7,165 matches
-
o mare înflăcărată a asfințitului. Misterioasa baltă se schimbă. Nenumărate vietăți din această împărăție a apelor întră într-o forfotă amețitoare. Unele păsări mici săgetau din când în când, brăzdând un val fin ca o părere, și producând totodată stropi aurii care se împrăștie peste tot. Sălciile bătrâne și pletoase se întristează pentru că se lasă seara, iar frunzișul pădurii devine cenușiu. Și văzând toate acestea în jurul tău, stai fermecat și le privești. Prin această amorțeală te întrerupe o fâșie aspră: sunt
Manual de compunere pentru clasele II - VIII by Luminiţa Săndulache () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1636_a_2907]
-
Huși. Oamenii locurilor au muncit cu trudă și suflet la realizarea vinului. Din primăvară până în toamnă, dealurile din preajmă: Coțoi, Pleșul, Dric, Dobrina, Voloseni, Recea, toate se întrupează într-o materie verde care cu timpul își tot schimbă nuanțele, spre auriu și ruginiu care-ți dă în permanență senzația că va inunda Hușul. Eu sunt mândră de podgoria Huși și cred că trebuie să-i ajutăm pe viticultori pentru că, datorită lor în vin nu este numai adevăr, ci și sănătate și
Manual de compunere pentru clasele II - VIII by Luminiţa Săndulache () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1636_a_2907]
-
VIII-a B Patria Îmbrăcată în catrință, iè și opinci, cu maramă de borangic și salbă de ciocârlii, a intrat pe la Porțile de Fier, alergând calea cea grea, Muntele și Dunărea, cu mii de ani în urmă. Din cosița ei aurie a umplut câmpurile cu lanuri de grâu; din culoarea ochilor albaștri, apele râurilor și marea, din opinci, bogăția pământului, din sufletul ei curat, inima poporului român care s-a născut pe acest meleag, iar din cântul ciocârliilor - graiul neamului. Cântă
Manual de compunere pentru clasele II - VIII by Luminiţa Săndulache () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1636_a_2907]
-
grozav de plicticoasă, dacă observai mai atent, ți-ai fi dat cu siguranță, seama că, în lumina albă-albă de tot a soarelui marea s-a făcut mai albastră decât fusese vreodată. Valurile cele mai domoale se unduiesc încet spre țărmul auriu. În adâncurile mai puțin străvezii ale ei se zăresc vietăți mai mici sau mai mari. O lume ciudată pentru unii, stranie pentru alții, dar la fel de misterioasă pentru toți, uimește privitorii prin diversitatea curiozităților oferite. Valurile spală mereu-mereu, mai puțin sau
Manual de compunere pentru clasele II - VIII by Luminiţa Săndulache () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1636_a_2907]
-
simte, dar observa că lucrul acesta Îi făcea mare plăcere Iolandei, care Îl strângea și mai tare În brațe, În timp ce ochii ei verzi Încetau să-l mai vadă. Într-un colț al vitrinei se afla un mic dreptunghi de metal auriu pe care se putea citi numele gestionarei de la Casa Vacanței, Împreună cu adresa ei exactă și numărul de telefon. Pentru orice eventualitate. Întâmplător, era și un pasionat fotograf amator. Rezultatele sale de până acum erau mai degrabă oarecare. Sute de fotografii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1856_a_3181]
-
viață din care lui nu i-ar fi rămas decât un gust dulceag-amărui pe limbă. O cocleală. O stare ciudată, inexplicabilă. O nedumerire. Treaz, cu fața Îngropată În pernă, se bucura să o știe alături. Mâna dreaptă Îi cutreiera pântecele auriu precum o caracatiță nisipul unei plaje scufundate. Urca anevoie spre sâni, apoi se prăbușea În șanțul inghinal Învinsă de atracția coapsei prelungi. Ea se răsucea spre el atât cât să-i cuprindă un umăr În degetele-i subțiri, sau să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1856_a_3181]
-
tot mai apăsate, mai prelungi, și sub privirea disprețuitoare a unui boy capabil să-ți spună În română, maghiară și germană, fără plată, următorul text afișat de altfel și la recepție, sub o sticlă curată cu ramă neagră și intarsii aurii: „Astoria hotel cu 52 de camere, Încălzitoare cu aburi, electricitate, conducte de apă și baie, bucătărie de primă clasă. Pensiune pentru cei În trecere. Prețuri ieftine!” Amintirea câtorva Înmormântări reușite, la care asistase alături de părintele Socolan, Îi curmă zbuciumul, căci
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1856_a_3181]
-
y a d'essentiel dans cette impasse que de donner des solutions dont les méthodologies spécialisées ne font point défaut.” Ifose de tablagiu universitar, etalate În c.v.-uri sforăitoare! zice Petru. Ceva Însă Îmi spune că Monika Kulesza are părul auriu. Și ochii albaștri. Și pistrui. Și pielea albă. Și picioarele lungi. Și sânii mici Și coapsele Înguste. O scândură erotică! Să le ia dracu de poloneze, cu filmele și cu Projekt-urile lor cu tot! Mă mai consolez la gândul că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1856_a_3181]
