2,315 matches
-
un important simbol al orașului și concomitent un simbol de stat de care sunt legate multe evenimente importante din istoria armatei române de-a lungul timpurilor. Pe frontispiciul porții stătea scris cu litere mari aurite: ONOARE ȘI PATRIE. Aceste litere aurite te umpleau de emoție gândindu-te la trecutul glorios al oștirii române pe câmpurile de bătălie. A urmat vizitarea holului de intrare în Universitatea „Alexandru Ioan Cuza”, unde am admirat tablourile marelui pictor cel ce a fost Sabin Bălașa, ce
UN SCRIITOR AL TAINICELOR IUBIRI, de STAN VIRGIL în ediţia nr. 2062 din 23 august 2016 [Corola-blog/BlogPost/343108_a_344437]
-
impresionant, uriaș, plin de opere de artă, de morminte ale celebrităților, bogăție, fast. Stăteam și mă gândeam că în toată Europa, timp de câteva secole, principala preocupare era să se cânte în cor “Dom, dom să-nălțăm !” Leni colecționa lingurițe aurite, fiecare cu stema sau imaginea locului. Eu mi-am cumpărat două halbe pictate, cu capac argintat, una din Salzburg și alta din Munchen, de la berăria numărul 1 a Europei - Hoffbrauhaus. V-am impresionat ? În plus mi-am mai cumpărat un
DOM, DOM SĂ-NĂLŢĂM ! de DAN NOREA în ediţia nr. 1298 din 21 iulie 2014 [Corola-blog/BlogPost/343495_a_344824]
-
apropie timidă și târzie Și-mi dăruie aerul rece al dimineții Ca să-mi învioreze pașii vieții. Poteca, un covor de frunze plutitor, Îmi amintește că totu-n viață-i trecător... În jurul meu e Toamnă și e soare, O Toamnă blândă, aurită, visătoare. Toamna, a anului pictorială Doamnă, Nu-mi picură în suflet teamă, Ci liniște înălțătoare și raze de soare Să mă renasc în Primăvară, Floare ... Referință Bibliografică: Simfonia toamnei / Floarea Cărbune : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 626, Anul II
SIMFONIA TOAMNEI de FLOAREA CĂRBUNE în ediţia nr. 626 din 17 septembrie 2012 [Corola-blog/BlogPost/343621_a_344950]
-
sus cu două inele cu lățimea de 4,5 centimetri, grosimea de 0,75 centimetri și distanța dintre ele de 0,75 centimetri. Pe cilindru este montat vârful hampei, sub formă de vârf de lance, cu înălțimea de 12 centimetri, realizat din alamă aurită și plasat peste ultimul inel al cilindrului. La partea inferioară, hampa este prevăzută, pentru protecție, cu un cilindru de alamă, obturat la capătul inferior, având diametrul interior de 3,4 centimetri, cel exterior de 4 centimetri și înălțimea, de asemenea, de
ORDIN nr. 186 din 6 noiembrie 2024 () [Corola-llms4eu/Law/290543]
-
sus cu două inele cu lățimea de 4,5 centimetri, grosimea de 0,75 centimetri și distanța dintre ele de 0,75 cm. Pe cilindru este montat vârful hampei, sub formă de vârf de lance, cu înălțimea de 12 cm, realizat din alamă aurită și plasat peste ultimul inel al cilindrului. La partea inferioară, hampa este prevăzută, pentru protecție, cu un cilindru de alamă, obturat la capătul inferior, având diametrul interior de 3,4 centimetri, cel exterior de 4 centimetri și înălțimea, de asemenea, de
ORDIN nr. 109 din 21 iulie 2023 () [Corola-llms4eu/Law/273362]
-
sus cu două inele cu lățimea de 4,5 centimetri, grosimea de 0,75 centimetri și distanța dintre ele de 0,75 cm. Pe cilindru este montat vârful hampei, sub formă de vârf de lance, cu înălțimea de 12 cm, realizat din alamă aurită și plasat peste ultimul inel al cilindrului. La partea inferioară, hampa este prevăzută, pentru protecție, cu un cilindru de alamă, obturat la capătul inferior, având diametrul interior de 3,4 centimetri, cel exterior de 4 centimetri și înălțimea, de asemenea, de
ORDIN nr. 109 din 21 iulie 2023 () [Corola-llms4eu/Law/273362]
-
