1,009 matches
-
în mine povestea ei. Nu știu, și nu am știut nici atunci. Prin colbul amintirilor Amintiri răzlețe îmi pâlpâie ușor pe obraz, răscolindu-mi sufletul și viața. Dimineața aceea se lăsa leneșă peste orașul liniștit și eu mă îndreptam spre aula liceului să-mi iau postul în primire. Primele doua de pe lista sunt șefele de promoție din anul respectiv . Ele iau post la o școală specială din oraș... Sunt a treia și pot lua un post în aceeași instituție. Inspectoarea mă
Dacă aş putea străbate timpul by Dorina Neculce () [Corola-publishinghouse/Imaginative/775_a_1498]
-
În timp ce În tot restul țării studenții invadau amfiteatrele și-i asaltau pe profesori, cerându-le să vorbească numai despre știința proletară, la noi, afară de câteva incidente, era un fel pact constituțional, ba chiar un compromis teritorial. Revoluția ocupa zona exterioară, aula magna și coridoarele lungi, În timp ce Cultura oficială se retrăsese, protejată și garantată, pe coridoarele interioare și la etajele superioare și continua să vorbească de parcă nimic nu s-ar fi Întâmplat. Așa că puteam să-mi petrec orele de dimineață jos ca să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2112_a_3437]
-
este el conceput astăzi în diferitele biserici sau locuri sacre, prin diversificarea aspectului și a arhitecturii sale, propune o posibilitate largă de simboluri și semnificații și creează oportunități de care celebrarea sacramentală poate profita. Confesionalul nu trebuie considerat „o întunecată aulă de justiție”, în care să domnească legalismul, și nici cabinetul unui psihoterapeut, în care să se desfășoare lecții profunde de psihanaliză. Chiar dacă ambele aspecte pot fi induse involuntar în cadrul celebrării reconcilierii sacramentale, ele nu se pot suprapune acțiunii caritabile a
Procesul dialogic în sacramentul reconcilierii by Bogdan Emilian Balașcă () [Corola-publishinghouse/Science/101002_a_102294]
-
tânăr de film și pictură, aterizează la Galeria ¾ a TNB Salonul euro pean de bandă desenată. La Banca Națională este omagiat Eugeniu Carada (însă și Radu Tudoran!), iar „Zilele culturale“ ale „Bătrânei Doamne“ etalează tot soiul de ispite artistice. În aula BCU, Sorin Alexandrescu a început sub egida CESI o serie de conferințe „Cultura bate criza“, cu George Banu, Mihai Măniuțiu, Andrei Pleșu, Hayden White, Solomon Marcus, în siajul utopic, dar nu mai puțin ferme cător, al reuniunilor Criterion, deja legendare
Ce mi se-ntâmplă: jurnal pieziş by Dan C. Mihăilescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/580_a_1318]
-
pentru conferința întru care am fost onorat de Universitatea „Al. Ioan Cuza“ din Iași, vineri 18 martie. Pentru afiș, însă, am ales un cârlig oleacă mai frivol - „Muzele scriitorului român“ -, dar cu lipici, judecând după sutele de suflete prezente în Aula Magna. Adevărul e că optasem pentru acest subiect dată fiind programarea inițială a întâlnirii pe 7 sau 8 martie, când trebuia să inaugurăm librăria Humanitas din Iași. Lansând acolo Cărțile care ne-au făcut oameni și vorbind la Universitate despre
Ce mi se-ntâmplă: jurnal pieziş by Dan C. Mihăilescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/580_a_1318]
-
indirect. Așa să-mi ajute Dumnezeu. Mihai Eminescu Jurământul de față s-a săvârșit în prezența subscrisului. [indescifr. ] Rectorele Universităței de Iași Astăzi în treizeci august anul una mie opt sute șaptezeci și patru, jurământul de față s-a săvârșit în aula Universităței de Iași Rector, Ștefan Micle România, Universitatea din Iași 537 {EminescuOpXVI 538} VIII Iași, 31 august 1874 N-o 411 Domnule Ministru, Conform ordinului d-voastre K-o 7817, d-l Mihail Eminescu depuind jurământul cerut de lege pentru
Opere 16 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295594_a_296923]
-
a doua zi urma să Înceapă târgul de artă. Charlie și Pedro se așezară În față, Charlie la volan, Patrick În spatele lui, iar Kitty și Desert Rose pe bancheta tapițată cu vinil din spate. — Am Închiriat un stand mare În aulă, spuse Charlie. Și Încă un spațiu de prezentare foarte bun chiar În holul principal, va fi primul lucru pe care Îl vor vedea oamenii când vor intra În expoziție. Și Încă trei rulote Winnebago spațioase, acolo vom plasa o a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2288_a_3613]
-
Jones aruncă bomba serii. — Desert Rose și Pedro, de data asta fiecare din voi va expune În rulotă. Un artist chinez va expune În cea de-a treia, trebuie să ajungă și el mâine. Patrick va avea expoziția lui În aulă, În standul rezervat și În hol. Chiar la intrare. — Ce? zise Desert Rose, uitându-se În ochii verzi ai lui Charlie, confuză, pierdută, incapabilă să Înțeleagă cum era cu putință. Îi aruncă o privire lui Pedro, ca și când i-ar fi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2288_a_3613]
