728 matches
-
mai multe puncte de aceleași dimensiuni. Mama copilului afirmă că arsura își schimbă mereu culoarea, trecând succesiv de la roșu la cafeniu și apoi spre galben. 7. Aici s-ar cuveni poate să spun că, dintotdeauna, am presimțit în jurul meu prezența atotcuprinzătoare a unui principiu feminin pe care, încercând să-i definesc trăsăturile, să-i dau chip, îl denumeam Spiritul-Femeie. Dar disponibilitățile mele, încă prea crude, nu izbuteau să realizeze decât imaginea unei femei de statură uriașă, cât lumea. Mamă a mamelor
Zenobia by Gellu Naum () [Corola-publishinghouse/Imaginative/614_a_1257]
-
nimănui, cu alte cuvinte, nu depindea de nici o decizie arbitrară, de nici o cucoană privată, care, uite, atunci când pleacă la Oxford o roagă să-i ia cățelul la ea câteva zile. La vremea aceea, noi două eram destul de omogenizate. Tovarășul, în atotcuprinzătoarea sa înțelepciune, anunțase de fapt la Congres că poate cea mai mare realizare a perioadei de după Congresul al IX-lea este dispariția diferențelor între muncitor și inginer, academician și țăran. Cu alte cuvinte, că am cam reușit să creăm poporul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2152_a_3477]
-
de ajuns ca să avem dovada, spuse Cipriano Algor, și, în aceeași clipă, își dădu seama că lucra la masa peste care se prăbușise soția lui când o fulgerase atacul cardiac. Atunci, obligat de onestitatea lui morală, se întrebă dacă, în atotcuprinzătoarele păreri de rău de care vorbise, era inclusă și această moarte, sau era adevărat că, în acest caz particular, timpul își făcuse treaba de vindecător emerit, sau poate că părerea de rău invocată nu se referea de fapt la moarte
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2116_a_3441]
-
la ploaie, ca la zei, Iar vaca, boii, caii i se părea că‐s zmei. Ca dascăli i‐ au fost vântul și cerul, și pământul Ea nu știa să scrie, dar avea sfânt cuvântul Ce l‐a deprins la școala atotcuprinzătoare, Hrănind lumea cu lacrimi, cu lapte și sudoare. De zestre a primit o sapă, o furcă, o coasă și se lupta cu viața și soarta‐i nemiloasă Tot răscolind pământul să‐i afle taina lui, Storcând mereu din struguri licoarea
OMAGIU MAMEI () [Corola-publishinghouse/Imaginative/416_a_1082]
-
meserii noi sau să se mute în locuri noi. Dar asta se produce cu prețul unei „arii reduse a atenției, a căutării frenetice de noutăți, chiar a unor cicluri mai scurte de modă arbitrară și ... unei superficialități emoționale și spirituale atotcuprinzătoare“. Charlton adaugă că oamenii moderni „nu au profunzimea de caracter care părea atât de normală în trecut“. Capitolul 42 — Ellis, ce este în tubul acela? întrebă doamna Levine. Fiul ei ținea în mână un tub argintiu, cu o ceașcă mică
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2077_a_3402]
-
unde sunt plătiți mai omenește, fiindcă vor apărea în loc, în spații centrale, un fel de clinici în care creștinul se va putea trata de orice, mai ceva ca la doctor, deoarece serviciile vrăjitorești sunt cu mult mai extinse și aproape atotcuprinzătoare. Trebuie să le spui numai ce te supără și la prețul corect te tratează pentru orice. Mai ales femeile sunt cele care apelează cu încredere la vrăjitoare. De exemplu te încurcă niscai procese cu rudele pentru o moștenire, te supără
Amintiri din sufragerie by Ioan Mititelu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83874_a_85199]
-
diferite. Printre lucrurile pe care le simțeau cel mai acut era certitudinea că lumea se schimbase. Nu trecuse decât un an și jumătate de la moartea lui Nobunaga, în anul al zecelea al lui Tensho. Toți se mirau că asemenea schimbări atotcuprinzătoare se produseseră atât de repede. Înalta poziție, popularitatea și misiunea care înainte îi aparținuseră lui Nobunaga îi reveneau acum lui Hideyoshi. Într-adevăr, caracterul liberal al lui Hideyoshi era în acord cu vremurile și ajuta la crearea unor subtile revoluții
