2,756 matches
-
Iser, pentru care nu limbajul efectiv al romanului face diferența între un text literar și un text referențial, ci constructul și calitatea sa. Cîndva pe punctul de a fi acceptat drept categorie literară ori, mai apăsat, drept gen literar, "romanul autobiografic" se află, acum, în situația de a decade (dacă nu cumva s-a și petrecut aceasta) chiar din simpla calitate de concept operant. În cauză rămîne același triunghi relaționar autor-narator-personaj, pe care teoria literară actuală îl relativizează la extrem, acceptînd
Geografii instabile by Mircea Braga () [Corola-journal/Journalistic/6644_a_7969]
-
cu un altul nu este numai nesigură, ci totodată sursa perturbărilor adesea majore și, în orice caz, a destabilizării valorizării. În Istoria critică..., N. Manolescu se îndepărtează semnificativ de această capcană. Comentînd romanul lui Garabet Ibrăileanu, criticul menționează că apropieri autobiografice sînt posibile doar prin invocarea aforismelor din Privind viața și prin "ecoul" captat din realitate în personajul "Mama"; dar ar fi o eroare a-l citi prin prisma "confuziei dintre narator și autor" (p. 463), Adela fiind în ultimă instanță
Geografii instabile by Mircea Braga () [Corola-journal/Journalistic/6644_a_7969]
-
fiind altceva (e și cazul Hronicului... lui Lucian Blaga), în timp ce grila (auto)biografică introduce o referențialitate funcționabilă cel mult în unghiul laboratorului de creație. Să notăm și faptul că, în Istoria critică..., desfășurarea comentariului prin ordonarea sa ca respingere a "autobiograficului" nu este limitată la romanul autorului Spiritului critic în cultura românească. În secvența referitoare la Anton Holban nu întîlnim nici o trimitere angajantă înspre nivelul autobiografic, ci o consemnare simplu neutră: "În romane la persoana întîi, și totodată Ťpersonaleť, în sensul
Geografii instabile by Mircea Braga () [Corola-journal/Journalistic/6644_a_7969]
-
notăm și faptul că, în Istoria critică..., desfășurarea comentariului prin ordonarea sa ca respingere a "autobiograficului" nu este limitată la romanul autorului Spiritului critic în cultura românească. În secvența referitoare la Anton Holban nu întîlnim nici o trimitere angajantă înspre nivelul autobiografic, ci o consemnare simplu neutră: "În romane la persoana întîi, și totodată Ťpersonaleť, în sensul că nu e depășită sfera persoanei naratorului, cum sînt toate ale lui Anton Holban, e foarte normal ca autorul să scrie despre singura lume pe
Geografii instabile by Mircea Braga () [Corola-journal/Journalistic/6644_a_7969]
-
a trăit" (p. 742). Este, evident, cazul referențialității ficțiune/real, translarea mecanică autor/narator fiind refuzată și aici, chiar dacă aceasta a fost semnată de G. Călinescu: "... el confundă pe narator cu autorul propriu-zis" (p. 746). Refuzul de a convoca nivelul autobiografic e vizibil și în încursiunea analitică în proza lui Max Blecher, văzută ca "proză postpsihologică", accesînd irealitatea de orice fel ("onirică, suprarealistă, fantomatică sau mitică" - p. 749), alunecînd către acel "naturalism expresionist" preocupat de fiziologic și senzații fruste, neocolind "deliciile
Geografii instabile by Mircea Braga () [Corola-journal/Journalistic/6644_a_7969]
-
e privită ca validă textual, dar neesențială în fond, situație similară celei din romanul Maitreyi, al lui Mircea Eliade, în care "referința la jurnal are o importanță redusă" (p. 863). Nu putem ocoli, acum, senzația că, în cazul romanului zis autobiografic, asistăm uneori la un ciudat joc al falselor identificări organizat de subteranele textului: ni se propune o anulare a alterității, în care sînt prinși autorul, auctorialul și personajul, ca finalizare a unei conjuncții într-un imposibil supratext. Dar chiar acceptînd
Geografii instabile by Mircea Braga () [Corola-journal/Journalistic/6644_a_7969]
-
fi, cînd alteritatea apare ca inexistentă, o calitate; nu, însă, în ordinea valorii și nu ca un criteriu de ultimă instanță, instaurator, al demersului critic. Drept care, ridicată deasupra factologicului îngust, didactic, istoria literaturii a pierdut, pe drum, se pare, "romanul autobiografic", și aceasta pentru că - așa cum notează același N. Manolescu - "operele artistice se cuvin citite (și recitite) înainte de orice pentru arta lor..." (p. 15).
