 410, Thasos, Bizantion și Perinthos au fost recucerite. Alcibiades, care a contribuit cu succes la recucerirea acestora, a fost rechemat la Atena. În 406 însă, după o victorie năvală lângă insulele Arginousai, o furtună a împiedicat strângerea de pe
Grecia clasică () [Corola-website/Science/320929_a_322258]
-
a înțelege complexitatea provocărilor cu care erau confruntați atenienii și întreagă Grecie. Cele mai celebre erau discursurile politice ale lui Demostene-Filipicele, Olynthienele, Despre Coroană, Despre Ambasadă-modele de arta oratorică, dar și mărturii ale unui pasionat angajament politic în slujba libertății ateniene. Longevivul Isocrates, unul din ultimii învățăcei ai lui Socrate, era primul comentator politic din istorie. Iisi expunea opiniile cu privire la dezbaterile contemporane-Panegiricul, Areiopagiticul, Despre Pace, Philippos, dezvoltând imaginea unei Atene ideale, moderate. Xenofon, filosoful-oștean, era autorul unor opere istorice că Hellenica
Grecia clasică () [Corola-website/Science/320929_a_322258]
-
în 390 prima școală de filosofie în grădinile eroului Akademos-Academia. Platon a compus Dialogurile, imaginând discuții dintre Socrate și apropiații săi și redând o relație precisă cu teoriile socratice; dialogurile consacrate sofiștilor Protagoras și Hippias, Banchetul-atmosfera discuțiilor din cercurile aristocratice ateniene; Republica și Legile, în care Platon își expune ideile despre formă ideală de guvernare. Dintre elevii lui Platon, se distinge Aristotel, care n-a reușit să-l succeadă, fondând astfel propria școală de filosofie la Lykaios: Lykaion-Liceul. Aristotel a ascris
Grecia clasică () [Corola-website/Science/320929_a_322258]
-
Teba au format o alianța, susținută de satrapul Pharnabazes, constituind o coaliție anti-spartană în care adera chiar și Corintul, Argos și multe cetăți mărunte. Deși au fost înfrânți la Coroneea în 394 i.en., aliații nu au cedat, și strategul atenian, Conon, împreună cu satrapul Artaxerxes II-Memnon, zdrobesc la Cnidos flota spartană și trupele lacedemoniene din cetatile insulare și coasta Egeei. Atenienii își refac Zidurile Lungi, susțin imprudenți răscoala anti-persană din Cipru, privându-i de susținerea marelui rege persan, și aliații se
Grecia clasică () [Corola-website/Science/320929_a_322258]
-
circumscritii prin impozitare- summoriai, care îi cuprind pe toți atenienii, exceptând thetii. Prima victorie la Naxos și adeziunea Corcyrei sporesc numărul aliaților. Liga tessaliana, reformată de Iason din Pherai, că și Liga Chalidica, reconstituită în jurul cetății Olynthos, adera la alianța ateniană. În 373 i.en., tebanii distrug Plateea, iar spartanii își reînnoiesc jurămintele din 386 și atacă Beotia, dar în bătălia de la Leuctra, din 371, strategul teban-Epadimondas, că autor al unei inovații tactice și participant la reforma internă a lui Pelopidas
Grecia clasică () [Corola-website/Science/320929_a_322258]
-
se află. Lucrarea nu este universal recunoscută ca fiind un autoportret. Identificarea desenului ca fiind un autoportret a fost realizată în secolul al XIX-lea datorită similitudinilor dintre omul reprezentat și portretul lui Leonardo realizat de Rafael în fresca "Școala ateniană", precum și datorită calității înalte a lucrării. Pe de altă parte, Frank Zöllner afirmă că "acest desen în cretă roșie ne-a determinat în mare parte ideea cu privire la chipul lui Leonardo deoarece multă vreme s-a crezut că este singurul său
Autoportret (Leonardo da Vinci) () [Corola-website/Science/326898_a_328227]
-