-
cheltuit o avere pe ramele alea imense, nu le pot expune Într-o rulotă, nu am spațiu suficient! — Înțeleg. Dar Înțelege și tu că trebuie să-mi acopăr cheltuielile aici. Nu pot să-ți dau cel mai bun spațiu În aula principală și să risc să nu vinzi nimic. Kitty se gândi că era atât de impersonal În cursul discuției, asimilând lucrările artistei cu persoana ei, ca și când atât lucrările, cât și Desert Rose n-ar fi fost nimic mai mult decât
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2288_a_3613]
-
care puțin Îi păsa. Desert Rose era la pământ, nici Pedro nu era deloc Încântat. Se urcară toți În mașină, În liniște, apoi Charlie Înconjură clădirea și parcă lângă cele trei rulote, la aproape opt sute de metri de intrarea În aula mare. — Bine, echipă, zise el pe când coborau din nou din mașină, aici e tabăra noastră. Mâine-dimineață ne organizăm așa cum am discutat. — Dar de ce au așezat rulotele În spatele parcării și nu În fața intrării? Întrebă Pedro, Încercând să-și ascundă nemulțumirea În spatele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2288_a_3613]
-
În rulotă! insistă Desert Rose. — Poți aduce niște DVD playere mici! — Bine, dar asta ar distruge efectul monumental! — Haide, o să fie distractiv! Toate numele mari vor fi În rulotă. Tu, artiștii lui Pedro, chinezul... Vom lăsa doar chestiile comerciale În aula principală. Desert Rose rămăsese fără grai. Uitându-se la Charlie cum discuta cu Patrick, părea că-și cântărește prioritățile. Kitty se Întrebă dacă avea să-și spună, totuși, părerea. — Mă rog... rulotele nu sunt chiar atât de rele, zise artista
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2288_a_3613]
-
Soarele coborâse deja de pe cer. Dinspre ocean veni o briză tăioasă, care o făcu pe Kitty să simtă bluza rece, de mătase, lipindu-i-se de pielea ca de găină. — Mi-e foarte frig! — Și mie. — Hai să mergem În aulă, zise Kitty. Poate știe cineva unde sunt cheile. Traversară parcarea până la intrarea din spate a aulei, arătară ecusoanele și intrară. Santa Monica Civic Auditorium era o hală industrială imensă, cu ziduri cenușii și spații pentru standurile de expoziție. Peste tot
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2288_a_3613]
-
să simtă bluza rece, de mătase, lipindu-i-se de pielea ca de găină. — Mi-e foarte frig! — Și mie. — Hai să mergem În aulă, zise Kitty. Poate știe cineva unde sunt cheile. Traversară parcarea până la intrarea din spate a aulei, arătară ecusoanele și intrară. Santa Monica Civic Auditorium era o hală industrială imensă, cu ziduri cenușii și spații pentru standurile de expoziție. Peste tot mișunau muncitori care aranjau lucrările de artă pe pereți. Pentru Desert Rose nu era nimic neobișnuit
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2288_a_3613]
-
și spații pentru standurile de expoziție. Peste tot mișunau muncitori care aranjau lucrările de artă pe pereți. Pentru Desert Rose nu era nimic neobișnuit, fusese invitată la sute de târguri de artă Înainte. Pentru Kitty, Însă, acel pas mic În aulă era un salt uriaș Într-o altă lume, a cărei existență o bănuise Întotdeauna, dar din care nu făcuse niciodată parte. Se presupunea că acolo trebuiau să se afle cele mai valoroase lucrări de artă din New York și din alte
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2288_a_3613]
-
tânjesc să fie cu un bărbat puternic - probabil din cauza vreunui instinct străvechi, rămas din junglă. Desert Rose nu avea nevoie de ajutorul lui Charlie ca să producă un film. Simțea doar nevoia să știe că lui Îi păsa. La ora unu, aula se Închise. Charlie dispăruse În mod misterios, fără să sufle un cuvânt despre chei. Patrick plecă să doarmă la un prieten. Kitty, Desert Rose și Pedro rămaseră și traversară din nou parcarea spre rulotele Încuiate. Partea ciudată la vremea din
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2288_a_3613]
-
căldură În seara asta, zise Pedro. Dar În privința celorlalte... nu pot să promit nimic. — Bine, atunci. Care-i planul pentru azi? Întrebă Kitty. Mi-aș dori foarte mult să mă plimb, să descopăr orașul. Veniți? — Nu, trebuie să mergem În aulă, să-l ajutăm pe Charlie să aranjeze standul de expoziție, răspunse Desert Rose. Apoi trebuie să aranjăm și rulotele. — Deci ești pe cont propriu, zise Pedro. Distracție plăcută pe unde te duci! — Mă duc să văd sigla Hollywoodului, Beverly Hills
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2288_a_3613]
-
