1,498 matches
-
persoana întîi al lui Ken Kesey Zbor deasupra unui cuib de cuci. Și aici perspectiva la persoana întîi a fost abandonată, ceea ce a dus la o gravă distorsionare a mesajului romanului. Pe de altă parte, majoritatea filmelor sau a narațiunilor auctoriale la persoana a treia rămîn mult mai fidele operelor literare originale, cum se întîmplă, de pildă, în filmul lui Ken Russel care se bazează pe romanul lui D.H. Lawrence Femei îndrăgostite, în filmul Fontane: Effi Briest al lui Rainer Werner
Teoria narațiunii by Franz Karl Stanzel [Corola-publishinghouse/Science/1079_a_2587]
-
suprafață, totuși, la care sînt analizate și descrise fenomenele narative în studiul de față, această opoziție nu poate fi menținută din motivul foarte însemnat că un narator personalizat apare de asemenea în narațiunea la persoana a treia, și anume naratorul auctorial. Criteriul pe care Hamburger îl aplică tuturor formelor de narațiune la persoana a treia e valid doar pentru variantele impersonale ale situației narative auctoriale și pentru însăși situația narativă personală, cu alte cuvinte, pentru distincția dintre narațiunea personală și cea
Teoria narațiunii by Franz Karl Stanzel [Corola-publishinghouse/Science/1079_a_2587]
-
că un narator personalizat apare de asemenea în narațiunea la persoana a treia, și anume naratorul auctorial. Criteriul pe care Hamburger îl aplică tuturor formelor de narațiune la persoana a treia e valid doar pentru variantele impersonale ale situației narative auctoriale și pentru însăși situația narativă personală, cu alte cuvinte, pentru distincția dintre narațiunea personală și cea impersonală, dar nu și pentru distincția persoana întîi/persoana a treia. Într-un articol despre teoria narațiunii contemporană, Wolfgang Lockemann adoptă parțial rezultatele teoriei
Teoria narațiunii by Franz Karl Stanzel [Corola-publishinghouse/Science/1079_a_2587]
-
limitare a orizontului său de percepție și de cunoaștere. Din acest motiv el poate avea numai o perspectivă subiectivă și, prin urmare, doar condițional validă a întîmplărilor narate. Această credibilitate condițională nu este suficientă în calitate de criteriu, totuși, pentru că unii naratori auctoriali la persoana a treia Lockermann trece cu vederea acest aspect 215 sînt doar condițional credibili, din moment ce ei, la rîndul lor, sînt considerați personaje ficționale create de autor și echipate cu o anumită personalitate individuală. Numai naratorul omniscient care nu întîmpină
Teoria narațiunii by Franz Karl Stanzel [Corola-publishinghouse/Science/1079_a_2587]
-
anumită personalitate individuală. Numai naratorul omniscient care nu întîmpină restricții ar trebui exclus din această descriere a rolului naratorului. Totuși, din toate motivele practice, nu există nici un narator care să fie pe deplin omniscient într-un roman. Aproape toți naratorii auctoriali care inițial se prezintă sub forma unor naratori omniscienți vor fi supuși mai devreme sau mai tîrziu unei limitări a orizontului lor de cunoaștere sau vor fi privați temporar de abilitatea de a face o evaluare finală a unui personaj
Teoria narațiunii by Franz Karl Stanzel [Corola-publishinghouse/Science/1079_a_2587]
-
abilitatea de a face o evaluare finală a unui personaj sau a unei întîmplări. Acest fenomen poate deja să fie văzut în romanele lui Fielding. Credibilitatea este, prin urmare, o problemă a naratorului dramatizat, în general, adică atît a naratorului auctorial, cît și a celui la persoana întîi care își arată personalitatea. Diferența reală dintre narațiunea la persoana întîi și narațiunea la persoana a treia nu se găsește în acest aspect al credibilității sau în gradul de certitudine al respectivei forme
Teoria narațiunii by Franz Karl Stanzel [Corola-publishinghouse/Science/1079_a_2587]
-