de către grecii din Samos, de unde și numele Samothraki(„Samos din Tracia”). Descoperirile arheologice plasează prezența grecilor pe insulă începând cu secolul al VI-lea î.e.n. Samothraki a fost cucerită de către Imperiul Persan în anul 508 î.e.n., trecând ulterior sub control Atenian. În secolul al V-lea î.e.n. Samothraki a făcut parte din Liga Deliană. Filip al II-lea cucerește insula, care rămâne sub dominație macedoneană până în anul 168 î.e.n. După Bătălia de la Pydna, Samothraki devine independentă și își păstrează acest statut
Samothraki () [Corola-website/Science/325155_a_326484]
-
a spus într-un interviu: "Începi să te gândești că manuscrisul este aur și apoi că este absolut uimitor. Dar apoi ceva și mai grozav se întâmplă." S-a referit, desigur, la descoperirea anterioară a texului lui Hypereides, un politician atenian din secolul al 4-lea î.Hr, aflat tot în manuscris. Este vorba de discursul "Împotriva lui Diondas", publicat în 2008 în revista științifică "Zeitschrift für Papyrologie und Epigraphik", vol. 165, devenind primul text nou din manuscris publicat într-o
Manuscrisul lui Arhimede () [Corola-website/Science/322546_a_323875]
-
Atenienii mută tezaurul de la Delos, considerat prea expus, în templul Atenei Parthenos de pe Acropole și înfrâng rând pe rând cetățile rebele unde, de cele mai multe ori, facțiuni aristocratice încercaseră și răsturnarea regimurilor inspirate de modelul, tot mai clar democratic, al instituților ateniene. Cu ajutorul aliaților mai mărunți, care aveau interesul de a păstra liga, și datorită flotei foarte importante - din ce în ce mai “autentice” datorită mecanismului tributului - Atena învinge pe rând răscoalele de la Thasos, Samos, Colophon, Chalcis și Eretria în 447 a.chr. și Milet în
Liga de la Delos () [Corola-website/Science/328148_a_329477]
-
Pedepsirea cetăților răsculate e exemplară, atenienii confiscându-le o parte din teritorii pe care le distribuie propriilor oșteni instalați ca garnizoană în orașele rebele, care prestează și un jurământ de fidelitate față de Atena. se transformă astfel într-o adevărată hegemonie ateniană, instrument al politicii Atenei, cu atât mai mult cu cât scopul ei originar - apărarea contra Persiei - devenise caduc odată cu încheierea păcii lui Callias. În ciuda acestui fapt, marea majoritate a celor aproximativ 275 de cetăți rămân fidele alianței până târziu către
Liga de la Delos () [Corola-website/Science/328148_a_329477]
-
Atenei Parthenos, fiecare cetate consacră a 60-a parte din tribut în chip de ofrandă, aparche, pentru zeiță; inscripțiile care înregistrau an de an aceste ofrande s-au păstrat în bună măsură (este vorba de așa numitele Liste ale Tributului atenian) și analiza lor a permis istoricilor să reconstituie și cuantum-ul tributului, și extensia și mecanismele cele mai importante ale acestei structuri politico-militare unice în lumea antică. Pentru strângerea anuală a tributului, cetățile sunt grupate în cinci districte pe criteriu
Liga de la Delos () [Corola-website/Science/328148_a_329477]
-
la peste 1300 de talanți). În fiecare an, la Marile Dionysii, delegații sutelor de cetăți aduc la Atena tributul și îl încredințează magistraților atenieni numiți hellenotamiai (vistiernici ai elenilor) care îl administrează conform cu deciziile sunedrion-ului și mai ales ale Sfatului atenian, boule. Aceste fonduri sunt, în principiu măcar, destinate creșterii și întreținerii flotei aliate, aflată mereu pe picior de război. Din punct de vedere militar și politic, Atena obține prin Ligă o întâietate necontestată ca putere maritimă și concurează cu Sparta
Liga de la Delos () [Corola-website/Science/328148_a_329477]
-
schimbare, locuitorii din Thasos s-au hotărât să facă pasul decisiv și să întemeieze propria lor colonie, Crenides, pe locul viitorului oraș Filippi (360-359 î.Hr.). Conducătorul coloniștilor din Thasos și organizatorul noii cetăți a fost generalul, oratorul și omul politic atenian Kallistratos. Acesta a deținut funcțiile de strateg și arhonte eponim al Atenei în perioada conflictului cu Teba, dar a fost acuzat de trădare și condamnat la moarte în patria sa (361 î.Hr.). Ca urmare, el s-a refugiat, mai întâi
