27,664 matches
-
eventual prin rotație, premiantul din acest an devenind membru al juriului anul viitor. Dezbaterile și controversele care se declanșează în jurul unor cărți sunt doar diversiuni menite să crească notorietatea volumului respectiv. "Naivii găsesc că disputele sunt expresia unei tensiuni intelectuale autentice și că dezbaterile semnalează anvergura ideilor invocate în schimb, inițiații și maturii deduc regulile jocului...", decretează Adrian Gavrilescu. (p. 137) Deși Noii precupeți are ca țintă principală intelectualii, există și o victimă colaterală: publicul. Cumpărătorii de cărți și de reviste
Prea de tot! by Mihai Mandache () [Corola-journal/Journalistic/10345_a_11670]
-
urmă cu douăzeci de ani, Mircea Martin îi schița portretul din câteva linii: "...aș admira mult pe criticul care ar avea tăria să nu-și principializeze particularitățile, să-și recunoască defectele constitutive, să-și depășească prejudecățile atunci când o operă literară autentică i-o cere. La noi, Lovinescu a fost mai aproape decât alții de un asemenea ideal". Iată o definiție la care se poate subscrie și astăzi fără nici un fel de problemă. Fie numai și pentru aceste mici lecții de deontologie
Critica anilor 80 by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/10367_a_11692]
-
urmă cu douăzeci de ani, Mircea Martin îi schița portretul din câteva linii: "...aș admira mult pe criticul care ar avea tăria să nu-și principializeze particularitățile, să-și recunoască defectele constitutive, să-și depășească prejudecățile atunci când o operă literară autentică i-o cere. La noi, Lovinescu a fost mai aproape decât alții de un asemenea ideal". Iată o definiție la care se poate subscrie și astăzi fără nici un fel de problemă. Fie numai și pentru aceste mici lecții de deontologie
Critica anilor '80 by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/10366_a_11691]
-
patrie istorică, o comunitate a poporului, oglindind nevoile și aspirațiile acestuia, un tot unitar, cu caracter și voință unică, apartenența la aceasta fiind "o stare de a fi". Principiile națiunii sunt considerate a fi cele ale "legăturilor ancestrale și culturii autentice". În fond, pe aceste două direcții s-au desfășurat dezbaterile pe tema națiunii. Un modernist precum Hobsbawm observa că, în majoritatea definițiilor din secolul al XIX-lea, elementul etnie nu era văzut ca fiind esențial pentru că o comunitate să fie
Polis () [Corola-journal/Science/84980_a_85765]
-
fabula ale cărei personaje (metafizicianul, ironistul, liberalul etc.) sunt pretexte pentru a defini ostensiv un liberal al unei culturi post-metafizice4. Iar din acest joc aproape literar apare un alt chip al liberalismului printr-o deplasarea semantica a acestuia de la expresie autentică a naturii umane spre liberalism că preocupare de a diminua cruzimea (Judith N. Shklar). Se poate spune că, dacă în prima parte a vieții sale, Rorty era preocupat de felul în care interacționau diverse tradiții filosofice (filosofia analitică, hermeneutica, filosofia
Polis () [Corola-journal/Science/84980_a_85765]
-
Uniunea Sovietică muribunda, dezvăluind lumii occidentale că de fapt cei care au preluat puterea în urmă evenimentelor din decembrie 1989 se pregătiseră pentru politica gorbaciovistă de glasnosti și perestroica, păstrând rolul conducător al Partidului Comunist, dar nu și pentru o autentică democrație pluralistă" și că, de fapt, s-a ratat un moment istoric important pentru reunificarea Basarabiei cu România în contextul căderii și destrămării Uniunii Sovietice, din cauza obedientei lui Ion Iliescu față de Uniunea Sovietică și față de Gorbaciov. Politică Republicii Moldova față de Uniunea Europeană
Polis () [Corola-journal/Science/84980_a_85765]
-