Geografii instabile by Mircea Braga () [Corola-journal/Journalistic/6644_a_7969]
-
mai mult decît literatură comercială de calitate, un exercițiu lucrativ. Vîrfurile creației merită probabil socotite romanul L'homme pressé (Bărbatul grăbit), satiră - în care autorul e aspru cu sine - a vitezei și a vieții moderne, de două ori ecranizată, și autobiografica Venises (Veneții), ambele netraduse în română. Și în cîteva nuvele lungi există pasaje cu totul remarcabile, unde Morand se apropie de ceea ce poate fi numit un „mare scriitor". Ținut în ultimii opt ani de viață, Jurnalul inutil, ironic numit astfel
De ce Morand? by Mircea Lăzăroniu () [Corola-journal/Journalistic/6537_a_7862]
-
cele două editoare ne oferă o carte-album în care palpită nu doar aerul tare al unei epoci fascinante, ci și niște personaje cuceritoare. Intitulată Cartea Herminei (Editura Peter Pan, 2010), scrierea, însoțită de nenumărate imagini de epocă, ne oferă notațiile autobiografice ale Herminei Ciorogariu, o intelectuală arădeană, născută în 1878 și care a trăit până în 1973. Am o sensibilitate aparte față de lumea și subiectele descrise în această carte rămasă multe decenii în scrinurile unor familii de intelectuali din Arad. Ca dintr-
Literatura de scrin by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/6571_a_7896]
-
sora lui vitregă. (Așadar modelul personajului Lonoff n-a fost, cum se crezuse după The Ghost Writer, Bernard Malamud, ci Henry Roth, scriitorul care a făcut o pauză de 60 de ani între prima lui carte de succes și cărțile autobiografice ulterioare conținând mărturia unui incest similar.) Amy Belette, deținătoarea manuscrisului, care a fost vreme de patru ani iubita, secretara și infirmiera lui Lonoff, se împotrivește dezvăluirii postume. Uitarea i se pare preferabilă unei faime bazate nu pe meritele operei, ci
Instanța rămâne în pronunțare by Felicia Antip () [Corola-journal/Journalistic/6584_a_7909]
-
în mintea scriitorului (și poate că nici măcar acolo, unii acuzându-l și de plagiat). Cu câțiva ani în urmă am recenzat și Running with scissors (i-am zis Repezindu-ne să-i prindem), de Augusten Burroughs, ca pe un roman autobiografic și mi-am exprimat părerea că autorul este „aclamat de critică și îmbrățișat de public în pofida (sau tocmai datorită) francheței cu care povestește lucruri inavuabile." Numai că acestea se petrecuseră doar în mintea lui, sau cel puțin așa avea să
Eu, naratorul și tot eu, protagonistul by Felicia Antip () [Corola-journal/Journalistic/6459_a_7784]
-
Pentru a da credibilitate, adică pentru a face și mai puțin vizibilă granița dintre imaginar și real, cartea cuprinde și o povestire scrisă în anul 2000, purtând ironic-pomposul titlu His Oeuvre. Saul Bellow a apelat la același procedeu, chiar dacă pactul autobiografic nu e întărit de o semnătură la fel de pronunțată. E evident, însă, că aproape fiecare din romanele sale s-a născut dintr-o puternică experiență personală -inclusiv cartea din 1982, Dean's December, în care descrie și vizita în România. Exemplele
Viața de apoi a cărților by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/6477_a_7802]
-
murind la Gura Motrului în 1845. De pe urma lui au rămas două cursuri de filozofie predate la „Sfîntul Sava", două catehisme (cel mare și cel mic) întocmite pentru uzul elevilor de seminar ortodox, cîteva scrisori și, în fine, acele cîteva însemnări autobiografice care dau savoarea volumului de față. Contemporan cu Vladimirescu și cu epoca răsturnărilor pașoptiste, Eufrosin Poteca a avut o aderență fluctuantă la epocă. Arătînd o aversiune nestinsă față de turci, i-a privit cu simpatie pe pandurii lui Tudor, dar, în calitate de