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2248_a_3573]
-
articulate teoretic sînt însă textele lui Marcel Iancu („Arhitectura nouă“, respectiv „Constructivism și arhitectură“). Ambele pledează pentru un „nou clasicism” constructivist. „Arhitectura nouă“ se deschide cu un refuz al „individualismului romantic” în artele plastice, acuzat de a fi sfărîmat „unitatea atotcuprinzătoare” a arhitecturii așa cum se înfățișa în vremea Renașterii. Trecînd în revistă „manifestul artiștilor radicali din 1918” și manifestul grupării olandeze De Stijl, apoi noile realizări arhitectonice din Rusia și Germania, Iancu recapitulează programul „revoluției constructiviste”: „1) Distrugerea expozițiilor. În schimb
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2138_a_3463]
-
bun, clipă de fericire,în care mi-am legat inima, de cel pe care mi l-aș fi dorit omul vieții mele! Drum bun... dacă n-a fost să fie...încă o dată, drum bun! Adio! DUMINICA NEAGRĂ Deasupra - soarele, bogat, atotcuprinzător, ademenitor;împrejur - alb, un alb, cât vedeai cu ochii, amețindu-te de drag și de plăcere, dacă priveai mai mult decât câteva clipe,în același loc;între soare și între împrejur, cerul, albastru, un albastru deschis, ca niște ochi de
Blândeţea by Constantin Slavic () [Corola-publishinghouse/Imaginative/672_a_1240]
-
mea. Nu l-a mai chemat nimeni de foarte multă vreme și el totuși a venit, de bună seamă cu un scop anume. După formele rotunde, ochii tâmpi de albaștri, ciorapii de nailon, pare mai degrabă o îngerașă. Prezența lui atotcuprinzătoare desfășurată pe tavanul camerei mă intimidează; îi fac semn cu mâna să se așeze, cu alte cuvinte invit îngerul meu întârziat la o cafea. Refuză; are tensiunea prea mare din cauza înălțimilor, în schimb începe și mestecă semințe de floarea-soarelui și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1567_a_2865]
-
lungă și sănătoasă! Daniel P. Reid Muntele Phoenix Peitou, Taiwan Octombrie, 1988 Introducere Tao Istoria taoismului în China Era ceva amorf și totuși complet Care exista dinaintea cerului și pământului; Fără sunet, fără substanță, Care nu depindea de nimic, neschimbat, Atotcuprinzător, infailibil. Ne putem gândi la el ca la o mamă A tuturor lucrurilor de sub cer. Nu îi cunosc adevăratul nume; „Tao” este porecla pe care i-o dau. Aceste cuvinte misterioase aparțin unui fascinant poem de 5 000 de cuvinte
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2250_a_3575]
-
de plătit, nici o ambiție personală de realizat, nici un tribut de dat și nici timp de pierdut. Ceea ce a încercat cu atât succes să transmită în versurile fermecătoare ale lucrării Tao teh ching „nu depindea de nimic, nu era schimbător, era atotcuprinzător și nu dădea greș”. Tradiția bogată a curiozității științifice și spirituale care s-a dezvoltat din cuvintele lui este o dovadă de amploare a puterii Căii. Calea este în continuare acolo, așa cum a fost întotdeauna, cu mult înainte de Lao Zi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2250_a_3575]
-
concentrează asupra creării indestructibilelor spirite-corpuri pentru călătoria lor finală prin cosmos după moarte. Pentru astfel de adepți aventuroși și avansați, meditația le pregătește drumul către stele. Scopul acestui fantastic „zbor în spațiu” este reuniunea spirituală cu Vidul Tao vibrant și atotcuprinzător, cunoscut și sub numele de tai-hsü, „Vidul Suprem”. Acest gol nu este vidul adânc, întunecat și lipsit de viață al spațiului cosmic; este un vid luminos și strălucitor, plin de puritatea energiei independente, transparentă asemenea cristalului, luminoasă precum un răsărit