cam asta este și temperatura neliniștii lui Wakefield. Este sigur că Înăuntru Îl așteaptă ceva nasol. — Ăsta este fostul liceu, Îi explică Maggie. După ce a fost abandonată, clădirea a fost preluată de artiști. Împinge ușa și se trezesc Într-o aulă mare și plină de fum, În care o mulțime de oameni dansează pe muzică bluegrass. Înăuntru e ca-ntr-un congelator, dar Într-un colț o femeie În lenjerie pozează pe o canapea răpciugoasă, părînd că nu bagă de seamă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2295_a_3620]
-
înflăcărat care a stîrnit interesul unanim pentru țara noastră. Mai adăogăm pentru informare că bucata de față va fi urmată în curînd de poezia „L’incendio della sonda“, pe care Marinetti a recitat-o la una din conferințele sale din aula Academiei Comerciale și al cărei colorit și sonoritate au entuziasmat atunci miile de auditori de față”. Ar fi de reținut aici continuitatea - pe linia promovării latinității - între relațiile poetice ale lui Vasile Alecsandri cu bardul provensal Frederic Mistral și rolul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2138_a_3463]
-
fost întâmpinați de doi tineri diaconi, chemați de gărzile longobarde care păzeau poarta. Le-am spus cum mă numesc și dacă e cu putință să-l salutăm pe Severo. Am fost conduși în ceea ce îmi aminteam să fi fost frumoasa aulă a binecuvântărilor și am așteptat. În șapte ani devenise o sală mare, cu podeaua desfundată și unde te lua de nas un damf de mucegai crescut prin unghere și întins în mari pete verzi pe zidurile scorojite. Diaconii au revenit
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2044_a_3369]
-
În seamă. Avea altceva mai bun de făcut. Zero interceptă câteva frânturi de conversație. Nu se refereau la dreptul penal. Profesorul Ferrante și femeia Începuseră să râdă. Păreau să se cunoască Îndeaproape. Zero se Întrebă din nou ce căuta În aula aceasta. Nu-și dorea să ajungă nici judecător, nici notar. Nici măcar avocat, deși ar fi fost destui nenorociți pe care ar fi trebuit să-i apere și destui anarhiști pe care să-i elibereze din Închisorile stăpânilor. Nu-și dorea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2343_a_3668]
-
ritual absurd și gol, un sacrificiu aberant Închinat unor zei În care nici el și nici profesorul nu credeau. La un moment dat - În timp ce-i explica mecanic diferența dintre momentul consumat și tentativă, de exemplu furtul din supermarketuri -, În imensa aulă goală se ridică un sunet ușor, un țârâit insistent ca o muzică Îndepărtată. Venea din geanta lui. Din păcate, uitase să-și Închidă celularul. Pentru o clipă se blocă Înghețat, apoi hotărî să ignore neplăcutul incident, prefăcându-se că telefonul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2343_a_3668]
-
Stamattina mi sono alzato. O bella ciao bella ciao bella ciao ciao ciao. — Unde vă credeți, domnule, la munte? urlă profesorul. E ho trovato l’invasor. Zero nu-i răspunse. Ce putea să-i spună? Ar fi vrut ca această aulă degradantă și dezolantă, ce nu mai fusese restaurată din vremea Piacentinilor, să fi fost codrii partizanilor. Oamenii de felul profesorului Îi numeau pe aceștia bandiți. O partigiano portami via. — Aceasta e cea mai mare Universitate din Italia, spuse profesorul Ferrante
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2343_a_3668]
-
era cravata, burta mare sau un Rollex. Cu o sută de ani În urmă, dacă i s-ar fi spus unui profesor de drept penal că ar fi trebuit să examineze și studenți de sex feminin, libere să intre În aulă fără pălărie pe cap, ca niște femeiuști de stradă, nu l-ar fi crezut. Ferrante luă cartela electronică hotărât să-l respingă fără nici o milă pe acel contestatar Încăpățânat și transpirat ca un vagabond, când privirea Îi căzu asupra numelui
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2343_a_3668]
-
contestatar Încăpățânat și transpirat ca un vagabond, când privirea Îi căzu asupra numelui. Un nume comun, de altfel. Îl privi pe tânărul filiform care ședea dinaintea lui resemnat În fața destinului. Avea trăsături delicate. Ochi albaștri, care În lumina cenușie a aulei aveau reflexe de ardezie. Nasul acvilin - nu, nu-i semăna deloc. Și totuși. Foarte puțin probabil. Ar fi fost neplăcut totuși. Mai bine să ne asigurăm Înainte. Chipul său Își pierduse expresia colerică și indignată, Îndulcindu-se. Întrebă: — Sunteți rude
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2343_a_3668]
-
lui și Îi acordă douăzeci și șase de puncte, un compromis echitabil, și Îi dădu liber. Când Îi reaminti să-l salute pe prietenul Elio - accentuând cuvântul cu un ton ușor insinuant - Zero dădu din cap cu tristețe. Ieși din aulă fără să se Întoarcă. Se rușină pentru faptul că se agățase de numele tatălui său. Omul acela era cel mai aprig dușman al său. Ar fi trebuit să-l renege și să se lase respins. Ar fi ieșit Înfrânt, dar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2343_a_3668]