Un duios iremediabil by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/6480_a_7805]
-
fiu «bolnav profesionist»", îi scria prietenului său Geo Bogza pe 10 mai 1938, cu trei săptămâni înainte să moară. Printre altele, Blecher a scris un „jurnal de sanatoriu" (Vizuina luminată, publicat postum de Sașa Pană în 1947) și un roman autobiografic (Inimi cicatrizate, 1937), în care își descrie suferințele fizice și umilințele psihice îndurate în anii '30 într-un sanatoriu din Franța, la Berck-sur-Mer. „Orașul orizontal", l-a numit Blecher, pentru că fiecare pacient al stabilimentului se deplasa culcat pe spate pe
Narcotice în proza românească interbelică by Andrei Oișteanu () [Corola-journal/Journalistic/6372_a_7697]
-
la cenaclul „Sburătorul". Una dintre primele povestiri citite de ea a fost Narcoza, care va apărea inițial în „Revista Fundațiilor Regale" în 1938 și ulterior într-un volum de nuvele (Întâmplări dintre amurg și noapte, 1946). Este povestea (foarte probabil autobiografică) a unei tinere care suportă o operație chirurgicală făcută de un doctor, iubitul ei. În acest context, este pusă în discuție complexa ecuație chirurg-pacientă, anestezist-anesteziată, iubit-iubită. Intrarea pacientei în și ieșirea din starea de anestezie generală profundă (provocată de eter
Narcotice în proza românească interbelică by Andrei Oișteanu () [Corola-journal/Journalistic/6372_a_7697]
-
lungul a 64 de pagini cu texte îngrijite și frumos ilustrate, Cronicarul a avut parte de o tematică pitorească și nemonotonă, de la tribulațiile lui Matei Vișniec pe seama celor trei hoațe țigănci din Gare de Lyon, de la Paris, pînă la însemnările autobiografice ale lui Adrian Păunescu (ajunse la episodul 37). Și dacă nu s-a oprit la articolul lui George Arion (Despre romanul Fluturele de hîrtie al scriitoarei chineze Diana Wei Liang) și nici la cel al Siminei Stan despre atelierul de
Actualitatea by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/6382_a_7707]
-
călătorii în România și căruia îi face un lung și foarte elogios portret într-una din corespondențele trimise ziarului kievean. Atît de puternică va fi fost impresia făcută de Gherea lui Troțki, încît își amintește de el și în eseul autobiografic Viața mea4, în legătură cu voiajul făcut în 19121913 în Balcani. „Luna pe care am petrecut-o în România m-a legat de Dobrogeanu-Gherea și a consolidat pentru totdeauna prietenia mea cu Racovsky, pe care îl cunoșteam din 1903. Dobrogeanu, revoluționar rus
Caragiale povestit de Troțki by Mircea Iorgulescu () [Corola-journal/Journalistic/6389_a_7714]
-
obiectivă. In peisajul muzicologic românesc lucrarea este, prin aceasta, un unicat, dar chiar și în plan internațional, compendiile dedicate cântăreților de operă, în afara unor scrieri mai degrabă romanțate, sunt rare. Planul lucrării propune înconjurul subiectului din toate direcțiile: un text autobiografic despre copilărie și începuturile muzicale dezvăluie un om de o mare onestitate, sincer și prietenos, cu respect și o căldură deosebite față de cei ce i-au fost aproape; iar comentariile referitoare la propria muncă, sfaturile către tineri, culese de C.