bizantină, că este adusă de către Alexandu Cel Bun, că este miraculoasă protectoare a călugărilor și a oamenilor de rând!... Această icoană este foarte bine păstrată până astăzi. Are mărimea de 1 m/1, 20 m și este îmbrăcată în argint aurit din timpul starețului Neonil adică din anul 1850. În tot acest timp a stat în naosul bisericii mari (ca și astăzi), într-o strană specială (tron) așezată puțin către absida (latura) nordică a bisericii. Să se rețină faptul ea are
DESPRE SFINTELE ICOANE – ADEVĂR AL ÎNVĂŢĂTURII DESPRE IISUS HRISTOS DOMNUL, STĂPÂNUL ŞI MÂNTUITORUL [Corola-blog/BlogPost/377270_a_378599]
-
tot atât de greu pe cât fusese drumul prin zăpadă, pentru că treptele erau înghețate și alunecoase, iar ghetele fetiței erau atât de mari, încât fu nevoită la un moment dat să le scoată pentru a nu se împiedica în ele. Ajunseră la poarta aurită frânți de oboseală și atât de înghețați, încât noroc cu porumbelul, care reuși să bată cumva cu ciocul ca să li se deschidă. Înăuntru era întuneric, frig și o liniște mormântală. Norul care deschisese poarta, suflă către ei o ploaie măruntă
POVESTEA GHIOCELULUI de MIHAELA ALEXANDRA RAŞCU în ediţia nr. 1518 din 26 februarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/377276_a_378605]
-
desfac haina, dezgolindu-mi pieptul alb și înfig cu putere mâna în el. Apuc cartea. Lanțul care o ține legată de un capăt îmi face inima din celălalt capăt să tremure. Deschid cu venerație cartea și încep să citesc slovele aurite ce țin pe paginile de piele rugăciunea. E iertăciuea mea... dată mie. Și iertarea ce mi-o țin din veșnicie și nu mi-o pot da. Mâna stângă se închide în piatra cenușie, iar ceara celei drepte se prelinge pagină
ZI PIERDUTĂ... de GHEORGHE ŞERBĂNESCU în ediţia nr. 2223 din 31 ianuarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/377423_a_378752]
-
la picior mai ușor, mai repede dacă lasă sânge să curgă? - altădată un cuib gol azi, o statuie cu aripi de înger... El contemplă statuia zeiței îi așterne la picioare trandafiri. Ea, împietrita cu inima rănită de dor pe pod aurit, sub cerul roșu din amurg întoarce clepsidra, pașii îi curg lacrimi pe obrajii timpului. Și trece, statuie de marmură rece cu un sân dezvelit, pe umăr are o carte cu coperta gri. Doamna, vă apasă greu, spun muritorii de rând
STATUIA ZEIŢEI de GABRIELA ANA BALAN în ediţia nr. 1731 din 27 septembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/377534_a_378863]
-
un nume incrustat pe-o lespede de piatră.... XVI. POEZII PENTRU COPII, de Valeria Iacob Tamâș, publicat în Ediția nr. 1918 din 01 aprilie 2016. Cum e soarele, copii? Cum e soarele, copii? Darnic, fiindcă pe câmpii mii de raze aurite zilnic la muncă trimite. Să trezească bobul mic, sa il urce-apoi în spic, holda făcând pieptene vântul să o legene. Nu pierde timpul în zadar, ci umple cupe cu nectar de unde roiul de-albine le poartă înspre stupine. Frumoase și-
VALERIA IACOB TAMAŞ [Corola-blog/BlogPost/377416_a_378745]
-
ziua când am să pot să-l ating.... XXII. TOAMNĂ, de Valeria Iacob Tamâș, publicat în Ediția nr. 1705 din 01 septembrie 2015. Poezie pentru copii Mândră că și-o Afrodita Coboară peste câmpii Trăgând mii de bidivii Caleasca ei aurita. Neîndoielnic e regina Deoarece oriunde-apare Împrăștie bunăstare Dăruind din punga-i plină. Toamnă bogații împarte, De-unde le-are n-am habar, Așezând dar lângă dar Da și pleacă mai departe. Citește mai mult Poezie pentru copiiMândră că și-o
VALERIA IACOB TAMAŞ [Corola-blog/BlogPost/377416_a_378745]
-
Dăruind din punga-i plină. Toamnă bogații împarte, De-unde le-are n-am habar, Așezând dar lângă dar Da și pleacă mai departe. Citește mai mult Poezie pentru copiiMândră că și-o AfrodităCoboară peste câmpiiTrăgând mii de bidiviiCaleașca ei aurită.Neîndoielnic e reginăDeoarece oriunde-apareîmprăștie bunăstare Dăruind din punga-i plină.Toamna bogații împarte,De-unde le-are n-am habar,Așezând dar lângă darDa și pleacă mai departe.... XXIII. ILIE, CEL DIN GRUPA MIJLOCIE, de Valeria Iacob Tamâș, publicat în