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2250_a_3575]
-
al celui de-al treilea stadiu, la fel de brusc și de interes ca un bliț. Acesta este momentul crucial care distinge Spiritul Nemuritor de laicul de rând. Spiritul laicului de rând se ferește și se zvârcolește de frică în fața acestei lumini atotcuprinzătoare, pentru că nu a mai simțit niciodată o putere atât de copleșitoare, de uimitoare și de pătrunzătoare. Adepții care experimentează acest lucru în meditația de dinainte de moarte descriu această lumină ca fiind mai strălucitoare decât o sută de sori, mai clară
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2250_a_3575]
-
lua pe Drumul Pietruit și se apropia de Elbaroom. Nu mai putea tolera cârciuma și nici groapa iadului ce-i aparținea lui madame Iocasta, iar dacă avea vreo nemulțumire față de soțul ei, acum adormit, aceasta era că, în dragostea lui atotcuprinzătoare pentru orașul pe care-l transformase în casa lui, nu se ocupa și de condamnarea celor două lăcașuri de pierzanie. Astfel, în acel moment la intrarea în Elbaroom stătea un cvartet ciudat: Virgil Jones, prăpădit rău de tot, târându-se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1986_a_3311]
-
Infracționalitatea avea să Înflorească Întotdeauna, dar Crawford dăduse o finalitate socială pozitivă năravurilor, prostituției și traficului de droguri. Estrella de Mar se redescoperise pe sine, dar provocările escaladaseră dealul, ducîndu-l pe Crawford În sus către casa Hollinger și către flăcările atotcuprinzătoare. Paula umbla În jurul mașinii; Încrederea În mine Îi scădea treptat, parcă În același ritm În care i se scurgea sîngele din obrajii mai devreme Îmbujorați. PÎnă la urmă cedă și făcu un gest disprețuitor cu brațul prin aer, lămurită odată
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1875_a_3200]
-
coloane corintice, fiecare aurită la capătul de sus, ducând către un acoperiș care părea să arunce văpăi datorită metalului său prețios? O clipă mai târziu înțelese. Acesta era modelul vechiului Ierusalim, iar acela era Templul, înfățișarea sa impozantă, grandoarea sa atotcuprinzătoare fiind acum mai clare ca niciodată. Așa arăta orașul cu două mii de ani în urmă, când Templul evreilor încă era în picioare. Era cu siguranță derutant; elementul cel mai vizibil al Muntelui Templului - Domul aurit al Stâncii - încă nu fusese
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2274_a_3599]
-
sîntem noi, românii ? E ceva în neregulă cu mentalitatea noastră ? Sau, de-a dreptul : e ceva în gena noastră ? și întreaga nație, într-un consens de masochism, răspunde : da, asta-i firea românului, n-ai ce-i face ! Acest determinism atotcuprinzător, plasat fie în „mentalitate”, fie și mai profund, în „gene”, este o meteahnă veche și răspîndită la români. O întîlnim și la mari români, nu numai la cei de rînd. Cioran, de pildă, susținea că nu istoria a plămădit psihologia
Scutecele naţiunii şi hainele împăratului: note de antropologie publică by Vintilă Mihăilescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/609_a_1340]
-
conchide românul, oropsit de soartă, dar totuși optimist. Această tendință de evitare a responsabilității nu este, la rîndul ei, un dat de „mentalitate” al românilor, ci o strategie mioapă și iresponsabilă a unor români de a căuta explicații simple și atotcuprinzătoare ale vieții sociale în afara acestei vieți sociale, în instanțe metafizice greu de cuprins, dar ușor de rostit. Faptele sociale se explică însă doar prin alte fapte sociale, au constatat, de mult timp, părinții sociologiei. Cîtă vreme nu vom învăța deci
Scutecele naţiunii şi hainele împăratului: note de antropologie publică by Vintilă Mihăilescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/609_a_1340]