din cei ce readuce balonul pe solul - cu semnificație anteică - al creației, care, la urma urmei, justifică orice comentariu, oricît de abstras, consacrat literaturii, legitimîndu-l prin energia sa practic inepuizabilă ori delegitimîndu-l prin retragerea acesteia. Conform d-sale, orice critică autentică e una de "identificare": "Orice critică este și una de identificare, altfel nu e sau e - vorba lui Gogol - dracu știe ce. Criticului, printre scriitori, îi plac și cărțile altora. Nu-l citisem pe Levinas cînd am pus ca moto
Interogații critice by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/10535_a_11860]
-
două existente de aceeasi disponibilitate și de aceeasi identificare. Trăirea din interior înseamnă, în termenii lui Hans-Georg Gadamer, în primul rând, ,,re-situare”, fără a accepta intropatia (empatia), apoi, după alți autori (de exemplu, Mircea Eliade), retrăire în sens experimental, concret, autentic și nu simplă acceptare teoretică. Transpunerea presupune în același timp, implicare, intuiție, afinitate reciprocă, uneori credință, într-un cuvânt mobi litate într-un proces ,,de recreere” a lui, a celuilalt că sinteză a tuturor întrepătrunderilor, asimilărilor și totalizărilor de semnificații
Destine literare by Editura Destine Literare () [Corola-journal/Science/89_a_362]
-
așa “hal” de success... la conștiințe atât de obediente și handicapate/lipsite grav, de orice rest de morală!) - la toate nivelurile învăța mântului actual, a acțiunii “Impostura națională și globalista”, a sclavagismului intelectual, prin extirparea sau marginalizarea brutală a valorilor autentice, și promovarea nulităților servile, perfect adaptate la a deveni gardienii și călâii, cinici și sadici, ai celor pe care-i înlocuiesc, intru triumful nonvalorii naționale și mondiale! Non/Anti-Axiologia Rediviva! - ...“curat intru samsara”! Pentru că, dincolo de școală, să se obțină lipsa
Destine literare by Editura Destine Literare () [Corola-journal/Science/89_a_362]
-
mijloace de locomoție erau aduse la comanda de la Zurich, Viena și Paris. Copiii Craiovei priveau cu ochii mari, fascinați, acele bijuterii. De multe ori furau zahăr cubic de acasă, pentru a-l oferi căilor, care trăgeau acele obiecte de artă autentică. În anii când Marin Iorda era directorul Teatrului Național din Craiova, s-a introdus, pentru prima oara în țară, o trăsura pe scenă, la montarea piesei, O scrisoare pierdută, din stagiunea 1951-1952. O veritabilă noutate regizorala, sub baghetă lui Traian
Destine literare by Editura Destine Literare () [Corola-journal/Science/89_a_362]
-
apariția țoapei în prim plan. Fenomenul va deveni tot mai agresiv, datorită unor televiziuni, care dau imagini, în care, mama și fiică au același amant sau se porcărie pentru sporirea audienței. După 1990, prin invenția nefasta a celebrelor manele, folclorul autentic a fost maculat de indivizi lipsiți de voce, dar care vor fi adulați și ridicați pe vârful postamentelor zidite cu multe chite de bani. Ei nu sunt de vină. De vină este numai isteria cererii, beneficiari nevricoși, care intră în
Destine literare by Editura Destine Literare () [Corola-journal/Science/89_a_362]
-
de la cumpărător la vânzător, care la rândul lui devine cumpărător, cumpărând produse pentru relansarea procesului de producție. Face mai multe rotații. După ce un bon valoric a descris, a făcut trei circuite, trei rotații, cumpărare-vânzare, vânzare-cumpărare, cumpărare-vânzare, el va deveni ban autentic, se va transforma în Ban și va putea fi transformat la Bancă în leu. În moneda națională. Astfel că după ce Economia națională a iesit din criza financiară și bugetară, din criza economică, si a trecut pe creștere economică, după ce sistemul
Destine literare by Editura Destine Literare () [Corola-journal/Science/89_a_362]
-
poetica, în special”. Într-o societate în care tehnicizarea își pune tot mai mult amprenta pe modul de existență al omului și se vorbește chiar despre dispariția cărții în format tradițional, eu nu cred că va fi posibil, atâta vreme cât creatorul autentic face artă nu numai din întruparea ideii în cuvânt, ci face artă și din ființarea grafică a textului în carte. Chiar mai mult decât atât, creatorul își invită cititorul în modul cel mai elegant, așa că împreună să străbată universul cărții