-
un pictor. Altfel n-ar fi băgat de seamă că sângele porcilor lua În zăpadă felurite forme: de la crizanteme mari cât verzele la galițe ori capete de oameni, ba și de sfinți. Mai ales când intrau În combinație cu frunze aurii de meri, peri ori pruni. De cele mai multe ori Însă, pata de sânge privită de el pâlpâia În zăpadă, stingheră și tristă ca un ochi de mercur. Rareori ca un vulcan gata să erupă. Un ochi care nu dormea niciodată. Mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1856_a_3181]
-
mare și muzica asta! Apoi, adormea Împăcat cu lumea și mereu Împăcat cu o cugetare a lui Terente Marcovici, spusă direct În franceză: Așacjursiufisapen! Se scufunda apoi În somn ca Nautilus În mare și acolo rămânea până la destinație, printre pești aurii, recife de corali, meduze albastre, vegheat de Terente, de Bach și de Beethoven. Somnul său era ca o excursie pe cont propriu În rai. Terente știa acest lucru și de fiecare dată Îl trezea cu Knockin' on Heaven's Door
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1856_a_3181]
-
brândușei de toamnă. Un alt chelner a turnat șampanie În pahar, l-a pus pe o tavă și s-a apropiat de Brândușă cu pași bine măsurați, așa Încât lumea să poată admira În voie frumusețea cupei În care chiar șampania aurie se contamina Încetul cu Încetul de culoarea melancolică a B-ului gotic târziu. Domnul Brândușă luă cupa de pe tavă, tot fără grabă, cristalul impune respect, nu e o halbă de bere, sau un biet pahar de plastic, și rămase apoi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1856_a_3181]
-
vin, urându-și din nou La mulți ani și Boldog új évet, apoi Își strânseră mâinile În semn de rămas bun, și se Întoarseră În lumile lor, fără iluzii și fără păreri de rău, protejați doar de ramele de un auriu coclit ale tablourilor pe care zarurile colorate ale vieților lor fuseseră demult aruncate, fără să abolească Însă hazardul, vorba cuiva. 16. În sufragerie Însă, lucrurile stăteau cu totul altfel. Revelionul căpătase Încă de la primele cuvinte rostite de Eleonora ceva din
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1856_a_3181]
-
chiar dacă mai târziu, intrarea În noul an. Pentru șampanie, avea pahare potrivite, aduse În urmă cu un revelion de Iolanda. Deschise șampania lăsând dopul să zburde prin sufragerie apoi turnă cu multă Îndemânare În cele patru pahare până când nivelul băuturii aurii ajunse la aceeași cotă. Ciocniră toți patru pentru prima oară. O solemnitate simplă, amicală, o complicitate ușor ironică, Întărită de jocul voios al bulelor de argint În cupele cu șampanie. Să fie acesta Începutul unor Întâlniri repetate! zise Petre, privindu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1856_a_3181]
-
sa era mult mai firavă. Avea în jur de treizeci de ani, purta o cămașă albastră curată, jeanși nepretențioși, dar aparent scumpi și era tuns ca un bancher. Mai purta și o pereche de ochelari mari, de soare, cu rame aurii, și un ceas masiv, de aur. Avea aspectul curat și îngrijit al unui bărbat ieșit de la frizer, ceea ce mă făcu să mă simt murdar și transpirat. — Domnul Nimeni? am întrebat. Bărbatul râse oarecum stânjenit. — Da. Foarte încântat de cunoștință. Se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1862_a_3187]
-
cablu negru de alimentare care ducea la cutia de ceai conținând acumulatorul de mașină. Toate computerele erau deschise. 4. Butoaie. Trei butoaie mari, închise, din plastic transparent stăteau aproape de partea din față a montajului. Acestea fuseseră umplute cu registre Pagini Aurii și alte cărți de telefon, dimpreună cu ghemotoace lipicioase de bilețele Post-it, carnețele de adrese și mai multe agende Filofax. Fiecare butoi mai conținea două sau trei dispozitive din plastic negru, care semnau cu niște aparate fax mici sau cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1862_a_3187]
-
imprimantă, urmărind-o cum pufăie și se tânguiește și scuipă mecanic paginile poveștii mele - podeaua dormitorului, doctorul Randle, Primul Eric Sanderson, călătoria mea, hotelul Willows, Clio Aames, domnul Nimeni, jeepul galben, ne-spațiul, Mark Richardson, fișetul roșu, bolta din Pagini Aurii, Fidorous și samuraii și paharul cu cuvinte, Scout, multe despre Scout - pagini de hârtie luminoasă căzând peste pupa, în apele oceanului. În vreme ce Orpheus înainta hurducăit, paginile îmbibate se rostogoleau și se curbau pe valuri, iar noi le lăsam în urmă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1862_a_3187]
-