-
pînă ce inimile tuturor celor vii se descătușează de aspra lor povară, pînă ce sufletele care s-au zbătut cîndva În ghearele spaimei sau ale trudei se tămăduiesc, se domolesc și se supun sub vraja uriașă a Somnului Întunecat, tăcut, atotcuprinzător. Somnul se lasă asupra pămîntului ca tăcerea, umple inimile a mii de oameni, se Înalță ca o vrajă peste munți și pășește precum noaptea și Întunericul peste plaiurile și rîurile pămîntului, pînă ce În adîncurile cele mai adînci ale văilor
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2258_a_3583]
-
prăfuit al zilei, se putea cufunda cu un calm desăvîrșit În tăcerea, bucuria, tristețea nopții ce se lăsa. Războiul pătrunsese În toate sunetele și tăcerile, În tristețea, dorul și bucuria, misterul, dorința și bucuria sălbatică ce se nășteau din inima atotcuprinzătoare a nopții parfumate ce Învăluia totul. Pătrunsese În foșnetul tainic și dulce al frunzelor de pe străzile inundate de vară, În pașii ce Înaintau Încet și singuratic prin Întunericul străzii Înfrunzite, În zgomotul ușilor din plasă trîntite, În tăcere, În lătratul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2258_a_3583]
-
bucuria sa, În Întinderea sa nesfîrșită și aspră, În rodnicia sa delicată și sălbatică? Oare nu le-a apărut În fața ochilor imaginea cîmpiilor și a munților și a rîurilor ce curg În Întuneric, tabloul uriaș al pămîntului veșnic și pustiul atotcuprinzător al Americii? Oare n-au simțit, cum am simțit și noi, pe cînd așteptam În noapte, pămîntul uriaș și singuratic al Americii, pe care sînt presărate În noapte mii de orășele adormite? N-au văzut țesătura delicată a luminii, rețeaua
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2258_a_3583]
-
păstorului sau: albina trezită din hibernare / fecundează corola și cerul puberei... Cele trei părți ale volumului, Inițierea, Experiența și Jurnalul seducătorului, revelează treptele inițiatice ale existenței întru iubire și întru artă. Construită alegoric, prima parte a cărții urmărește odiseea dragostei atotcuprinzătoare, de-a lungul căreia orice e pământesc sau va să se nască (motivul născutelor e recurent: Neprihănitele dorm profund în embrion) se îndreaptă, ritualic, spre împlinire: El iese din trup / ca fumul unor jertfe de arome, / urmând subțiorile, sânii (...). Această
Aventura lecturii : poezie română contemporană by Mioara Bahna () [Corola-publishinghouse/Imaginative/367_a_1330]
-
fraze ce sună nu ca o concluzie, ci ca începutul altei discuții, pe care sigur o vor avea la următoarea întîlnire. Citez: „Dumnezeu Tatăl l-a trimis pe Isus pe pământ ca să avem în față, pentru totdeauna, un model viu, atotcuprinzător. Întruparea Domnului, coborârea pe pământ în chip de om ne învață pe noi, muritorii, că în firea noastră există spirit divin. Dacă încă nu știm, putem afla într-un singur fel: urmând pilda unică oferită de Fiul lui Dumnezeu. Pentru că
Jurnalul lui P. H. Lippa by Gheorghe Drăgan () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1687_a_3006]
-
cuvântului, în timp ce traca pune la dispoziție materialul lexical, acesta identificabil uneori și în etimoanele latinești. Un loc important în conținutul științific al lucrării îl ocupă evoluția spațiului tracic după începuturile romanizării, în urma căreia nu a rezultat o romanitate compactă și atotcuprinzătoare pe întreg acest spațiu. Lipsa unei administrații centrale continue și de largă cuprindere, de factură romanică, a permis evoluții locale di verg ente ale noului fond etnolingvistic traco-latin, evoluții care au dus la insularizarea romanității orientale, mai cu seamă în
Carte ..., vol. I by Ion N. Oprea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/492_a_1296]