întîi. Acestea indică trăsătura cea mai semnificativă din punct de vedere structural care distinge narațiunea la persoana întîi de narațiunea la persoana a treia. Principala diferență dintre un narator la persoana întîi personalizat și un narator la persoana a treia auctorial se găsește în faptul că cel dintîi aparține realității reprezentate, lumii ficționale în care trăiesc personajele; acest lucru nu este valabil și pentru cel de-al doilea. Naratorul la persoana întîi se distinge de naratorul auctorial la persoana a treia
Teoria narațiunii by Franz Karl Stanzel [Corola-publishinghouse/Science/1079_a_2587]
-
la persoana a treia auctorial se găsește în faptul că cel dintîi aparține realității reprezentate, lumii ficționale în care trăiesc personajele; acest lucru nu este valabil și pentru cel de-al doilea. Naratorul la persoana întîi se distinge de naratorul auctorial la persoana a treia prin prezența sa fizică și existențială în lumea ficțională. Cu alte cuvinte, naratorul la persoana întîi este "întrupat" în lumea personajelor. Naratorul la persoana a treia auctorial ar putea spune, de asemenea, "eu" în relație cu
Teoria narațiunii by Franz Karl Stanzel [Corola-publishinghouse/Science/1079_a_2587]
-
doilea. Naratorul la persoana întîi se distinge de naratorul auctorial la persoana a treia prin prezența sa fizică și existențială în lumea ficțională. Cu alte cuvinte, naratorul la persoana întîi este "întrupat" în lumea personajelor. Naratorul la persoana a treia auctorial ar putea spune, de asemenea, "eu" în relație cu el însuși, însă nu e întrupat nici în interiorul, nici în afara lumii ficționale. Trăsăturile personale pot, desigur, să devină vizibile și într-un narator auctorial, de aceea criteriul credibilității este aplicabil și
Teoria narațiunii by Franz Karl Stanzel [Corola-publishinghouse/Science/1079_a_2587]
-
lumea personajelor. Naratorul la persoana a treia auctorial ar putea spune, de asemenea, "eu" în relație cu el însuși, însă nu e întrupat nici în interiorul, nici în afara lumii ficționale. Trăsăturile personale pot, desigur, să devină vizibile și într-un narator auctorial, de aceea criteriul credibilității este aplicabil și acestuia însă respectivele trăsături de personalitate nu sînt legate de existența fizică și de corporalitatea acestuia. Situația este oarecum diferită în cazul naratorului la persoana întîi, îndeosebi în cel al naratorului romanului "clasic
Teoria narațiunii by Franz Karl Stanzel [Corola-publishinghouse/Science/1079_a_2587]
-
acestui narator întrupat trebuie înțeleasă ca o consecință imediată a trecutului protagonistului care începe să povestească el însuși. Acesta semnalează o legătură existențială între experiența protagonistului și procesul narativ, între eul care trăiește și cel narator 218. Într-o narațiune auctorială o caracterizare similară a naratorului ar rămîne o înfloritură autobiografică ce ar indica un gol. În romanul Tristram Shandy, starea fizică și corporalitatea eului narator chiar devin teme centrale ale narațiunii. Astfel, Tristram Shandy ar putea fi descris ca o
Teoria narațiunii by Franz Karl Stanzel [Corola-publishinghouse/Science/1079_a_2587]
-
determine de la o propoziție la alta centrul de orientare dislocat și schimbat pentru a se plia pe cadrul de referință spațio-temporal al personajului unui roman sau dacă trebuie să rămînă la distanța temporală și spațială nedefinită sugerată de procesul narativ auctorial. Deicticele narative funcționează diferit în relație cu situația narativă personală. Această diferență va fi discutată în relație cu opoziția narator-reflector222. 4.6. "Întruparea" naratorului și motivația actului narativ Contrastul dintre un narator întrupat și un narator lipsit de o asemenea
Teoria narațiunii by Franz Karl Stanzel [Corola-publishinghouse/Science/1079_a_2587]
-
diferență va fi discutată în relație cu opoziția narator-reflector222. 4.6. "Întruparea" naratorului și motivația actului narativ Contrastul dintre un narator întrupat și un narator lipsit de o asemenea determinare corporală, adică dintre un narator la persoana întîi și unul auctorial la persoana a treia, explică diferența cea mai importantă legată de motivația naratorului de a nara. În cazul unui narator întrupat, aceasta este existențială; e direct legată de experiențele sale concrete, de bucuriile și supărările trăite de el, de stările