lumină picioarele subțiri În séndéluțe roșii, cu cataramé delicaté de fier. Era o zi frumoasé și Însorité, și tata o ridică pe umeri, și ea era mare și avea rochie albé, umflaté, ca În filmele cu d’Artagnan și pérul auriu, prins În coc, din care curgeau șuvițe crete. „Nu se poate, Sophie, nu se poate”. „Dar de ce tați? e un iepuraș micuț și pufos, de ce nu pot sé-l iau În brațe?” „E un iepure réu, Sophie”. Vézu din autobuz copacii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2008_a_3333]
-
le-a mai zis și Nadejda Petrovna sé nu fie cravatele boțite. Ce frumoasé stétea ea, Împéturité Într-un caiet. E roșie și netedé. Pe șes ceață Începu sé se ridice. Printre sélcii se vedea cum pe iaz se lungește auriu soarele. Îl vézu și pe Nichifor, care atunci cînd auzi autobuzul Își Întoarse capul, se uité, pe urmé aruncé undita și continué sé pescuiascé. Era atît de liniștité și atît de frumoasé țara lui. Livadă de pruni care urmé dupé
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2008_a_3333]
-
plîngea. M-a păstrat între hotarele unei copilării idilice, de țară. Satul mirosea cum mirosea ea. Creanga gutuiului se întindea spre fereastră ca o mînă. "Hai!" Rusalin, băiatul din vecini, mă lua în primire, să-mi arate vietatea cu pete aurii, cuibărită în izvor: "E o salamîzdră". Sau peștele cîrn și gras care-și făcea siesta lipit de malul lacului. Mai încolo, aveam să-l poreclim Hrușciov. Pînă-n septembrie, pervazul se umplea de monede ușoare de 5 bani. Le arunca în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1471_a_2769]
-
nu invers, sau să-l privești într-o oglindă. Desigur, puterile lui sunt foarte limitate, dar, așa cum te cunosc eu, este mai bine să-l eviți. Fac o plecăciune adâncă în fața Vasiliscului. Pe cap poartă o coroană jackard, negru cu auriu, ce imită pielea de boa și mișcă apos din ochii lui mari și verzi fără sprâncene. Îmi întinde o gheară de cocoș și se prezintă ceremonios: Bazilikos, văr de gradul doi al Aspidei. Rostește malițios, fixându-mă în privirea lui
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1567_a_2865]
-
acele lucruri a căror revelație o trăim mult mai târziu. Ciclul Anima Darurile mării Inorogul, Țestoasa, Floarea-Soarelui și Creionul. Privirea leneșă a țestoasei În vârfurile unui careu desenat subtil pe imensitatea plajei stau: un inorog albastru, o țestoasă cu carapacea aurie, o floarea-soarelui tare palidă, din cauza stratului gros de nori, și un creion ascuțit la ambele capete. Toate cele patru elemente de dimensiunea unor jucării par însuflețite și măsoară cam aceeași statură, în ciuda tiparelor naturale cărora le aparțin. Azi e o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1567_a_2865]
-
mai cu seamă în această zi cenușie și umedă la malul mării. Cele patru elemente străluceau în culori translucide, aerate de acea lumină interioară a lor: floarea înveșmântată în galben, creionul arlechin în dungi verzi și roșii, țestoasa în zale aurii și inorogul albastru. Culorile se scurgeau ușor în afara contururilor ca în naturile moarte, mânjind aerul, cerul, marea și nisipul ce se dislocau în jurul lor. Țestoasa e cea care dă tonul și stabilește ritmurile, pentru că ea este o subtilă păstrătoare și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1567_a_2865]
-
tulpina, la fel cum ar masa-o pe mama pe picioare. Mă gândesc la floarea mică din colțul careului. Seamănă leit cu florile gigantice din această curte, are gâtul de lebădă ușor cambrat, floarea mică și delicată de un galben auriu. Nu, din florile astea nu pot ieși semințe pe care le vând țigăncile. Câtă grație, dar asta numai pentru cei ce știu s-o privească! exclamă "tata" ce le examina cu același ochi fin cu care privea femeile ca și cum ar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1567_a_2865]
-
leoaicele de mare se cambrează la soare în cele mai senzuale poziții, își arcuiesc coloana aparent nevertebrată, ca pe o semilună. Se dilată sau se contractă ca niște râme. Lâncezind prea mult în soare, pielea lor alunecoasă și neagră devine aurie și strălucitoare ca nisipul. Blondele leoaice de mare colcăie unele peste altele. Puii, deasupra lor, se răsfață în soare, în cele mai insidioase poziții. Aceste femele par cele mai tactile și senzuale ființe din lume. Te privesc curios și ciudat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1567_a_2865]
-
primea oaspeții. Mima ceea ce făcea Mama în camera cealaltă, vedea prin gaura cheii, prin deschizătura de jos a clapetei, pe unde doar pisica putea veni sau pleca, vedea picioare de femeie tânără, încălțată cu pantofi roșii pentru bătrâni, cu arabescuri aurii pentru tineri și canafi portocalii pentru adolescenți și ciorapi de nailon, asortați cu înflorituri, cu paiete, cu crochiuri de monștri marini, cu stele multicolore, cu figuri geometrice sau cu note muzicale. Picioarele bărbaților o amuzau, le putea ghici caracterul după
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1494_a_2792]