Un premiu pentru o carte de excepție by Elena Zottoviceanu () [Corola-journal/Journalistic/6394_a_7719]
-
Dumnezeu ca un copil care se scufundă într-o plapumă de puf: lin, blînd și voluptuos. O convertire fără scrîșnet și fără fiori de iluminare. La C. S. Lewis, accentul evlaviei cade pe bucurie, nu pe credință. De aceea, volumul autobiografic este o monografie a sentimentului de bucurie, o recapitulare a acelor evenimente care l-au dus către retrăirea la maturitate a nuanțelor de bucurie pe care le savurase în primii ani. Volumul se gustă estetic și psihologic, dar mai puțin
Săgeata bucuriei by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/6077_a_7402]
-
considerat de actualitate romanul și a spus că este o „Apocalipsă după comunism". În rest, nu mai aștept nimic și nu mai am nici o iluzie. N.M: Ce rol joacă amintirea personală în romanele Dvs.? Nu doar în cele vădit autobiografice, dar și în celelalte? B.N: Amintirea personală a jucat - cum era firesc - un rol important în scrierile mele și am fost mereu „în căutarea timpului trecut". Nu am scris niciodată un roman „vădit autobiografic". De unde această impresie? Nu am
BUJOR NEDELCOVICI: „Nu am scris niciodată un roman vădit autobiografic“ by Nicolae Manolescu () [Corola-journal/Journalistic/6078_a_7403]
-
Nu doar în cele vădit autobiografice, dar și în celelalte? B.N: Amintirea personală a jucat - cum era firesc - un rol important în scrierile mele și am fost mereu „în căutarea timpului trecut". Nu am scris niciodată un roman „vădit autobiografic". De unde această impresie? Nu am făcut confuzia dintre biografie, memorii, jurnal și ficțiune. Cum mi-aș fi îngăduit să spun: „Viața mea este un roman"? Întotdeauna am plecat de la un fapt trecut pe care l-am transfigurat în imaginar și
BUJOR NEDELCOVICI: „Nu am scris niciodată un roman vădit autobiografic“ by Nicolae Manolescu () [Corola-journal/Journalistic/6078_a_7403]
-
în romanele mele? Dacă s-ar fi făcut o lectură ce ar fi depășit Somnul vameșului în care se pot găsi anumite amănunte din viața mea, atunci nu s-ar fi rămas la impresia că sunt preocupat de anumite împrejurări autobiografice. Recunosc că nu ar fi fost o lucrare simplă pentru a citi 15 romane care însumeaza 1000 sau 2000 de pagini. Nu ar fi fost o treabă ușoară; cere timp, răbdare, interes și înțelegere. Dar în lipsa acestor virtuți, se poate
BUJOR NEDELCOVICI: „Nu am scris niciodată un roman vădit autobiografic“ by Nicolae Manolescu () [Corola-journal/Journalistic/6078_a_7403]
-
Pentru că nu știu să cânt la nici un instrument, am scris romanul Provocatorul în care Guy este un cântăreț de jazz la pian și fost jurnalist în războiul din Algeria - aceste amănunte infirmă încă o dată că romanele mele ar fi „vădit autobiografice". Cum este posibil ca un scriitor să nu treacă prin filosofii greci, latini sau germani? Sunt trei ruguri care ard în continuare: Socrate, Isus și Jeanne d'Arc. Drumul cunoașterii a început la Jerusalim, a continuat la Atena și a
BUJOR NEDELCOVICI: „Nu am scris niciodată un roman vădit autobiografic“ by Nicolae Manolescu () [Corola-journal/Journalistic/6078_a_7403]
-
îmbogățească biblioteca personală cu o sumedenie de cărți interesante. Vor avea de unde alege dat fiind faptul că sunt peste 400 de titluri din literatura română, dar și din cea străină. Printre cele mai bune volume se numără și o lucrare autobiografică scrisă de maestrul Marin Moraru. Lansări: Joi, 21 noiembrie, ora 14:00, la Standul ALL, ”Trolul fără inimă” de Asbjornsen și Moe, carte pentru copii în colecția Călătorii în lumea basmelor. Despre carte: ”Trolul fără inimă” îl are ca personaj
Autobiografia lui Marin Moraru, evenimentul Târgului Gaudeamus by Anca Murgoci () [Corola-journal/Journalistic/61165_a_62490]
-
dintre cei care acoperă paginile cu versuri blegi o fac doar în momentul cînd simt că li s-a insinuat în sînge un ritm straniu? Cartea Sub semnul eseului ne mișcă numai în paginile care nu conțin eseuri, ci detalii autobiografice de rară ținută mărturisitoare.
Dicteu din înalt by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/6355_a_7680]