Destine literare by Editura Destine Literare () [Corola-journal/Science/89_a_362]
-
că: „poem citabil, indiferent de tectonica din pagina, este numai acela care produce coerentă în viziune și propune o sintaxa multifuncționala”, cu exigenta: „Starea naturală a poemului de referință trebuie să izbucnească dintr-o idee, daca nu originală, obligatoriu, însă, autentică. Verbele la diatezele reflexiva și pasivă se cuvine să viziteze în nuce spiritul poetic”. „Eșantionul” Provizii de soare este format din 151 de poeme, așezate alfabetic după titlu, extrase, probabil, din toate cele nouă volume, dar cu siguranță după convingerea
Destine literare by Editura Destine Literare () [Corola-journal/Science/89_a_362]
-
se întinde acaparatoare „lecția soresciană” cu răsucirea de fire epice și înnodarea lor în idee. Rămâne scopul, dar mijloacele se schimbă! (Să citam un singur poem, fie el cel care dă titlul, Provizii de soare: „Totuși niște provizii de soare / Autentice că frânghiile de circ / Ne-ar trebui / Nu știi cum e vremea mâine / Să fie urmașilor / În mileniul următor / Să ne-ncingem cu ele / La nivelul inimii / Până murim / Apoi centura s-o punem / Tot spre răsărit / Nu vom mai
Destine literare by Editura Destine Literare () [Corola-journal/Science/89_a_362]
-
discursurile, înainte de a deveni omul de încredere în același domeniu al lui Ceaușescu, își judecă stăpînii fără cruțare. Sunt mai proști decît el, fac greșeli și sînt capabili de mari ticăloșii, spre deosebire de el, omul marilor viziuni și patriotul de stînga autentic. Dar, mai ales, sprijinitorul culturii. În afară de Dumitru Popescu însuși nimeni nu i-a păstrat o asemenea imagine. În memoriile lui, Nicolae Breban îi concede un rol important, de aliat pe vremea cînd autorul Drumului la zid se stricase cu lumea
Textierul lui Ceaușescu by Cristian Teodorescu () [Corola-journal/Journalistic/10608_a_11933]
-
producă revelații pînă și lui Kyiomi. Deși este pe jumătate japoneză, crescută fiind la Londra, ea continuă să se simtă un gaijin (străin) în țară Soarelui Răsare. Cu multă luciditate analizează Kyiomi diferențele dintre comportamentul său și cel al unei autentice femei japoneze de azi: "Încă nu obișnuiam să-mi schimb tonul la keitai denwa de zece ori pe săptămînă, întrebîndu-mă care va fi următorul rington, așa cum procedau toate japonezele. Nu ajunsesem să fac plecăciuni în fața unei cash mashine ori de
Exotism postmodern by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/10553_a_11878]
-
în care este deconstruit discursul jurnalistic însuși. Pe care Andrei Pleșu îl mânuiește și modelează cu strălucire, la un nivel de expresivitate ieșit din comun. Atât de bine scrie autorul, încât ideile susținute de el devin mai pregnante și mai autentice decât ale multor altora; iar adevărurile personale ori personalizate - mai importante decât adevărul strict. Lectura cărții îi provoacă cititorului un fel de vertij, stilistica amuțind spiritul critic sau făcându-l, în orice caz, somnolent, abulic, benevolent. Suntem în plină magie
Colecționarul by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/10573_a_11898]
-
iveală și filele unei lungi nuvele dramatice, mai amplă, numită Prea frumoasa Angela... Mă opresc deocamdată la paginile de istorie, propriu-zise, în care un scriitor veritabil depune mărturii asupra epocii sale trăite. Stilul prozei românești deseori suplinind ist Admirând talentul autentic al lui Georgică, după cum stăruia să-i spun, prietenește, mă văd obligat să particip la publicarea în revista România literară a acestor memorii de epocă descoperite recent, punând de astă dată un titlu original, subliniat de mine, în cea de