Filippi () [Corola-website/Science/327523_a_328852]
-
altor adepți din Thasos sau Atena ai ideilor platoniciene (dacă nu cumva este vorba, după cum s-a susținut de asemenea, de o intervenție mai târzie a lui Filip al II-lea al Macedoniei, la reorganizarea cetății, după modelul fostei colonii ateniene Amfipolis). Cu siguranță, aportul atenienilor la constituirea noii colonii nu s-a redus doar la contribuția fostului ei strateg exilat. Studiul antroponimicelor menționate în inscripții dovedește că, alături de locuitorii proveniți din insula Thasos și din coloniile mai vechi ale acesteia
Filippi () [Corola-website/Science/327523_a_328852]
-
văzută ca liniște sufletească, netulburare, a reprezentat scopul și inspirația scepticilor greci. Urma să fie atinsă prin suspendarea calmă și cumpănită a judecății ("epoche") privitoare la chestiuni controversabile. Pentru Epicur (341-270 î.e.n.), care a întemeiat în 306 î.e.n. celebra școală ateniană în aer liber, numită "Grădina lui Epicur", unde trăia în comunitate cu prietenii și discipolii lui, plăcerea era binele suprem, dar prin aceasta nu înțelegea voluptăți și orgii, ci solicita folosirea lor rațională: pe unele trebuie să le favorizăm (cele
Ataraxie () [Corola-website/Science/327736_a_329065]
-
fost reformatori sociali, dar în timp ce guvernau au fost forțați să emită legi și să arbitreze disputele. Dezgustul grecilor în creștere față de tirani a condus la crearea unor sisteme alternative de auto-guvernare, care în cele din urmă a condus la democrația ateniană. Tiraniile nu au fost urmate direct de democrații pure, cu toate acestea, comportamentul lor a creat voința politică printre greci de a dezvolta un sistem mai eficient și echitabil de guvernare.
Perioada arhaică în Grecia () [Corola-website/Science/330640_a_331969]
-
a inițiat studiul istoriei, deși au existat înregistrări istorice și cronici anterioare. Opera marchează ascensiunea Imperiului Persan, precum și războaiele medice dintre Imperiul Ahemenid și orașele-stat grecești din secolul al V-lea î.Hr. Herodot descrie conflictul dintre despotism (persani) și libertate (atenieni și confederația orașelor-stat grecești care s-au unit împotriva invadatorilor). "Istoriile" lui Herodot au fost de-a lungul secolelor sursa principală pentru numeroși istorici. Opera este împărțită în nouă cărți (în edițiile moderne) denumite convențional după numele muzelor. „"Herodot din
Istorii (Herodot) () [Corola-website/Science/330255_a_331584]
-
lui Cresus (cel de-al cincelea rege lidian, blestemat pentru comiterea crimei de către Gyges și uzurparea tronului lui Candaules) debutând cu întalnirea dintre Solon și bogatul rege discutând despre „oamenii cu adevărat fericiți”. Solon îi răspunde lui Cresus că soldatul atenian Tellos a fost persoana cea mai fericită din lume, răspuns care îl mânie pe rege. Sunt relatate cuceririle sale legendare și este descrisă bogăția faimoasă a lui Cresus care provenea din bogățiile naturale din Asia Mică, printre care se numără
Istorii (Herodot) () [Corola-website/Science/330255_a_331584]
-
doar a îmbogățit-o. (Biblioteca număra, la un moment dat, 500 000, după alții 700 000, de manuscrise) în vremea lui Ptolemeu I, mai exact în 307 î.e.n., s-a refugiat la Alexandria Demetrios din Phaleron, om politic și filosof atenian, tiran al Atenei între 317 - 307 î.e.n.; acosta 1-a convins pe Ptolemeu I să organizeze o bibliotecă și a fost și primul ei custode. El a murit în 282 î.e.n., la Busiris, unde fusese exilat de Ptolemeu al 11
Ptolemeu I Soter () [Corola-website/Science/330372_a_331701]