Teoria narațiunii by Franz Karl Stanzel [Corola-publishinghouse/Science/1079_a_2587]
-
în consecință, continuarea directă a rolului pe care aceasta îl joacă în intriga poveștii. Pentru naratorul la persoana a treia, pe de altă parte, nu există nici o constrîngere de a nara. Motivația sa este mai degrabă estetic-literară decît existențială. Naratorul auctorial din Tom Jones sau Muntele vrăjit poate fi îngăduitor față de soarta eroului său, poate simți afecțiune pentru acesta sau poate avea o antipatie ascunsă față de el. În anumite situații această atitudine poate de asemenea influența procesul narativ (ca o retorică
Teoria narațiunii by Franz Karl Stanzel [Corola-publishinghouse/Science/1079_a_2587]
-
sens existențial. Din acest fapt putem deduce că o schimbare de roluri, probabil de la acela al Olimpianului omniscient la cel al martorului ocular și auditiv invizibil de la locul întîmplării sau invers, este mult mai ușor de realizat de către un narator auctorial decît de un narator la persoana întîi întrupat care este legat în mod inextricabil de corpul său fizic de care nu poate scăpa atunci cînd îl incomodează, o situație dramatizată în cazul naratorilor la persoana întîi din operele Molloy și
Teoria narațiunii by Franz Karl Stanzel [Corola-publishinghouse/Science/1079_a_2587]
-
punctul de plecare al căutării identității de către naratorul său la persoana întîi. Romanul acestuia intitulat Numele meu fie Gantenbein poate de asemenea să fie citit ca o relatare a procesului prin care un "eu livresc", inițial lipsit de corporalitate, aproape auctorial, testează în mod experimental, ca să spunem așa, care narator întrupat, Enderlin, Gantenbein sau Svoboda este cel mai potrivit pentru a umple această existență a unui "eu" auctorial în mare parte anonim și abstract cu substanța umană care ar asigura o
Teoria narațiunii by Franz Karl Stanzel [Corola-publishinghouse/Science/1079_a_2587]
-
relatare a procesului prin care un "eu livresc", inițial lipsit de corporalitate, aproape auctorial, testează în mod experimental, ca să spunem așa, care narator întrupat, Enderlin, Gantenbein sau Svoboda este cel mai potrivit pentru a umple această existență a unui "eu" auctorial în mare parte anonim și abstract cu substanța umană care ar asigura o totalitate a ființei satisfăcătoare atît existențial, cît și estetic. În narațiunea Montauk a aceluiași autor sînt prezenți atît un narator neîntrupat, cît și unul întrupat, aceștia încercînd
Teoria narațiunii by Franz Karl Stanzel [Corola-publishinghouse/Science/1079_a_2587]
-
distanța narativă ar rămîne nemarcată și nesemnificativă, după cum arată un scurt experiment de transpunere. Timpul trecut "era" nu ar însemna că aceste viziuni au fost abandonate. Doar opiniile diferite ale personajului principal, și anume pictorul, precum și cele ale unui narator auctorial ar putea fi puse în contrast, iar un astfel de contrast ar fi în mod semnificativ diferit în implicațiile sale de confruntarea feluritelor opinii în conștiința unei singure persoane. Să comparăm acest fragment dintr-o narațiune la persoana întîi cu
Teoria narațiunii by Franz Karl Stanzel [Corola-publishinghouse/Science/1079_a_2587]
-
mod neașteptat într-o narațiune la persoana a treia este puțin relevant în interpretarea poveștii. Distanța narativă rămîne aici nesemnificativă, cu toate că e puternic accentuată de trecerea de la timpul trecut la cel prezent. (Cuvîntul "astăzi" denotă tot prezentul narativ al naratorului auctorial.) Motivul pentru care distanța narativă nu e semnificativă poate fi găsit în forma la persoana a treia a narațiunii. Aceasta nu face legătura între actul narativ și situația existențială a lui Pemberton dincolo de finalul poveștii marcate de moartea subită a
Teoria narațiunii by Franz Karl Stanzel [Corola-publishinghouse/Science/1079_a_2587]