VALERIA IACOB TAMAŞ [Corola-blog/BlogPost/377416_a_378745]
-
cu a sa voință crudă Lupta să-i vânda casa, era ca o bancă! Nu s-a gândit nici-un moment La tatăl său, la inima-i zdrobită, Ea voia bani, bani, iubire aparent, Își dorea trai în puf și viață aurită! Blesteamă cu ură pe al său tată Că nu moare așa cum i-a prescris, Să intre-n drepturi, să fie sus clasată, Actul pe numele ei, să fie transcris! Joacă bine, îți vine să-i plângi de milă, Dar numai
INIMĂ DE ŞARPE de MARILENA DUMITRESCU în ediţia nr. 1890 din 04 martie 2016 [Corola-blog/BlogPost/377658_a_378987]
-
alte vieți. Cumpănind cu putera și înțelepciunea Sa nemărginită, îi veni o idee, dar era așa de îngrijorat, fiindcă era conștient că totul trebuia creat cu atenție și cu orânduială mare. La un moment dat se ridică din jilțul Său aurit și merse până la poarta Marii Case Celeste, unde locuia. După ce parcurse multe coridoare imense și luminate, trecând pe lângă multe camere cu uși argintii, ajunse în curtea cerului. Văzându-l, Sfântul Petru deschise Poarta și îl întrebă speriat pe Domnul: - Tată
DUMNEZEU ŞI OMUL de MIHAELA MOŞNEANU în ediţia nr. 1982 din 04 iunie 2016 [Corola-blog/BlogPost/378303_a_379632]
-
de nedescris, care se auzea tot mai des și mai tare până sus la Domnul și în Casa Celestă. Dându-și seama că crease omul, dar uitase să-i dea și cuvântul pentru a vorbi, se ridică iar din jilțul aurit și plecă în fugă pe coridoarele lungi cu ușile argintii, gândind: ,, Cum am putut să uit? Omul meu are nevoie de grai, de a vorbi, îi trebuie cuvintele. Acum merg să-l rog pe CUVÂNTUL, să-l trimit pe Pământ
DUMNEZEU ŞI OMUL de MIHAELA MOŞNEANU în ediţia nr. 1982 din 04 iunie 2016 [Corola-blog/BlogPost/378303_a_379632]
-
puțin, că nu am reușit să fac asta. Ai grijă de Poartă și să-i primești pe îngeri înapoi, când s-or întoarce. - Bine, Tată, voi face întocmai cum Spui Tu. Și Domnul se întoarse gânditor, înapoi îm jilțul Său aurit, dar somnul nu-L mai fură. Cu ochii larg deschiși și triști privea în gol, gândindu-se la OM și la tot ce crease până acum. Între timp, îngerii coborâră și ei pe Pământ. Când ajunseră, Cuvântul le spuse celorlalți
DUMNEZEU ŞI OMUL de MIHAELA MOŞNEANU în ediţia nr. 1982 din 04 iunie 2016 [Corola-blog/BlogPost/378303_a_379632]
-
plec în Casă, dragul Meu! Și apoi intră în Casă. Sfântul Petru rămase o bucată de vreme stană de piatră, nevenindu-i să creadă ce auzise din gura Domnului despre OM, în timp ce El parcurse trist coridoarele imense până la jilțul Său aurit. După ce se așeză, rămase cu privirea în gol un timp, gândind la viitorul Pământului și-al oamenilor. La un moment dat, vorbi singur: - Eiii, OM am creat, OM am și multe voi avea de tras cu el! Referință Bibliografică: Dumnezeu
DUMNEZEU ŞI OMUL de MIHAELA MOŞNEANU în ediţia nr. 1982 din 04 iunie 2016 [Corola-blog/BlogPost/378303_a_379632]
-
Acasă > Poeme > Emoție > MI-E TOAMNĂ Autor: Ștefania Petrov Publicat în: Ediția nr. 1842 din 16 ianuarie 2016 Toate Articolele Autorului A trecut vară și apar norii, Mi-e toamnă și-mi pleacă cocorii. Din vise aurite, iluzorii, Respir melancolie prin toți porii. Livada-i plină, s-a copt gutuia, Mi-e toamnă și mă duce nostalgia, Spre multe amintiri frumoase, Din anii când grăbeam copilăria. Și gândul plutește pe raze de luna, Mi-e toamnă și
MI-E TOAMNĂ de ȘTEFANIA PETROV în ediţia nr. 1842 din 16 ianuarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/378555_a_379884]
-