File de istorie de Gh. Jurgea Negrilești by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/10620_a_11945]
-
nu este adevărată, ci, doar, că are sens. Autoficțiunea este povestea transformării eului narator, a regăsirii lui - o poveste care-și manifestă convențiile narative constitutive, în ideea de a fi sinceră cu cititorul. Pentru că nu numai povestirea trebuie să fie autentică, ci și cadrul ei. Eul autoficționar nu relatează o poveste căreia i-ar fi fost martor, ci se povestește pe sine, este eroul propriilor fapte puse în cuvinte și enunțătorul cuvintelor care le reprezintă. Felul în care criticii români întrebuințează
Autoficționarii by Alexandru Matei () [Corola-journal/Journalistic/10604_a_11929]
-
se atașeze defintiv de o reprezentare și condamnată la statutul de semnificant. La întrebarea eului autoficționalist "cine sînt eu?", tocmai imprimarea pe pagină a întrebării constituie răspunsul. Eul acesta nu are profunzime, doar suprafață (de acoperit) Fii imanent ca să fii autentic! Să luăm afirmațiile referitoare la discursul personal: "Scrisul bate experiența" nu înseamnă decît că etalarea voluntară a experienței, în discurs, și consemnarea lui în text sînt singurii garanți ai experienței ca act tranzitiv. În consecință, numai tranzitivă experiența există, ceea ce
Autoficționarii by Alexandru Matei () [Corola-journal/Journalistic/10604_a_11929]
-
care se scufundă și unde bărcile de salvare pot primi doar o câtime din pasageri un triaj sever și ad hoc îi îmbarcă pe unii, iar pe ceilalți îi lasă pradă sorții. Revine studiului să constate dacă foametea a fost autentică ori nava sabordată, cert e numai că monitorii în cauză au procedat făcând abstracție de orice sentiment care i-ar fi putut afecta. Trimiterea la moarte a uriașe grupe umane putea ridica obstacole de conștiință celor cruțați și prin urmare
Avem motive de îngrijorare by Barbu Cioculescu () [Corola-journal/Journalistic/10611_a_11936]
-
doar Stepanida/ Le avea stârnind obida/ Lui Evgheni/ Din Diavolul de Tolstoi,/ Din cauza jenii/ și-a lui Benedetto Croce.// Mulțumesc precoce!!" (Epigramă). Întorcându-ne de la aceste versuri kitsch și (oricât s-ar iluziona autorul) fără lipici, la paginile de poezie autentică ale volumului, e de remarcat raportul cu totul special pe care păcătosul protagonist îl întreține cu propriile păcate și cu înaltul lor Judecător. Simțurile îi sunt atât de aprinse, iar obsesiile, atât de prezente și manifeste, încât sensul însuși al
Îngerul jongler by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/10617_a_11942]
-
măcar a datelor materiale ce-mi punctau existența, n-am reușit niciodată să dau notațiilor continuitate. Evident, nu am avut și n-am nimic principial împotriva genului ca atare. Îmi displace nombrilismul și mă irită caracterul ostentativ al transformării trăirilor autentice în literatură, însă recunosc că așternerea pe hîrtie a întîmplărilor unei vieți nu devine relevantă decît prin literatură. Dar există o literatură care sacrifică sinceritatea de dragul efectului la public și o alta, capabilă să dea rezonanță celor relatate, fără să
Paul Cornea - "Cu cît anii trec, cu atît resimt mai puternic atracția literaturii" by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/10541_a_11866]
-
și insolitarea relațiilor semantice? Sau un simplu decupaj din prozaismul, mizerabilismul existenței noastre, în Epoca de Aur a penuriei generalizate? Realism ori suprarealism? Pentru cititorii mai vârstnici, prima variantă; pentru cei mai tineri, a doua. Nu doar că un text autentic își înghite contextul real, dar îl și face, până la urmă, de nerecunoscut. Publicului de ultimă generație ar trebui totuși să i se atragă atenția că domnul acela coleric și logoreic, pe care îl vedem mereu la televizor gesticulând și vociferând
Elegii de când era mai tânăr (II) by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/10639_a_11964]