-
a treia a narațiunii. Aceasta nu face legătura între actul narativ și situația existențială a lui Pemberton dincolo de finalul poveștii marcate de moartea subită a lui Morgan. Amintirile de mai tîrziu ale lui Pemberton privind acest episod, alese de naratorul auctorial într-un mod aparent arbitrar, sînt aproape irelevante pentru sensul narațiunii. Dacă acest fragment este transpus în forma unei narațiuni la persoana întîi, atunci semnificația este obținută prin afirmația că naratorul la persoana întîi își amintește acum în timpul procesului narativ
Teoria narațiunii by Franz Karl Stanzel [Corola-publishinghouse/Science/1079_a_2587]
-
deschisă de pe masă și parfumul aproape intens al florilor așezate în partea stîngă, undeva în spatele lui"227. Această particularitate narativă poate fi de asemenea atribuită unei tendințe de a neutraliza diferența dintre narațiunea la persoana întîi și cea personală sau auctorială la persoana a treia. Oferindu-i unuia dintre personaje privilegiul amintirii dintr-un punct temporal ulterior ajungerii întîmplărilor narate la final, un narator auctorial își aduce personajul aproape de un narator la persoana întîi. Personajul privilegiat privește episoadele particulare ale experienței
Teoria narațiunii by Franz Karl Stanzel [Corola-publishinghouse/Science/1079_a_2587]
-
atribuită unei tendințe de a neutraliza diferența dintre narațiunea la persoana întîi și cea personală sau auctorială la persoana a treia. Oferindu-i unuia dintre personaje privilegiul amintirii dintr-un punct temporal ulterior ajungerii întîmplărilor narate la final, un narator auctorial își aduce personajul aproape de un narator la persoana întîi. Personajul privilegiat privește episoadele particulare ale experienței sale de la o distanță temporală corespunzătoare unui narator la persoana întîi. Aducerea timpului acțiunii în prezentul narativ după finalizarea narațiunii urmărește, de asemenea, aceeași
Teoria narațiunii by Franz Karl Stanzel [Corola-publishinghouse/Science/1079_a_2587]
-
timpului acțiunii în prezentul narativ după finalizarea narațiunii urmărește, de asemenea, aceeași direcție. Aici timpul narativ se schimbă în general de la trecut la prezent, obicei care este foarte frecvent întîlnit în romanele la persoana întîi mai timpurii, precum și în cele auctoriale la persoana a treia. În finalul narațiunii The Lesson of the Master, timpul prezent folosit în prezentarea experiențelor personajului principal, tînărul romancier Paul Overt, se referă la același moment pe care îl indică prezentul narativ al naratorului auctorial: "Paul nu
Teoria narațiunii by Franz Karl Stanzel [Corola-publishinghouse/Science/1079_a_2587]
-
în cele auctoriale la persoana a treia. În finalul narațiunii The Lesson of the Master, timpul prezent folosit în prezentarea experiențelor personajului principal, tînărul romancier Paul Overt, se referă la același moment pe care îl indică prezentul narativ al naratorului auctorial: "Paul nu se simte în siguranță. Totuși, aș putea spune în locul lui că [...]"228. Narațiunea la persoana a treia este adusă mai aproape de narațiunile la persoana întîi prin tehnica înzestrării personajelor principale cu acea condiționare a reminiscenței lor specifică narațiunilor
Teoria narațiunii by Franz Karl Stanzel [Corola-publishinghouse/Science/1079_a_2587]
-
în siguranță. Totuși, aș putea spune în locul lui că [...]"228. Narațiunea la persoana a treia este adusă mai aproape de narațiunile la persoana întîi prin tehnica înzestrării personajelor principale cu acea condiționare a reminiscenței lor specifică narațiunilor din ultima categorie. Naratorul auctorial din astfel de pasaje se apropie de asemenea de lumea personajelor permițînd prezentului său narativ să devină simultan cu timpul în care experiențele personajelor sînt duse la bun sfîrșit. Se pare că nu există nimic asemănător acestei tendințe în romanele
Teoria narațiunii by Franz Karl Stanzel [Corola-publishinghouse/Science/1079_a_2587]