În dragoste de natură și țară Suntem bogați în oameni luminați Savanți cu renume și frați adevărați. Suntem săraci în prieteni În vecini înțelepți, în zile de pace Socotim pe degete fiecare clipă ce tace Fiecare pas spre o eră aurită Așteptăm mereu vești de omenie Căderea zidului de dușmănie Trăim în acest amestec de bine și rău, cu ochii îndreptați... spre Dumnezeu! DIN DRAGOSTE Totul pe această planetă bulversată de catastrofe, se petrece, în chip paradoxal, din dragoste: nașterea copiilor
LIRICE (4) de HARRY ROSS în ediţia nr. 1964 din 17 mai 2016 [Corola-blog/BlogPost/379062_a_380391]
-
mai teribil, iar toreadorul culege mai mulți lauri. Bourul, strămoșul vitelor domestice era animal de șes și de coline, ocupa luncile râurilor, șesurile mlăștinoase și dumbrăvile umede. I se prețuia carnea gustoasă, pielea și în special coarnele, ca trofee, care aurite erau folosite ca și cupe de preț din care se bea vinul la ospețele regale. Spre deosebire de bour, care se apreciază că a dispărut din fauna Transilvaniei în a doua jumătate a secolului al XV-lea, dar a lăsat o toponimie
80 ! LA MULŢI ANI DOAMNĂ TERESIA BOLCHIŞ TĂTARU ! de REXLIBRIS MEDIA GROUP în ediţia nr. 1655 din 13 iulie 2015 [Corola-blog/BlogPost/379106_a_380435]
-
de iubire, în taină, fac nunți de poveste, cununii În țară binecuvântata cu câmpii împovărate De grâne legănate în nopțile de-alint, Apoi lin, în cercuri verzi, la sânul aurorei toate Se deschid, iar diminețile se schimbă înrourate în veșmânt aurit, Sufletul alină Când Floarea Soarelui e sărutata de lumină. Firul existenței iar îl torc În care țara? Să fie Hiperboreea, ținutul fabulos Țară binecuvântata că Ideea Unde poporul, credincios îngenunchiază doar în rugăciune Strunit, de-a lui Zamolxe-nțelepciune? Da! E
DIN TIMP STRAVECHI de ELENA ARMENESCU în ediţia nr. 1395 din 26 octombrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/379869_a_381198]
-
acesteia, dădu peste cutia în care stătuse închisă ani de zile, iar în cutie, peste inelul ei de piatră. Bucuroasă, îl trase pe deget și îl sărută. De îndată ce îl atinse cu buzele, inelul de piatră se transformă într-un inel aurit, cu o stea magică incrustată în ămpletitura strălucitoare. Stela alergă către mare și se aruncă în valuri. Călăuzită de lumina stelei magice, porni să înoate către soare-răsare și nu se opri până ce nu ajunse la poarta Palatului de Smarald. - Vreau
POVESTEA STELEI de MIHAELA ALEXANDRA RAŞCU în ediţia nr. 1728 din 24 septembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/381857_a_383186]
-
drăcesc, Cum râde de om, necuratul! Căci pus-a mai sus de credință și har, Puterea și faima și banii, Uitat-a de sângele curs la Calvar, De locul numit Ghetsimanii ! Se duc la-nchinare, se-mbracă frumos, Cu Bibliile mari, aurite, Dar nu-L au în inimi pe Domnul Cristos Și viețile lor nu-s sfințite. Dar au râvnă multă în a judeca, La toți le găsește o vină, Când cineva-ncearcă-n blândețe-ai mustra, Ei fug de-adevăr și
E CLIPA DIN URMĂ, E ULTIMUL ZBOR de LUCICA BOLTASU în ediţia nr. 2027 din 19 iulie 2016 [Corola-blog/BlogPost/382105_a_383434]
-
locul, A venit, iată, sorocul Să-nălțăm o mănăstire, Loc de rugă și simțire Creștinească, așadar, Vom zidi sfântul altar Iată, unde va cădea Săgeata asta a mea! Și puse în arc săgeată Cea în Ciocănești lucrată, Cu vârf bine aurit Și trupul meșteșugit, Apoi o lăsă să zboare Peste valea cea în floare. Iar în locul ce căzu Altar domnul că făcu La Putna, altarul sfânt, Micul Eden pe pământ. Așa cum odinioară, Într-o zi de primăvară Ștefan a văzut un
SĂGEATA CU VÂRFUL DE AUR de GHEORGHE VICOL în ediţia nr. 1427 din 27 noiembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/382092_a_383421]